Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 29 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii.

    2 Corinteni 4.6

    Ce este unitatea Duhului? Este ea doar o chestiune locală, sau are în vedere întreaga Adunare? Există o unitate a Trupului și există o unitate a Duhului, iar acestea nu sunt același lucru. Noi nu putem strica unitatea Trupului, iar pe cea a Duhului trebuie să o păstrăm. Fiecare trebuie să fie pus sub disciplina Duhului, așa cum Trupul este sub conducerea Capului. Duhul conduce și lucrează. Dacă suntem supuși Duhului, ne vom pleca înaintea Cuvântului lui Dumnezeu. Unitatea Duhului nu este o chestiune locală; ea trece dincolo de limitele adunării locale și trebuie respectată ca și unitatea Trupului. Unitatea Duhului conduce la pace atât în adunările locale, cât și între adunări.

    Dacă râvnim să păstrăm unitatea Duhului, dacă vrem cu tot dinadinsul ca inimile noastre să fie supuse Cuvântului lui Dumnezeu, nu vom fi doar noi mulțumiți, ci ne vom îngriji să mulțumim și conștiința fraților de pretutindeni. Noi nu suntem chemați să păstrăm unitatea Trupului, ci unitatea Duhului. Pentru a putea păstra unitatea Duhului în legătura păcii, trebuie să împlinim ce este scris în Efeseni 4.1,2: „Vă îndemn deci eu, cel întemnițat în Domnul, să umblați într-un chip vrednic de chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în dragoste, străduindu-vă să păstrați unitatea Duhului, în legătura păcii“.

    Dacă, în ce mă privește pe mine personal, am o convingere dreaptă, dacă gândesc modest despre mine și renunț la voința proprie, abia atunci sunt capabil să ascult de voia lui Dumnezeu, așa cum arată Cuvântul lui Dumnezeu. Numai atunci voi avea cu adevărat o inimă smerită. Acest adevăr este foarte important.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nicodim I-a zis: „Cum se poate naște un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele mamei sale și să se nască?“.

    Ioan 3.4

    Născut din nou (6)

    Fariseul Nicodim nu s-a îndoit de cuvintele lui Isus, care i-a spus că este necesar un nou început pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Mulți și-au exprimat dorința de a lua viața de la capăt! Dar întrebările lui Nicodim arată că el nu-și putea imagina felul în care ar putea avea loc un nou început atât de radical.

    O nouă naștere naturală nu era posibilă și nici nu ar fi rezolvat problema. Natura păcătoasă a omului nu poate fi schimbată sau îmbunătățită. De aceea, Domnul Isus, când a vorbit despre nașterea din nou, S-a referit la un proces interior, spiritual.

    Pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, omul trebuie să aibă o natură care să corespundă sfințeniei lui Dumnezeu. Această natură nu ne poate fi transmisă prin discuții teologice sau învățături biblice, nici chiar de către cel mai bun învățător. Nu ar fi suficientă nicio „îmbunătățire“ a naturii umane, ci este necesară o natură nouă, printr-o naștere din nou spirituală. Această natură nouă, divină, este dată credinciosului de către Dumnezeu (2 Petru 1.4).

    Întrebările lui Nicodim arată că el nu experimentase încă nașterea din nou și că îi lipsea natura nouă. Prin urmare, el nu putea să înțeleagă natura Împărăției lui Dumnezeu. Isus i-a răspuns la întrebare și i-a explicat în detaliu cum poate avea acces la Împărăția lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 17.1-16 · Psalmul 103.1-12

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 34:12-26

    Pentru a doua oară, Moise este cu Dumnezeu pe munte timp de patruzeci de zile. Ca urmare a celor petrecute, Dumnezeu Se face cunoscut ca un „Dumnezeu gelos“ (v.14), care doreşte să fie singurul la care să  se închine poporul Său. Nu că idolii I-ar fi făcut o cât de mică nedreptate; pentru că ce rivalitate putea exista între Creatorul lumilor şi dumnezeii de aur, de piatră sau de lemn, lucraţi de mâinile oamenilor? El este „gelos“ atât pentru că ştie că fericirea alor Săi constă în a-L iubi numai pe El şi că idolii îi vor dezamăgi mereu, dar şi pentru că iubirea lor, atât de slabă, are totuşi o mare însemnătate în inima Lui. Întâia epistolă a lui Ioan, care vorbeşte cel mai mult despre iubirea divină, se încheie cu îndemnul: „Copilaşilor, păziţivă de idoli!“

    „Fereştete să faci legământ cu locuitorii ţării în care vei intra, ca să nu fie o cursă în mijlocul tău“, avertizează Domnul, Cel care cunoaşte şi cursa şi cât de înclinaţi suntem să cădem în ea. El adaugă: „nu cumva … să fii invitat şi să mănânci din jertfa lor“ (v.15). Anumite invitaţii sunt în adevăr curse. Să avem curajul să le refuzăm! Sau, mai bine, să ne purtăm astfel încât nici unul să nu dorească sau nici măcar să nu gândească să ne invite (1 Regi 1.9, 10).

    Cu privire la ceea ce I se cuvine, Domnul repetă aici unele instrucţiuni date în capitolele 21-23.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE ROGI PENTRU COPIII TĂI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Pentru copilul acesta mă rugam și Domnul a ascultat rugăciunea…” (1 Samuel 1:27)

    În a doua carte a Împăraților, capitolul 20 de la versetul 16 citim: „Atunci, Isaia a zis lui Ezechia: „Ascultă cuvântul Domnului: Iată că vor veni vremuri când vor duce în Babilon tot ce este în casa ta şi ce au strâns părinţii tăi până în ziua de azi; nu va rămâne nimic, zice Domnul. Şi vor lua din fiii tăi, care vor ieşi din tine, pe care-i vei naşte, şi-i vor face fameni slujitori în casa împăratului Babilonului.” Ezechia a răspuns lui Isaia: „Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.” Şi a adăugat: „Căci va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” Ezechia a aflat că lucrurile pe care le-a moștenit de la înaintașii săi se vor pierde și copiii săi vor fi duși în robie de dușmanii lor. Dar în loc să fie îngrijorat și să se roage ca Dumnezeu să intervină pentru copiii lui, el a spus ceva de genul: „Asta e, bine măcar că va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!” Cu alte cuvinte: „După mine, potopul!” Oare de ce a spus lucrul acesta? Era împietrit și indiferent? Era egoist, gândindu-se numai la el, și nu la binele copiilor săi? Era o persoană fatalistă, care se gândea: „Dumnezeu a vorbit prin proroc, iar eu n-am cum să schimba toate astea!”?! Dar tot în acest capitol, când Ezechia era bolnav pe moarte, iar prorocul Isaia i-a spus: „Rânduieşte ce ai de rânduit casei tale, căci vei muri, şi nu vei mai trăi”, Ezechia strigase către Dumnezeu să-i cruțe viața, și Dumnezeu i-a mai dat încă cincisprezece ani de trăit (vezi 2 Împărați 20:1-6)! Ce lecție putem învăța de aici? Se pare că Ezechia a fost mai preocupat de propriul său viitor decât de viitorul copiilor săi. Dar tu? Te rogi și mijlocești la Tatăl pentru copiii tăi?

  • 28 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: după ce a murit Ghedeon, fiii lui Israel s-au întors din nou și au curvit după baali și și-au făcut dumnezeu pe Baal-Berit.

    Judecători 8.33

    Din nefericire, ultima parte a vieții lui Ghedeon n-a fost una pozitivă. La început, când fiii lui Israel îl rugaseră să domnească peste ei, după victoria asupra madianiților, el a rostit cuvintele corecte: „Nu eu voi stăpâni peste voi, nici fiul meu nu va stăpâni peste voi: Domnul va stăpâni peste voi“ (Judecători 8.23). Însă, în timp ce aceste cuvinte ale sale au fost smerite, acțiunile sale ulterioare n-au fost așa. După ce a respins oferta poporului, Ghedeon a trăit ca un împărat. Și-a luat multe soții și a avut șaptezeci de fii. De fapt, pe unul dintre ei, născut din țiitoarea sa, l-a numit „Abimelec“, care înseamnă „tatăl meu este împărat“. De asemenea, el a făcut un efod din aur și l-a pus în cetatea sa, acesta devenind în curând un obiect de închinare pentru tot Israelul.

    Ghedeon a început ca un slujitor, însă a trăit apoi ca o celebritate. S-a descurcat mult mai bine atunci când nu era nimic, decât atunci când a devenit cineva. În momentele extreme de război a acționat cu credință și curaj, însă, în viața obișnuită, nu L-a onorat pe Domnul. În loc să folosească biruința măreață asupra lui Madian pentru gloria lui Dumnezeu, el a folosit-o pentru folosul său. Într-un anumit sens, Israel a continuat să trăiască după modelul oferit de Ghedeon și după ce acesta a murit. Întorcându-se la închinarea către Baal, israeliții au arătat că banii și succesul contau cel mai mult pentru ei, atitudine pe care o putem vedea în ultimii ani ai vieții lui Ghedeon.

    Solomon a scris că mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui (Eclesiastul 7.8). Însă, ca și Ghedeon, Solomon a lăsat în urmă o moștenire amestecată, după ce a căzut în mândrie și în idolatrie, în ultimii ani ai vieții sale. Este atât de important să sfârșim bine! Cum sfârșim este mai important decât cum începem. Pavel i-a întrebat pe galateni: „Voi alergați bine; cine v-a oprit, ca să nu fiți supuși adevărului?“ (Galateni 5.7). El însuși a rămas credincios până la sfârșit, întotdeauna alergând și întinzându-se către cele de dinaintea lui (Filipeni 3.12-14). Cu puțin înainte de moartea sa, Pavel a scris: „M-am luptat lupta cea bună; mi-am sfârșit alergarea; am păzit credința“ (2 Timotei 4.7).

    T. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El.

    Luca 24.27

    Cum citim Scripturile?

    Un tată a adus dintr-o călătorie o hartă a lumii sub formă de puzzle pentru cele două fiice ale sale. El le-a înmânat-o spunându-le: „Dacă reușiți să puneți toate acestea cap la cap, veți învăța mai multe despre geografie decât din cărți“. Fetele s-au așezat pe podea și au început cu nerăbdare să facă puzzle-ul. Dar, după o vreme, una dintre ele a renunțat, frustrată. Dintr-o singură privire, tatăl și-a dat seama ce încurcătură au făcut fetele: o parte din America de Nord a migrat în America de Sud și erau multe alte greșeli.

    Dintr-o dată, fata mai mare, care nu renunțase încă, a descoperit o mână pe spatele unei piese de puzzle. Curioasă, a întors și o altă piesă și a recunoscut o față. A întors rapid toate piesele de puzzle și astfel, în cel mai scurt timp, puzzle-ul a fost terminat și fiecare râu, lac, munte și câmpie era la locul potrivit.

    Tatăl credincios a recunoscut în aceasta o frumoasă ilustrare a modului de a citi și studia cu folos Biblia. Este o Persoană care străbate ca un fir roșu întregul Cuvânt al lui Dumnezeu: de la Vechiul Testament la Noul Testament, de la relatarea creației din prima carte a lui Moise până la perspectiva viitorului pământului din cartea Apocalipsa. Această Persoană este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Să-L căutăm în fiecare zi cu rugăciune în Biblie și să facem din El centrul vieții noastre; astfel vom înțelege tot mai bine Cuvântul Lui.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.14-23 · Psalmul 102.19-28

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 34:1-11

    Cerându-I Domnului să-i arate gloria Lui, Moise se aştepta fără îndoială la o viziune izbitoare, ca cea descrisă în cap. 24.20. Dar Dumnezeu avea să-i reveleze ceva foarte preţios într-un cu totul alt fel: „gloria harului Său“ (Efeseni 1.6). El i Se descoperă slujitorului Său ca un Dumnezeu „binevoitor şi milos, încet la mânie şi bogat în îndurare şi adevăr“ (v.6). Să remarcăm două condiţii care ne permit să ne bucurăm de aceasta: (1) „Fii gata … dimineaţă“, îl îndeamnă Domnul pe Moise. Fie ca Domnul să ne dea în fiecare dimineaţă această inimă pregătită pentru a gusta harul Său! (citiţi Psalmul 63.1-3). (2) Omul lui Dumnezeu trebuia să rămână în crăpătura stâncii, imagine a lui Hristos lovit, care acum le spune alor Săi: „Rămâneţi în Mine …“ (Ioan 15.4). Dar harul lui Dumnezeu nu trebuie să ne facă să uităm cârmuirea Lui. Din v. 7 înţelegem că El iartă „nelegiuirea şi răzvrătirea şi păcatul“, însă în acelaşi timp „nu socoteşte nicidecum nevinovat pe cel vinovat“.

    În cap. 33.3, Domnul declarase: „Eu nu Mă sui în mijlocul tău, pentru că eşti un popor cu grumazul înţepenit“. Şi tocmai acesta este motivul pentru care Moise cere prezenţa Lui (v.9). După revelarea a ceea ce este Dumnezeu, îndurător şi acordând favoare, este ca şi cum Moise ar fi răspuns: tocmai de un Dumnezeu ca acesta are nevoie poporul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Preaiubiților… siliți-vă să fiți găsiți înaintea Lui fără prihană, fără vină și în pace.” (2 Petru 3:14)

    De fiecare dată când ne aducem trupurile ca o „jerfă vie” lui Dumnezeu, firea noastră încăpățânată se va revolta. Dar cu Hristos la cârmă, noi putem scăpa de strânsoarea ei. Pavel ne atenționează: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2) Avem două variante, dar o singură alegere: să ne conformăm sau să ne pre-facem, adică să ne transformăm în același chip cu al lui Hristos! Hotărârea „eu nu mă voi conforma lumii” duce la transformarea stilului tău de viață. Firea pământească tinde să se conformeze, făcându-te rob influențelor lumești. O altă traducere a acestui verset (Romani 12:2) sună așa: „Nu lăsați ca lumea, sau lucrurile din lume să vă înghesuie în tiparele lor proprii.” Conformarea față de valorile lumii, cum ar fi senzualitatea, mândria, controlul etc., va afecta puterea eliberatoare a lui Hristos care locuiește în tine, și vei cădea în vârtejul vinovăției, al eșecului și al descurajării. Hotărârea de a nu te conforma normelor stabilite de oamenii din lume îți va deschide ușa spre transformarea ta. Spre deosebire de conformare, care este pornită din exterior, umblarea ta cu Dumnezeu va deveni o expresie exterioară a unei schimbări interioare. Viața unui mormoloc se transformă în viața unei broaște, iar omida se transformă în fluture. Ești transformat din interior spre exterior. Cum se întâmplă lucrul acesta? Apostolul Ioan spune: „Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.” (1 Ioan 4:4). La decizia ta de a nu te conforma, adaugă angajamentul tău de „înnoire a minții”, care în textul din limba greacă înseamnă „să gândești gândurile lui Dumnezeu, nu gândurile tale”; iar atunci vei vedea că transformarea începe să aibă loc în viața ta zilnică, prin puterea Duhului Său cel Sfânt. Așadar, fugi de conformarea cu lumea, de luxul ei, de păcătoșenia ei… și conformează-te cu Domnul tău – în gândire, în vorbire, în trăire, în ținută și în dragoste. Amin?

  • 27 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat la gloria Lui eternă în Hristos Isus, după ce veți suferi puțin timp, El Însuși vă va desăvârși, vă va întări, vă va da putere și vă va face neclintiți. A Lui să fie gloria și puterea, în vecii vecilor! Amin.

    1 Petru 5.10,11

    Chemarea lui Dumnezeu (11) – Suferință acum, glorie eternă în viitor

    Dumnezeul oricărui har ne-a chemat – ce cuvinte minunate! Dumnezeul gloriei l-a chemat pe Avraam din Mesopotamia, ca să meargă în țara Canaan. Dumnezeul oricărui har ne-a chemat pe noi din „veacul acesta rău“ (Galateni 1.4). Am fi fost mulțumiți doar să fim chemați afară din această lume, însă, ca și pentru Avraam, Dumnezeu ne-a chemat având o destinație în gândul Său. Pe noi astăzi, El nu ne cheamă către țara Canaanului, ci destinația noastră este gloria Sa eternă. În această lume, gloria omului se veștejește în foarte scurt timp. Prin contrast, noi am fost chemați la gloria Lui eternă. Această glorie nu se va veșteji și nu va trece niciodată, ci este la fel de eternă ca Dumnezeul care ne-a chemat la ea.

    Între timp, suntem trecuți prin suferințe. Acest lucru a fost adevărat chiar și pentru binecuvântatul nostru Mântuitor, care a spus: „Nu trebuia Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?“ (Luca 24.26). El a suferit mai întâi, iar acum este glorificat în cer și, în curând, gloria Sa va umple pământul precum apele acoperă fundul mării (Habacuc 2.14).

    Pentru noi, de asemenea, acum este timpul suferinței. Niciunuia dintre noi nu-i place să sufere, însă, dacă-L urmăm pe Domnul Isus, suferința va fi partea noastră, într-un fel sau altul. Unii au probleme de sănătate, alții au probleme financiare, alții alt fel de probleme. Totuși, Tatăl nostru folosește toate acestea spre binele fiecăruia dintre noi. În harul Său felurit (1 Petru 4.10), El folosește aceste încercări pentru a ne desăvârși, pentru a ne întemeia și pentru a întări credința noastră în El, făcând ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne încredem în El tot mai mult! El ne va susține în suferințele noastre și în curând ne va duce în gloria Sa eternă.

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

    Ioan 3.16

    Dragostea lui Dumnezeu

    Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și Se interesează de fiecare în parte. Lui nu-I este indiferent destinul etern al omului. Dragostea Lui pentru noi este atât de mare, încât L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ, pentru a ne salva. El a fost dispus să-L dea pe Fiul Său iubit să moară pentru noi.

    De ce? Pentru că situația noastră este fără speranță. Prin păcatele noastre am distrus relația cu El și, în multe cazuri, am transformat conviețuirea cu semenii noștri într-o traumă. Cu toate acestea, râdem și glumim pentru a ne înăbuși suferința. Petrecerile se succed una după alta, astfel încât nu mai avem timp să ne gândim la situația noastră sumbră.

    Judecata vine asupra vieților noastre desfrânate! Cuvântul lui Dumnezeu ne spune aceasta în mod explicit. Păcatele noastre ne condamnă și, inevitabil, pas cu pas, ne îndreptăm spre pedeapsa veșnică. Înțelegem acum de ce Dumnezeu L-a jertfit pe Fiul Său pentru noi? A făcut-o pentru a ne scuti de pedeapsă. Nu este aceasta o dragoste nemăsurat de mare?

    Oricine calcă în picioare dragostea lui Dumnezeu, crezând că nu are nevoie de această jertfă a Fiului Său Isus Hristos, va fi pierdut pentru totdeauna. Dar oricine se apleacă înaintea lui Dumnezeu și acceptă cu recunoștință dragostea Sa mântuitoare va fi eliberat de judecată, deoarece crede în lucrarea răscumpărătoare a Domnului Isus. Dumnezeu nu numai că îi dăruiește iertarea deplină a păcatelor sale, ci și viața veșnică.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 16.1-13 · Psalmul 102.12-18

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 33:12-23

    În afara taberei, Moise putea vorbi cu Dumnezeu faţă către faţă (v.11). Care este subiectul acestor conversaţii? Iarăşi şi iarăşi poporul şi starea lui tristă. Moise este simbolul Unuia mai mare: al Fiului care vorbeşte cu Tatăl despre cei din lume care I-au fost daţi (Ioan 17.6). „Aratămi dar căile Tale, ca să Te cunosc“ (v.13), a cerut omul lui Dumnezeu şi apoi a mai cerut ca Domnul să fie cu ei. Comparaţi aceste cereri cu dubla rugăciune a psalmistului: „Aratămi calea pe care să umblu … Duhul Tău cel bun să mă conducă într-o ţară a dreptăţii“ (Psalmul 143.8, 10). „Dacă nu merge faţa Ta cu noi, nu ne sui de aici“ (v.15), se roagă mijlocitorul credincios. Şi Dumnezeu cedează. S-a spus că El nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă şi inima I se bucură când Îi cerem lucruri grele.

    În final, Moise I-a făcut o a treia cerere Domnului, încă şi mai îndrăzneaţă: să vadă gloria Lui (v.18). El nu avea s-o vadă decât din spate (adică în urmele lăsate de dragostea Lui). Ne gândim la cererea pe care I-a făcut-o Domnul Isus Tatălui, ca, acolo unde este El, să fie şi ai Săi împreună cu El, ca să privească gloria Lui          (Ioan 17.24). Aceasta este dorinţa Lui cea mai preţioasă. Este oare şi dorinţa noastră?

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Vă sfătuiesc… să vă purtați într-un chip vrednic de chemarea pe care ați primit-o.” (Efeseni 4:1)

    Ce înseamnă „să te dăruiești în întregime” lui Dumnezeu? În primul rând, este un act de închinare din partea ta, după cum spune Scriptura: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1). Închinare nu înseamnă doar să participi la serviciile bisericii, să cânți cântări de laudă și să rostești rugăciuni. E posibil să faci toate acestea, dar inima ta să nu fie acolo, după cum spune Biblia: „Poporul acesta Mă cinsteşte… cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” (Isaia 29:13) Trebuie să-ți predai inima lui Dumnezeu douăzeci și patru de ore pe zi, fie că ești singur sau în mulțime, la locul de muncă sau în vacanță, cu familia sau la școală, la o întâlnire în oraș sau doar la o plimbare. Dacă inima ta nu te mișcă, purtarea ta va fi doar un act de conformare fără tragere de inimă, și nu o dedicare totală plină de bucurie. Ascultarea de Dumnezeu nu este o activitate part-time făcută în folosul tău, ci este o închinare permanentă spre folosul lui Dumnezeu. În al doilea rând, a te preda lui Dumnezeu în întregime este un răspuns la generozitatea Lui, după cum spune Pavel: „Pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă…” (Romani 12:1). Dar Dumnezeu nu spune: „Dacă nu te predai, te voi pedepsi!” El nu-ți forțează mâna. Așa că nu te supune scrâșnind din dinți, pentru că te temi; nu, ci mai degrabă răspunde cum se cuvine unui angajament: tot ce-ți cere Dumnezeu este inițiat de dăruirea Lui. Pocăința ta este un răspuns la dragostea Sa. Dărnicia ta este un răspuns la binecuvântarea Sa. Ascultarea ta este un răspuns la promisiunile Sale. Harul lui Dumnezeu nu este niciodată „o afacere”, este „un dar nemeritat” al dragostei Sale pentru cei care nu-l merită (vezi Romani 5:18). De aceea, ca un răspuns conștient și entuziast la îndurarea Sa, „să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie.” Aceasta să fie, de azi, „slujba ta duhovnicească”, care va fi „plăcută lui Dumnezeu”!

  • 26 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumesc Celui care m-a întărit, lui Hristos Isus, Domnul nostru, că m-a socotit credincios, punându-mă în slujbă … Iar harul Domnului nostru a prisosit peste măsură, cu credință și cu dragoste, care sunt în Hristos Isus. Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

    1 Timotei 1.12,14,15

    Apostolul Pavel accentuează cu putere adevărul și valoarea mesajului care îi fusese încredințat. Este un mesaj de temelie, simplu, însă nespus de minunat. „Vrednic de încredere și demn de toată primirea“ este o expresie care înseamnă că adevărul respectiv este recomandat din toată inima întregii omeniri, fără rezerve.

    Cine poate măsura binecuvântarea unui astfel de mesaj? Cum ar putea valoarea lui să fie vreodată înțeleasă pe deplin? Avem aici un har suprem și etern! Creatorul a binevoit să vină în lumea oamenilor nu doar pentru a-Și arăta compasiunea, ci pentru a suferi de bunăvoie judecata cumplită a lui Dumnezeu, ca astfel cei păcătoși să poată fi mântuiți. Aceasta reprezintă o bunătate fără seamăn față de cei care nu meritau nimic, fiindcă noi eram vrăjmași ai lui Dumnezeu, pierduți, ruinați, vinovați și vrednici doar de judecată.

    La aceste cuvinte, Pavel adaugă: „Dintre care cel dintâi sunt eu“, considerându-se cel mai vinovat dintre toți. El fusese religios, plin de o dreptate proprie și de mândrie, însă învățase că toate acestea nu erau decât păcate în ochii lui Dumnezeu. Cu siguranță că oricine, atunci când își dă seama de vinovăția sa înaintea lui Dumnezeu, are simțământul păcătoșeniei sale teribile în prezența sfințeniei divine. Apoi însă îi sunt prezentate perfecțiunea și frumusețea harului lui Dumnezeu în Hristos Isus, după care urmează pacea și cunoașterea iertării divine, bazate în întregime pe Persoana și pe lucrarea Domnului Isus. „Fiind îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Isus zicea: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!“.

    Luca 23.34

    Isus S-a rugat pentru cei care L-au persecutat

    Este ceva neobișnuit ca un condamnat să se roage pentru călăii săi. Și tocmai aceasta s-a întâmplat pe cruce, când Isus a rostit aceste cuvinte. În plus, acest Om condamnat nu avea nicio vină! De mai multe ori, Pilat, judecătorul roman, a stabilit nevinovăția lui Isus. Dar, în cele din urmă, el a cedat la presiunea liderilor iudei și a mulțimii și L-a condamnat la moarte pe Omul nevinovat.

    „Tată, iartă-i!“ – Câtă iubire reiese din această rugăciune! Sub privirile unei mulțimi însetate de senzațional, care ceruse răstignirea Sa, Mântuitorul suferind a dat un exemplu impresionant al chemării Sale: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc“ (Matei 5.44). Domnul Isus ar fi putut pune în acțiune douăsprezece legiuni de îngeri (Matei 26.53). Dar, din dragoste, a renunțat la ele. El a vrut să îndure totul, pentru ca oamenii să fie salvați.

    „Nu știu ce fac!“ – Cu aceste cuvinte, Isus exprimă faptul că persecutorii Săi L-au pus pe cruce din ignoranță. Astfel, în fața legii evreiești, ei nu sunt considerați criminali, ci „doar“ ucigași de oameni. O diferență importantă: criminalii trebuie pedepsiți cu moartea, dar ucigașii de oameni pot fi grațiați. Mai târziu, în Faptele Apostolilor, se spune că, în mila Sa, Dumnezeu a făcut apel la conștiința oamenilor. Și mii de oameni și-au recunoscut vina, au acceptat harul iertător al lui Dumnezeu și au crezut în Domnul Isus. Până astăzi, această dragoste și acest har sunt la dispoziția tuturor celor care se întorc la Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 15.17-35 · Psalmul 102.1-11

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 33:1-11

    Cuprins de o mânie sfântă, Moise a distrus vițelul de aur şi a ordonat pedeapsa, apoi a informat poporul că Domnul nu va merge cu ei, după care a făcut ceva neaşteptat: şi-a ridicat un cort în afara taberei, departe de ea. A încetat el să-şi iubească poporul? Dimpotrivă, a dat cea mai puternică şi mai înduioşătoare dovadă de dragoste, cerând ca, în locul lor, el să fie şters din cartea Domnului. Altul era motivul ieşirii lui din tabără. Din cauza păcatului comis, norul nu mai putea rămâne deasupra taberei, aşa că, pentru a recăpăta preţiosul stâlp de nor, era necesar ca Moise să iasă din tabăra lui Israel.

    Evrei 13.13, reoferindu-se la acest pasaj, ne ajută să înţelegem această chemare: „Deci să ieşim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui“. Pentru a asculta acest îndemn, mulţi răscumpărați s-au despărţit de religii formale şi de biserici creştine organizate, pentru a căuta în simplitate numai prezenţa Domnului Isus (Matei 18.20). Priviţi-l pe Iosua! Deşi tânăr, a înţeles că fericirea lui consta în a nu se depărta din prezenţa lui Dumnezeu. Aceasta este o imagine a comuniunii neîntrerupte şi a bucuriilor care ne aşteaptă în locul unde Domnul ne-a promis că va fi.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ NU VĂ ASEMĂNAȚI CU LUMEA! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu v-am ales din mijlocul lumii…” (Ioan 15:19)

    Când ți-ai predat viața Domnului Isus și ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Duhul Sfânt vine în viața ta pentru a ți-o transforma, și ca să te ajute să semeni tot mai mult cu Hristos. Transformarea: 1) Necesită sacrificiu personal. Nu este un lucru ușor, natural sau automat. E nevoie ca să devii o „jertfă vie”. Acum, problema cu jertfa „vie” este tendința ei de a fugi de pe altar, ceea ce presupune că trebuie să fie readusă în mod repetat pentru a fi jertfită, din nou și din nou… Întoarcerea la Dumnezeu este o experiență instantanee, dar nu poate exista „jertfă vie” instantanee, și odată pentru totdeauna. Sfințirea necesită o rededicare zilnică, clipă de clipă, ceea ce înseamnă că trebuie să readucem firea noastră încăpățânată pe altar, predând-o lui Dumnezeu de câte ori este nevoie. Nu aștepta ca firea ta păcătoasă să se îmbunătățească, sau să fie de acord să moară – ca să ajungi la concluzia că jertfa ta este cu adevărat una autentică. Și n-o lăsa să te descurajeze în lupta ta pentru victorie; firea ta păcătoasă și duhul tău născut din nou sunt dușmani reciproci. Iar Biblia adeverește acest lucru în Galateni 5:17: „sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.” Datoria ta nu este să ascunzi pornirile trupului, ci să le răstignești de fiecare dată când vor să preia controlul, refuzând să le lași să-ți restrângă sau să-ți slăbească dedicarea în creșterea ta spirituală. 2) Transformarea este o chestiune cu două laturi. Biblia spune: „Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu…” (Romani 12:1). Lucrul acesta implică o decizie asumată a minții și a voinței, pentru că trupurile noastre nu se predau singure și nu se așază pe altar de bună voie. Până nu alegi în mod deliberat să-ți „aduci trupul ca o jertfă… lui Dumnezeu”, el va acționa fără nicio restricție. Sfânta Scriptură spune că: „Odinioară v-aţi făcut mădularele voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii… tot aşa acum trebuie să vă faceţi mădularele voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!” (Romani 6:19). Când te lași pradă pornirilor tale trupești culegi păcat, dar când te predai lui Dumnezeu culegi binecuvântarea Sa!

  • 24 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și toată adunarea fiilor lui Israel s-a adunat la Șilo și au așezat acolo cortul întâlnirii.

    Iosua 18.1

    Odată cu trecerea anilor, israeliții au devenit din ce în ce mai mulțumiți de ei înșiși și au început să ia prezența Domnului ca pe un lucru de apucat. Măsura în care apreciau realitatea locuirii lui Dumnezeu în mijlocul lor a început să scadă și gândirea lor a devenit tot mai asemenea celei a națiunilor din jurul lor. Chivotul legământului a început să fie considerat o relicvă religioasă, fiind privit ca o amuletă care aducea noroc. De aceea, ei au socotit să ia acest chivot de la Șilo și să-l ducă la luptă împotriva filistenilor (1 Samuel 4.3).

    Aceste atitudini au avut consecințe, fiindcă Dumnezeu nu lasă ca gloria Lui să fie tratată în felul acesta. Binecuvântarea lui Dumnezeu nu este ca un plan de rezervă, la care să apelăm după ce am procedat așa cum am vrut noi și, în consecință, am falimentat. Locuirea lui Dumnezeu în mijlocul lor era menită să aibă un efect asupra lor și să-i facă să fie o lumină pentru națiuni. Domnul a îngăduit să le fie luat chivotul legământului de către filisteni, după care le-a arătat atât filistenilor, cât și israeliților, că nu trebuiau să compare gloria Lui cu nimic altceva.

    Cât de des avem și noi astfel de atitudini! Lăsăm să pălească valoarea relației noastre cu Dumnezeu, a apropierii de El, a privilegiilor și a bucuriei; umblăm pe căi lumești și religioase, lucru care-L dezonorează pe Dumnezeu. Suntem însă chemați să fim lumini în lume (Filipeni 2.15), iar acest lucru este posibil doar când ne ținem privirile ațintite asupra lui Hristos.

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Luați seama deci cu amănunțime cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca niște înțelepți.

    Efeseni 5.15

    Oferă timp!

    Eram destul de grăbit când am intrat în oficiul poștal. Spre indignarea mea, am constatat că era o coadă lungă, până la ușă. „Ah, și mă grăbesc“, mi-am zis uitându-mă la ceas.

    Eram cu mâna pe mânerul ușii când un bărbat în vârstă s-a apropiat de mine. „Nu știu cum funcționează copiatorul“, a spus el, arătând spre aparatul din spatele nostru. „Mi-a înghițit banii și acum nu știu ce să fac.“ Spre deosebire de el, eu știam bine ce trebuia să fac în acel moment.

    Am ieșit din rând și l-am ajutat să rezolve problema și să-și facă respectivele copii. Bărbatul mi-a mulțumit cum a putut el mai bine și a plecat. Când m-am întors la rând, coada dispăruse și m-am trezit în fața ghișeului.

    Această experiență m-a făcut să conștientizez încă o dată că timpul meu este în mâinile lui Dumnezeu. El îmi poate arăta cum să-l folosesc pentru gloria Sa în situațiile de zi cu zi. El îmi oferă ocazii în care pot arăta ceva despre Domnul Isus prin purtarea mea.

    Mai mult, această experiență mi-a amintit de cuvintele Domnului meu: „Dați și vi se va da; ba încă vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura“ (Luca 6.38). Dumnezeu nu lasă nerăsplătit un gest altruist. Când eu ofer cuiva timp, primesc din partea Lui un dar bogat.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.36-52 · Psalmul 100.1-5

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 32:11-20

    Domnul îi spusese lui Moise: „Poporul tău pe care tu l-ai scos din ţara Egiptului s-a stricat“ (v.7). Moise însă Îi răspunde: Nu, ci acest popor este al Tău, pe care Tu l-ai scos … (v.11). În consecinţă, nu se poate ca Tu să-i nimiceşti. În Ioan 17, Domnul Isus, rugându-Se pentru ai Săi, Îi spune Tatălui: „Sunt ai Tăi“ (v.9). Aici Moise este un apărător talentat. Înainte protestase că nu era înzestrat cu talentul de a vorbi frumos, că nu era om cu „vorbire uşoară“ (4.10), dar acum inima îi bate pentru Israel şi, din belşugul inimii sale, cât de bine ştie să plede­ze prin Duhul în favoarea poporului lui Dumnezeu! Totuşi, înflăcărarea lui Moise nu L-ar fi pu­tut opri pe Domnul să-l nimicească pe Israel, dacă Legea care-i condamna ar fi fost aplicată imediat cu stricteţe. Unul dintre aceste două lucru­ri tre­bu­ia înlăturate: Legea sau poporul vinovat. În harul Său, Dumnezeu pune deoparte Legea, astfel încât Moise,   întrun gând cu Dumnezeu, sfărâmă cele două table de piatră de piciorul muntelui.

    Când Domnul Isus a venit într-o lume vinova­tă, nu a venit pentru a aboli Legea, ci, dimpotrivă, El a împlinit-o în chip desăvârşit, înainte de a-i îndura blestemul pe cruce (Matei 5.17-18; Galateni 3.13).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

    „Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

    Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

    Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

    Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

    Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

  • 23 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar ceea ce este în pământul bun, aceștia sunt cei care, auzind Cuvântul, îl păstrează într-o inimă curată și bună și rodesc în răbdare.

    Luca 8.15

    În parabola semănătorului, Domnul descrie patru feluri de pământ. Sămânța care a căzut pe drum, cea care a căzut pe pământul stâncos și cea dintre spini – acestea trei n-au adus rod în cele din urmă; doar sămânța care a căzut pe pământ bun a putut produce rod.

