Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis.
Matei 3.16
Găsim în Scriptură patru ocazii memorabile când cerurile s-au deschis. Hristos este Obiectul fiecăreia dintre aceste revelații și fiecare are caracterul ei special. În versetul citat mai sus, Duhul Sfânt coboară asupra Lui, iar El primește mărturia că este Fiul lui Dumnezeu.
La sfârșitul capitolului 1 din Ioan, El declară despre Sine că este Fiul Omului. Acolo El menționează cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu care urcă și coboară asupra Lui. El este, ca Fiu al Omului, Obiectul slujirii lor.
La sfârșitul capitolului 7 din cartea Fapte ne este prezentată o scenă cu totul nouă. Ștefan, prin care este dată această mărturie, este plin de Duhul Sfânt, iar cerurile se deschid deasupra lui. Creștinul este plin de Duhul, cerul este deschis înaintea lui, gloria lui Dumnezeu i se arată, iar Fiul Omului i Se descoperă, stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este o scenă diferită de cea în care cerurile se deschid deasupra Domnului Isus, Obiectul plăcerii lui Dumnezeu, aflat pe pământ. Scena din Fapte prezintă cerul deschis deasupra creștinului, Obiectul lui fiind acolo, în cer, atunci când el este lepădat aici, pe pământ. El Îl vede pe Isus, Fiul Omului aflat în gloria lui Dumnezeu. Diferența este deopotrivă remarcabilă și interesantă pentru noi, iar ea arată, în modul cel mai izbitor, adevărata poziție a creștinului pe pământ.
Mai târziu, în Apocalipsa 19, vedem cerul deschis și pe Domnul Însuși venind de acolo, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Îl vedem deci: 1. pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ, ca Obiect al plăcerii cerului, pecetluit cu Duhul Sfânt; 2. pe Isus, Fiul Omului, Obiect al slujirii cerului, îngerii fiind slujitorii Săi; 3. pe Isus, la dreapta lui Dumnezeu, și pe cel credincios, plin de Duhul și suferind aici de dragul numelui Său, privindu-L în glorie pe Fiul Omului; 4. pe Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, venind să judece și să facă război împotriva oamenilor batjocoritori, care contestă autoritatea Lui și care asupresc pământul.
J. N. Darby
Eu am chemat, și n-ați răspuns; am vorbit, și n-ați ascultat.
Isaia 65.12
Dacă ar fi ascultat imediat…
Linus, un băiat de vreo zece ani, era foarte inteligent și sârguincios la școală, unde lua de regulă note bune. Cu toate acestea, avea un obicei rău. Ori de câte ori era chemat, el spunea: „O clipă, vin imediat!“. Dar nu venea. Când tatăl său îl striga, „Linus, poți să mă ajuți repede?“, el răspundea: „Da, vin imediat, numai un minut!“, dar, bineînțeles, întârzia, iar tatăl său nu dorea să aștepte.
La aniversarea de unsprezece ani, Linus a primit o cutie cu scule. Aceasta era ceva deosebit pentru el. Chiar a doua zi – era vineri – s-a retras în pivniță după ce a terminat orele și a început să taie cu ferăstrăul și să bată cu ciocanul. Dorea să construiască un mic garaj. Deodată, mama lui l-a strigat: „Linus, te rog, vino repede sus!“. — „O clipă“, a răspuns el, „vin imediat!“, și a continuat să taie cu ferăstrăul. Deoarece mama nu l-a strigat a doua oară, el nu s-a grăbit. După vreun sfert de oră a urcat și el în sfârșit. „De ce m-ai chemat, mamă?“ — „Bunicul a fost aici cu noua sa mașină. A întrebat dacă te poate lua la el în weekend. Te-am chemat, dar nu ai venit. Deoarece bunicul se grăbea, l-a luat pe Felix cu el.“
Linus nu a spus nimic, dar a avut lacrimi în ochi. Dacă ar fi ascultat imediat… Atunci ar fi stat în mașină, făcând o călătorie lungă și frumoasă până la casa bunicilor. Acum era prea târziu! S-a retras încet în pivniță, hotărât ca, de atunci încolo, să vină de îndată ce este chemat. În acest fel a învățat să asculte fără întârziere și când vocea lui Dumnezeu, nu peste mult timp, l-a chemat la pocăință!
Citirea Bibliei: Ezechiel 8.1-18 · Psalmul 118.1-14
de Jean Koechlin
Deuteronom 29:18-29
Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate. Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 (vezi şi nota n) este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.
Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută – cea a responsabilităţii noastre – şi o latură ascunsă – cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea pe canava decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei. „Lucrurile văzute“ sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa“.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE REMODELEZE! | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)
Ce ai vrea să schimbi la tine? În ce fel ai vrea să schimbi ceva la tine? Altfel spus, ce ar dori soțul tău sau soția ta sau cel mai bun prieten al tău să schimbi?
Poate că următoarea abordare te-ar putea lămuri mai bine: Cum ai încheia propoziția: „Obișnuiesc să…”? Să întârzii întotdeauna? Să nu mă țin de cuvânt? Să spun un lucru greșit? Să izbucnesc când sunt mânios? Să fiu trist? Ieremia scria: „Poate… un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi – care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23)
S-ar putea să spui: „Cred că nu mai am nicio speranță de scăpare!” Tu nu, dar aici intră în acțiune puterea lui Dumnezeu care schimbă viața: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Odată ce ne încredințăm viața lui Hristos, noi nu mai suntem aceiași; a început o altă viață pentru noi!
De aceea, Biblia numește acest lucru „naștere din nou”! Dobândim numaidecât o natură nouă, plus Duhul Sfânt care locuiește în noi. Un set de „baterii spirituale” este inclus pentru a ne furniza energia! Asta face toată diferența. Așa cum prima naștere, ca bebeluși, a fost începutul vieții noastre biologice, tot așa și nașterea din nou este începutul acestei noi vieți spirituale. Și este urmată de un proces care durează toată viața, așa cum este prezentat în Romani 12:2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”
Acesta este azi Cuvântul pentru tine: Lasă-L pe Dumnezeu să te remodeleze!
Mana Zilnica 