TOTUL PENTRU GLORIA LUI
de Oswald CHAMBERS
Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei
Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.
Efeseni 1:18
Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fii întotdeauna la înălţimea situaţiei.Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: „Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Îi dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare.Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.
MANA DE DIMINEAŢĂ
„Aveţi aceleşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte ci rămâneţi cu cei smeriţi.”
ROMANI 12:16
Doi cunoscători de artă s-au dus la o expoziţie de pictură. Cum umblau ei prin galerie, unul din ei a zis; „Uite-te aici! Ai văzut vreodată aşa o porcărie? Ce l-a putut determina pe cineva să plaseze un lucru ca acesta într-o expoziţie? Ce păcat că unii oameni sunt aşa de orbi faţă de lipsurile pe care le au!” Prietenul lui care ţinea în mână un program al expoziţiei, s-a dat puţin înapoi şi rulându-l în forma unui telescop, a privit prin el la un punct anume din tablou. Cu cât mai mult îl examina cu atât mai mult a realizat că pictorul era un geniu. Dându-i prietenului său programul rulat, i-a spus: uită-te prin acesta la un singur loc.” şi celălalt uitându-se a exclamat: „Este frumos. La urma urmei, el este un artist.” Ce lecţie învăţăm de aici? Când te uiţi la caracterul unei persoane, este important să priveşti la o parte bună şi să rămâi la ea. Dar vai, noi prea adesea, facem tocmai invers. Privind cu grabă, ne concentrăm atenţia asupra vreunui defect al temperamentului, caracterului sau conduitei persoanei şi rămânem mereu la aceasta scăpând din vedere unele trăsături excelente ale caracterului acestei persoane. Aceasta este o greşeală serioasă pe care cei mai mulţi dintre noi sunt înclinaţi s-o facă. Un credincios ales care conducea o adunare şi care era un intelectual distins şi erudit, a întrebat odată pe un alt credincios tot aşa de distins, cum poate să considere pe uşierul adunării, un om simplu şi fără carte, mai presus de el îsuşi, căci spunea el, aşa ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Celălalt credincios i-a răspuns cam aşa: „Dacă în acel om simplu şi needucat ai să-L vezi pe Domnul Isus, cu siguranţă că îl vei privi mai presus de tine.” Să nu uităm că, atunci când privim la alţii să avem grijă să ne uităm prin „telescopul” dragostei şi vom vedea cu siguranţă în ei vreo virtute creştină, vreo calitate bună dar mai ales vom vedea pe Domnul Hristos în ei; cu siguranţă că atunci nu ne vom mai opri la nici un defect ci numai la El. Domnului nostru, cel prin care şi pentru care a fost făcut infinitul Univers nu I-a fost ruşine să Se însoţească cu cei mai smeriţi şi mai dispreţuiţi oameni căci vedea în ei sufletele scumpe pentru care venise să-şi dea viaţa.
„Poate fi ceva mai potrivit care să mă umilească, la gândul că Domnul Hristos a luat păcatele mele ca şi când ar fi fost ale Lui?” J.N.D.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER
„Vasul pe care-l făcea n-a izbutit, cum se întâmplă cu lutul în mâna olarului. Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.” Ieremia 18:4
Putem spune că aici vedem simbolizat omul din Vechiul Testament sub Lege şi din Noul Testament în har. Căci dacă primul ar fi fost desăvârşit, nu ar fi fost necesar să fie căutată o a doua posibilitate. De aceea am primit prin duh legea nouă a vieţii. Tot aşa cum olarul din lutul vasului nereuşit a făcut un alt vas după placul lui, şi Dumnezeu a făcut din omul legii o făptură nouă, aşa cum este scris în Iacov 1:17-18: „Orice ni se dă bun, şi orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. El, de bună voia Lui ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturii Lui.” El ne-a făcut copii ai Lui prin Isus Hristos după planul voiei Sale, pentru lauda harului măreţ, care ne-a făcut vrednici în Preaiubitul Său:” Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru fapte bune.” Efeseni 2:10. Şi toate cele create de El sunt desăvârşite, aşa cum este scris în Coloseni 1:22: „Ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană, şi fără vină.” Aici putem vedea ceea ce a făcut în noi Dumnezeu prin Isus Hristos. Partea noastră este doar acceptarea prin credinţă. Iar prin Duhul Sfânt ne ste destăinuit: „Orice loc pe care va călca talpa piciorului vostru, va fi al vostru.” Deuteronom 11:24, şi aceste cuvinte, sunt cuvinte despre cruce; pentru unii pricină de poticnire, iar pentru cei ce cred, mântuire. Deoarece prin Hristos suntem înfăţişaţi neprihăniţi, nu suntem vase nereuşite. Căci toată plăcerea Lui o are in sfinţii care sunt în ţară, şi în oamenii evlavioşi. Psalmul 16:3.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON
LOCURILE ÎNALTE ALE LUI DUMNEZEU
Îi voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu. Psalmul 91.14
Oare mie mi se adresează Domnul cu aceste cuvinte? Da, dacă cunosc Numele Său. Slăvit sa fie Dumnezeu, că acest Nume nu-mi este străin; L-am încercat şi L-am cunoscut, pentru aceasta mă încredinţez Lui. Cunosc Numele Său ca acela al unui Dumnezeu care urăşte păcatul, căci am aflat prin puterea convingătoare a Duhului Său, că nu se învoieşte cu nici un rău. Dar, prin Domnul Isus Cristos, L-am mai cunoscut şi ca Dumnezeul iertării, căci El nu mai ţine în seamă nici una din abaterile mele. Numele Său este credincios, şi-L cunosc şi în acest fel, cu toate că am multe greutăţi.Această cunoaştere este un dar al harului Său, şi pentru acest motiv Domnul ne dă un alt har, acela de a ne aşeza la un adăpost înalt; avem deci har peste har. Observaţi ca dacă vrem să urcăm tot mai sus, poziţia poate fi periculoasă; dar dacă Domnul ne aşează acolo, suntem în siguranţă. El poate face aceasta, dându-ne mult de lucru, reuşită în serviciul nostru, conducerea unei lucrări. Si chiar dacă nu face aceasta, totuşi ne poate aşeza la un adăpost înalt, printr-o legătură mai strânsă cu El, printr-o recunoaştere mai clară a lăuntrului nostru, o sfinţenie triumfătoare asupra oricărui rău, o bucurie deosebită a slavei viitoare. Când ne conduce Dumnezeu în aceste locuri înalte, Satana nu ne poate cobori de acolo. Să fie aşa cu noi toţi chiar de azi.
DOMNUL ESTE APROAPE!
Calendar Biblic
A venit deci Simon Petru, urmândul, şi a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză pe jos; şi ştergarul care era pe capul Lui nu era jos cu fâşiile de pânză, ci la o parte, înfăşurat întrun loc. Ioan 20.6,7
Hainele lui Hristos (6) – Învierea Sa
Duhul Sfânt, în Evanghelia după Ioan, acordă o atenție specială acelor „haine” cu care Domnul Isus a fost îmbrăcat după moartea Sa. Există câteva detalii care ne atrag imediat atenția. Fâşiile de pânză erau acolo, ca abandonate dintro dată de Cel care înviase. Învierea a demonstrat o putere măreață, cu mult superioară celei exercitate pentru aducerea la existență a primei creații (Efeseni 1.19,20; Romani 4.25) – o putere mai mare decât puterea păcatului, decât puterea lui Satan şi, în mod evident, decât a morții înseşi. Totuşi nu exista niciun semn de conflict în mormânt – fâşiile de pânză stăteau în locul care trebuia, însă Învingătorul morții lipsea din ele!
Un alt amănunt interesant este că ştergarul care acoperise capul Domnului „nu era jos cu fâşiile de pânză, ci la o parte, înfăşurat întrun loc” (versetul 7). Aceasta este o dovadă că plecarea Domnului, imediat după înviere, sa desfăşurat în rânduială şi fără grabă. Dacă cineva Iar fi furat trupul, nar fi avut timp să împăturească cu grijă ştergarul.Cât de izbitor este faptul că ştergarul care acoperise capul Domnului era la o parte! Ca mădulare ale Trupului lui Hristos, vom avea parte de învierea dintâi, iar trupurile noastre vor fi făcute asemenea trupului de slavă al lui Hristos (Filipeni 3.21). Adunarea va avea parte de roadele învierii Domnului şi va fi plinătatea lui Hristos, aşa cum vedem în Efeseni 1.1923. Totuşi, nu trebuie să uităm niciodată acest lucru: Capul va avea întotdeauna un loc distinct! Să nu punem niciodată semnul egal între Trupul lui Hristos şi Capul lui glorios! B. Reynolds
BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU
de Oswald CHAMBERS
O, Doamne, îmi dau seama cât de puţin din viaţa ascunsă a credinţei în Isus am trăit în ultima vreme. Motive ascunse parcă se strecoară tot mereu. Pe căi mai adânci, creează în viaţa şi perspectiva mea simplitatea care este în Cristos – să nu mă preocupe altceva decât aprobarea Ta.
MEDITAŢII ZILNICE
de Wim MALGO
«De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.» 1Tesaloniceni 5,6
Domnul adresează bisericii din Sardes, dar şi nouă în acelaşi timp, un îndemn extrem de serios: «Veghează!» Putem fi adormiţi spiritual în privinţa a trei domenii din viaţă: rugăciune, Cuvânt şi mărturie.
1. Să fii treaz în viaţa de rugăciune înseamnă să iei puterea cuvântului Scripturii în serios, să te pui înainte de toate pe genunchi, să îl chemi la fiecare pas pe Dumnezeu, deoarece ştim că El ascultă rugăciunile. Domnul te aşteptă! El doreşte ca tu să-L cauţi, să însetezi după El. Dumnezeu este Cel care binecuvântează, dar: «... nu aveţi, pentru că nu cereţi» (Iacov 4,2).
2. Aţipirea în ce priveşte citirea Cuvântului este la fel de periculoasă. Te ţii puternic de promisiunile pe care ţi le-a făcut Dumnezeu? Voinţa Lui în legătură cu sfinţirea noastră este explicată în Cuvântul Său: El doreşte mântuirea tuturor oamenilor.
3. Putere şi impact în mărturie are numai cel care se roagă în mod constant, cel care ia Cuvântul în serios şi îl aplică în viaţă, cel care nu se lasă doborât de oboseala sufletească, ci îndrăzneşte în luptă până va fi primit înaintea tronului de har al lui Dumnezeu. Putere în mărturie are doar acea persoană care trăieşte în rugăciune şi prin Cuvânt.
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
de Charles H. SPURGEON
Dimineaţa şi Seara
DIMINEAŢA
Şi oricine crede, este iertat. Faptele Apostolilor 13:39
Cel care crede în Christos primeşte o iertare prezentă. Credinţa nu-şi păstrează roadele pentru viitor, ea le arată acum. Aşadar iertarea este rezultatul credinţei, şi este acordată sufletului în momentul în care se predă lui Christos şi Îl acceptă ca totul în toate. Sunt cei care stau în faţa tronului lui Dumnezeu iertaţi acum? La fel suntem şi noi, iertaţi şi curăţaţi ca şi cei care cântă imnuri de slavă la harpele cereşti, îmbrăcaţi în haine albe. Tâlharul de pe cruce a fost iertat chiar în momentul în care şi-a întors ochii credinţei spre Isus. Bătrânul Pavel, după ani de slujire, nu a fost mai iertat decât tâlharul, care nu slujise deloc. Noi suntem „primiţi prin prea iubitul” (Efeseni 1:6) astăzi, absolviţi de păcate astăzi, achitaţi la bara de judecată a lui Dumnezeu astăzi. O, ce gând minunat! Sunt unii struguri din via lui Eşcol care ne aşteaptă să-i culegem de abia după ce vom ajunge în cer, dar există şi o mlădiţă care trece peste zid. Nu sunt ca roadele ţării Canaanului, care nu au putut fi gustate decât după trecerea Iordanului. Aceste roade sunt asemeni manei din pustie, o porţie din hrana zilnică cu care Dumnezeu ne împlineşte nevoile în călătorie. Suntem iertaţi chiar acum. Chiar acum, păcatele noastre sunt îndepărtate. Chiar acum stăm în faţa lui Dumnezeu primiţi, de parcă nu am fi fost niciodată vinovaţi. „Acum dar nu este nici o osândire pentru cei care sunt în Christos Isus” (Romani 8:1). In cartea lui Dumnezeu, chiar acum, nu există nici un păcat care să strige împotriva poporului Său. Cine ar îndrăzni să-i împovăreze cu ceva? Nu este nici o pată, nici o zbârcitură; nici un defect rămas asupra credincioşilor în materie de îndreptăţire în faţa Judecătorului întregului pământ. Fie ca privilegiile prezente să ne trezească la datorie şi acum, cât timp mai trăim, să trăim pentru scumpul nostru Domn Isus.
SEARA
Făcuţi desăvârşiţi. Evrei 12:23
Sunt două feluri de desăvârşire necesare creştinului: desăvârşirea îndreptăţirii prin persoana lui Isus, şi desăvârşirea sfinţirii aduse de el prin Duhul Sfânt. In prezent, stricăciunea rămâne, chiar în inimile născute din nou; experienţa ne-a arătat-o de multe ori. Fără să vrem, nutrim dorinţe rele şi gânduri necurate. Dar mă bucur să ştiu că vine ziua în care Dumnezeu va termina lucrarea pe care a început-o, şi va prezenta sufletul meu nu doar desăvârşit în Christos, ci desăvârşit prin Duh, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta, ci sfânt şi fără prihană” (Efeseni 5:27). Să fie oare adevărat că această sărmană inimă păcătoasă va deveni la fel de sfântă ca Dumnezeu? Oare acest suflet care strigă adesea „o, nenorocitul de mine, când voi fi izbăvit de acest trup de moarte?” (Romani 7:24) va fi eliberat de păcat şi moarte – oare nu va mai exista nici o ispită care să-mi chinuiască urechile, nici un gând nesfânt care să-mi tulbure pacea? O, fericită zi! De ar veni mai repede! Când voi trece Iordanul, lucrarea de sfinţire va fi terminată, dar acest lucru nu se va întâmpla până nu voi cere singur desăvârşirea. Apoi sufletul meu va primi ultimul botez prin focul duhului Sfânt Tânjesc după momentul în care voi primi ultima purificare, cea care îmi va deschide porţile cerului. Nici un înger nu va fi mai curat decât mine, fiindcă eu voi putea spune „sunt curat” în două sensuri: prin sângele lui Isus şi prin lucrarea Duhului. O, cât de mult ar trebui să preamărim puterea Duhului Sfânt, care ne ajută să putem sta în faţa Tatălui din cer! Totuşi, nu ar trebui ca speranţa desăvârşirii viitoare să ne facă să ne mulţumim cu nedesăvârşirile de acum. Dacă se întâmplă aşa, speranţa noastră este înşelătoare; o speranţă adevărată te curăţeşte şi acum. Lucrarea harului trebuie să rămână în noi acum, pentru a putea fi terminată atunci. Să ne rugăm să fim „plini de Duh” (Efeseni 5:18), ca să putem aduce roadele îndreptăţirii.
IZVOARE IN DEŞERT
Nu putem vedea lumina soarelui care străluceşte în dosul norilor. (Iov 37:21)
O mare parte din frumuseţea lumii se datorează norilor. Neschimbatul albastru al unui cer frumos şi însorit nu se compară totuşi cu gloria norilor schimbători. Şi pământul ar deveni un pustiu dacă ei nu ne-ar sluji.Viaţa omului îşi are şi ea norii ei. Ei ne dau umbră, ne înviorează, dar uneori ne acoperă cu întunericul nopţii. Dar niciodată nu este un nor fără „strălucirea lui”. Dumnezeu ne-a spus: „Am aşezat curcubeul Meu în nori” (Geneza 9:13, KJV). Dacă am putea vedea norii de sus – în toată gloria lor cu aspect de valuri, scăldaţi în reflexiile luminii, şi maiestuoşi ca Alpii – ne-am minuna de strălucirea lor magnifică.
Îi vedem numai de jos, deci cine ne va descrie „strălucirea” care le scaldă înălţimile, pătrunde în văile lor, şi se reflectă din fiecare pisc al întinderii lor? Nu cumva fiecare strop de ploaie din ei soarbe însuşiri dătătoare de sănătate, care mai târziu vor cădea pe pământ?
O, drag copil al lui Dumnezeu! Dacă ai putea să vezi de sus durerile şi necazurile tale în loc să le vezi de pe pământ. Dacă le-ai privi de sus, din locul unde eşti aşezat „în locurile cereşti, în Hristos Isus” (Ef. 2:6), ai cunoaşte frumuseţea curcubeului de culori pe care ele o reflectă spre oştirile cereşti. Ai vedea de asemenea „strălucirea” feţei lui Hristos şi-n final ai fi bucuros să vezi cum aceşti nori îşi aruncă umbrele adânci peste pantele muntoase ale vieţii tale.Adu-ţi aminte că norii se mişcă întotdeauna înaintea vântului purificator al lui Dumnezeu. selectat
Nu pot şti de ce dintr-odată furtuna
Trebuie să se dezlănţuie atât de aprig în jurul meu în furia ei;
Dar ştiu aceasta – Dumnezeu veghează asupra căii mele,
Şi pot să mă încred.
Eu nu pot trage la o parte vălul nevăzut
Care ascunde viitorul necunoscut de ochii mei,
Nici nu ştiu dacă mă aşteaptă întunericul sau lumina;
Dar pot să mă încred.
Nu am putere să privesc dincolo de timp,
Ca să văd încă de aici ţara de dincolo de râu;
Dar ştiu aceasta – voi fi pentru totdeauna al lui Dumnezeu;
Aşa că pot să mă încred.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul III
Isaia 22.12-25
Una dintre reacţiile oamenilor din lume, atunci când sunt ameninţaţi de o calamitate, este să-şi ia toate măsurile de prevedere posibile din punct de vedere omenesc (aşa ne ajută să înţelegem v. 8-11); o altă reacţie, mai rea, este aceea de a lăsa lucrurile să curgă într-o totală nepăsare. Aici Domnul, printr-o încercare, îl invită pe Israel să plângă şi să se smerească; am putea spune că, într-un fel, „i-a cântat de jale” (Matei 11.17). Dar poporul nu numai că nu s-a căit, ci a şi dat frâu liber veseliei şi bucuriei! Această filosofîe, numită materialistă, are mulţi adepţi în secolul nostru agitat. «Pentru că existenţa este aşa de scurtă» – spun aceşti nebuni – «şi pentru că suntem la discreţia calamităţilor, să ne bucurăm pe cât posibil de clipa de faţă!». Ideea lor este rezumată atât de scurt de sfârşitul v. 13: „Să mâncăm şi să bem, pentru că mâine vom muri”. Apostolul le citează corintenilor aceste cuvinte (din Isaia 22.13) ca pentru a le spune: Dacă n-ar exista învierea, atunci, în adevăr, n-am avea altceva de făcut decât să trăim ca animalele, în unica bucurie a clipei care trece (1 Corinteni 15.32; Luca 17.27).
Versetele 15-25 îl pun deoparte pe administratorul necredincios, imagine a Antihristului, pentru a ni-l introduce pe fiul lui Hilchia: pe Eliachim (cel pus de Dumnezeu), o frumoasă imagine a Domnului Isus (v. 22-24; comp. cu Apocalipsa 3.7).
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: Matei 7:15-29
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamnei” va intra in împărăţia cerurilor… Matei 7:21
NUMAI CU NUMELE
Mulţi dintre cei ce pretind că sunt creştini nu-I aparţin în realitate lui Cristos. Unii se numesc creştini din simplul motiv că nu fac parte din altă religie. Alţii spun că-L respectă pe Cristos ca mare învăţător şi pretind că-I urmează exemplul. Unii chiar se alătură unei biserici şi devin membri activi în ea. Dar până când aceşti oameni nu se nasc din nou, prin credinţa în Isus, ei sunt creştini numai cu numele. Pastorul scoţian Andrew Bonar îşi lua la revedere de la un misionar cunoscut care era împreună cu sora lui mai mică. „Cum te cheamă?” a întrebat-o Bonar pe fetiţă. „Cristina”, a răspuns ea. „Ce nume minunat!” a spus el. „Ştii, draga mea, tu-L ai pe Cristos în numele tău. Dar îl ai oare şi în inimă?” întrebarea lui Bonar a făcut-o pe fetiţă să se gândească. Chiar în seara aceea după o lungă discuţie cu fratele ei, ea s-a încrezut în Cristos ca Salvator al ei. Cristina nu-L mai avea pe Cristos numai în numele ei. El locuia acum în fiinţa ei. Poate tu doar pretinzi că eşti creştin, dar niciodată nu ţi-ai pus în mod conştient încrederea în Cristos. Nu ai experimentat niciodată mântuirea pe care ne-a asigurat-o jertfa Sa de pe cruce. Te implor să-L primeşti chiar azi. Biblia ne spune clar că „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18). Eşti un creştin numai cu numele? R.W.D.
Lumea te consideră creştin.
Rolul acesta-l ştii bine juca.
Dar eşti un om schimbat pe deplin?
Trăieşte Cristos în inima ta?
H.G.B.
Poţi avea tone de religie si să n-ai nici un gram de mântuire.
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău. Proverbe 1.33
Înţelepciunea dumnezeiască vorbeşte în felul acesta iar credinciosul face bine dacă ascultă glasul ei. Cine o ascultă trebuie să se desprindă de înţelepciunea sa şi să se încredinţeze (să se supună) înţelepciunii lui Dumnezeu care ne este revelată în întregime în Cuvântul Său. Peste toată neliniştea şi frământarea acestei lumi stă Dumnezeul nostru Atotputernic. El se uită la noi, ne păzeşte şi ne ocroteşte în toate împrejurările noastre. El ordonează fiecare situaţie la momentul potrivit. El nu a spus că nu ne vor mai atinge dureri, dar la El se găseşte puterea, pentru ca prin credinţă, să le biruim în aşa fel încât fiecare întristare şi necaz să conţină o comoară ascunsă pentru omul nostru lăuntric. Siguranţa înţelepciunii de care vorbeşte textul nostru nu se referă la scăparea fără excepţie de orice primejdie trupească. Siguranţa, pacea şi liniştea inimii sunt în directă legătură cu „pacea LUI Dumnezeu.” „De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Rom. 8.28). Chiar dacă răul ar veni peste noi ca un val copleşitor şi chiar dacă şi-ar concentra înzecit forţele, Stânca pe care stau copiii lui Dumnezeu nu va putea fi niciodată clintită. Ei pot să fie siguri, deoarece siguranţa lor este dată de dragostea atotbiruitoare asupra tuturor puterilor şi instrumentelor folosite de Satana.
„Şi când se rup temeliile, ce ar putea să mai facă cel neprihănit? Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul îşi are scaunul de domnie în ceruri” (Ps. 11.3-4).
Oare se poate zdruncina scaunul de domnie al lui Dumnezeu prin ceva de pe pământ? Niciodată. Suntem porniţi să ne depărtăm mereu de la mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm. Să ascultăm mai mult de Cuvânt şi vom fi păziţi de orice rău.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Isus a ieșit deci afară, purtând cununa de spini și haina de purpură. „Iată Omul!”, le-a zis Pilat. Ioan 19.5
Este un lucru uimitor că Fiul veșnic al lui Dumnezeu a permis ca ființele, pe care El Însuși le-a creat, să se poarte față de El cu un asemenea dispreț plin de ură. Oamenii i-au pus pe cap o cunună, pentru că Isus afirmase că este împărat (dar cununa era de spini, semn al blestemului), și L-au îmbrăcat cu o mantie de purpură. Pilat, guvernatorul roman, L-a prezentat mulțimii cu cuvintele: „Iată Omul!”. Într-adevăr, acest cuvânt Omul i se potrivea Mântuitorului pe bună dreptate, deoarece El este Omul sfaturilor lui Dumnezeu, vrednic să primească închinarea în veci.
Dar preoții și mai-marii poporului, tocmai aceia care ar fi trebuit să recunoască în El slava Domnului în toată măreția ei, au cerut răstignirea Domnului Isus, împinși de furie și ură înverșunată. Cum a fost posibil ca aceia care erau onorați drept conducători ai poporului lui Dumnezeu să fie atât de plini de ură împotriva Lui, încât să-i ceară moartea? Să ne gândim la acest aspect al crucii, al suferințelor Domnului! Pilat a cedat în fața cererii lor nemiloase și a dat ordin ca Fiul lui Dumnezeu să fie răstignit. Ce schimbătoare este inima omului! Cu puțin timp înainte, Pilat a declarat că nu găsește nicio vină în Isus, ca apoi să cedeze în fața oamenilor. Oamenii de atunci, ca și cei de acum, au iubit mai mult nedreptatea arătând de ce parte se află.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
A CUI TOVĂRĂȘIE O PREFERI?
„După ce lI s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor” Faptele Apostolilor 4:23
Cu toții avem „propriile noastre tovărășii”. E locul în care ne simțim ca și acasă. Este opțiunea spre care gravităm în mod natural când avem de ales. Marele învățător biblic A.W. Tozer a spus odată: „Lucrul important despre un om nu este unde merge când este constrâns, ci unde merge când e liber să meargă oriunde dorește”. Apostolii s-au dus la închisoare siliți, dar când li s-a redat libertatea, ei au ales să se întoarcă „la ai lor”, la credincioșii care se rugau. Ce descoperire! Alegerile clare din viață – nu obligațiile -ne descoperă adevăratul nostru caracter. Să ne gândim la o ilustrație din viața reală. Duminică lipsești de la biserică. Ce faci și unde mergi? Dacă ai suferit o operație, absența ta arată că ești bolnav și obligat să lipsești de la biserică. Cu toate acestea, dacă te afli acasă, la iarbă verde sau la piață, asta spune altceva. Presupunând că nu ești într-un concediu bine-meritat, știm că ai ales să sari peste biserică în favoarea tovărășiei „alor tăi” – prietenii tăi care sunt ca și tine. Alegerea ta de a face orice altceva în loc să mergi să te rogi a devenit un obicei? Dacă da, ești în pragul alunecării spre „părăsirea adunării… cum au unii obicei” (Evrei 10:25). Obiceiurile nu sunt produsul unei singure alegeri – ci ele sunt produsul unor alegeri repetate care au devenit, în cele din urmă, răspunsuri automate. Cum poți știi care e adevărata ta stare spirituală? Prin tovărășiile în care te găsești și prin alegerile pe care le faci. Când ești liber să pleci, unde alegi să te duci? A cui tovărășie o preferi?