    Parabola apare în trei Evanghelii și este de remarcat cum este descris pământul cel bun în fiecare dintre ele. Sămânța este arătată a fi „cuvântul împărăției“ și „cuvântul lui Dumnezeu“ (Matei 13.19; Luca 8.11), iar în Matei 13.23, pământul cel bun îi reprezintă pe cei care aud cuvântul și îl înțeleg. Există o responsabilitate importantă, nu doar pentru cei care vestesc Cuvântul, ci și pentru cei care îl ascultă. Dacă ascultăm învățătura biblică pe care n-o înțelegem, dorim noi cu adevărat să învățăm ceva nou, sau lăsăm ca adevărul să ne fie răpit? Nu-l putem acuza pe semănător, dacă noi refuzăm să înțelegem mesajul lui.

    Marcu 4.20 ne învață că pământul cel bun îl reprezintă pe cel care primește cuvântul. Într-un anumit sens, este posibil să înțelegem un mesaj biblic, fără însă a-l primi cu adevărat. Trebuie să-l acceptăm personal, primindu-l ca pe Cuvântul lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 2.13). Creșterea spirituală are loc atunci când mesajul devine parte din noi.

    Apoi, în Luca 8.15, cei care aud cuvântul îl și păzesc. Aici cuvântul „păzesc“ accentuează nu atât de mult ascultarea față de Cuvânt – deși aceasta este foarte importantă – ci ținerea sau păstrarea cu putere a Cuvântului. Când am înțeles și am primit adevărul, nu trebuie să-i mai dăm drumul deloc din mână. Aceasta este o responsabilitate activă, nu pasivă.

    Domnul a spus: „Luați seama la cum auziți“ (Luca 8.18). Dacă nu dorim să înțelegem, să primim și să păzim învățăturile Scripturii, va fi imposibil să devenim roditori.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus a zis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții“.

    Ioan 8.12

    Călugării budiști

    Cu câțiva ani în urmă, doi călugări dintr-o mănăstire budistă din Sri Lanka au intrat într-un mod cu totul neașteptat în posesia Noului Testament. Așa că au început să-l citească. Relatările din cele patru evanghelii, despre viața, faptele și cuvintele lui Isus, i-au mișcat profund. Inimile le-au fost atrase de Persoana lui Isus, de adevărul convingător și de puterea vie a învățăturilor Sale.

    Pe măsură ce studiau Noul Testament, și-au dat seama că autoritatea Domnului Isus Hristos este inseparabilă de natura Sa divină și că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu! Apoi au citit Faptele Apostolilor. Erau curioși să afle ce s-a mai întâmplat cu ucenicii lui Isus după moartea, învierea și înălțarea Sa.

    Deși în acel moment ei credeau în Fiul lui Dumnezeu și Îl primiseră în inimile lor ca Mântuitor și Domn, când au citit Faptele Apostolilor, și-au dat seama că ar trebui să fie și ei de partea lui Isus în mod public, cu toate consecințele. Astfel că au părăsit mănăstirea și au fost botezați.

    În urmă cu două mii de ani, într-o împrejurare bine cunoscută în evanghelii, preoții de seamă și fariseii și-au trimis slujitorii să-L aresteze pe Isus. Dar aceștia au fost atât de impresionați de Hristos și de mesajul Său, încât s-au întors cu mâinile goale și au trebuit să spună: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul Acesta“ (Ioan 7.46).

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.24-35 · Psalmul 99.1-9

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 32:1-10

    Am fi dorit să putem trece imediat de la descrierea cortului, din cap. 31, la construirea lui, în capitolul 35. Dar, vai, între acestea două s-a interpus un episod trist în istoria acestui biet popor. Tocmai când, pe munte, Dumnezeu îi dădea lui Moise legea, în vale poporul şi începuse să calce primele două porunci. Şi, în timp ce Domnul îi dădea slujitorului Său instrucţiuni cu privire la închinarea faţă de El, Israel instituia un cult idolatru. Cât de mare este perversitatea şi nerecunoştinţa omului şi cât este de dispus să uite bunătatea lui Dumnezeu! (Psalmul 78.11; 106.19-23). „Idola­tria“ nu este numai păcatul lui Israel sau al naţiunilor. Amintind de această scenă, apostolul Pavel este nevoit să-i pună în gardă pe creştini (1 Corinteni 10.7, 14). Un idol este orice ia în inimile noastre locul care I se cuvine numai lui Isus. Poate fi ca un viţel de aur:

    1) după chipul dumnezeilor lumii (egiptenii se închinau la boul Apis),

    2) turnat în tiparele imaginaţiei omului, cu alte cuvinte, purtându-i amprenta,

    3) şlefuit cu o unealtă de sculptor – rod al strădaniilor noastre (Isaia 44.10,12).

    Toate acestea pot avea loc atunci când am pierdut din vedere întoarcerea Mijlocitorului nostru, Hristos, aflat acum în cer, cum Moise era odinioară pe munte.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

    „Să puteţi pricepe… și să cunoaşteţi dragostea lui Hristos…” (Efeseni 3:18-19)

    Apostolul Pavel înalță una dintre cele mai emoționante și puternice rugăciuni pentru cei care vor să cunoască dragostea lui Dumnezeu. El spune: „Îl rog ca, potrivit cu bogăţia slavei Sale, să vă facă să vă întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul dinăuntru, aşa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credinţă; pentru ca, având rădăcina şi temelia puse în dragoste, să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” (Efeseni 3:16-19). În ciuda celor mai bune intenții ale noastre, noi încă mai păcătuim. Drept urmare, ne simțim rău. Și Satan se folosește de sentimentele noastre de vinovăție și condamnare pentru a ne face să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu pentru noi.

    Dacă Dumnezeu te-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Lui ca să moară în locul tău, pe când erai un păcătos, poți să fii sigur că nu Se va răzgândi cu privire la tine acum, când ești un copil răscumpărat, care se luptă încă cu păcatul. Faptul că simți o durere lăuntrică și o întristare plină de lacrimi când păcătuiești este de fapt dovada că ești cu adevărat copilul lui Dumnezeu.

    Când ai fost născut din nou, ai devenit un duh renăscut care trăiește într-un trup păcătos. Deci, când îi permiți păcatului să intre în viața ta, duhul tău renăscut se ridică și spune: „Ignoră-l, nu-i deschide ușa, nu-l pofti înăuntru, dă-l afară, n-are ce căuta aici, nu e binevenit și nici potrivit!” Dumnezeu este întristat când păcătuiești, dar continuă să te iubească. Păcatul este ca un musafir nepoftit. El te face să te simți „cu musca pe căciulă” și îți fură încrederea în Dumnezeu.

    Deci dacă ai păcătuit, pocăiește-te, primește iertarea lui Dumnezeu și mergi mai departe, cu o putere și o înțelepciune tot mai mari!

  • 22 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și cele trei cete au sunat din trâmbițe și au sfărâmat urcioarele și au ținut făcliile în mâna stângă și trâmbițele în mâna dreaptă, ca să sune, și au strigat: „Sabia Domnului și a lui Ghedeon!“.

    Judecători 7.20

    Istoria lui Ghedeon este foarte încurajatoare pentru cei credincioși aflați în aceste zile din urmă, caracterizate de ruină. Dumnezeu n-are nevoie de un număr mare de oameni, nici de lideri înzestrați cu daruri speciale pentru a-Și împlini scopurile. Poate nu Îi înțelegem planurile, însă ne putem încrede în promisiunile Lui. După ce numărul oștenilor i-a fost redus la doar trei sute, potrivit cu porunca lui Dumnezeu, Ghedeon a dat fiecăruia dintre ei o trâmbiță în care să sufle, un urcior pe care să-l sfărâme și o făclie care să ardă. Ciudate arme, într-adevăr, însă puternice prin Dumnezeu, pentru a dărâma întăriturile (2 Corinteni 10.4).

    Trâmbițele vorbesc despre mărturia Cuvântului lui Dumnezeu. În Numeri 10.1-10, Domnul i-a spus lui Moise să facă două trâmbițe de argint, pentru chemarea adunării și pentru a îndruma mișcările taberei. Aceste trâmbițe îi îndrumau pe fiii lui Israel în închinarea, în umblarea și în lupta lor, la fel cum Cuvântul lui Dumnezeu ne îndrumă pe noi în fiecare aspect al vieții noastre. Urcioarele reprezintă trupurile noastre. 2 Corinteni 4.6,7 ne spune că avem această comoară, lumina vieții, în vase de lut, pentru ca mărimea nemărginită a puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi. Prin urmare, făcliile simbolizează lumina lui Isus.

    Trebuia ca oștenii să privească la Ghedeon și să-i imite acțiunile. Tot așa, noi privim la Isus, Căpetenia mântuirii noastre, și călcăm pe urmele Lui. Sunetul trâmbițelor și zgomotul urcioarelor sparte, alături de lumina făcliilor, l-au făcut pe vrăjmaș să intre în panică. Ce imagine a biruinței obținute prin zdrobire! Doar atunci când vasele omenești sunt sparte – doar prin moartea față de sine (Galateni 2.20) – poate străluci lumina Domnului Isus prin noi! „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit. Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și smerită!“ (Psalmul 51.17).

    T. Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu.

    Ioan 3.3

    Născut din nou (5)

    „Împărăția lui Dumnezeu“ este un termen general și cuprinzător pentru domeniul spiritual, în care Dumnezeu lucrează și conduce inimile. Unele pasaje biblice subliniază caracterul interior, moral, al acestei împărății: „Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt“ (Romani 14.17).

    În acțiunea lui Dumnezeu în istoria omenirii, această împărăție s-a manifestat sub diferite forme. Când Domnul Isus Hristos a fost aici pe pământ, Împărăția lui Dumnezeu era în mijlocul lor în persoana Împăratului (Luca 17.21). În Isus Hristos, trăsăturile morale care guvernează această împărăție au devenit vizibile.

    Astăzi, Împărăția lui Dumnezeu, în caracterul ei moral, se găsește în creștinism; ca atare, Pavel a predicat-o. Mai târziu, Hristos va instaura Împărăția lui Dumnezeu în putere și glorie (2 Tesaloniceni 1.5-10; Apocalipsa 11.15-17; 19.6).

    Nicodim, ca iudeu, avea în vedere acest aspect viitor, pământesc, al Împărăției lui Dumnezeu. El a înțeles că se referă la împărăția lui Mesia pe pământ anunțată de profeți. Dar chiar și viitoarea împărăție mesianică, așa-numita Împărăție de o mie de ani, nu va fi „văzută“ decât de cei care au trăit nașterea din nou. Acest principiu se aplică întotdeauna, indiferent de forma pe care o ia în prezent Împărăția lui Dumnezeu. Și astăzi, cineva nu poate intra în Împărăția lui Dumnezeu în caracterul ei moral decât dacă se naște din nou.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.11-23 · Psalmul 98.1-9

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 31:1-18

    Să observăm succesiunea verbelor în acest pasaj: am chemat pe nume, am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, am dat înţelepciune, am rânduit. Tot ce este legat de slujire este dirijat de sus, de Dumnezeu Însuşi. Nici chiar Moise nu era calificat să aleagă lucrătorii. În Fapte vedem cum Duhul Sfânt i-a desemnat pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care-i chemase Dumnezeu (Fapte 13.2). Desigur, nu trebuie ca lucrătorul însuşi să decidă ce vrea să facă, ci Dumnezeu îl rânduieşte şi îl umple cu înţelepciunea necesară. Dumnezeu a dat fiecăruia o măsură de inteligenţă. În ce fel o folosim pe a noastră? Pentru a ne ocupa cu studii laborioase sau pentru a ne face un trai mai bun? Dar dorinţa Domnului este ca, sub influenţa Duhului Său, să ne folosim toate capacităţile pentru slujirea Lui.

    În sfârşit, tot Dumnezeu dă slujitorilor Săi, împreună cu slujba, şi odihna necesară. Evanghelia ni-L prezintă pe Domnul chemându-i pe ucenici, trimiţându-i şi, în cele din urmă, la întoarcerea lor, luându-i deoparte ca să se odihnească puţin (Marcu 6.7, 31). În acest pasaj, odihna ia forma sabatului. „Sabatul a fost făcut pentru om“, a spus Domnul Isus (Marcu 2.27). Să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru odihna pe care ne-o dă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DOMNUL ISUS TE ÎNȚELEGE! | Fundația S.E.E.R. România

    „În toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…” (Evrei 4:15)

    Prietenii bine intenționați spun uneori: „Știu ce simți…” În mintea noastră răspundem poate: „Nu cred că știi!” Dar Domnul Isus chiar știe! El a avut parte de toate ispitele, ca oricare dintre noi, ca să poată înțelege sentimentele noastre și să I le prezinte lui Dumnezeu. Și El chiar face asta!

    Când te rogi în Numele Domnului Isus, vărsându-ți inima înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus joacă rolul de avocat al tău și spune: „Tată, știu ce simte persoana aceasta. Știu ce înseamnă să fii sub presiunea păcatului. Vin înaintea Ta cu acest copil al Tău care are nevoie de ajutorul Tău.”

    S-ar putea să întrebi: „Dar Isus a fost fără păcat, deci poate El cu adevărat să simtă păcatul așa cum îl simt eu?” Da, poate. De fapt, datorită curăției Sale, El poate să simtă durerea păcatului chiar mai mult. S-ar putea să te ajute ilustrația care urmează: în viața de zi cu zi, noi trăim înconjurați de microbi, ei există peste tot, chiar și pe trupurile noastre. Pentru că nu ne aflăm într-un mediu steril, nu observăm acești microbi și ne obișnuim să trăim cu ei.

    Dar e cu totul altă poveste în sala de operații a unui spital. Acolo orice contaminare cu germeni reprezintă o amenințare reală care necesită atenția întregului personal. Așa că ei sterilizează totul, pentru că bacteriile pot ucide pacientul. Puritatea încăperii necesită o atenție deosebită chiar și la cea mai mică urmă de impuritate ce ar putea duce la o infecție care să pună în pericol viața.

    Deci, faptul că Domnul Isus este separat de păcat și este sensibil la problema păcatului, Îi sporește capacitatea de a simți prin ce treci! Concluzie: Domnul Isus te înțelege!

  • 21 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar voi sunteți seminție aleasă, preoție împărătească, națiune sfântă, popor dobândit pentru Sine, ca să vestiți virtuțile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.

    1 Petru 2.9

    Chemarea lui Dumnezeu (10) – Chemați din întuneric

    Odinioară eram întuneric. Eram nu doar în întuneric, ci eram întuneric (Efeseni 5.8). Fără harul lui Dumnezeu, am fi ajuns cu toții în „negura întunericului“ pentru totdeauna (2 Petru 2.17). Dumnezeul nostru însă ne-a chemat din acel întuneric. Așa cum odinioară i-a chemat pe Adam și pe soția lui care se ascundeau de El, și așa cum odinioară l-a chemat pe Avraam din întunericul idolatriei din Ur – așa ne-a chemat și pe noi. Am fost chemați din întuneric și din depărtare la lumina Sa minunată. „Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric“ (1 Ioan 1.5). Acum, toți cei care cred sunt lumină în Domnul (Efeseni 5.8) și au fost aduși în lumina prezenței lui Dumnezeu. Fiind în lumină, putem avea comuniune cu Tatăl și cu Fiul, și unii cu alții (1 Ioan 1.7). Minunat har!

    După ce am fost aduși în lumină, trebuie să arătăm virtuțile, perfecțiunile și frumusețile Tatălui și ale Fiului în viețile noastre. Trebuie să facem ca Tatăl și Fiul să fie atractivi pentru cei din jurul nostru. Cât de trist este când purtarea celor credincioși îi depărtează pe oameni de credința în evanghelie, sau pe cei credincioși de adevărurile Scripturii!

    Apostolul Pavel ne spune că trebuie să împodobim învățătura lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru (Tit 2.10). Învățătura (sau doctrina) nu este ceva doar pentru mințile noastre, ci și pentru mâinile și pentru picioarele noastre. Trebuie să înțelegem doctrina, după care trebuie să o aplicăm în viețile noastre. La aceasta am fost chemați de către Tatăl și de către Domnul Isus. Trăim cumva ca și cum ne-am afla încă în întuneric? Domnul să ne ajute, prin harul Lui, să arătăm cine este El și ce a lucrat El în viața noastră, pentru gloria și lauda Lui!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Atunci … va zice: Am păcătuit, am călcat dreptatea, și nu mi s-a răsplătit la fel. Dumnezeu mi-a scăpat sufletul ca să nu intre în groapă și viața mea vede lumina!

    Iov 33.27,28

    Mesajul de pe bucata de hârtie din curtea închisorii

    Venise ora de plimbare prin curtea închisorii. Cu capul plecat, deținutul aflat în arest preventiv pășea pe acolo, purtându-și cu greu povara de pe conștiință. Se simțea singur și abandonat, iar sentința lui nu era nicidecum una ușoară. Apoi a văzut deodată la picioarele sale o bucată de hârtie tipărită. Probabil că un alt condamnat o aruncase neglijent. Era o pagină dintr-un calendar creștin. Deținutul a citit hârtia, cuvintele scrise acolo puneau situația lui într-o lumină diferită. În acele rânduri citea despre dragoste, despre ispășire, despre mântuire și despre iertare. Luând pagina în celula sa, bărbatul a recitit-o. Mesajul i se potrivea, pentru că era adresat păcătoșilor – celor care deveniseră vinovați nu numai în fața oamenilor, ci mai ales în fața lui Dumnezeu. Nici măcar nu se gândise la aceasta. Avea în minte doar urmărirea penală făcută de oameni. Dar acum își dădea seama că Însuși Dumnezeu trebuia să-l condamne.

    A citit încă o dată pagina de calendar și s-a gândit mult la cele scrise acolo. Apoi a izbucnit în lacrimi: „Am păcătuit, am călcat dreptatea“. Și-a mărturisit vina în fața lui Dumnezeu și s-a încrezut în promisiunea Lui: Isus Hristos a murit și pentru păcatele sale! Pacea i-a pătruns în inimă. Și chiar dacă nu a putut fi scăpat de justiția omenească, a putut fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

    Și îndurare, deplină iertare, dă oricui crede în El. —W. Thompson

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 14.1-10 · Psalmul 97.1-12

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 30:17-38

    Mai era necesar încă un obiect pentru a putea fi adusă închinarea, şi anume ligheanul de aramă. El trebuia aşezat în curte, între altar şi cort, în calea preotului care, mergând să-şi împlinească slujba, trebuia să-şi spele în el mâinile şi picioarele. Este o imagine a puterii Cuvântului (apa) pentru judecata de sine, care-l curăţă pe închinător de întinare în urma umblării prin lume (Ioan 13.10).

    După apa care-l curăţa de „înti­narea cărnii“ (aspectul nega­tiv), găsim untdelemnul pentru ungere (Duhul), care îi conferea un caracter sfânt. Ingredientele ce compun untdelemnul exprimă feluritele haruri şi glorii ale lui Hristos. Era interzisă turnarea untdelemnului sfânt pe carnea omului (adică folosirea darurilor Duhului spre gloria omului) sau fabricarea unui ulei asemănător (imitaţia lucrărilor Duhului Sfânt). Psalmul 133 (v.2) înfăţişează untdelemnul pe cap, coborând pe barba lui Aaron, apoi până spre marginile veşmintelor sale: o minunată imagine a celor răscumpăraţi bucurânduse prin Duhul de perfecţiunea Capului lor glorificat şi participând la aceeaşi ungere. În contrast, mirosul plăcut al tămâiei se înălţa necontenit spre Dumnezeu pentru a-I prezenta în detaliu toate excelenţele Preaiubitului Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ROAGĂ-TE SĂ POȚI IERTA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu…” (Filipeni 4:6)

    În zilele noastre, neiertarea face ravagii – în familie, în biserică și în societate. De ce? Pentru că atunci când cineva ne-a rănit, primul nostru gând este să ne răzbunăm. Dar este greșit, pentru că Biblia ne învață că trebuie să iertăm pentru a fi iertați (vezi Marcu 11:25). Mai știm și că amărăciunea ne poate răni fizic și emoțional. Adesea, însă, nu suntem în stare să iertăm, așa că ne tot luptăm cu problema în mintea noastră. Dar opriți-vă o clipă și gândiți-vă: ce se întâmplă într-o luptă adevărată? Te focalizezi pe adversar, agățându-te de el și încercând să-l controlezi… Scopul tău este să-l pui la podea și să-l aduci la supunere, iar lucrul acesta necesită toată energia ta. Dar știi că poți să ai de suferit în tot acest proces! Singura putere adevărată pe care o ai asupra cuiva care te rănește este puterea iertării. Deci, de dragul tău, iartă-l și mergi mai departe! Chiar dacă nu simți că vrei să ierți, roagă-te: „Întoarce-mă Tu, şi mă voi întoarce, căci Tu eşti Domnul Dumnezeul meu!” (Ieremia 31:18). Cu alte cuvinte, „Doamne, ajută-mă să fiu dispus să iert!” Este foarte adevărat vechiul proverb care spune: „A greși e omenește, dar a ierta e dumnezeiește”! Micile ofense pot fi iertate rapid, dar cele mari necesită asistență divină. Și o poți avea pentru că Sfânta Scriptură spune că: „Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Da, s-ar putea să-ți dorești ca cel care te-a ofensat să sufere, dar când cea mai mare dorință a ta este să Îi faci pe plac Domnului, El îți va da harul să ierți. Când îți dai seama ce binecuvântări a pregătit pentru tine în viitor, vei refuza să mai petreci vreo clipă înțepenit în trecut. Așa că, roagă-te să poți ierta!

  • 20 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.

    Marcu 10.45

    Să cântărim cu atenție aceste cuvinte: Fiul Omului a venit pentru a sluji și pentru a dărui. Aceasta este o realitate divină. Isus a venit în această lume pentru a împlini nevoia noastră, pentru a ne sluji în tot ceea ce era necesar pentru noi, și pentru a-Și da viața ca răscumpărare pentru mulți; pentru a ne sluji purtând păcatele noastre în trupul Său pe lemn și lucrând pentru noi o mântuire deplină și eternă. El n-a venit să obțină ceva, nici să ia, nici să fie slujit și nici să fie admirat. El a venit ca să ne fie de folos. Prin urmare, în timp ce sufletul cercetat de toate acestea poate întreba: «Ce pot face eu pentru Domnul?», răspunsul este: «Trebuie mai întâi să te oprești, să vezi și să crezi ceea ce Domnul a făcut pentru tine. Trebuie să stai liniștit și să vezi mântuirea lui Dumnezeu».

    Să ne aducem aminte de aceste cuvinte pline de frumusețea și de dulceața divină a evangheliei: „Dar celui care nu lucrează, ci crede în Cel care-l îndreptățește pe cel neevlavios, credința i se socotește ca dreptate“ (Romani 4.5). Niciodată nu vom putea să-L slujim pe Hristos într-un fel inteligent și așa cum trebuie, până nu cunoaștem și nu credem felul în care El ne-a slujit nouă. Trebuie să încetăm cu faptele noastre truditoare și să ne odihnim pe lucrarea împlinită în mod divin. Atunci, și numai atunci, ne vom putea începe viața de slujire creștină.

    Este foarte necesar ca toate sufletele cuprinse de neliniște să înțeleagă faptul că întreaga slujire creștină începe cu deținerea vieții eterne și că poate fi practicată doar prin puterea Duhului Sfânt, care locuiește în noi, și prin lumina și autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta este ideea divină cu privire la lucrarea și la slujirea creștină.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu știi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?

    Romani 2.4

    Nu vă face nimic!

    Proprietarii de câini spun adesea, când animalele lor de companie latră și mârâie: „Nu vă face nimic“. Dar dinții dezgoliți ne arată limpede că nu este nicidecum vorba de un animal atât de inofensiv pe cât ne-ar plăcea să fie.

    Oamenii spun la fel despre Dumnezeu: „El nu face nimic; este un Dumnezeu neprimejdios, un bătrân cu barbă, care va închide un ochi“. Dar nu aceasta este realitatea. Biblia spune: „Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu!“ (Evrei 10.31).

    De aceea, nu vă culcați pe o ureche, gândind că Dumnezeu este bun și că nu vă va condamna pentru faptele rele înfăptuite de-a lungul vieții! El este bun, căci bunătatea Lui nu are apus, dar totodată este și drept. Cine poate să scoată un singur cuvânt în ziua judecății, pentru a se dezvinovăți înaintea Lui? Cine poate să-I enumere lui Dumnezeu lucrurile bune pe care le-a făcut în viață? Nimeni! Și Iov a trebuit să spună: „Iată, eu sunt nimic; ce să-Ți răspund? Îmi pun mâna la gură. Am vorbit o dată, și nu voi mai răspunde; de două ori, și nu voi mai adăuga nimic“ (Iov 40.3,4).

    Nu mai amânați întoarcerea la Dumnezeu! Recunoașteți cu sinceritate că nu sunteți nicidecum un om drept, că nu vă puteți îndreptăți cu nimic înaintea Lui. Acceptați prin credință jertfa Domnului Isus ca fiind înfăptuită pentru dumneavoastră, mulțumiți-I pentru ea și duceți o viață așa cum Îi place lui Dumnezeu! „Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“ (Galateni 2.20).

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 13.6-23 · Psalmul 96.1-13

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 30:1-16

    Odată ce se încheia lucrarea care-i permitea preotului să se apropie, se deschide calea pentru a lua în consi­derare cel de-al doilea altar poleit cu aur, pe care Aaron şi fiii săi trebuia să ardă tămâie. Primul altar vorbeşte despre Hristos şi despre valoarea sângelui Său, iar cel  de-al doilea tot despre Hristos, dar în eficienţa mijlocirii Lui. Altarul de aur era strâns legat de altarul de bronz. Isus a fost întâi jertfă, apoi preot. După ce Şi-a dat pe cruce sângele curăţitor, El Se poate prezenta, viu, pentru ai Săi, în Locul Sfânt.

     Nici o jertfă nu era adusă pe altarul de aur: Hristos nu mai trebuie să sufere, nici să moară. Odată lucrarea încheiată, de acum înainte El va fi subiectul laudelor noastre în cer, «esenţa» închinării. Prin El, la rândul lui, credinciosul se apropie şi Îi oferă Tatălui mirosul plăcut al adorării şi al rugăciunii (Psalmul 141.2), întrucât închinarea este, întâi de toate, prezentarea înaintea lui Dumnezeu a desăvârşirii Fiului Său Preaiubit.

    Versetele 11-16 tratează problema preţului de răscumpărare. Acesta era strict personal şi, pe de altă parte, constituia o sumă egală atât pentru bogat, cât şi pentru sărac. Dumnezeu nu face deosebire între păcătoşi (Romani 2.11). El le oferă tuturor acelaşi mijloc de a fi mântuiţi. O mântuire gratuită! Dar cât de mult L-a costat pe Cel care a plătit răscumpărarea în locul nostru!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PĂCATUL ȘI EFECTELE LUI | Fundația S.E.E.R. România

    „Avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (1 Ioan 3:21)

    Când păcătuiești cu bună știință, trupul tău este supus unui stres imens. Și nu există niciun test de detectare a minciunilor. În realitate, detectorul de minciuni nu spune dacă cineva minte. Aparatul nu face decât să măsoare ce impact au răspunsurile unei persoane la anumite întrebări asupra sistemului său nervos. Dumnezeu a conceput trupul nostru astfel încât să-L glorifice pe El (vezi 1 Corinteni 6:19-20). Deci când păcătuiești, lucrul acesta are un impact negativ asupra trupului. Chiar dacă nu ai trecut printr-un test poligraf, poți să confirmi că atunci când ai mințit, ai experimentat o creștere a emoțiilor și a ritmului cardiac. Deci, când Dumnezeu îți spune să nu păcătuiești, El nu încearcă să-ți fure bucuria, ci să ți-o păstreze, deoarece păcatul îți fură trei lucruri: 1) Confortul. „Cei răi n-au pace”, zice Domnul” (Isaia 48:22). Când îți încalci propriile valori cu bună știință, începi să nu te mai simți bine în pielea ta, cu alte cuvinte îți dispare tihna. 2) Caracterul. Reputația este modul în care te văd ceilalți, dar caracterul este ceea ce vezi tu atunci când te uiți în oglindă, în fiecare zi. Gândurile îți determină faptele, faptele îți determină obiceiurile, obiceiurile îți determină caracterul și caracterul îți determină destinul. 3) Încrederea. Nimic în viață nu este mai important decât să fii în stare să te apropii de Dumnezeu cu încredere. Apostolul Ioan spune: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22). Așadar, când Satan va încerca să te ispitească să păcătuiești, oprește-te și fă-ți bine socotelile. Uitându-te la rezultatul final, vei reuși să faci de fiecare dată alegerea corectă!

  • 19 Mai 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și I-a spus lui Isus: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“.

    Luca 23.42

    Scripturile au prezis că Mesia avea să fie răstignit împreună cu cei fără de lege (Isaia 53.12) nu numai prin profeția directă, ci și cu ajutorul imaginilor, așa cum este de exemplu cea a lui Iosif (Geneza 40.21,22). Iosif, care era nevinovat, a fost aruncat în închisoare, unde a stat împreună cu mai-marele paharnicilor și cu mai-marele brutarilor. El a fost pus în rândul celor fără de lege. Unul dintre aceștia a fost condamnat, iar celălalt a fost restabilit – o imagine remarcabilă a ceea ce avea să se întâmple cu cei doi tâlhari răstigniți de o parte și de cealaltă a lui Hristos.

    Luca menționează cu privire la cei doi tâlhari un lucru pe care celelalte trei Evanghelii nu-l arată: unul dintre ei s-a pocăit și a crezut în Hristos. Matei ne spune că amândoi tâlharii Îl batjocoreau pe Domnul la începutul suferințelor Sale pe cruce (Matei 27.44). Apoi, după cum ne spune Luca, a avut loc o schimbare radicală într-unul dintre ei.

    Ce s-a întâmplat? Harul lui Dumnezeu a lucrat în conștiința acelui tâlhar și, pe măsură ce orele se scurgeau, el a fost cercetat de cuvintele și de purtarea plină de evlavie a lui Hristos. El credea în mod clar în existența unei alte vieți, dincolo de moarte, și știa că nu era pregătit pentru ea. Și-a mărturisit păcătoșenia și L-a mărturisit pe Hristos ca Domn, spunând: „Doamne, adu-Ți aminte de mine!“. Răspunsul binecuvântat a fost: „Astăzi vei fi cu Mine în rai“ (Luca 23.43). Acest om, proaspăt mântuit, nu trebuia să aștepte până la instituirea Împărăției, pentru ca Domnul să-Și aducă aminte de el, ci avea să fie în rai în chiar acea zi. Domnul însă dorește ca noi să ne aducem aminte de El la Cina pe care El a instituit-o. Tâlharul pocăit n-a avut această oportunitate aici pe pământ, fiindcă a plecat imediat în cer. Cu noi însă, lucrurile stau altfel. Să ne folosim deci de această oportunitate atât timp cât suntem aici! Raiul și Împărăția vor veni, însă acum este timpul să vestim moartea Lui.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.

    Evrei 12.2

    Căpetenia credinței noastre

    Ne putem îndrepta mereu privirea spre acest Domn slăvit. El ne este prezentat drept Căpetenia și Desăvârșitorul credinței. Căpetenie înseamnă conducător, adică unul care face primul pas și care merge înaintea celorlalți. Domnul Isus este Modelul și Exemplul nostru. El a parcurs cu fidelitate fiecare pas pe această cale și a ajuns la țintă. Drumul Său a fost unul nespus de dificil, trecând pe la cruce. Dar El nu S-a uitat la cruce și la rușinea ei, nici la suferințele pe care trebuia să le îndure, ci S-a uitat la ceea ce se afla în spatele crucii, și aceasta a fost bucurie pentru El.

    În ce consta această bucurie care se afla înaintea Lui? El S-a gândit, cu siguranță, la mântuirea celor pe care îi iubea și pentru care avea să-Și dea viața. Dar privirea Sa era fixată și asupra învierii și a înălțării Sale la Tatăl. Iar ca Om, El urma să fie primit sus în glorie. Știa că doar în acest fel ne va pregăti un loc, pentru ca noi să fim acolo cu El pentru totdeauna. Ce bucurie pentru El să fie înălțat sus în glorie după o viață atât de dificilă, care s-a încheiat cu moartea rușinoasă pe cruce! El S-a gândit la acest aspect pe tot parcursul suferinței și umilinței Sale. Această bucurie L-a susținut. În mod profetic, Îl auzim spunându-I lui Dumnezeu în Psalmul 16: „Înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse și desfătări veșnice la dreapta Ta“. – Acum, această bucurie este împlinită și El ocupă locul de onoare la dreapta lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Samuel 12.16-13.5 · Psalmul 95.1-11

    e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Exod 29:31-46

    Berbecul pentru consacrare trebuia să fie întâi jertfit, apoi mâncat de preoţi. Pentru a-L sluji pe Dumnezeu, credinciosul trebuie să se hrănească din Cel care până la moarte a fost în totul consacrat lui Dumnezeu. Apostolul ne îndeamnă: „Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca dar şi jertfă lui Dumnezeu, ca parfum de bună mireasmă“ (Efeseni 5.2). Preotul trebuia să mănânce carnea pentru consacrare „la uşa cortului întâlnirii“, adică înainte de a sluji în Locul Sfânt. În fiecare din cele şapte zile trebuia adusă o nouă jertfă, ca urmare a exercițiilor spirituale şi a afectivităţii înnoite zi de zi.

    Sfârşitul capitolului spune despre jertfele care trebuia aduse „necurmat“, „din generaţie în generație“ (Numeri 28.3, 6, 10; Ezra 3.5), pentru a preamări necontenit înaintea lui Dumnezeu lucrarea crucii.

    După sfinţirea cortului, a altarului şi a familiei preoţeşti, Dumnezeu va putea locui în mijlocul alor Săi într-o ordine potrivită cu gloria Sa. Apostolul Pavel arată că există aceeaşi relaţie între locuirea în prezent a lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt în cei credincioși şi sfinţenia ce trebuie să-i caracterizeze pe aceştia (1 Corinteni 3.16, 17; 6.19).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ CEVA ASTĂZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

    Când un multimilionar a fost întrebat de câți bani este nevoie pentru a fi fericit, el a răspuns: „Doar de puțin mai mult!” Acum să presupunem că și tu ai mulți bani, dar îți pasă de ceilalți. Întrebare: „Ești implicat în împlinirea nevoilor oamenilor?” Pentru că citim în Biblie: „Cine are bogăţiile lumii acesteia şi vede pe fratele său în nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? Copilaşilor, să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:17-18). Acest verset se poate reduce la două cuvinte: Fă ceva! În pilda samariteanului milostiv, doi oameni religioși au trecut pe lângă omul aflat pe moarte pe drumul Ierihonului, fără să se oprească să-l ajute. De ce? Nu era oare o bună ocazie de a pune în practică ce credeau și predicau? Cum deveniseră oare atât de insensibili și de indiferenți? S-au gândit oare: „Problema este prea mare, nu pot face nimic?” Erau ei atât de concentrați pe agenda comunității sau lucrării lor, încât au socotit că era mai importantă decât să dedice timp și resurse ca să-l repună pe picioare pe acest om? Domnul Isus a spus: „Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el.” (Luca 10:33-34). Să reținem cuvântul „milă”; bunul samaritean a fost dispus să se implice emoțional. Și tu trebuie să faci la fel! Bob Pierce, fondatorul organizației World Vision s-a rugat odată: „Vreau ca inima mea să fie frântă de lucrurile care frâng inima lui Dumnezeu!” Ai vrea să poți rosti și tu o astfel de rugăciune? Atunci Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fă ceva!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne