Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor).
Romani 16.3,4
Pavel a întâlnit pentru prima dată această familie temătoare de Dumnezeu în Corint și, pentru că aveau aceeași meserie ca și el (făcători de corturi), a locuit în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu auzim despre ei că l-au primit în casa lor pe Apolo și că i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu (Fapte 18.2,26). În 1 Corinteni 16.19 îi găsim la Efes (vedeți și 2 Timotei 4.19). Deci nu doar că aveau aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și „împreună-lucrători în Hristos“ ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul și astfel și-au câștigat nu doar mulțumirile sale, ci și, pentru că el era apostolul națiunilor, pe cele ale adunărilor dintre națiuni. Trebuie să remarcăm că aici, ca și în Fapte 18.18 și în 2 Timotei 4.19, numele surorii este amintit primul. Din aceasta am putea deduce că Prisca, sau Priscila, s-a ostenit în mod deosebit pentru Pavel și că s-a pus în pericol deosebit din cauza lui. În Fapte 18.2 și în 1 Corinteni 16.19, numele bărbatului este menționat primul, și este ușor să înțelegem de ce. Cât de minunat și de exact este Cuvântul lui Dumnezeu!
Încă o remarcă scurtă despre expresia „adunarea din casa lor“, folosită aici și în 1 Corinteni 16.19 (vedeți și Coloseni 4.15 și Filimon 2). Se știe că, în acele vremuri, din lipsa unor spații încăpătoare pentru adunări, credincioșii se strângeau „pe ici, pe colo, prin case“, iar pentru că Acuila avea nevoie probabil de un spațiu mare pentru a-și practica meseria, este ușor de înțeles faptul că ei se strângeau în casa lor. Nu ne putem gândi la o „adunare în casă“ care să fi fost alcătuită doar din rude; și aceasta în primul rând pentru că nu ni se spune nicăieri că Acuila și Priscila ar fi avut copii sau astfel de rude.
R. Brockhaus
El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.
Matei 5.45
Fericiți fără Dumnezeu?
Aproape nu ne gândim la faptul că soarele răsare în fiecare zi și face posibilă viața pe planeta noastră prin lumină și căldură. Apa este, de asemenea, existențială pentru noi, deși uneori ne plângem de zilele ploioase. Atât lumina soarelui, cât și ploaia vin de la Dumnezeu, care susține viața oamenilor pe pământ. Dar mulți oameni ar prefera să nu aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Probabil că așa trebuie înțeleasă afirmația „fericiți fără Dumnezeu“, pe care am descoperit-o recent pe un autocolant de pe spatele unei mașini.
Este evident că acel șofer nu era conștient de faptul că era dependent în totalitate de bunătatea și de puterea unui Dumnezeu Creator binevoitor. El ne dăruiește – indiferent de purtarea noastră – multe lucruri bune în viață. De ce face El acest lucru? Pentru că este bun și vrea să ne conducă la pocăință. El este îndelung-răbdător și încă nu a adus judecata dreaptă asupra omenirii neevlavioase, așa că astăzi încă oferă har fiecărui om în parte.
Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim fără El, pentru că ne merge bine doar cu darurile Lui. Nu, El dorește ca noi să ne bucurăm de părtășia cu El în ceea ce ne dă. Dar acest lucru este posibil numai dacă ne punem în ordine relația noastră cu El. Pentru aceasta este necesar să ne plecăm smeriți, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să acceptăm cu recunoștință harul Său. Atunci primim iertarea păcatelor noastre și pace în inimă, o pace atât de dorită astăzi, numai că este căutată în locuri greșite.
Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31
de Jean Koechlin
Deuteronom 23:15-25; 24:1-6
Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.
Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PROCESUL ZDROBIRII (3) | Fundația S.E.E.R. România
„A frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor…” (Matei 14:19)
Biblia ne spune că Domnul Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” (Matei 14:19)
Să reținem ordinea evenimentelor din această scurtă istorie: pâinile au fost luate, binecuvântate, frânte, apoi date altora. Așa lucrează Dumnezeu! Pentru a-i binecuvânta pe alții prin tine, El te va lua, te va binecuvânta, te va frânge… și apoi te va folosi!
Apostolul Pavel a trebuit să fie zdrobit din cauza mândriei. El scrie: „Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)
Așadar, dacă ai o persoană sau o situație „spinoasă” în viața ta, Dumnezeu vrea să experimentezi harul și puterea Sa în procesul confruntării cu ele. Apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă în situația în care Îi putea mulțumi lui Dumnezeu pentru „țepușul” său. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” la adresa lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Atunci când ești dispus să te sacrifici pentru a avea un lucru, înseamnă că îl prețuiești suficient de mult încât să plătești prețul pentru el.
Vrei să umbli în puterea lui Dumnezeu? Vrei să experimentezi binecuvântarea Sa? Dacă răspunsul tău este „da”, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru „situația ta spinoasă”, și acceptă procesul zdrobirii – care te va conduce spre puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 