Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Poruncește fiilor lui Israel să scoată afară din tabără pe orice lepros și pe oricine are o scurgere și pe oricine este necurat printr-un mort. Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateți afară; să-i scoateți afară din tabără, ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Și fiii lui Israel au făcut așa și i-au scos afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moise, așa au făcut fiii lui Israel.
Numeri 5.1-4
Aici avem prezentat, în câteva cuvinte, principiul de temelie pe care se bazează disciplina făcută în adunare – un principiu, am putea spune, de cea mai mare importanță, deși, din nefericire, atât de puțin înțeles și pus în practică. Prezența lui Dumnezeu în mijlocul celor ai Săi era cea care solicita sfințenie din partea lor – „Ca să nu întineze tabăra lor, în mijlocul căreia locuiesc Eu“. Locul în care locuiește Cel Sfânt trebuie să fie sfânt. Acesta este un adevăr clar și necesar.
Răscumpărarea era baza locuirii lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Trebuie să ne amintim însă că disciplina era esențială pentru ca această locuire să continue în mijlocul lor. El nu putea locui acolo unde răul era în mod deliberat acceptat. Binecuvântat să fie Numele Său, El poate îngădui slăbiciunile noastre și le îngăduie, însă ochii Săi nu pot privi răul! El nu poate locui împreună cu răul, nici nu poate avea părtășie cu el. Aceasta ar însemna o tăgăduire a naturii Sale, iar El nu Se poate tăgădui pe Sine Însuși.
Cineva ar putea spune: «Nu locuiește oare Duhul Sfânt în cel credincios, în care este atât de mult rău?». Este adevărat că Duhul Sfânt locuiește în cel credincios, pe temeiul răscumpărării împlinite, însă locuirea Lui acolo nu constituie o aprobare a ceea ce aparține firii păcătoase, ci este o pecete a ceea ce Îi aparține lui Hristos, iar prezența Lui și părtășia cu El sunt savurate doar în măsura în care răul din noi este judecat. Ar putea cineva afirma că putem să ne bucurăm de locuirea Duhului în noi, în timp ce suntem îngăduitori cu răul din noi și ne complăcem în dorințele cărnii? Nu, ci trebuie să ne judecăm pe noi înșine și să îndepărtăm tot ceea ce nu se potrivește cu sfințenia Aceluia care locuiește în noi.
C. H. Mackintosh
Brațul Tău este puternic, mâna Ta este tare, dreapta Ta este înălțată.
Psalmul 89.13
Mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul
Pe 27 aprilie 1988, cerul era de un albastru strălucitor! În 30 de minute, aeronava Boeing 737-297, care efectua zborul 243, plină de pasageri și de bagaje, urma să ajungă la destinația sa, Honolulu. Dintr-odată s-a auzit un zgomot asurzitor. La o altitudine de peste 7.000 de metri, avionul a suferit o decompresie explozivă! Unii pasageri au spus cu resemnare: „Ghinion!“. Alții au strigat la Dumnezeu – un Dumnezeu pe care nici măcar nu-L cunoșteau.
Apoi s-a întâmplat miracolul! În ciuda numeroaselor probleme tehnice, pilotul a reușit să aterizeze de urgență pe aeroportul Kahului. Bucuroși, deși nu se cunoșteau, pasagerii s-au luat în brațe și pe obrajii lor șiroiau lacrimi de fericire. „Am avut noroc!“ – Iar Dumnezeu? Majoritatea oamenilor L-au și uitat. Însă la conferința de presă, pilotul a mărturisit: „Mâna lui Dumnezeu a fost cea care a ghidat avionul“.
Atunci când Dumnezeu intervine în mod miraculos, omul vorbește adesea doar de noroc sau de șansă. Dumnezeu este din nou uitat. El nu are ce căuta în lumea noastră!
Da, mâna lui Dumnezeu a ghidat avionul! Dumnezeu Se află în spatele tuturor lucrurilor și El ține toate sforile în mâna Sa. Dorința Lui este „ca toți oamenii să fie mântuiți“ (1 Timotei 2.4). El bate la ușa inimii noastre! Uneori, aceste bătăi sunt catastrofe naturale. Alteori, necazuri. Dar chiar și când totul iese bine, să recunoaștem că doar Dumnezeu a intervenit. În îndurarea Lui, El încă ne așteaptă să ne punem viața în mâna Lui.
Citirea Bibliei: Deuteronom 33.1-12 · Efeseni 2.17-22
de Jean Koechlin
Exod 18:1-12
Aici îl întâlnim din nou pe Ietro, socrul lui Moise. El personifică naţiunile pământului care, întro vreme viitoare, se vor bucura împreună cu poporul Israel de eliberarea lui şi Îl vor glorifica pe Dumnezeu. Vedem de asemenea că Sefora şi cei doi fii ai ei, personificând Biserica, aşa cum am văzut mai înainte în cap. 2, nu au jucat nici un rol în încercările lui Israel, nici în eliberarea lui. Biserica va fi răpită de pe pământ atunci când va începe necazul cel mare, căruia îi va urma restaurarea poporului evreu.
Gherşom ne aminteşte prin numele lui că, asemenea lui Moise, Hristos a fost un străin pe pământul unde a venit să locuiască şi că şi Biserica este străină aici jos. Dar, în această situaţie dificilă, el are ajutorul lui Dumnezeu: aceasta este semnificaţia numelui Eliezer. În v. 8, Moise aduce mărturie despre tot ce a făcut Dumnezeu pentru ai Săi. Nu este oare un exemplu bun pentru noi? Să nu ne abţinem să spunem altora, începând cu membrii familiei noastre, care s-ar putea să nu ştie, cum am fost mântuiţi. Rezultatul acestei mărturii se vede în v.11: Ietro recunoaşte măreţia Domnului, Îi dă glorie, aduce jertfe şi, în final, mănâncă sau, cu alte cuvinte, are comuniune cu cei răscumpăraţi în prezenţa lui Dumnezeu.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Gustă viața cu nevasta pe care o iubești… pe care ți-a dat-o Dumnezeu…” (Eclesiastul 9:9)
Ca o relație să fie reușită, ambele părți trebuie să fie dedicate total relației. Vom trece acum în revistă alte motive pentru care poate ne este teamă să ne dedicăm: 1) Gândește-te dacă ai sentimente adevărate pentru persoana cu care te întâlnești, sau doar îți ocupi timpul până când va apărea o persoană mai bună. Cu alte cuvinte, fii cinstit cu tine însuți, pentru că fericirea ta depinde de asta. 2) Discută cu potențialul soț (sau cu viitoarea soție) despre fricile tale specifice. Un scriitor ne sugera următoarele: „Mă tem că vei încerca să mă schimbi”; „Mă tem că nu îmi vei fi supusă”, „Dacă mariajul eșuează, poate îmi iei banii și mă lași sărac!” „Poate îmi vei restricționa prea mult din timpul meu cu prietenii.” „Poate îmi vei cere prea multă atenție” etc. Trebuie să-ți împărtășești sentimentele în mod sincer și să ceri păreri și reacții cu privire la îngrijorările tale. 3) Încearcă să stabilești un interval de 30 de zile în care să nu ai nicio legătură cu interesul tău romantic, și să constați cum ți se pare viața fără el sau ea. Unele relații din care lipsește dedicarea sunt pur și simplu de complezență, așa că evaluează-ți sentimentele dincolo de inconvenientele pe care trebuie să le suporți. Conveniența este o temelie slabă pentru o căsnicie! 4) Reanalizează-ți așteptările. Nu aștepta ca soțul sau soția să-ți împlinească toate nevoile din viață. De exemplu, dacă ai nevoie de adrenalină și aventură (care se manifestă prin dorința de a face sporturi extreme: nautice, terestre sau aeriene), găsește-ți prieteni cu care să te bucuri de asta și fii fericit că soția ta este credincioasă, iubitoare și că se bucură de cascadoriile tale. Și încă un gând: în fiecare dintre noi, există un gol pe care numai Dumnezeu îl poate umple! Și când o face, vom pretinde mai puțin de la soțul sau soția noastră, și vom învăța să fim mai dedicați.
Mana Zilnica 