Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 5 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

    Rut 1.1

    Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.

    Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.

    Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu mă gândesc adânc la îndrumările Tale.

    Psalmul 119.78

    De cugetat

    Ce este mai important: să citim Biblia sau să ne rugăm? Spurgeon a răspuns odată la această întrebare tot cu o întrebare: Ce este mai important, să inspirăm sau să expirăm?

    Dumnezeu stă în afara problemelor noastre și, prin urmare, ne poate ajuta în problemele noastre.

    Înțelepciunea nu înseamnă pur și simplu să știi ceva, ci să aplici ceea ce știi în viața de zi cu zi.

    Atunci când suntem neputincioși, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește rugăciunea.

    Dă-i lui Satan un centimetru, și el îți va lua un kilometru…

    Nu vă uitați la sentimentele voastre ca la un barometru pentru certitudinea mântuirii voastre!

    De fapt nu există rugăciuni fără răspuns, pentru că Dumnezeu fie spune da, fie spune nu. Dar, când spune nu, El dă harul Său. Pavel a experimentat acest răspuns.

    Este puțin exagerat, dar există ceva adevăr în următoarea cugetare: Să nu faci nimic din ceea ce nu ai face în ultima oră a vieții tale!

    Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranța pentru om. Dacă nu mai este oxigen, se produce moartea prin sufocare. Iar dacă îndepărtăm speranța, atunci suntem cuprinși de acea „lipsă de aer“ care se numește „disperare“.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 7:16-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. În sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan“ (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu Însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus l-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase (Ioan 13.26).

    „Fiul meu − îi spune Iosua − dă glorie DOMNULUI“. Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-l expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit …“ − recunoaşte Acan − am văzut acest şi acest obiect …             „le-am poftit şi le-am luat; şi iată …“ Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.

    Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte“ (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LASĂ TOTUL DEOPARTE ȘI SLUJEȘTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

    Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni.

    Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17).

    Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

  • 4 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea o moștenire între toți cei sfințiți.

    Fapte 20.32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lacrimile lui Pavel (3) – Resurse

    Am văzut cum Pavel a vărsat lacrimi în slujirea sa și atunci când i-a avertizat pe bătrânii din Efes cu privire la lucrurile care aveau să vină. Care sunt însă resursele noastre în zilele pe care le trăim? Apostolul nu ne-a lăsat fără acele lucruri pe care să ne putem oricând baza.

    Mai întâi, el ne spune că trebuie să veghem, să fim în gardă. Este necesar să nu uităm că suntem pe un câmp de luptă, nu pe un câmp de joacă. Trebuie să ne așteptăm, fie din afară, fie dinăuntru, la dificultăți și la pericole de tot felul. Trebuie deci să fim în gardă, așa cum Domnul Isus ne-a spus: „Vegheați și rugați-vă“ (Marcu 13.34).

    „Acum vă încredințez lui Dumnezeu.“ El nu Se poate schimba niciodată. Dacă ne confruntăm cu diferite învățături sau practici, avem nevoie ca Dumnezeu să ne arate gândul Său din Cuvânt, prin Duhul Său (Matei 16.17; 1 Corinteni 2.10-16; Psalmul 119.105). Acest lucru solicită multă dependență față de El și, de asemenea, multă răbdare, pentru a aștepta de la El răspunsul cu privire la învățături sau practici dubioase. El are acest răspuns, însă noi trebuie să fim gata să-l cerem și să-l așteptăm de la El.

    Cea de-a treia resursă este Cuvântul harului Său. În Vechiul Testament este Cuvântul legii Sale. Acum noi avem Cuvântul harului Său. Fie ca acest Cuvânt să constituie hrana și sursa noastră de bucurie în fiecare zi! Duhul Sfânt, care a inspirat Cuvântul lui Dumnezeu, a văzut mai dinainte tot ceea ce avea să se întâmple în istoria Adunării pe pământ și ne-a dat în acest Cuvânt toate lucrurile de care avem nevoie.

    Vremurile grele pe care Pavel le-a prezis sunt cele în care noi trăim. Să ne sprijinim pe Dumnezeul nostru și să învățăm tot mai mult din Cuvântul harului Său!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Gustați și vedeți ce bun este Domnul!

    Psalmul 34.8

    Da, Domnul este bun

    Oare chiar putem afirma din toată inima că Dumnezeu este bun, câtă vreme trupul nostru geme sub o stare de sănătate nu tocmai bună?

    Am fost uimit să-l aud pe predicator spunând la înmormântarea unei femei: „Ea este moartă, dar prin exemplul ei încă ne vorbește!“. Fusese o văduvă săracă și stătuse mai mult în casă, din cauza suferințelor vârstei înaintate. Dar, prin intermediul câtorva Psalmi, ea învățase să-L laude pe Dumnezeu, în ciuda dificultăților. De-a lungul anilor, a învățat să Îi mulțumească Domnului din toată inima pentru tot ce a făcut pentru ea.

    Predicatorul o vizita ocazional acasă. Și cum, din cauza durerilor sale mari, îi trebuia mult timp să ajungă până la ușă, el o anunța la telefon, înainte de a pleca de acasă, că va veni în vizită. Atunci ea pornea pe drumul lung și anevoios până la ușa casei. De fiecare dată ea îl saluta, spunând: „Dumnezeu este îndurător“.

    Am observat că cei care vorbesc cu recunoștință despre bunătatea lui Dumnezeu sunt cei care se află în cele mai grele încercări ale credinței. Ei au învățat să privească mai mult la harul și la mila Domnului decât la situația lor nefericită din viață. Cei care pot să-L laude pe Domnul prin încercări vor fi binecuvântați prin încercare.

    „Te voi lăuda printre popoare, Doamne, … căci mare este bunătatea Ta, mai presus de ceruri, iar adevărul Tău până la nori“ (Psalmul 108.3,4).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 24.15-25.17 · Psalmul 127.1-5

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 7:1-15https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    După Ierihon, iat-o pe Ai, o cetate aparent mică. În adevăr, pare uşor a-i veni de hac, fără a-i mai deranja pe toţi oamenii de război; trei mii vor fi suficienţi. Contrar tuturor aşteptărilor, Israel este înfrânt. Este rândul inimii poporului să se topească, cum se topise, puţin înainte, inima duşmanilor săi (5.1).

    Iosua, descurajat, cade cu faţa la pământ şi se lamentează. Dar DOMNUL îl invită să se ridice şi să înţeleagă motivul înfrângerii. Lucrul blestemat, cu alte cuvinte păcatul, Îl împiedică pe Dumnezeu să apere cauza poporului Său.

    Ce lecţie importantă pentru fiecare dintre noi! Conştiinţa noastră este ca şi tabăra lui Israel. Un păcat pe care îl ascundem, pe care refuzăm să-l mărturisim oamenilor şi lui Dumnezeu, ne lipseşte de comuniunea cu El, fără de care un credincios este înfrânt înainte de bătălie. Lucru încă mai grav: este vorba de marele Nume pe care îl purtăm (v. 9), cel al Domnului Hristos, care va fi dezonorat prin slăbiciunea noastră.

    „Ce vei face cu Numele Tău mare?“ este o rugăciune înţeleaptă. Cel care vorbeşte astfel ştie să pună gloria lui Dumnezeu înaintea propriilor interese. „Ajută-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, pentru gloria Numelui Tău! Şi scapă-ne şi iartă-ne păcatele, pentru Numele Tău“ va cere Asaf în Psalmul 79.9.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint.” (Galateni 1:20)

    Călăuzirea lui Dumnezeu va fi adesea urmată de o perioadă de pregătire. Iar durata acesteia este determinată de mărimea misiunii tale. Așadar, atunci când Dumnezeu îți vorbește, nu este întotdeauna înțelept să te grăbești să le spui oamenilor. Cine nu ar vrea să vorbească imediat despre experiența uimitoare pe care a avut-o Pavel, cu Hristos, pe drumul Damascului? Și a venit momenul potrivit pentru ca Pavel să facă asta – dar nu imediat.

    Așa că nu merge înainte până când Dumnezeu nu-ți dă undă verde. De ce? Din două motive:

    1) Ai nevoie de timp, de maturizare și de echipare, astfel încât cuvântul pe care l-ai primit să se înrădăcineze în tine, să crească și să se împlinească așa cum dorește Dumnezeu.

    2) Uneori Dumnezeu are nevoie de timp pentru a pregăti inimile celor la care te trimite. Apostolul Pavel scrie: „Dar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om, nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. Dar n-am văzut pe niciunul altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului. În cele ce vă scriu, iată, înaintea lui Dumnezeu, nu mint. După aceea m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei.” (Galateni 1:16-21)

    Cu alte cuvinte, Pavel spune: „Imediat după chemarea mea – fără să mă consult cu nimeni din jurul meu și fără să mă urc la Ierusalim pentru a mă consulta cu cei care erau apostoli cu mult înaintea mea – am plecat în Arabia… Au trecut trei ani până când m-am dus la Ierusalim pentru a vorbi cu Petru… Apoi mi-am început slujirea.” Pavel știa că oamenii vor considera chemarea sa ca fiind incredibilă și a avut înțelepciunea să aștepte. L-a lăsat pe Dumnezeu să meargă înaintea lui și să orchestreze circumstanțele. Și, în timp ce aștepta, a lăsat ca acest cuvânt pe care l-a primit să crească și să facă schimbări în viața sa. Atunci, și numai atunci, a început să facă ceea ce era chemat să facă.

    Apostolul Pavel nu a încercat să convingă pe nimeni; L-a lăsat pe Dumnezeu s-o facă. Iar rezultatul final a fost (vezi Galateni 1:24) că oamenii „slăveau pe Dumnezeu din pricina lui Pavel”.

  • 3 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea vegheați, amintindu-vă că trei ani, noapte și zi, n-am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare.

    Fapte 20.31https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lacrimile lui Pavel (2) – Îndemnare

    AAm văzut că Pavel a vărsat lacrimi în slujirea lui pe acest pământ. În versetul de mai sus vedem că el de asemenea a vărsat lacrimi avertizându-i pe cei credincioși cu privire la lucrurile care urmau să aibă loc. El vedea ceea ce avea să se întâmple după plecarea sa din această lume. Știa ceea ce urma să se întâmple cu Adunarea, atât de scumpă lui Hristos, pe care Dumnezeu a cumpărat-o cu sângele Fiului Său. Într-un fel similar, Moise a știut ce avea să vină asupra fiilor lui Israel după moartea sa, în ciuda atenționărilor și a îndemnurilor sale către ei (Deuteronom 31.16-19). Cartea Deuteronom ne oferă o imagine minunată a inimii lui Moise. La fel, cuvintele lui Pavel din Fapte 20 ne dezvăluie inima sa.

    El îi sfătuise pe credincioșii din Efes cu lacrimi, zi și noapte. Vărsăm și noi lacrimi atunci când ne gândim la oile Domnului risipite și rătăcite? Apostolul punctează apoi două pericole care pândeau turma. Primul era că lupi răpitori aveau să atace turma, oameni necredincioși care urmau să facă rău poporului lui Dumnezeu. Al doilea pericol era că din chiar mijlocul acelora care stăteau înaintea lui în acele momente urmau să se ridice unii care aveau să vorbească lucruri stricăcioase, pentru a-i trage pe ucenici după ei. Ca exemple în această privință sunt Imeneu și Filet, care învățau că învierea venise deja (2 Timotei 2.17). Iată motivul pentru care există multă învățătură stricată și în zilele noastre.

    Apostolul Pavel i-a atenționat pe acești bătrâni din Efes, iar aceste atenționări sunt și pentru noi. Domnul Isus vine în curând, de aceea să fim în gardă, până vom auzi glasul Lui de strângere laolaltă (1 Tesaloniceni 4.16)!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

    Psalmul 90.12

    Am pierdut o zi!

    Istoricul Suetoniu relatează despre împăratul roman Titus (39-81 d.H.) că acesta, la sfârșitul unei zile în care constata că n-a realizat nicio acțiune folositoare, obișnuia să spună: „Diem perdidi!“ – „Zi pierdută!“.

    Zilele noastre „zboară mai iuți decât suveica țesătorului“; ele „aleargă mai iuți decât un alergător“ (Iov 7.6; 9.25). Nimic nu le poate reține și nici măcar o singură zi nu o putem lua de la capăt. Însă felul în care ne ocupăm timpul poate conferi fiecărei zile o valoare eternă. Momentele pe care le folosim pentru a ne răsfăța vanitatea și egoismul se risipesc ca un abur. Dar, dacă ne trăim viața alături de Domnul și ne implicăm pentru cauza Lui, scurtele clipe pe care le petrecem pe pământ pot aduce „roade durabile“.

    Să răscumpărăm timpul și să-l folosim ca pe un bun prețios pe care Domnul ni l-a încredințat! În fiecare dimineață să-I cerem Lui să ne arate cum să ne petrecem ziua pentru El.

    Timpul nu ne aparține, ci este un dar nemeritat, oferit pentru puțină vreme. Să-l folosim pentru Dumnezeu! Pavel ne mărturisește cum proceda el: „Aruncându-mă spre ce este înainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării cerești“ (Filipeni 3.14). Perspectiva recompensării din partea Domnului nu ne îndeamnă oare și pe noi să Îi dedicăm Lui timpul pe care îl avem la dispoziție?

    „Bine, rob bun și credincios; ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!“ (Matei 25.21).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 23.36-24.14 · Psalmul 126.1-6

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 6:15-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Cât de ridicol şi de ineficace trebuie să le fi părut locuitorilor Ierihonului marşul acestor trompetişti în jurul zi­durilor lor! S-a mai văzut vreodată un asediu întreprins în felul acesta? Batjocoritorii nu trebuie să fi lipsit!

    „Dar Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari“ (1 Co­rin­teni 1.27). Dincolo de armele văzute ale omului, care impresionează, credinţa lucrează în chip nevăzut.

    Potrivit promisiunii Domnului, dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, Dumnezeu va înlătura din ca­lea noastră obstacolele atât de înspăimântătoare (Matei 17.20). „Armele luptei noastre nu sunt fireşti, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor“ (2 Corinteni 10.4).

    Să folosim această armă imbatabilă: rugăciunea. Dacă în calea noastră se înalţă obstacole precum «Ierihonul», să învăţăm, ca şi Israel, să le înconjurăm împreună cu Domnul (chivotul), ridicându-ne vocile către Dumne­zeu. Apoi, la vremea hotărâtă de El, vom vedea zidurile căzând, aşa cum au căzut acestea în ziua a şaptea.

    Israel a primit un avertisment uşor de înţeles de oricine: cetatea va fi anatema, blestemată (dată nimicirii sau închinată nimicirii prin blestem). Numai Rahav avea să fie cruţată, împreună cu ai ei, ca urmare a credinţei sale. Funia stacojie, uşor de reperat în timpul celor 13 înconjurări ale cetăţii, era la locul ei.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „…ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27)

    Când te rogi cu sârguință pentru un anumit lucru și crezi din toată inima că L-ai auzit pe Dumnezeu, și totuși mergi să-i întrebi pe alții ce părere au – înseamnă că onorezi mai mult părerile lor decât pe ale lui Dumnezeu! Acest tip de mentalitate te va împiedica să dezvolți o relație în care să-L auzi constant pe Dumnezeu. Tu trebuie să te încrezi în El.

    Dacă ai luat decizii proaste în trecut, acest lucru poate fi cu adevărat un impediment pentru tine, dar în ciuda acestui lucru tu trebuie să înveți să-L asculți pe Dumnezeu fără să ai nevoie de confirmări din partea altora.

    Biblia spune: „Ungerea (chemarea și pecetluirea cu Duhul Sfânt) pe care aţi primit-o de la El rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată… rămâneţi (să trăiți, să nu vă îndepărtați niciodată) în El, după cum v-a învăţat ea.” (1 Ioan 2:27). Asta nu înseamnă că nu ai nevoie de învățătură și instruire atunci când vine vorba de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu; ci că ai Duhul lui Dumnezeu care trăiește în tine și că El te va ghida și te va îndruma personal.

    S-ar putea să fie nevoie să ceri sfatul cuiva din când în când, dar nu trebuie să te duci în mod constant la alte persoane și să le întrebi despre deciziile pe care le iei pentru viața ta. Dacă vrei să-ți dezvolți vreodată capacitatea de a-L asculta pe Dumnezeu și de a fi condus de Duhul Său, tu trebuie să începi să iei propriile decizii, și să te încrezi în înțelepciunea pe care Dumnezeu a pus-o în inima ta. Diavolul vrea ca tu să crezi că nu ești capabil să asculți de Dumnezeu. Nu-l crede! Duhul Sfânt care locuiește în tine îți va da încredere, mângâiere și sfat pentru viața ta.

    Așadar, învață să-L asculți pe Dumnezeu!

  • 2 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi știți cum am fost cu voi tot timpul, din cea dintâi zi în care am sosit în Asia, slujind Domnului cu toată smerenia și cu lacrimi și încercări care au venit asupra mea prin uneltirile iudeilor.

    Fapte 20.18,19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lacrimile lui Pavel (1) – Slujire

    Ce l-a făcut pe apostol să verse lacrimi? Cuvintele lui către bătrânii din Efes, în Fapte 20, ne oferă răspunsul.

    În versetul 19, apostolul ne arată ceea ce caracteriza slujirea sa pentru Domnul: „Cu toată smerenia, cu lacrimi și încercări“. În slujba sa, Pavel a reflectat caracterul Domnului Isus, care a fost blând și smerit cu inima. Facă Domnul să reflectăm și noi caracterul său în lucrare! Nu este de ajuns doar să spunem sau să facem lucrurile potrivite, ci trebuie de asemenea să-L reproducem pe Hristos atunci când spunem sau facem ceva.

    Unii gândesc că în slujba pentru Domnul totul va fi fericire și binecuvântare. Pavel însă ne spune că slujirea lui pentru Domnul a implicat multe lacrimi, și așa va fi și pentru noi astăzi. Pot fi lacrimi vărsate din cauza împietririi inimii oamenilor, sau din cauza felului în care cei ai Domnului se depărtează de El și nu ascultă de Cuvântul Lui sau din cauza familiilor nefericite și dezbinate. Dacă dorim să-L slujim, trebuie să ne așteptăm să vărsăm și noi lacrimi.

    Pavel a trecut prin multe încercări. Iudeii, și uneori cei dintre națiuni, au căutat în mod constant să-i facă rău, iar învățătorii iudaizanți infiltrați printre cei credincioși au încercat să-i aducă pe aceștia sub robia legii, așa cum vedem în Epistola către Galateni. Vom avea și noi încercările noastre, dacă dorința inimii noastre este să-I slujească Domnului.

    Pavel însă n-a regretat nimic. Dorința lui era de a-și încheia alergarea și de a-și împlini lucrarea pe care o primise de la Domnul Isus. Aceasta să fie și dorința noastră! În ciuda lacrimilor și a încercărilor, să stăruim în alergare și să împlinim ceea ce ne-a fost încredințat de către El!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Stai liniștit și deosebește lucrările minunate ale lui Dumnezeu!

    Iov 37.14

    Miriapodul Illacme Tobini

    În 2016 a fost descoperit un miriapod numit Illacme Tobini. El trăiește în peșterile întunecate din Parcul Național Sequoia din California. La fel ca multe animale de peșteră, este orb. Corpul său, lung de aproximativ 3 cm, este acoperit cu peri care produc o secreție; de asemenea, are aproximativ 200 de glande care pulverizează o otravă, necercetată până acum. Dar cel mai uimitor lucru la el este numărul picioarelor, căci dacă majoritatea speciilor de miriapod au până la 100 de picioare, Illacme Tobini are până la 750! Creierul acestui miriapod este de bună seamă foarte performant, de vreme ce coordonează toate cele 750 de picioare astfel încât să nu se împiedice, mai ales că le mișcă foarte repede.

    Dacă ne întrebăm de ce miriapodul Illacme Tobini are nevoie de atâtea picioare, un răspuns foarte simplu este că Dumnezeu S-a gândit să-l creeze astfel. Puterea Sa creatoare nu are limite. Coordonarea în timpul mersului a celor două picioare ale omului este de asemenea o minune a lui Dumnezeu. Tehnicienii întâmpină mari dificultăți în dezvoltarea unor roboți care să poată merge în poziție verticală la fel ca oamenii.

    I-am mulțumit noi lui Dumnezeu că putem sta în picioare, că putem merge, că putem alerga? I-am mulțumit pentru modul minunat în care ne-a făcut? Creatorul nostru a proiectat fiecare mușchi și fiecare celulă nervoasă, astfel încât totul să funcționeze fără probleme. Cartea Iov ne îndeamnă prin versetul de astăzi să stăm liniștiți și să deosebim lucrările minunate ale lui Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 23.1-35 · Psalmul 125.1-5

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 6:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Ca o santinelă redutabilă veghind la intrarea în Canaan, cetatea puternică a Ierihonului se înălţa blocând drumul poporului. Obstacol înspăimântător!

    La ce corespunde aceasta pentru noi?

    Când cineva de curând întors la Dumnezeu, care a trecut de puţin timp de la moarte la viaţă, se pregăteşte să-şi pună credinţa în practică, Satan caută să-l înspăimânte din prima clipă. Pune în faţa lui mari dificultăţi: De dat o mărturie în faţa unor prieteni batjocoritori, de renunţat la un obicei, de făcut o mărturisire sau o cerere de iertare cuiva care a ofensat.

    Mai mult chiar, în unele ţări, cei care se declară credincioşi au de suferit adevărate persecuţii. Cum facem faţă acestor reacţii inevitabile ale vrăjmaşului? Lăsându-L pe Domnul să conducă totul în felul Său. De la noi El aşteaptă o încredere deplină în El, râvnă (observaţi-i cum se trezeau dis-de-dimineaţă), o mărturie foarte clară, simbolizată prin cele şapte trompete. Şi perseverenţă, bineînţeles! Şapte zile şi în a şaptea zi de şapte ori! Răbdarea trebuie să-şi desăvârşească lucrarea (Iacov 1.4).

    În sfârşit, condiţia esenţială: trebuie să fim conştienţi de prezenţa Domnului cu noi în umblarea noastră de fiecare zi. Chivotul care se oprise în Iordan pentru Israel acum este cu ei pentru a le asigura victoria (v. 6).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „De veţi… asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării…” (Isaia 1:19)

    Oamenii se gândesc că nu-L pot auzi pe Dumnezeu, când, în realitate, sunt lucruri despre care știu deja că El dorește ca ei să răspundă – dar până acum nu au făcut-o! Cu cât faci mai repede ceea ce Domnul ți-a spus să faci, cu atât mai repede îți va dezvălui următorul pas. Iar promisiunea Lui este: „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”.

    A-L auzi pe Dumnezeu este un lucru pe care îl dezvolți doar prin practică – mai ales dacă ești o persoană vorbăreață! De aceea El spune: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmul 46:10). Trupul nostru este plin de energie; vrem mereu să facem ceva, și aproape că ne este greu să stăm liniștiți. Dar nu trebuie să vorbești cu Dumnezeu doar atunci când ai nevoie de ceva; trebuie să înveți să petreci timp ascultându-L. El îți va deschide multe perspective, dacă vei sta liniștit înaintea Lui.

    S-ar putea să spui: „Nu cred că L-am auzit vreodată pe Dumnezeu vorbindu-mi!” Poate pentru că n-ai învățat să asculți! Când Îi ceri ceva lui Dumnezeu, reglează-ți „receptorul”. Chiar dacă El nu răspunde în acel moment, fii sigur că o va face la timpul potrivit. S-ar putea ca El să răspundă în timp ce faci un lucru obișnuit. Și dacă L-ai onorat învățând să asculți în timp ce ai părtășie cu El, El îți va vorbi exact la momentul potrivit. Poate ți-ai petrecut ani buni din viață trăind în felul tău. Dacă este așa, nu dispera; nu este prea târziu să-ți schimbi direcția.

    Dacă ești dispus să-L asculți pe Dumnezeu, El te va călăuzi în călătoria ta pe acest pământ, „te va sfătui, și va avea privirea îndreptată asupra ta” (vezi Psalmul 32:8), în fiecare zi a vieții tale. Așa că, merită să înveți să-L asculți pe Dumnezeu!

  • 1 Decembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea și Isus, ca să sfințească poporul prin propriul Său sânge, a suferit dincolo de poartă. Deci să ieșim la El, afară din tabără, purtând ocara Lui.

    Evrei 13.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Epistola către Evrei nu menționează scriitorul ei, însă începe cu „Dumnezeu“. Ea arată că revelația din Noul Testament este în deplin acord cu Vechiul Testament, în același timp existând și un contrast clar între ele. Într-adevăr, profețiile, simbolurile și persoanele din Vechiul Testament sunt arătate acum ca avându-și împlinirea minunată în ceea ce Dumnezeu a vorbit din cer, în Persoana Fiului, Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor. Dumnezeirea Lui eternă și umanitatea Lui adevărată sunt declarate cu grijă și cu claritate, iar El Însuși este prezentat ca depășind orice revelație parțială a gândului lui Dumnezeu în Vechiul Testament.

    Aici găsim măreața Lui lucrare de răscumpărare, privită prin prisma valorii ei eterne înaintea lui Dumnezeu. El este văzut ca intrat în cerul însuși, întemeind o moștenire cerească și eternă, pentru orice suflet răscumpărat, în contrast cu nădejdea pământească a lui Israel. El este Marele-Preot înălțat, care a străbătut toate cerurile, prin care ne apropiem și ne închinăm lui Dumnezeu, care îi susține și care simte împreună cu sfinții Săi, în nevoile lor prezente. Credinciosul este privit ca fiind pe pământ, însă având o nădejde cerească, fiind astfel un călător prin această lume împotrivitoare. Întreaga religie cu caracter pământesc – chiar și iudaismul întemeiat mai înainte de Dumnezeu – este văzută ca fiind „tabăra“, ostilă gloriei acestei revelații cerești (Evrei 13.13).

    Epistola către Evrei ne oferă deci lecții prețioase cu ajutorul liniilor ei clare de demarcație cu privire la credința, umblarea și închinarea creștină.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus le-a zis atunci: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine“.

    Matei 26.38

    El merită toată închinarea noastră!

    Domnul Isus a intrat în grădina Ghetsimani împreună cu cei unsprezece ucenici ai Săi. El știa că în curând va fi prins și i-a luat pe trei dintre ucenici, ca să fie lângă El și să vegheze împreună cu El. De ce i-a luat pe acei trei ucenici cu El? Sufletul Mântuitorului nostru era foarte întristat, când Se gândea la lucrarea pe care trebuia să o îndeplinească pe cruce. În acel moment, Domnul a dorit ca ucenicii Săi să simtă puțin împreună cu El ce drum greu Îl aștepta și să vegheze cu El în rugăciune. Dar ei au adormit de tristețe.

    Dar noi ce facem? Este oare important să ne adunăm în fiecare duminică pentru a ne gândi la Domnul? Da, pentru că așa dorește El și așa ne îndeamnă Cuvântul Său! Sunt însă în astfel de momente gândurile și inimile noastre cu adevărat concentrate asupra Celui care a suferit atât de mult pentru noi? Sau rămânem reci în fața suferințelor Sale, pentru că suntem preocupați de noi înșine și de problemele noastre, asemenea ucenicilor care, cu puțin timp înainte, se gândeau cine era cel mai mare dintre ei? Dacă este așa, atunci Domnul Isus trebuie să ne spună, așa cum le-a spus și ucenicilor: „Ce, un ceas n-ați putut să vegheați împreună cu Mine?“ (Matei 26.40).

    Să veghem să nu fie așa! El ne-a iubit până la moarte. Toată dăruirea și închinarea noastră să fie pentru El, pentru că merită.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 22.1-31 · Psalmul 124.1-8

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 5:1-15https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare“ (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicul lăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul.

    Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat (Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţi pe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată în­făptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm“ al locurilor cereşti. Întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Paştele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei“ (Psalmul 23.5). În sfârşit, iată Îngerul promis de DOMNUL încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi Îi lăsăm Lui conducerea.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ-L ASCULȚI PE DUMNEZEU! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Duhul adevărului are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:13)

    Mântuitorul le-a spus ucenicilor Săi: „Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteţi purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul…” (Ioan 16:12-13). Domnul Isus a spus aceste cuvinte celor între care Și-a petrecut ultimii trei ani din viață. Acum, să nu vă gândiți că – dacă am fi fost noi în locul lor, cu Domnul Isus în persoană, alături zi și noapte, timp de trei ani – am fi învățat tot ce trebuia știut, pentru că nu este așa.

    De fapt, Domnul Isus ne-a lăsat sfatul de a fi mereu conectați la Cuvântul Său și la șoapta Duhului Său, pentru că El are întotdeauna ceva să ne spună, și noi avem mereu ceva de învățat, în fiecare situație nouă cu care ne confruntăm. Dar sunt anumite lucruri pe care El ni le dezvăluie doar atunci când știe că suntem pregătiți să le gestionăm. Dumnezeu vrea să ne vorbească fiecăruia în parte, să ne conducă pas cu pas spre lucrurile bune pe care le-a pregătit pentru noi. Lui Îi pasă de cele mai mici detalii ale vieții noastre.

    Așadar, nu ezita niciodată să aduci înaintea Sa chiar și ceea ce tu consideri a fi un lucru mărunt! La urma urmei, totul este mărunt pentru Dumnezeu! Dar Lui Îi pasă de dorințele inimii tale și vrea să cunoști adevărul care te va elibera de frică și îngrijorare. Planul Său este să aibă o relație profundă și personală cu tine, și a fost pus la punct cu mult înainte ca tu să te naști! Vorbind despre noi, oamenii, Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu „le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu și să se silească să-L găsească…” (Fapte Apostolilor 17:26-27)

    Acum, gândește-te la următorul lucru, astăzi: dacă Dumnezeu ți-a planificat viața în detalii atât de amănunțite (încă înainte de a te naște!), oare nu este important să înveți să-L asculți? Așadar, învață Să-L asculți pe Dumnezeu!

  • 30 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu te voi sfătui, având ochiul Meu asupra ta.

    Psalmul 32.8 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Călăuzirea divină (3)

    Dacă am avea privirea îndreptată în sus pentru a prinde mișcarea „ochiului divin“, nu ar mai fi nevoie de „frâu și de zăbală“. Dar tocmai acesta este punctul în care falimentăm într-un mod atât de trist. Nu trăim suficient de aproape de Dumnezeu pentru a discerne mișcarea ochiului Său. Voința proprie este la lucru. Vrem să avem propriul nostru drum și de aceea suntem lăsați să culegem roadele amare ale acestei decizii. La fel a fost și în cazul lui Iona. I s-a spus să meargă la Ninive, dar el a mers la Tars; iar împrejurările păreau să-i fie favorabile; providența părea să meargă în direcția voii lui. Însă a trebuit să ajungă în pântecele balenei, da, „în pântecele Locuinței morților“, unde „papura se împletise în jurul capului său“. A fost necesar să ajungă acolo, pentru a învăța consecințele amare ale urmării propriei voințe. El a trebuit să învețe în adâncul mării adevărata semnificație a „frâului și a zăbalei“, din cauză că nu a urmat călăuzirea blândă a „ochiului lui Dumnezeu“.

    Dar Dumnezeul nostru este atât de îndurător, de tandru și de răbdător! El îi va învăța și îi va călăuzi pe sărmanii Săi copii slabi și rătăciți. El nu obosește niciodată să Se îngrijească de noi. El Însuși Se preocupă încontinuu de noi, pentru a ne păzi de propriile noastre căi, care sunt pline de spini și de hățișuri, și ne conduce în căile Lui, care sunt plăcute și pașnice.

    Nu există ceva mai binecuvântat în această lume decât să fii condus într-o viață de dependență continuă față de Dumnezeu, să depinzi de El, moment de moment, să-L aștepți, să te bazezi pe El pentru orice lucru și să ai toate izvoarele în El. Acesta este adevăratul secret al păcii, pe de o parte, și al independenței față de făptură, pe de cealaltă parte. Sufletul care poate spune în mod real: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmul 87.7), este ridicat deasupra pericolului de a se încrede în făptură, deasupra speranțelor puse în om și deasupra așteptărilor pământești.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; și El îi cunoaște pe cei care se încred în El.

    Naum 1.7

    Un adăpost sigur

    Oricine vizitează astăzi micul oraș din sudul Franței, Marvejols, poate admira cele trei porți medievale impresionante ale orașului, ale căror turnuri duble din piatră au rezistat furtunilor timpului. Mai puțin evidentă este configurația în formă de inel a acestui frumos orășel, cu străzile sale înguste și cu farmecul său istoric inegalabil. În Evul Mediu, Marvejols avea un zid solid care, cu cele 30 de turnuri ale sale, făcea din oraș o mică fortăreață. Zidurile bine fortificate ale orașului au servit la protejarea locuitorilor de atacatori. Cu toate acestea, ele nu au fost de neînfrânt. Cu timpul au devenit tot mai vulnerabile, cu cât armele de foc s-au dovedit a fi tot mai puternice.

    Cu toții ne dorim un zid de apărare pentru a ne proteja de pericole. Mulți oameni se simt prea expuși în fața marilor probleme economice, sociale și morale ale timpului nostru. Și totuși există un zid puternic, de necucerit, un loc de siguranță, care va rezista întreaga noastră viață. Însuși Dumnezeul Atotputernic dorește să fie un loc de scăpare, o cetate puternică de protecție pentru toți cei care se încred în El și se refugiază la El.

    Credința personală în Dumnezeul puternic și îndurător al Bibliei este ceea ce contează! Fiecare om trebuie să aibă o relație personală, deplin conștientă, cu El. Prin Isus Hristos și prin moartea Sa ispășitoare pe cruce, o astfel de relație a devenit posibilă. Dumnezeu „îi cunoaște pe cei care se încred în El“ și le oferă un sprijin tare în toate furtunile vieții.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 21.1-32 · Psalmul 123.1-4

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 4:9-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    La porunca Domnului, Iosua a luat douăsprezece pietre din albia râului pentru a face un monument la Ghilgal (v. 20). În Iordan, în locul de unde le-a luat, a ridicat alte douăsprezece pietre, care au fost acoperite de apă (v. 9). „Ce înseamnă pietrele acestea“ pentru noi?

    (v. 6). Epistola către Romani explică aceasta arătând că ele îi reprezintă pe credincioşii identificaţi cu Hristos în moartea Lui (în fundul râului) şi în învierea Lui (pe malul râului, în Canaan – Romani 6.5).

    Unitatea poporului este reprezentată prin cele douăsprezece pietre (douăsprezece seminţii) din care era alcătuit monumentul. Să nu uităm că această lucrare a puterii a fost înfăptuită pentru toţi cei răscumpăraţi, chiar dacă mulţi nu au cunoştinţă, iar dublul semn de aducere aminte este o mărturie eternă a acestui fapt.

    Astfel, crucea mi-a adus trei extraordinare eliberări reprezentate prin Paşte, Marea Roşie şi Iordan. Paştele ne spune că suntem eliberaţi de judecata lui Dumnezeu; Marea Roşie, că suntem eliberaţi de vrăjmaşii din totdeauna, de Satan şi de lume, şi Iordanul ne învaţă că avem putere asupra tiranului vrăjmaş lăuntric: carnea. Primele două adevăruri sunt înţelese odată cu naşterea din nou, dar cel de-al treilea are drept corespondent ceea ce se numeşte eliberare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU RENUNȚA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu obosim în facerea binelui…” (Galateni 6:9)

    Ce încurajare ne oferă aici apostolul Pavel, care scrie: „Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9) Să ne uităm puțin împreună la viața patriarhului Iov și să învățăm de la el: Iov a asistat la înmormântarea celor zece copii ai săi, și-a pierdut sănătatea și averea într-o singură zi, și-a îndurat vorbele unei soții cu o limbă suficient de ascuțită… Cu toate acestea, el nu a renunțat.

    Biblia spune: „Aţi auzit vorbindu-se despre răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul.” (Iacov 5:11). Iov a rămas concentrat asupra scopului final și a îndurat toate circumstanțele care au venit peste el. Da, există momente în care renunțarea pare bună, înfrângerea pare inevitabilă și retragerea pare a fi singura opțiune. Întrebarea este: cum vei face față acelor momente? În pragul Țării promise, Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te’? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9).

    Omul de stat israelian David Ben-Gurion a spus: „Curajul este un tip special de cunoaștere – cunoașterea modului în care trebuie să te temi de ceea ce este de temut, și cum să nu te temi de ceea ce nu este de temut. Din această cunoaștere rezultă o forță interioară care ne inspiră să forțăm înaintarea în ciuda marilor dificultăți. Ceea ce poate părea imposibil este adesea posibil, datorită curajului!” Și de unde vine acest curaj?

    Din cunoașterea faptului că Dumnezeu este „cu tine în tot ce vei face.” De ce consemnează Biblia eșecurile unor oameni precum David, sau Petru? Pentru a ne ajuta să înțelegem că atunci când eșuăm, putem s-o luăm de la capăt! Deci azi Domnul îți spune: Nu renunța!

  • 29 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nicidecum nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.

    Ioan 8.12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Călăuzirea divină (2)

    Aceasta este o călăuzire vie. Ea nu funcționează după un act care consemnează reguli exacte sau după reglementări care pot fi învățate în prealabil; ea înseamnă să urmezi un Hristos viu; să umbli așa cum a umblat El; să faci ce a făcut El; să Îi imiți exemplul în toate lucrurile. Acesta este modul de trăire creștin. El presupune să avem privirea ațintită asupra lui Isus, având caracteristicile și trăsăturile naturii Lui întipărite în natura noastră cea nouă, ele fiind reflectate sau reproduse în viața și în comportamentul nostru de fiecare zi.

    Desigur că aceasta presupune renunțarea la voia noastră, la planurile noastre și la întregul nostru mod de a ne guverna viața. Trebuie să urmăm norul; trebuie să-L așteptăm întotdeauna doar pe Dumnezeu. Nu putem spune: «Vom merge aici sau acolo, vom face cutare sau cutare lucru, mâine sau săptămâna viitoare». Toate acțiunile noastre trebuie să fie așezate sub autoritatea acelei propoziții care, din nefericire, este prea adesea uitată, dar care ar trebui să reprezinte motoul vieții noastre: „Dacă va voi Domnul“. O, dacă am înțelege mai bine toate aceste lucruri! Ele ne-ar ajuta să înțelegem mult mai clar însemnătatea călăuzirii divine. Cât de adesea ne imaginăm zadarnic, poate chiar afirmăm cu îndrăzneală, că norul se mișcă chiar în direcția înclinațiilor noastre! Vrem să facem un anume lucru sau o anumită acțiune, iar apoi căutăm se ne convingem pe noi înșine că voia noastră este voia lui Dumnezeu. Astfel că, în loc de a fi călăuziți în mod divin, ne înșelăm singuri. Dacă acționăm astfel, dovedim că voia noastră este nezdrobită și de aceea nu putem fi călăuziți corect. Cheia unei călăuziri reale – a călăuzirii venite de la Dumnezeu – constă într-o voință supusă în mod complet.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou.

    Ezechiel 36.26

    Nu reparați nimic!

    Un om avea o cabană dărăpănată din lemn și un teren în jurul acesteia. Într-o zi, la el a venit un om bogat care s-a oferit să îi cumpere cabana și terenul.

    Cum prețul oferit era foarte generos, bărbatul a acceptat bucuros oferta. Atunci s-a gândit că merită să facă un efort pentru a repara tot ce se mai putea. Așa că în următoarele zile a fost foarte ocupat cu reparațiile. A bătut câteva cuie la scările șubrede, a înlocuit unele țigle de pe acoperiș, a făcut să funcționeze ferestrele și ușile și a înlocuit geamurile sparte. Dar imediat după ce contractul de cumpărare a fost semnat și prețul a fost plătit, cumpărătorul a pus să fie demolată întreaga cabană. El era interesat doar de teren, pentru o nouă construcție.

    La fel se întâmplă și cu relația noastră cu Dumnezeu. El vrea să ne remodeleze viața, dar nu Se poate folosi de „reparațiile“ noastre. Ceea ce a rezultat din viața noastră anterioară trăită în păcat nu este bun de nimic. Isus Hristos ne acceptă așa cum suntem, cu toate „vechiturile“ noastre – fapte și gânduri – de care ne este rușine. Dar El nu vrea doar să ne repare, ci dorește să facă absolut totul nou: inima, ființa, viața în întregime.

    De aceea, să nu mai încercăm să facem acceptabilă vechea noastră ființă, ci să ne predăm Lui cu totul! Să-I predăm Lui „cheile de la vechea casă“, fără să mai reparăm ceva! Ceea ce va face El atunci va fi spre bucuria noastră și a Lui.

    Citirea Bibliei: Ezechiel 20.27-49 · Psalmul 122.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 3:14-17; 4:1-8https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Chivotul a intrat primul în ape, deschizând calea poporului. Intrarea lui Hristos în moarte ne deschide o cale pe care n-am mai trecut, o cale nouă şi vie (3.4; Evrei 10.20). Înainte de cruce, nimeni nu s-a în­tors definitiv din moarte după ce a intrat în ea. Dar Hristos S‑a întors, iar noi acum trecem prin ea cu El, fără a-i simţi amărăciunea. „El a prefăcut marea în uscat; au trecut fluviul cu piciorul; acolo ne-am bucurat în El“ (Psalmul 66.6).

    Observăm cum chivotul a rămas în albia râului până a trecut tot poporul (v. 17). Minunată garanţie a integrităţii poporului! Moartea nu ne poate înghiţi. Hristos a trecut prin ea în contul nostru. Dar să ne gândim ce a însemnat pentru Domnul Vieţii să-Şi dea sufletul.

    Iona 2.4 … spune despre toate valurile grozave care au trecut peste El în realitate: apele I-au înconjurat până şi sufletul … (vezi şi Psalmul 42.7). Nepreţuit Mântuitor! El a primit suferinţa şi moartea, iar noi, eliberarea, viaţa, strălucirea. Apele nu pot stinge şi râurile nu pot îneca iubirea „tare ca moartea“ care L-a făcut să intre în valuri pentru a ne salva pe noi de puterea lor (Cântarea Cântărilor 8.6, 7).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII ATENT LA LUCRURILE „MĂRUNTE”! | Fundația S.E.E.R. România

    „Daniel s-a hotărât să nu se spurce…” (Daniel 1:8)

    Îți poți imagina cum ar fi să fii luat din casa ta și dus prizonier într-o țară ostilă?! Asta s-a întâmplat cu Daniel. Regele Nebucadnețar i-a cucerit țara și l-a dus ca rob în Babilon. Daniel și-a pierdut casa, slujba, libertatea, cultura, prietenii și statutul de membru al nobilimii israeliene. A trebuit să învețe o limbă străină și să trăiască într-un loc în care nu voia să fie.

    Dacă ai fi fost în locul lui Daniel, oare n-ai fi fost tentat să te concentrezi asupra lucrurilor pe care nu le puteai controla? Să dai vina pe exil pentru nefericirea ta, și să-ți plângi de milă? Ei bine, Daniel n-a făcut asta! El s-a ocupat de viața lui chiar și în domeniile „mărunte” am spune noi.

    Biblia spune (Daniel 1:8): „Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului.” El a decis să trăiască conform convingerilor sale – chiar și în lucrurile „mărunte”. Acest lucru are o mare însemnătate, deoarece bătăliile mici te antrenează pentru cele mari! Dacă Daniel nu ar fi preluat controlul în lucrurile mici, nu ar fi avut puterea de a spune nu problemelor mari, cum au fost închinarea la idoli sau înfruntarea „gropii cu lei” fără teamă sau compromisuri.

    Poate că nu poți face nimic acum în privința casei tale, a slujbei sau a relației tale, dar îți poți schimba viața preluând controlul asupra lucrurilor „mărunte”. Poate că, la fel ca în cazul lui Daniel, este vorba de ceea ce bei, de ceea ce privești la televizor sau pe internet, de ceea ce-ți iese din gură sau de refuzul de a-i lăsa pe ceilalți să-ți dicteze atitudinea în funcție de modul în care te tratează. Atunci când „te hotărăști” să-L onorezi pe Dumnezeu în lucrurile „mărunte”, El te va binecuvânta și Se va implica în viața ta în moduri în care nu ai fi crezut că este posibil.

    Așadar, iată Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: fii atent la lucrurile „mărunte” din viața ta!

  • 27 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu cunoști aceste lucruri? Adevărat, adevărat îți spun: noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut, și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am spus cele pământești și nu credeți, cum veți crede dacă vă voi spune cele cerești?“.

    Ioan 3.10-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Nicodim ar fi trebuit să cunoască toate acestea, deși cuvintele pe care Domnul i le adresează revelează adevăruri care merg mult mai departe. Acum înțelegem că nașterea din nou este de fapt produsă de Duhul lui Dumnezeu. Cel care este născut din nou este născut din Duhul și ceea ce este născut din Duhul este duh, în ce privește natura și caracterul său. Cu alte cuvinte, inima nouă și duhul nou, despre care se vorbește în cartea Ezechiel, sunt lucrarea Duhului Sfânt și conferă acelora care au parte de ea natura sfântă a Acestuia. Ceea ce este născut din carne este carne, în ciuda educației pe care ea ar putea să o primească, a cultivării de care ar putea avea parte sau chiar a creștinării. Chiar dacă au loc toate aceste procese, carnea rămâne tot carne; ea nu poate fi transformată în duh. Doar ceea ce este născut din Duh este duh, și așa ceva nu se găsește decât acolo unde a avut loc nașterea din nou.

    Când Ezechiel a profețit despre felul în care Dumnezeu îl va „stropi cu apă curată“ pe Israel în acea zi viitoare, pentru ca el să poată fi curat, gândul acelora care citeau aceste cuvinte se îndrepta spre cartea Numeri, unde de două ori avem menționată stropirea cu apă. În Numeri 8 ni se prezintă felul în care leviții erau curățiți pentru a putea intra în slujba lor; Moise spusese cu privire la ei: „Stropește peste ei apa pentru curățire“ (Numeri 8.7). În Numeri 19 ni se prezintă felul în care restul israeliților erau curățiți de diferite întinări. Din cenușa vițelei roșii era făcută „o apă de separare“, iar această apă trebuia stropită peste oamenii sau peste lucrurile care erau întinate. „Apa de separare“, care curățea, era făcută din „cenușa vițelei arse“ – o imaginea a morții lui Hristos; iar apa curgătoare (sau vie) este o imagine a Duhului.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și Iosif le-a zis fraților săi: „Apropiați-vă de mine“. Și ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-ați vândut ca să ajungă în Egipt“.

    Geneza 45.4

    Iosif – salvatorul fraților săi

    Pentru Iosif, văzut ca unul care Îl prefigurează pe Isus Hristos, calea a dus prin suferință la glorie. În timp ce Iosif era încă în închisoare, Faraon a avut un vis tulburător și nimeni nu i l-a putut interpreta. Abia atunci paharnicul și-a amintit de Iosif. Adus înaintea lui Faraon, el i-a explicat visul cu ajutorul lui Dumnezeu. Iosif a fost eliberat din închisoare și a devenit administratorul șef al averii lui Faraon, devenind astfel al doilea om din Egipt. Visul lui Faraon s-a împlinit: au urmat întâi șapte ani de belșug în țară, timp în care Iosif a strâns rezerve de cereale care nu puteau fi numărate și pe care le-a pus în depozite uriașe, iar după ei au venit șapte ani de secetă și de lipsuri.

    Foametea bântuia și în Canaan, iar frații lui Iosif sufereau cumplit, așa că au venit și ei în Egipt pentru a cumpăra hrană. Au fost aduși în fața lui Iosif, dar ei nu l-au recunoscut; îl credeau dispărut sau mort. Pe măsură ce Iosif le punea la încercare dragostea lor frățească și încrederea lor, ei au devenit din ce în ce mai conștienți de vechea lor datorie față de Iosif: „Suntem într-adevăr vinovați față de fratele nostru … De aceea vine peste noi necazul acesta“ (Geneza 42.21). În cele din urmă, Iosif li s-a făcut cunoscut ca frate al lor, i-a iertat și a avut grijă de ei.

    Hristos, Mesia poporului Israel, a fost, ca și Iosif, respins de „frații“ Săi. Pentru vremurile din urmă, Biblia anunță un timp de mare necaz. Iar atunci mulți dintre „frații“ lui Hristos Îl vor accepta de bunăvoie ca Mântuitor și Domn. Hristos îi va primi „și astfel tot Israelul va fi mântuit“ (Romani 11.26).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 19.1-14 · Psalmul 120.1-7

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 2:14-24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Faptul că Rahav a fost nu numai dintre vrăjmaşi, ci şi o persoană puţin recomandabilă, subliniază profunzimea harului divin. Ca şi o altă canaanită din timpul Domnului, credinţa ei o va face să participe, în sens spiritual, la „firimiturile“ care cad de pe masa copiilor lui Israel (Matei 15.22 …). Mijlocul prin care casa ei va fi protejată ne aminteşte de Paşte şi de sângele mielului uns pe uşori, făcând din Rahav o adevărată fiică a lui Israel. Prevăzând judecata care avea să se abată asupra Ierihonului, ea şi ai ei sunt invitaţi să se aşeze sub protecţia funiei stacojii. Remarcăm că aceasta este imediat legată la fereastră. Să ne punem cât mai repede la adăpostul sângelui răscumpărător − iată ce ne învaţă Rahav, dacă până acum nu am făcut-o încă, pentru că judecata se va abate asupra lumii cu aceeaşi certitudine cu care a venit asupra Ierihonului. Această femeie îşi proclamă certitudinea că Dumnezeul lui Israel va repurta victoria şi se sprijină pe promisiunea că ea o primeşte din partea Sa.

    Raportul celor două iscoade este total diferit de cel al celor zece cercetaşi din Numeri 13. „Cu adevărat, Domnul a dat (nu va da) în mâinile noastre toată ţara“. Acest verset, 24, este împlinirea ad-litteram a ceea ce declara cu patruzeci de ani mai înainte cântarea de la Marea Roşie (Exod 15.15 sf.).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ-ȚI PARTEA DIN TOATĂ INIMA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea…” (Efeseni 4:16)

    Ai auzit probabil spunându-se că, dacă nu ești persoana aflată la conducere, rareori se schimbă perspectiva. Problema este, însă, că nu toată lumea poate fi persoana aflată în frunte. Și este mai bine să fii un actor care lucrează decât o vedetă fără loc de muncă; cel puțin vei fi în piesă! În plus, majoritatea marilor realizatori, dacă sunt sinceri, îți vor spune că nu ar fi putut reuși singuri; au avut nevoie de contribuția fiecărui membru al echipei.

    Așa că, dacă Dumnezeu te-a pus astăzi într-un rol în care trebuie să oferi sprijin, acceptă-l fără să te plângi. Fă-ți partea, pentru ca întreaga producție să fie mai puternică. Nu numai că vei învăța totul despre spiritul de echipă, iar acest lucru este important pentru momentul în care vei ajunge să conduci, dar vei învăța și virtutea hristică a smereniei.

    Biblia spune că vei „creşte în toate privinţele, ca să ajungi la Cel ce este Capul, Hristos. Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei şi se zideşte în dragoste.” (Efeseni 4:15-16).

    Așadar, fă-ți partea din toată inima. Oprește-te și gândește-te la modul în care îți trăiești viața. Dai tot ce ai mai bun din tine, sau te abții, sperând că altcineva îți va recunoaște talentul? Nu este vorba despre măreția rolului care ți-a fost dat, ci despre cât de mult efort și interes depui ca să-ți faci treaba. Dacă Dumnezeu te-a pus într-un rol secundar, și nu într-unul principal, este pentru că El știe că echipa are nevoie de calitățile și de talentele tale specifice.

    Cere-I lui Dumnezeu să te ajute să accepți rolul pe care ți l-a dat – oricare ar fi acesta – și învață să-l împlinești cu recunoștință și demnitate. Așa că, adu-ți contribuția în oricare dintre pozițiile în care te afli astăzi, și fă-ți partea din toată inima!

  • 26 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar Aceluia care poate să vă întărească, după evanghelia mea și predicarea lui Isus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei ținută ascunsă timp de veacuri, dar arătată acum și, prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței – singurului Dumnezeu înțelept, Lui fie glorie, prin Isus Hristos, pentru totdeauna! Amin.

    Romani 16.25-27https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Inima apostolului era atât de plină de ceea ce el numește „evanghelia sa“ – această taină stătea necurmat atât de proaspătă și de vie înaintea sufletului său – că și acum nu poate încheia fără a arunca încă o privire către ea. Această taină fusese, după cum spune el, ținută ascunsă timp de veacuri, dar era „arătată acum și, prin scrieri profetice, potrivit poruncii eternului Dumnezeu, făcută cunoscut tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței“ (versetele 25 și 26). Duhul lui Dumnezeu tăcuse în veacurile trecute în legătură cu aceste lucruri. Profeții vechiului legământ dăduseră mai înainte mărturie despre „patimile care erau pentru Hristos și gloriile de după acestea“, dar gândurile lui Dumnezeu despre Hristos și Adunare nu fuseseră nicicând cunoscute; ele au fost vestite abia prin scrierile profetice ale Noului Testament. Ce caracter important primește deci și ultima parte a epistolei apostolului! Acești oameni fuseseră nu doar trimiși ai lui Dumnezeu, ci și profeți. Ei fuseseră cei care construiseră temelia pe care suntem zidiți noi (Efeseni 2.20).

    Ar fi fost imposibil ca în planul lui Dumnezeu să fie descoperită taina despre Hristos și Adunare în timpul legii. Dar, după lucrarea îndeplinită de Hristos la cruce și după glorificarea Sa sus, la dreapta Măririi, erau îndeplinite toate condițiile, iar ea a fost descoperită potrivit poruncii eternului Dumnezeu și făcută cunoscut prin scrieri profetice tuturor națiunilor, spre ascultarea credinței. Căile vremelnice ale lui Dumnezeu erau legate de Israel și de pământ. Gândurile Sale veșnice, legate de „taină“, au fost făcute cunoscut acum tuturor națiunilor, iar privilegiul nostru binecuvântat este să le primim în simplitatea ascultării credinței și să le privim cu admirație. O, acest singur Dumnezeu înțelept! Cât de adânci sunt gândurile Sale, cât de vrednice de uimire sunt căile Sale, cât de nepătrunse sunt faptele Sale!

    R. Brockhaus

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tu ești Dumnezeu care mă vede!

    Geneza 16.13

    Mona Lisa

    Celebrul tablou Mona Lisa poate fi văzut în Muzeul Luvru din Paris. Această pictură a fost realizată între 1503 și 1506, în urmă deci cu câteva sute de ani, de Leonardo da Vinci. Oamenii vin de pretutindeni pentru a admira această operă, cunoscută ca fiind cea mai renumită din istoria picturii, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și cu un surâs abia schițat. Ceea ce este ciudat la chipul acestei femei este faptul că, indiferent de locul în care te afli în cameră, nu poți scăpa de acest surâs al ei misterios. Ea se uită mereu la tine. Adesea, ghidul din muzeu le spune vizitatorilor: „Mona Lisa vede și cunoaște pe toată lumea“. Ea este doar o pictură, dar, datorită măiestriei pictorului, pare vie.

    Acest tablou amintește de o femeie din Biblie care de asemenea și-a dat seama că este mereu supravegheată și care a exclamat: „Tu ești Dumnezeul care mă vede!“ (Geneza 16.13). Este vorba de Agar, care fugea de stăpâna ei, Sarai.

    Dumnezeu vede totul și de privirea Lui nu putem scăpa. El veghează mereu asupra noastră, iar acesta este fie un gând reconfortant, atunci când Îl iubim și Îi slujim, fie, când păcătuim, un gând care ar trebui să ne facă să ne oprim pentru a ne mărturisi păcatul.

    Indiferent unde te afli sau ce faci, ca și Agar, amintește-ți întotdeauna că Dumnezeu te vede. Nu poți scăpa niciodată de privirea lui Dumnezeu. El vede absolut totul! „Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face“ (Evrei 4.13).

    Citirea Bibliei: Ezechiel 18.19-32 · Psalmul 119.161-176

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 2:1-13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Două mari obstacole închideau calea poporului spre Canaan. Primul era Iordanul, care constituia hotarul. Apoi, pe celălalt mal, cetatea de necucerit a Ierihonului. Iosua trimite într-acolo două iscoade. Misiunea lor pare a fi mărginită de această vizită la Rahav şi de a lua cunoştinţă nu de puterea duşmanului, ci de cea a lui Dumnezeu lucrând în inima acestei femei. Rahav a auzit ceea ce făcuse Dumnezeu pentru poporul Său. A crezut în El. În final iat-o că acţionează, deoarece „credinţa, dacă nu va avea fapte, este moartă în sine“ (Iacov 2.17), iar Iacov o ia drept pildă a acestui adevăr pe ea, o sărmană femeie canaanită, alături de însuşi Avraam (Iacov 2.25). În ochii oamenilor, fapta acestei femei − o trădare − este, desigur, criticabilă. Dar ea nu face decât să iasă în evidenţă mai bine deose­birea dintre o faptă a credinţei, plăcută lui Dumnezeu, şi o „faptă bună“, lăudată de oameni. Fapta celui credincios este departe de a fi întotdeauna înţeleasă şi apreciată de lume.

    Credinţa Rahavei îi va aduce un loc de cinste pe două liste remarcabile ale Noului Testament: genealogia Domnului Isus Hristos (Matei 1) şi enumerarea martorilor credincioşi din Evrei 11, unde va fi singura femeie numită în afară de Sara.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂNILE PROVOCATE DE DIVORȚ | Fundația S.E.E.R. România

    „Esau… a zis: „Cine sunt aceia?” Şi Iacov a răspuns: „Sunt copiii pe care i-a dat Dumnezeu robului tău.” (Geneza 33:5)

    Din cauza ratei divorțurilor din zilele noastre, atât în interiorul Bisericii cât și în afara ei, persoanele implicate se confruntă cu provocarea de a uni două familii, într-una singură, când își găsesc pe altcineva. Iată câteva dintre aceste provocări, cumplite, pe care le îndură: dreptul de vizită, custodia, intervenția instanței și implicarea foștilor socri. Adăugați la acestea un munte de hârtii și specificații legale, și este ca și cum ai negocia un tratat internațional de pace. Tu ai ales să te recăsătorești, dar copiii tăi nu au avut această opțiune. Așadar, nu este suficient să-i aduni pe toți sub același acoperiș și să le spui: „Fiți cuminți!” Lumea lor a fost răsturnată cu susul în jos și trebuie să le acorzi timp să digere situația și să-și găsească locul în noua ordine a lucrurilor. „Dragostea ne va rezolva toate problemele” poate fi un slogan frumos, dar nu este adevărat.

    Dacă ești în această situație s-ar putea să spui: „Dar Biblia ne învață că: „Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13:8). Da, dar mai spune și că „Dragostea este îndelung răbdătoare și plină de bunătate” (1 Corinteni 13:4). Vei avea nevoie de camioane întregi de răbdare și bunătate pentru ca acest lucru să funcționeze.

    Așadar, dacă ai ales să te recăsătorești:

    1) Pregătește-te – pe tine dar și pe copiii tăi – pentru schimbările care urmează să aibă loc.

    2) Ascultă temerile copilului tău, fără să-i spui: „Nu fi prostuț, totul va fi bine!” Atât timp cât ei au nevoie să vorbească, tot atât timp tu ai datoria să-i asculți!

    3) Roagă-te, roagă-te, roagă-te! Cere-I lui Dumnezeu să-ți arate planul Său cu privire la o altă căsătorie, și așteaptă ca El să te călăuzească – astfel încât această fuziune să fie cât mai puțin dureroasă și fără stres pentru copiii tăi (sau ai voștri).

    Noul tău soț (sau soție) poate eventual împlini nevoile tale de dragoste și siguranță – dar nu uita că și copiii tăi au exact aceleași nevoi!

  • 25 Noiembrie 2024

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În zilele lui s-a suit Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și Ioiachim i-a fost slujitor trei ani; apoi s-a întors și s-a răsculat împotriva lui.

    2 Împărați 24.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Lecții din viața lui Ioiachim (3) – Respingerea lui Dumnezeu

    Ioiachim fusese pus pe tron de către faraon, însă, în al patrulea an al domniei lui, Nebucadnețar s-a suit împotriva Ierusalimului, iar Ioiachim a devenit slujitorul lui. Acesta este de asemenea timpul primei deportări, când mai mulți iudei, printre care și Daniel, au fost duși în Babilon. Timpul națiunilor începuse din primul an al domniei lui Nebucadnețar. După trei ani, împăratul Ioiachim s-a răsculat împotriva împăratului Babilonului, iar Dumnezeu a dat un răspuns personal la această răzvrătire, fiindcă El îl stabilise pe Nebucadnețar împărat peste ei. Autoritatea lui Nebucadnețar era de la El, iar ei trebuiau să se supună ei. Prin urmare, revolta lor a fost o revoltă împotriva autorității lui Dumnezeu.

    Chiar înainte ca împăratul Babilonului să se întoarcă pentru a rezolva această problemă, Domnul Însuși a trimis împotriva lui Iuda cete de caldeeni, de sirieni, de moabiți și de amoniți. Această judecată a fost de asemenea atribuită acțiunilor lui Manase care avuseseră loc cam cu zece ani înainte: păcatele lui și vărsarea de sânge nevinovat, de care umpluse Ierusalimul. În anul al unsprezecelea al lui Ioiachim, Nebucadnețar a cucerit cetatea și l-a omorât pe împărat. Judecata a venit astfel asupra celui care Îl lepădase pe Dumnezeu și disprețuise autoritatea Lui.

    Copiii lui Dumnezeu sunt în mod expres chemați să se supună autorităților, fiindcă ele sunt rânduite de Dumnezeu. Singura excepție este aceea când ele ne-ar cere să nu ascultăm de poruncile lui Dumnezeu, ca de exemplu să nu vorbim în numele lui Isus sau să nu dăm învățătură în numele Lui (Romani 13.1,2; Fapte 4.18,19).

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Copiii lui Israel] au disprețuit țara cea plăcută; n-au crezut cuvântul Lui, ci au murmurat în corturile lor și n-au ascultat de glasul Domnului.

    Psalmul 106.24,25

    Muzeul Bunyan

    Ajuns în Bedford, Anglia, vizitatorul se îndreaptă spre Muzeul Bunyan. Deși John Bunyan (1628-1688), cel care a dat numele muzeului, a murit deja de mult timp, prestigioasa lui lucrare, „Călătoria creștinului“, continuă să trăiască. Această alegorie creștină descrie prin simboluri foarte izbutite călătoria de credință a unui creștin. Cartea a fost tradusă în peste două sute de limbi și este una dintre cele mai semnificative lucrări din literatura engleză.

    După ce a vizitat muzeul, vizitatorul i-a spus femeii de la intrare că este uimitor faptul că o carte atât de simplă, scrisă de un om cu o pregătire atât de modestă, cea de tinichigiu, a devenit atât de renumită. La început femeia a ezitat, apoi i-a spus: „Cu siguranță aveți dreptate, dar trebuie să vă mărturisesc faptul că eu nu am citit niciodată cartea“. Femeia vindea bilete la acel muzeu și își datora existența acelei cărți pe care ea însă nici măcar nu o citise…

    Poate că nici tu nu ai citit niciodată Biblia, pentru că ți se pare prea dificilă sau pentru că nu ai avut timp să o citești. Atunci și tu ai refuzat o comoară, ai ignorat-o. Dar nu uita că a disprețui lucrările cele mai prețioase, a trece cu vederea adevărurile cele mai valoroase, a neglija cea mai mare comoară este cea mai mare pierdere! Psalmistul exaltă: „Mă bucur de cuvântul Tău ca unul care găsește o pradă mare“ (Psalmul 119.162). El știa cât de prețioasă este această comoară. Haideți să pornim și noi pe urmele psalmistului, pentru a ne bucura împreună de această comoară, Biblia!

    Citirea Bibliei: Ezechiel 18.1-18 · Psalmul 119.145-160

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iosua 1:1-18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

    Cartea Iosua ne introduce împreună cu Israel în ţara promisiunii pentru a o lua în stăpânire. Un nou conducător îi ia locul lui Moise: Iosua, pe care îl cunoaştem deja, pentru că l-am văzut, om tânăr, războinic (Exod 17.9, 10), discipol (Exod 33.11), slujitor (Numeri 11.28), martor (Numeri 14.6 …). După lungi ani de pregătire în pustiu, este chemat acum la o responsabilitate imensă. Când preia această sarcină este încurajat încă o dată de Domnul (v. 6, 7, 9) şi de fraţii săi (v. 18), cu acest îndemn: „Cartea aceasta a legii (pentru noi întregul Cuvânt al lui Dumnezeu) să nu se depărteze din gura ta şi să cugeţi asupra ei zi şi noapte …“. Astfel va fi secretul izbânzii prosperităţii sale spirituale… şi al nostru (v. 8 sf.).

    Cartea Iosua ilustrează adevărurile prezentate în Efeseni. Asemeni fiilor lui Israel în vederea cuceririi Canaanului, cei credincioşi trebuie să se angajeze în lupte spirituale pentru a se bucura de locurile cereşti. Şi lor li se spune ca şi lui Iosua: „Întăriţi-vă în Domnul, … staţi deci în picioare …“ (Efeseni 6.10, 14 nota b).

    Moise Îl reprezintă pe Domnul Hristos conducându-i pe ai Săi afară din lume. Iosua este un simbol al Duhului lui Isus (acelaşi nume în ebraică) introducându-i pe credincioşi în cer împreună cu El.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MAI UȘOR, MĂMICO! | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu spun fiecăruia dintre voi… să aibă simţiri cumpătate despre sine…” (Romani 12:3)

    Se spune că un câine bătrân și obosit, a intrat în grădina unei femei. Uitându-se la el, femeia și-a dat seama că arăta ca un câine de casă și cu siguranță avea un cămin. Câinele a urmat-o înăuntru, pe hol, și a adormit imediat. Două ore mai târziu, el s-a dus la ușă și ea i-a dat drumul afară. A doua zi s-a întors, și-a reluat poziția și a dormit câteva ore. Acest lucru a continuat timp de o săptămână. Curioasă, femeia i-a prins acest bilet de zgardă: „În fiecare după-amiază, câinele tău vine la mine acasă pentru un pui de somn.” A doua zi, câinele a apărut cu un bilet pe care scria: „Bietul de el, locuiește într-o casă cu zece copii, și se pare că are nevoie de puțină liniște. Pot să vin și eu cu el mâine?”

    Serios acum, dacă ești mamă, cu mulți copii, probabil că te poți identifica cu această situație! Carla Barnhill, autoarea cărții „Mitul mamei perfecte”, scria: „Pur și simplu nu mai pot! Nu mai pot continua să încerc să fiu SuperMamă. Nu eram chiar atât de pricepută la început. Am încercat să fiu combinația perfectă de mamă devotată, soție iubitoare și creștină puternică – și am eșuat lamentabil. Dar chiar dacă aș fi fost capabilă să reușesc să fac toate acestea, nu sunt convinsă că vreuna dintre noi trebuie să facă așa ceva; noi nu trebuie să impresionăm sau să urmăm niște reguli la întâmplare despre cum ar trebui să fie o mamă.

    Harul înseamnă că noi deja contăm pentru Cel care contează cel mai mult, Dumnezeul nostru bun, iubitor și plin de har! Așa că, haideți să ne scoatem „pelerinele”, să dăm jos aureolele, să renunțăm la medalii și să ne permitem să fim mamele (uneori cu lipsuri, alteori minunate) pe care le-a creat Dumnezeu să fie!” Cu alte cuvinte: să ai simţiri cumpătate despre tine. Deci, ia-o mai ușor, mămico!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne