Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 7 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

    Luca 22.53

    Al doilea Om (3)

    Prințul lumii acesteia a venit împotriva Omului al doilea înarmat cu toată puterea dată de păcatul celui dintâi om. El s-a năpustit asupra duhului Domnului cu toată forța și cu toate spaimele morții, iar Domnul le-a simțit pe deplin. Prin urmare, auzim cuvintele venite de pe buzele Lui: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“.

    Cel care a venit să-i răscumpere pe ai Săi și să le dea viață eternă, și care a împlinit voia și planurile lui Dumnezeu, a trebuit să sufere toate consecințele stării omului. El a trecut prin toate, și a trecut singur prin ele, căci nimeni în afară de El nu putea face acest lucru. El, adevăratul chivot, a trebuit să intre singur în râul cumplit și întunecat al morții, pentru a croi astfel o cale pentru poporul Său.

    Dar El n-a trebuit să înfrunte doar puterea lui Satan, toată puterea morții, ca rezultat al dreptei judecăți a lui Dumnezeu, precum și toată violența și împotrivirea amară a omului căzut, ci, cu mult mai mult decât atât, a trebuit să sufere acele trei ore de întuneric, despărțit de Dumnezeu, când a scos acel strigăt cutremurător: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, a cărui semnificație n-o vom putea pătrunde în întregime în toată veșnicia.

    Aici trebuie să ne oprim să-I aducem din nou laudă, închinare și mulțumire Celui care a trecut prin toate acestea pentru a ne dărui viața. Fie ca inimile noastre să-L adore, buzele noastre să-L laude și viețile noastre să-L glorifice!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cântați Domnului o cântare nouă, pentru că a făcut lucruri minunate.

    Cântați … lauda Lui în adunarea sfinților.

    Psalmii 98.1; 149.1

    Cântați Domnului o cântare nouă

    Fiecare dintre cei o sută cincizeci de psalmi din Biblie a fost compus de un scriitor aflat într-un anumit stadiu al vieții sale. Gândurile și reflecțiile exprimate în acești psalmi ne ajută să înțelegem mai bine situațiile prin care trecem și noi astăzi. De asemenea ne ajută să avem încredere în Dumnezeu și să-L lăudăm. Dar oare cine nu s-a socotit câteodată nevrednic de expresii precum: „Doamne, am iubit locașul casei Tale“ (Psalmul 26.8), sau: „Păzește-mă, Dumnezeule, pentru că în Tine mă încred!“ (Psalmul 16.1)?

    Unii psalmi sau anumite porțiuni din ei exprimă gândurile Omului perfect, Isus Hristos. Dacă El a putut astfel să-i rostească și să-i exprime în viața Sa, atunci oricine îi poate citi înaintea lui Dumnezeu într-un duh de rugăciune. Să ne oprim însă și să medităm la perfecțiunea Domnului Isus, Cel fără egal. Făcând așa, vom uita de noi înșine și vom contempla lucrurile pe care El le-a experimentat în inima Sa, mai ales suferințele Lui, dar și închinarea Sa perfectă către Dumnezeul și Tatăl Lui. Astfel, unii psalmi cu referire la El vor suna într-un fel nou, mai puternic și mai convingător pentru inimile noastre. Să citim deci cu răbdare fiecare psalm în parte, redescoperind în ei lumina lui Hristos, și astfel să-I cântăm Domnului o cântare nouă! În felul acesta vom pătrunde mai bine în toate gândurile și simțămintele Lui.

    Citirea Bibliei: Habacuc 3.1-19 · Marcu 10.23-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 6:15-19; 7:1-7

    Cincizeci şi două de zile le-au fost suficiente oame­nilor lui Iuda ca să astupe spărturile şi să recon­struiască zidul. Majoritatea erau neexperimentaţi în mânuirea mistriei şi a cazma­lei, dar au avut zel şi inimă pentru lucrare (3.20; 4.6). Şi în ochii Domnului, devotamentul lucră­to­ri­­lor Săi este mai valoros decât capacităţile lor. El dă, cu siguranţă, aceste capacităţi tuturor acelora care au devotament şi care-L urmează.

    Eforturile lui Tobia de a-l intimida pe Neemia şi spri­jinul pe care această persoană cu influenţă rea îl primeşte din partea mai multor conducători din Iuda reprezintă ulti­me­le manifestări de ostilitate ale vrăjmaşilor. Ierusa­li­mul cu zidu­rile reconstruite va apărea de aici înainte naţiu­nilor încon­jură­toare „zidit ca o cetate strâns unită împre­un㓠(Psalmul 122.3). Dar este necesar să fie încă supra­vegheat. Neemia se ocupă de porţi, ca şi de stabilirea gărzilor (vezi Isaia 62.6-7). Sunt atribuite şi alte funcţii, incluzându-le aici şi pe cele ale celor doi guvernatori ai ora­şului (v. 1, 2). Şi unul şi altul meritau această respon­sa­bi­litate: Hanani, prin preocuparea lui pentru popor (1.2), Hanania, în virtutea credincioşiei şi a temerii lui de Dumnezeu (v. 2).

    CUM SĂ OBȚII CEEA CE-ȚI DOREȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

    Primul pas pentru a obține ceea ce-ți dorești în viață este… să știi ce-ți dorești!

    Iată esența mesajului lui Isus: „Cheia pentru a obține ceea ce vrei de la viață este să te concentrezi pe ceea ce vreau Eu pentru viața ta!”

    Să reținem din verset cuvintele „căutați mai întâi…” „A căuta” înseamnă „a lupta cu sârguință pentru ceva” sau „a dori cu tărie”… Acțiunea este continuă. Adică: „Continuă să te străduiești, continuă să cauți, continuă să dorești zilnic”. Când Domnul Isus spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui”, El nu vrea să spună că trebuie să te rogi pentru a afla care trebuie să fie prioritatea ta principală în viață; ci ca tot ce faci să fie în acord cu aceste două lucruri.

    Unde lucrezi, cum îți petreci timpul, persoana cu care te căsătorești, cum îți gestionezi banii, relațiile pe care le formezi, distracțiile de care te bucuri, achizițiile pe care le faci – toate acestea vor fi cernute și sortate printr-un singur filtru: „Este aceasta pentru Împărăția Sa? Are legătură cu neprihănirea Sa?” Gândește-te – și crezi! – că un astfel de mod de viață îți poate transforma căsnicia, munca, familia, finanțele și orice alt domeniu al vieții tale!

    Dar pentru a urmări prioritățile Împărăției, trebuie mai întâi să ai o relație cu Regele. Nici măcar nu vei ști unde este Împărăția sau cum arată ea până nu-L cunoști pe Rege. Și Îl poți cunoaște. Cum? Deschizând paginile Cuvântului Său și deschizându-ți inima… acolo El ți Se va revela! Și pe măsură ce petreci timp cu El în rugăciune, El îți va răspunde…

  • 6 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul […] Dar El, răspunzând, i-a spus: „Este scris“.

    Matei 4.1,4

    Al doilea Om (2)

    De îndată ce al doilea Om a venit, Satan s-a înfățișat pentru a I se împotrivi. Omul Hristos Isus venise pentru a înfăptui lucrarea măreață de a-L glorifica pe Dumnezeu, de a nimici lucrările diavolului și de a-i răscumpăra pe cei ai Săi. Aceasta a fost o lucrare uimitoare, pe care nimeni altcineva n-o putea împlini decât Acela care era deopotrivă Dumnezeu și om. Domnul a trebuit să înfrunte toată viclenia și puterea lui Satan. A trebuit să-l înfrunte ca șarpe și ca leu. De aceea, chiar la începutul lucrării Sale, după ce a fost botezat și uns cu Duhul Sfânt, a mers în pustie pentru a fi ispitit de diavolul (Matei 4; Luca 4). Aici trebuie să remarcăm contrastul dintre primul om și al doilea Om. Primul om se afla în mijlocul grădinii desfătărilor, având în jur toate lucrurile care-i vorbeau despre bunătatea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea Om, dimpotrivă, S-a aflat în mijlocul unei pustii; iar Satan a încercat să-L atace cu exact aceleași arme cu care reușise să-l învingă pe omul dintâi: „Pofta cărnii, pofta ochilor și mândria vieții“ (1 Ioan 2.16).

    Omul al doilea l-a biruit însă pe ispititor cu o armă simplă: Cuvântul lui Dumnezeu. „Este scris“ a fost invariabil răspunsul Omului dependent și ascultător. N-au existat raționamente, nici discuții, ci Cuvântul Dumnezeului viu a fost autoritatea Omului desăvârșit. Binecuvântat să fie numele Lui pentru totdeauna! Închinare să-I fie adusă veșnic de întreg universul!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iar Isus, văzându-le credința, i-a spus paraliticului: „Copile, păcatele tale sunt iertate“. Dar erau acolo unii dintre cărturari, șezând și gândind în inimile lor: „Pentru ce vorbește Acesta astfel? Hulește! Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

    Marcu 2.5-7

    Paraliticul

    Cea mai mare dorință a unui paralitic este, bineînțeles, să se facă bine. Domnul Isus însă a văzut o nevoie și mai importantă și a spus: „Păcatele tale sunt iertate“. Acest lucru i-a deranjat pe cărturari, care s-au întrebat în inimile lor: „Cine poate să ierte păcatele, decât Unul singur, Dumnezeu?“.

    Să privim la cuvântul „păcat“. Semnificația lui în Biblie este una foarte cuprinzătoare, așa cum înțelegem din afirmația: „Orice nedreptate este păcat“ (1 Ioan 5.17). Tot ce înseamnă fărădelege, tot ce este contrar gândului lui Dumnezeu și voii Lui revelate este păcat. Noi fie trecem cu vederea păcatele, fie luăm în considerare numai păcatele mari. Dumnezeu însă ar fi nedrept dacă ar proceda în felul acesta, de aceea El le vede pe toate ca fiind păcate, nefăcând diferența între cele mari și cele mici. Prin urmare, dacă orice faptă, cuvânt, gând și intenție contează pentru Dumnezeu, înseamnă că suntem pierduți. Oricât am încerca, n-am putea șterge nici măcar cea mai mică vină a noastră. Există însă un remediu: Dumnezeu ne poate ierta păcatele pe baza a ceea ce Hristos a făcut. Oricine se încrede în El ca Răscumpărător știe că Isus a murit pentru păcatele sale. Și, de vreme ce Hristos a înviat dintre cei morți, știe și că păcatele sale au fost înlăturate. Doar Dumnezeu poate ierta păcatele, iar Domnul Isus Hristos dovedește că este Dumnezeu, iertându-l și vindecându-l pe paralitic.

    Citirea Bibliei: Habacuc 2.1-20 · Marcu 10.13-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 6:1-14

    Încercările anterioare lipsite de succes nu i-au descu­rajat pe Sanbalat, pe Tobia şi pe Gheşem. Ei îi fac lui Neemia o propunere vicleană: „Vino să ne întâlnim îm­pre­ună…“. Valea Ono (sau a meşteşugarilor: 11.35), fixată ca loc de întâlnire, reprezintă un act de colaborare cu vrăjmaşii po­po­rului lui Dumnezeu. Oferta este res­pinsă, în pofida ameninţărilor care-o însoţesc până la a cincea oară. Apoi o altă cursă îi este întinsă, de data aceasta prin intermediul unui iudeu, Şemaia. Printr-o falsă profeţie, acest slujitor al vrăjmaşului încearcă să-l împin­gă pe Neemia (care nu era preot), la neascultarea de Dom­nul prin cău­tarea unui refugiu în Templu (2 Cor. 11.13; 1 I­oan 4.1). În acelaşi fel au acţionat fariseii cu Domnul Isus. „Ieşi şi pleacă de aici“, Îi spun ei, „pentru că Irod vrea să Te omoare“ (Luca 13.31). Ei au încercat (şi Satan a fost în spatele lor) să-L înfri­coşeze şi să-L abată de pe calea credinţei pe Acela care-Şi îndreptase hotărât faţa să meargă la Ierusalim (Luca 9.51).

    Dublul atac, respins de credinciosul Neemia, îl pune pe credinciosul de astăzi în gardă cu privire la două peri­cole extreme: 1. Lărgirea căii, lucrând mână-n mână cu cei care nu se supun Cuvântu­lui; 2. „Închiderea“ într-un sectarism pretenţios şi egoist.

    DESCOPERĂ-ȚI SCOPUL ȘI GĂSEȘTE-ȚI COLEGI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20:21)

    Pentru a identifica voia lui Dumnezeu în viața ta, trebuie să-ți fie clare două lucruri:

    1) Scopul tău. În fața crucii, Domnul Isus a spus: „Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume…” (Ioan 18:37) Pasiunea ta este acel domeniu al vieții tale care te înflăcărează. Poate să fie criza alimentară sau pensionarii neglijați și uitați de guvernanți… Sau vezi copii care cresc în zone defavorizate și care nu vor avea niciodată șansa de a se dezvolta, iar asta pur și simplu te îndurerează. Sau mame fără soți, sau Evanghelia care este proclamată neclar. Și de cele mai multe ori, în loc să-ți găsești pasiunea în zona oportunităților și a abilităților tale, o vei găsi în zona rănilor și a cicatricilor tale! Începând de la cei care se luptă cu dependențele, sau zac prin șanțuri sau închisori, și până la persoanele ce se confruntă cu tulburări emoționale – există atât de multe domenii care cer implicare. Dumnezeu nu va ignora nicio rană, iar în acest sens are nevoie de fiecare copil al Său!

    2) Colegii de lucrare. Domnul Isus a chemat doisprezece ucenici, apoi i-a trimis într-o misiune scurtă, doi câte doi, pentru a merge împreună. Așadar, tu pornești în misiune împreună cu pasiunile, calitățile și cicatricile tale. Dar trebuie să pornești la drum și cu oameni care să te încurajeze, să te susțină și să ia parte la ceea ce faci. Apostolul Pavel precizează cu amănunte una dintre pasiunile sale: „Dorinţa inimii mele… pentru israeliţi este să fie mântuiţi.” (Romani 10:1) De asemenea, Pavel își cunoștea și colegii de slujire; de aceea scrie (Filipeni 1:3, 5): „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.”

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este: descoperă-ți scopul și găsește-ți însoțitori!

  • 5 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cel dintâi om este din pământ, făcut din țărână; al doilea Om este din cer.

    1 Corinteni 15.47

    Al doilea Om (1)

    Omul al doilea a venit aici, pe pământ, iar acest fapt măreț, în timp ce prezintă harul minunat al lui Dumnezeu față de omul dintâi, demonstrează în modul cel mai clar și de netăgăduit că omul dintâi a fost în întregime înlăturat. Dacă omul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost necesar un al doilea Om. Dacă ar fi existat vreo rază de speranță cu privire la primul Adam, n-ar mai fi fost nevoie de ultimul Adam.

    Dumnezeu însă L-a trimis pe Fiul Său în această lume. El a fost „Sămânța femeii“. Să cugetăm adânc la acest lucru! Isus Hristos n-a făcut parte din spița căzută a lui Adam. El a fost descendent din David și din Avraam, așa cum citim în Matei 1.1. Mai mult, genealogia Lui este dusă până la Avraam de către Luca. Dar tot Luca ne prezintă mesajul îngerului cu privire la taina zămislirii Sale: „Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Sfântul care Se va naște Se va chema Fiu al lui Dumnezeu“ (Luca 1.35).

    Vedem deci un Om adevărat, însă lipsit de orice urmă de păcat și în întregime nesupus morții. El a fost născut din femeie, dintr-o fecioară, fiind astfel Om în orice privință, așa cum noi suntem, însă lipsit de păcat și cu totul liber de orice asociere care ar fi oferit păcatului sau morții un drept asupra Lui. Dacă binecuvântatul nostru Domn ar fi făcut parte, în ce privește natura Sa umană, din spița de neam a lui Adam, n-ar mai fi putut fi numit al doilea Om, de vreme ce s-ar fi tras din primul om, ca oricare altul. Mai mult, ar fi fost supus morții, ceea ce reprezintă o blasfemie la adresa Lui.

    Nu, ci – binecuvântat să fie numele Său pentru totdeauna! – El a fost curat, sfânt și fără pată. A fost unic. A fost singurul om pur și neatins de păcat, care a umblat vreodată pe acest pământ. A venit în această lume de păcat și de moarte pentru a-Și da viața, El Însuși fiind lipsit de păcat. În El era viața, și nicăieri în altă parte.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cântați psalmi Domnului, pentru că a făcut lucrări mărețe. Să știe aceasta tot pământul!

    Isaia 12.5

    Cu adevărat lucrări mărețe!

    Iată ce lucruri mărețe a făcut Dumnezeu pentru mine:

    El m-a cunoscut înainte de a fi conceput (Ieremia 1.5) și m-a creat după chipul Său (Geneza 1.27).

    El a dorit să-mi dea un viitor și o speranță (Ieremia 29.11) și m-a iubit așa de mult, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca eu să nu pier, ci să am viață eternă (Ioan 3.16).

    El mă numește copilul Său (1 Ioan 3.1) și este pentru mine ca un Tată care mă mângâie (2 Corinteni 1.3,4) și ca un Păstor care mă ține aproape de El și are grijă de mine (Isaia 40.11).

    El știe totul despre mine, de la aspectele care par nesemnificative, la ce este cel mai drag inimii mele. El îmi cunoaște gândurile înainte ca eu să mi le exprim (Psalmul 139.1-4).

    El îmi oferă mai mult decât mi-ar putea da vreodată tatăl meu pământesc (Matei 7.11) și Se îngrijește de toate nevoile mele (Matei 6.31-33).

    El așteaptă să Îi încredințez Lui cererile mele și tot ceea ce am pe inimă (Filipeni 4.6).

    El a pregătit un loc pentru mine în casa Lui cerească, pentru a petrece eternitatea cu El și împreună cu toți credincioșii, unde nu vor mai fi nici întristare, nici plângere, nici durere (1 Tesaloniceni 4.16; Apocalipsa 21.4).

    Citirea Bibliei: Habacuc 1.1-17 · Marcu 10.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 5:6-19

    Indignat şi „mâniat foarte mult“, Neemia îi strânge pe mai-mari şi pe căpetenii înaintea restu­lui poporului pen­tru a le adresa reproşurile pe care le merită. Cei care sunt vinovaţi se su­pun şi aceasta nu numai pentru că Neemia este guvernatorul, ci pentru că el însuşi le dă exem­plul dragostei dezinte­resate. El renunţase la privi­legiile perso­na­le pe care i le dădea poziţia sa, iar aceasta îi per­mite acum să le ceară căpeteniilor să se poarte în acelaşi fel. Exemplul este regula de aur pentru a obţine ceva de la aproapele nostru. Apostolul Pavel îşi făcuse un ţel din a fi totdeauna un exemplu pentru credincioşii pe care îi învăţa (Fapte 20.35; 1 Corinteni 4.16; 10.32,33…). Mai presus de toate, să gândim la divinul Stăpân. El le-a spus ucenicilor Săi: „V-am dat un exemplu, pen­tru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi“ (Ioan 13.15). Dar, în acelaşi timp, i-a pus în gardă faţă de cărturari şi faţă de farisei: „Deci toate câte vă spun ei, faceţi şi ţineţi, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac“ (Matei 23.3). Mulţimile au observat diferenţa: Isus îi învăţa „ca având autoritate şi nu precum căr­turarii lor“ (Matei 7.29).

    AI VORBIT CU DUMNEZEU DESPRE PROBLEMA TA? | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.” (Exodul 33:11)

    Moise avea un loc special unde se întâlnea cu Dumnezeu, iar acel loc se numea „Cortul întâlnirii” (vers. 7). Și iată cum și despre ce vorbeau ei: „Tu îmi zici: ‚Du pe poporul acesta!’ Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă Tu ai zis: ‚Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!’ Acum, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, arată-mi căile Tale; atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Domnul a răspuns: ‚Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.’” (Exodul 33:12-14).

    Să reținem lucrurile pe care Moise I le-a cerut lui Dumnezeu:

    1) Vreau să-mi „arăți pe cine vei trimite cu mine” – o cerere înțeleaptă… De ce? Pentru că oameni fie îți dăruiesc, fie îți iau, fie te zidesc, fie te dărâmă. Trebuie să știi cine are ce căuta în viața ta și cine nu, iar Dumnezeu este singurul care îți poate spune asta!

    2) „Arată-mi căile Tale…” Voia lui Dumnezeu, împlinită în felul lui Dumnezeu, conform calendarului lui Dumnezeu, aduce întotdeauna biruință. Dar voința ta, împlinită în felul tău, conform calendarului tău, îți poate aduce necazuri și suferință!

    3) „Atunci Te voi cunoaşte şi voi avea trecere înaintea Ta…” Aici cuvântul „trecere” înseamnă „înzestrare divină”; de unul singur nu ești la înălțimea provocării, dar prin puterea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în tine, poți realiza lucruri mari.

    Ceea ce Dumnezeu i-a promis lui Moise, îți promite și ție astăzi: „Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă!” Așadar, vorbește cu Dumnezeu despre nevoia sau problema ta, astăzi!

  • 4 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

    Coloseni 2.9

    De îndată ce a pronunțat Numele lui Hristos, sufletul apostolului Îl și contemplă în măreția Lui divină și în deplina Lui suficiență pentru noi. El Îl așază înaintea noastră pe Hristos, adevăratul Dumnezeu și adevăratul Om, în contrast cu speculațiile oamenilor.

    Plinătatea Dumnezeirii exprimă ceea ce este El ca Dumnezeu, esența Lui, atributele Lui, perfecțiunile și gloria Lui. Plinătatea „locuiește“ (nu „a locuit“) în mod trupesc, substanțial, real, în Hristos, Omul. Această uniune inexprimabilă a lui Dumnezeu cu omul – un Om perfect formează cu El o singură Ființă – este o taină în fața căreia nu putem decât să ne aplecăm în adorare. Este Cuvântul care S-a făcut trup, așa cum spune Ioan (Ioan 1.14). Aceasta a fost plăcerea plinătății Dumnezeirii, de a locui în mijlocul oamenilor, în acest Om, Hristos Isus, iar aceasta nu s-a realizat prin îmbrăcarea omului cu daruri de excelență, nici făcând un om care, prin sfințenia sa și prin perfecțiunile sale morale, să fie pus deasupra celorlalți oameni, ci printr-o uniune personală, astfel încât despre Hristos să se poată spune: El este Dumnezeu și El este Om. Singurul despre care se poate afirma acest lucru este Hristos.

    Să remarcăm și faptul că se spune: „În El locuiește“, adică este o chestiune de permanență, la fel de adevărată acum, când El este glorificat, ca și atunci când El era pe pământ. Fie că Îl vedem în ieslea Betleemului, fie în brațele lui Simeon, fie la vârsta de 12 ani, când punea întrebări învățătorilor din templu, sau, mai târziu, în Nazaret, fiind supus părinților Săi, fie pe parcursul slujbei Lui, fie pe cruce, fie, în sfârșit, în glorie, oriunde ar fi – odinioară, în prezent sau în veșnicie – El este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit sub puterea Duhului Sfânt.

    2 Petru 1.21

    Să ne vorbească nouă Dumnezeu?

    Multora le este greu să creadă că marele Dumnezeu, Cel care a creat totul, ne vorbește nouă, ființe umane, sau că le-a vorbit unor oameni în vechime. Ei nu neagă existența Lui, dar Îl consideră a fi o Ființă extrem de departe de noi, datorită măreției de necuprins a universului creat de El. Lor li se pare de neînțeles că Dumnezeu poate să Se preocupe cu acest mic punct, care este planeta Pământ, darămite cu fiecare om în mod individual. Cine gândește în acest fel nu are idee de mijloacele pe care Dumnezeul Atotputernic le are la dispoziție. Toată înțelegerea noastră este marcată de ceea ce este material și vizibil. Cu greu ne putem imagina altceva, chiar dacă gândurile noastre se aventurează spre limitele universului. Acesta este motivul pentru care omul nu Îl poate înțelege deplin pe Dumnezeu niciodată. Dumnezeu dispune de căi și de mijloace din alte sfere. Prin Duhul Său, El le-a dat unor oameni aleși de El gânduri și cuvinte pe care a dorit să ni le facă nouă cunoscute. Avem Biblia, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Este oare atunci de neconceput că același Dumnezeu a făcut, prin cuvântul puterii Sale, să ia ființă toată creația, să ne vorbească nouă prin Scriptură?

    Citiți Biblia! Citiți-o cu inimă sinceră și cu dorința de a afla. Atunci veți înțelege că acest Cuvânt al lui Dumnezeu este perfect. Toate cele cuprinse aici sunt interconectate. Deși sunt consemnate de mai mulți scriitori, au un singur autor: Dumnezeu Duhul Sfânt!

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 8.1-14 · Marcu 9.38-50

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 4:15-23; 5:1-5

    La dificultăţile şi la oboseala construcţiei se adaugă, la sf. cap. 4, cele ale luptei. Şi, în adevăr, cre­din­ciosul nu este numai un lucrător, ci şi un luptător. Asemenea găr­zii lui Neemia, acesta îşi ţine într-o mână instru­mentul de lucru, iar în cealaltă, arma (care este Cuvântul lui Dum­­nezeu: Efeseni 6.17). N-are voie să renunţe la nici una.

    După frumoasa manifestare de zel pe care am văzut-o, capitolul 5 ne pune înainte o surpriză neplăcută. Aceşti „scăpaţi”, care, înainte să vină Neemia, trăiau într-o mare sărăcie (1.3), se găsesc acum într-o stare şi mai rea. Au fost nevoiţi să-şi pună garanţie posesiunile şi, în unele cazuri, să-şi dea în robie copiii, ca să-şi poată plăti taxele şi să nu moară de foame. Şi ce era mai rău, cei care îi aduseseră în această stare nu erau vrăjmaşii. Erau propriii lor fraţi care, făcând aşa,călcaserălegea (Exod 22.25; Levitic 25.39-43; Deuteronom 15.11; 23.19-20).

    Unde ne aflăm noi pe planul dragostei frăţeşti? Fără ea, cel mai bun serviciu creştin este fără valoare (1 Cor. 13.1-3). Să punem în prac­tică ceea ce ne spune apostolul Iacov (2.15-16). Da, să ne cercetăm cu atenţie inimile în această problemă. Şi, la fel, şi purtarea noastră!

    LEGĂTURA DINTRE NEASCULTARE ȘI STRES | Fundația S.E.E.R. România

    „Umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23)

    Un psiholog creștin afirma că există o corelație directă între stresul pe care îl experimentăm și neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. Ar putea fi adevărat? Ar putea exista o legătură între stresul care adesea ne doboară, și nivelul de supunere față de Dumnezeu și Cuvântul Lui?

    Da – iată care este legătura: tu ai calitatea de copil răscumpărat al lui Dumnezeu, iar atunci când nu-L asculți cu bună știință, conștiința te mustră, și te simți atacat și condamnat. Încălcând cu bună știință Cuvântul Său, te simți inconfortabil în propria piele. În plus, atunci când trebuie să te rogi și să-I ceri ceva lui Dumnezeu, te poți simți ca și cum ai merge la un creditor cu facturile tale neplătite.

    Biblia ne atrage atenția: „Dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi, orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:21-22)

    Uneori nu putem identifica sursa exactă a stresului pe care îl resimțim; pur și simplu simțim că nimic nu este în regulă. Ce ar trebui să facem? Să ne oprim și să ne facem inventarul!

    „Programul de recuperare în 12 pași” se referă la un inventar moral prin care te cercetezi, și pe care-l faci fără teamă; acest inventar este necesar pentru ca persoana dependentă să se elibereze de ceea ce o determină să se întoarcă la obiceiul său.

    Dorești să te eliberezi de stres? Citește următorul verset cu atenție și într-o atitudine de rugăciune: „Iată porunca pe care le-am dat-o: ‘Ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi veţi fi poporul Meu; umblaţi pe toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să fiţi fericiţi!” (Ieremia 7:23).

    Ei bine, acesta este și Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 3 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

    Matei 11.29

    Domnul Isus n-a fost un om obișnuit. El a fost „Omul al doilea […] Domnul din cer“ (1 Corinteni 15.47). Mai mult, El a fost pur și perfect. N-a existat vreun gând păcătos în inima Lui, nici vreun cuvânt nepotrivit care să iasă de pe buzele Lui, și nici n-a băut vreodată din „izvoarele crăpate“ ale plăcerilor pământești. Este adevărat că El a avut o natură omenească reală, fiindcă a putut fi ostenit și flămând, a putut suferi de sete și a putut plânge. Însă n-a avut o natură căzută, de aceea a fost imposibil să păcătuiască. El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, cu excepția păcatului“ (Evrei 4.15).

    Domnul, pe acest pământ, nu S-a aflat în cercurile regale, nici în palatele împărătești, deși El era Împăratul. Dacă L-am fi căutat în acele zile, cel mai probabil L-am fi găsit pe țărmurile mării Galileei, chemându-i pe ucenicii Săi să-L urmeze; sau pe Muntele Măslinilor, singur cu Dumnezeu; sau într-o casă în Betania. L-am fi găsit dând învățătură în sinagogi sau sărbătorind Paștele. L-am fi găsit slujind nevoilor celor flămânzi, orbi, leproși și neputincioși. L-am fi găsit la nunta din Cana Galileei, sau vizitând vreo casă unde moartea își aruncase umbra întunecată, pentru a-i mângâia acolo pe cei îndurerați. Sau L-am fi găsit la un mormânt, plângând împreună cu cei care plângeau.

    El n-a căutat poziții în această lume, ci a umblat cu simplitate, făcând binele. Când Satan I-a oferit împărățiile lumii în schimbul închinării față de el, Domnul i-a răspuns: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»“ (Matei 4.8-10). Când poporul a dorit să-L facă împărat cu forța, El a plecat din mijlocul lor și S-a dus pe un munte, singur (Ioan 6.15). Apoi, acest Om binecuvântat Și-a dat viața pe cruce, gustând moartea pentru toți (Evrei 2.9). El poate fi găsit astăzi de către toți cei care-L caută prin credință.

    R. A. Barnett

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pentru că oricine cere primește și cine caută găsește și celui care bate i se va deschide.

    Luca 11.10

    Nimeni nu i-a auzit bătaia în ușă

    A sta în fața unei uși încuiate este neplăcut. Dacă este propria ușă, acest lucru ar putea fi costisitor. O ușă încuiată poate fi uneori fatală. Acest lucru s-a întâmplat în 1875 pe insula Borkum din Marea Nordului. Într-o noapte de decembrie, o barcă eșuase în largul plajei vestice a insulei, în timpul unei furtuni. Valurile s-au lovit de barcă și echipajul a încercat să se salveze înotând, dar s-a înecat. Un singur băiat de 17 ani a ajuns pe insulă.

    Nimeni din Borkum nu a observat nenorocirea. Deoarece căzuse zăpadă proaspătă, urmele băiatului nu au putut fi observate decât mai târziu. După ce a reușit să-și salveze viața, el a mers la casele mari din apropierea plajei și a bătut la diferite uși. Cum dormitoarele se aflau în partea din spate a caselor, nimeni nu i-a auzit bătăile. A încercat apoi la ușa farului mare. Și aceasta era încuiată. Epuizat și suferind de hipotermie, s-a așezat pe treptele clădirii. În dimineața următoare a fost găsit acolo – mort. Ce îngrozitor! Salvat de la înec, însă pierdut fiindcă ușile erau încuiate. Isus Hristos a spus: „Bateți, și vi se va deschide“ (Luca 10.9). Nimeni nu Îl va găsi pe Isus în spatele unei uși încuiate! La El ușa este deschisă. Astăzi este har!

    Biblia relatează, de asemenea, că inima mea este o ușă. Isus Însuși stă în fața ușii mele și dorește ca eu să I-o deschid și să-L invit înăuntru. Oricine Îl primește în inima și în viața lui se va bucura de o părtășie fericită cu Fiul lui Dumnezeu, acum și pentru eternitate (Apocalipsa 3.20).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 7.1-13 · Marcu 9.30-37

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 4:1-14

    În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăj­maşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanba­lat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lu­mea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor lao­laltă … Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi …“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit …“, con­cluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

    Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi des­curajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): as­ta înseamnă să-i dea drep­­tate vrăjmaşului care îi dis­preţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­ve­­ri­lor, la mor­manele de dărâmături … Totuşi este unul ca­re, îm­pre­ună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Dom­nului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă …“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fie primul nos­tru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghe­re. Iată de ce Neemia ia nu­meroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.

    IMPORTANȚA CUVÂNTULUI LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Împăratul… a citit înaintea lor toate cuvintele cărţii legământului…” (2 Cronici 34:30)

    Când Iosia a devenit rege în Ierusalim, el a poruncit să se „dreagă Casa Domnului Dumnezeului său.” (2 Cronici 34:8) Cei care munceau la reparații au descoperit cartea Legii Domnului. Nimeni n-o mai văzuse de ani de zile! Iosia a constatat că idolatria lui Iuda era direct legată de absența citirii Cuvântului lui Dumnezeu. Așa că a adunat tot poporul lui Iuda, le-a citit personal Cartea Legii și i-a condus spre rededicarea față de principiile Cuvântului lui Dumnezeu.

    Ce putem reține noi de aici? Că lipsa citirii Cuvântului lui Dumnezeu și eșecul de a trăi conform acestuia a condus poporul lui Dumnezeu la idolatrie. În Biblie vei descoperi prioritățile lui Dumnezeu pentru viața ta. Când nu reușești s-o citești, s-o studiezi și să meditezi la legile ei, ajungi să te concentrezi pe propriile interese și să neglijezi prioritățile lui Dumnezeu. Iar tot ceea ce pui mai presus de Dumnezeu este un „idol”.

    Uneori, idolul este o practică păcătoasă despre care știi că este greșită și totuși nu iei măsuri. Dar idolul poate fi și un lucru legitim, cum ar fi o slujbă, o relație sau un interes anume care îți consumă atât de mult timp și energie încât relația ta cu Dumnezeu este neglijată sau uitată complet.

    Scriitorul de imnuri William Cowper a scris: „Cel mai iubit idol, oricare-ar fi acela, ajută-mă să-l alung de pe tronul inimii mele! Acela este locul Tău și eu vreau să mă închin numai Ție!” Fie ca asta să fie și dorința mea și-a fiecăruia!

    Așadar, dacă vrei cu adevărat să Îl cunoști mai bine pe Dumnezeu, să te apropii de El și să-L pui pe primul loc în viața ta, ia decizia de a petrece timp în fiecare zi în Cuvântul Său!

  • 2 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a plecat cu fața la pământ înaintea Domnului. Și robul a scos obiecte de argint și obiecte de aur și haine și le-a dat Rebecăi; și a dat lucruri de preț și fratelui ei și mamei ei […] Și el le-a zis: „Nu mă opriți, deoarece Domnul mi-a dat reușită în călătoria mea; dați-mi drumul, ca să merg la stăpânul meu“.

    Geneza 24.52,53,56

    Slujitorul bun și credincios (5)

    Să remarcăm trei lucruri în versetele de mai sus.

    În primul rând, atunci când slujitorul i-a auzit pe Laban și pe Betuel zicând: „Iată, Rebeca este înaintea ta, ia-o și mergi; și să fie soția fiului stăpânului tău“ (versetul 51), și astfel a fost sigur de reușita misiunii sale, primul lucru pe care l-a făcut a fost să se închine Domnului, care-l călăuzise pe cale și îi dăduse izbândă. Succesul nu l-a umplut de mândrie, ci, dimpotrivă, l-a smerit și l-a umplut de recunoștință față de Domnul. Aceasta este o lecție binefăcătoare pentru toți cei care-L slujesc pe Domnul.

    În al doilea rând, după ce a vorbit despre măreția lui Avraam și despre faptul că tot ceea ce acesta avea îi dăruise lui Isaac, robul a oferit dovezi clare cu privire la acest lucru. A scos podoabe de aur și de argint și haine, și le-a dat Rebecăi. Le-a dat de asemenea lucruri prețioase fratelui ei și mamei ei – toate fiind dovezi ale măreției lui Isaac. Atunci când Îl prezentăm pe Hristos altora, să ne aducem aminte că le vorbim despre Cel care este Împăratul împăraților și Domnul domnilor, Creatorul și singurul Mântuitor!

    În al treilea rând, odată ce misiunea sa a fost încheiată, robul a dorit să se întoarcă la stăpânul său: „Nu mă opriți, […] dați-mi drumul ca să merg la stăpânul meu“. El venise de la stăpânul său, iar acum dorea să se întoarcă în prezența lui, ceea ce ne amintește de cuvintele Stăpânului nostru: „Unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu“ (Ioan 12.26). Ce loc binecuvântat în care să ne aflăm! Și ce lecție practică pentru toți cei care doresc să-I slujească Domnului!

    A. M. Behnam

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Maria … va naște un Fiu și-I vei pune numele Isus; pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale.

    Matei 1.21

    Dumnezeu este cu noi

    Biblia a anunțat mai dinainte, în mod repetat, venirea lui Mesia și prezența lui Dumnezeu pe pământ în persoana lui Isus Hristos. Profetul Isaia, de exemplu, cu șapte secole înainte de nașterea lui Hristos, a vestit acest eveniment. Și, pentru că a ajuns să înțeleagă măreția și sfințenia Creatorului, Dumnezeu i-a făcut cunoscut diferite elemente ale planului Său pentru salvarea omenirii. Când realizăm precizia profețiilor lui Isaia, ne minunăm de atenția cu care Dumnezeu S-a îngrijit să ne dezvăluie planurile Sale cu privire la noi, oamenii, planuri de iubire, de mântuire și de pace. Nu este oare uimitor să vedem că numele ales mai dinainte pentru Trimisul lui Dumnezeu, Emanuel, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“ (Isaia 7.14)? Regăsim aceeași promisiune la sfârșitul Evangheliei lui Matei: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului“ (Matei 28.20). Profeția nu este o simplă premoniție; ea conține trăsăturile esențiale ale planului lui Dumnezeu în viitor și realizarea acestuia în persoana lui Isus Hristos.

    Numele „Isus Hristos“ înseamnă „Dumnezeu Mântuitorul“, iar acest anunț al mântuirii apare de multe ori în Vechiul Testament, punând în lumină voința persistentă a lui Dumnezeu de a salva omenirea. Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață eternă (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 6.1-13 · Marcu 9.14-29

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 3:16-32

    De la v. 16 înainte este vorba despre partea de zid protejând cetatea lui David şi curtea templului.

    Suntem uimiţi să aflăm că Eliaşib, marele preot, nu a reparat în faţa propriei case (con­fruntă cu 1 Tim. 3.5). A fost necesar ca alţii să lucreze în dreptul său (v. 20, 21). O a doua neglijenţă vinovată este aceea că, reconstruind Poarta Oilor, el şi fraţii săi, aceşti păstori răi, au neglijat s-o doteze cu încuietori şi cu zăvoare (v. 1). Aceasta va permite hoţilor şi tâlharilor să intre şi să ia în stăpânire „oile“ lui Israel (vezi Ioan 10.8, 10).

    Argintari, făcători de mir, negustori (v. 8, 32)lucrează ca zidari. Unul dintre conducători, Şalum (v. 12), repară împreună cu fiicele sale. Dumne­zeu ne învaţă prin aceste e­xem­ple că ne putem adu­ce aportul la lucrarea Lui indi­ferent de vârsta, sexul sau profesiunea noastră. Să obser­văm, de ase­­menea, că mai mulţi dintre aceşti oameni, sau părinţii lor, fuseseră im­plicaţi în vremea lui Ezra în căsă­torii nelegiti­me cu femei străine. Astfel a fost cazul lui Baruc, fiul lui Zabai, al lui Malchiia, al lui Peda­ia, fiul lui Pareoş (Ezra 10.25, 28). Este fru­mos să vedem acum nerăb­darea lor de a proteja Ierusalimul tocmai îm­potriva unor astfel de influenţe străine.

    ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ai preț în ochii Mei… eşti preţuit şi te iubesc…” (Isaia 43:4)

    Dacă vrei să fii „de nota 10”, dar stima ta de sine este de nota 5, nu vei ajunge niciodată la nivelul unui 10! Vei ajunge la un 5 sau mai jos… De ce? Pentru că nu poți depăși imaginea pe care o ai despre tine. Stima de sine scăzută îți limitează potențialul.

    Prin urmare, de unde provine stima de sine scăzută? De la alte persoane. Când cei mai importanți oameni din viața ta îți spun în mod repetat că se așteaptă să nu ajungi nicăieri și să nu realizezi nimic valoros, asta începi să crezi în cele din urmă și tu. Este ca și cum ți-ai descărca un virus în computer: îți va distruge potențialul dat de Dumnezeu.

    Care este soluția? În loc să crezi ce spun alții despre tine, află ce spune Dumnezeu despre tine! La urma urmei, cine cunoaște valoarea și potențialul unui produs mai bine decât producătorul său?! Când Dumnezeu l-a chemat pe Ieremia să fie profetul lui Israel, Ieremia a răspuns: „Eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil.” (Ieremia 1:6) Este posibil să te identifici cu Ieremia: „Sunt prea tânăr, sau prea bătrân, sau nu am naționalitatea potrivită, sau nu sunt suficient de educat, sau nu sunt suficient de bogat.”

    Dar iată ce i-a spus Dumnezeu lui Ieremia (și-ți spune și ție): „Nu zice: ‘Sunt un copil’, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei, căci Eu sunt cu tine ca să te scap”, zice Domnul.” (Ieremia 1:7-8)

    Schimbarea imaginii de sine începe cu schimbarea vorbirii despre sine. Pentru a ajunge să te vezi valoros, începe să te vezi așa cum te vede Dumnezeu!

  • 1 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna spre ceruri și va fi întuneric în țara Egiptului, un așa întuneric, încât se va pipăi cu mâna“. Și Moise și-a întins mâna spre ceruri; și a fost întuneric gros în toată țara Egiptului trei zile.

    Exod 10.21,22

    Dumnezeu a îngăduit ca poporul Său ales să fie înrobit pentru o vreme în Egipt, însă, când a venit timpul ca țara în care trăiseră părinții lor să fie revendicată, Faraon a stat în calea lor, un om încăpățânat, care se considera a fi un semizeu. Pe parcursul a câtorva săptămâni, Dumnezeu l-a folosit pe Moise ca să-Și demonstreze stăpânirea Sa de Creator, însă de fiecare dată Faraon a cedat doar temporar și numai din cauza presiunii împrejurărilor.

    Cea de-a noua plagă a constat într-un întuneric care a durat trei zile, un întuneric atât de gros, încât putea fi pipăit. Egiptenii nici măcar n-au putut să se ridice din locul în care erau. În tot acest timp n-a existat nicio diferență între zi și noapte. Fapt și mai izbitor, acest întuneric n-a afectat ținutul Gosen, unde locuiau israeliții. Dumnezeu încercase să atingă conștiința lui Faraon și să-l facă să recunoască cine era El, iar pentru aceasta făcuse o distincție, în ce privește efectul multor plăgi, între poporul Său și egipteni. În tot timpul plăgii a noua, „pentru toți fiii lui Israel era lumină în locuințele lor“ (Exod 10.23).

    Dumnezeu este sursa luminii și a adevărului. El face ca soarele Său să strălucească și peste cei răi și peste cei buni (Matei 5.45), iar acesta este harul Său, care se îndreaptă către toți. Totuși, dacă nu recunoaștem că Dumnezeu a venit în Persoana Domnului Isus Hristos ca „să dea lumină celor care ședeau în întuneric și în umbra morții“ (Luca 1.79), atunci cu siguranță că vom fi condamnați la întunericul etern (Matei 8.12; 2 Petru 2.17). Speranța se află doar în Hristos, care a spus: „Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12.46).

    E. Clermont

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    O, țară, țară, țară, ascultă cuvântul Domnului!

    Ferice de cei care aud Cuvântul lui Dumnezeu.

    Ieremia 22.29; Luca 11.28

    Țară, ascultă cuvântul Domnului!

    În prezent, lumea dispune de o rețea complexă de mijloace de comunicare: radio, televiziune, internet, toate transmise prin cabluri submarine și prin sateliți. Evenimentele curente și știrile sunt transmise instantaneu de la un capăt la altul al planetei. În acest fel, oamenii și cei care îi guvernează își răspândesc gândurile și opiniile, își expun filosofia de viață și își impun alegerile, fie că sunt bune, fie că sunt dezastruoase.

    Contemporanii noștri se exprimă cu privire la tot ceea ce au auzit sau au văzut prin intermediul acestor mijloace de comunicare și adesea folosind aceiași termeni.

    Dar noi înșine? Se bazează felul nostru de a gândi pe această varietate de informații? Sursele ei sunt adesea contradictorii și uneori neadevărate. Haideți mai degrabă să fim gata să ascultăm o altă voce, una care merită să fie ascultată și care este și credibilă: Biblia! Ea transmite vocea divină, iar Duhul Sfânt care locuiește în cei credincioși ne ajută să o înțelegem. Ea ne arată că Dumnezeu păstrează controlul asupra evenimentelor care aruncă lumea în confuzie. Cuvântul Său le permite creștinilor să vadă problemele actuale în raport cu eternitatea. Oamenii își închipuie că își pot împlini propria voință și că își pot atinge obiectivele, dar Dumnezeu ține totul în mâna Sa. Putem fi siguri că El va avea ultimul cuvânt! Și va fi spre gloria Sa și spre binele celor care ascultă de Cuvântul Său.

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 5.2-16 · Marcu 9.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 3:1-15

    Contrar ordinii normale, reconstrucţia Ierusa­limului a început cu altarul, a continuat cu temp­lul (Ezra 3) şi a sfârşit cu zidul cetăţii. Altarul şi templul (sanctuarul) vorbesc de­ închinare, care, în mod evident, constituie cea dintâi res­pon­sabilitate a poporului lui Dumnezeu. Dar noi nu suntem doar creştini de duminică. Restul ce­tă­ţii, care sim­bo­lizează viaţa cotidiană din casele noas­tre, cu îm­prejurările de zi cu zi, trebuie şi ea protejată împo­triva răului de afară şi, de asemenea, des­păr­ţită clar de lu­mea din jur. Fiecare trebuie să ve­ghe­ze şi în special să con­stru­iască înaintea propriei case (v. 10, 28, 30).

    Sub impulsul dat de Neemia, întregul Iuda s-a apucat de lucru. Acest capitol ne poartă în jurul oraşului, ca să ne arate diferitele grupuri de lucră­tori în acţiune. Fiecare a preluat, fie poarta, fie turnul, fie partea sa de zid, după puterea lui şi, mai ales, după măsura devo­ta­men­tului său. Dar, în timp ce unii au zel suficient ca să repare o parte dublă (v. 11, 19, 24, 27, 30), alţii – inclusiv dintre condu­că­tori – refuză să-şi plece grumazul în ser­vi­ciul Dom­nului (comp. cu Matei 20.27-28; 2 Cor. 5.15). Ce tristă măr­turie consemnează aici cartea lui Dumnezeu!

    ÎȚI DAI SEAMA CÂT EȘTI DE PREȚIOS? (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte.” (Filipeni 4:13)

    După ce a creat universul și omul, „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse, și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31) Asta înseamnă că fiecare persoană care s-a născut vreodată, inclusiv tu, are în ea semințe ale valorii sădite de Dumnezeu și potențial pentru realizare. Tot ce trebuie să faci este să le uzi și să le hrănești, iar ele vor crește.

    Așadar, de ce mulți oameni nu reușesc să-și atingă potențialul dat de Dumnezeu pentru viața lor? Unul dintre principalele motive este stima de sine scăzută; ei nu cred în ei înșiși. Posedă sute de abilități și posibilități, dar nu le cultivă niciodată pentru că s-au convins că sunt incapabili să învețe și să crească și să devină ceva uimitor. Dacă nu crezi că ești valoros și că merită să investești în tine, nu-ți vei petrece timpul și nu vei depune efortul necesar pentru a deveni ceea ce Dumnezeu te-a făcut să fii!

    Zig Ziglar, autor american de literatură motivațională, spunea: „Este imposibil să ne comportăm în mod constant într-o manieră care nu se află în concordanță cu felul în care ne vedem pe noi înșine. Putem face foarte puține lucruri într-un mod pozitiv dacă avem o părere negativă despre noi înșine.”

    Apostolul Pavel era smerit, și conștient de dependența sa totală de Dumnezeu. Dar el avea și un simț sănătos al valorii de sine. Iată ce le-a scris celor care au crezut în el și i-au susținut lucrarea: „Pot totul în Hristos, care mă întăreşte. Dar bine aţi făcut că aţi luat parte la strâmtorarea mea.” (Filipeni 4:13-14)

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: consideră-te valoros, pentru că așa te-a făcut Dumnezeu!

  • 30 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Orice dar din darul de mâncare al tău să-l sărezi cu sare; și să nu lași să lipsească sarea legământului Dumnezeului tău de pe darul tău de mâncare; să aduci cu sare toate darurile tale.

    Levitic 2.13

    Sarea legământului lui Dumnezeu reprezintă faptul că avem datoria să căutăm ca ceea ce am văzut în El să punem și în practică. Vedem aici drumul pe care putem realiza aceasta în mod practic. Este imposibil ca noi să ne preocupăm cu Domnul într-un loc sfânt și să nu fim schimbați după chipul Său. Nu este aici vorba despre același gând pe care îl găsim în 2 Corinteni 3.18. Acolo privim slava Domnului, adică slava Sa cerească, și suntem schimbați în același chip, chipul unui Hristos ceresc. Aici însă este vorba despre slava morală a Domnului Isus, așa cum s-a descoperit ea pe pământ în toate împrejurările în care El S-a găsit și aceasta va lucra asupra noastră. În Romani 12 se spune despre gândirea noastră că ea se reînnoiește, pentru ca noi să prezentăm trupurile noastre ca pe o jertfă vie pentru Dumnezeu și să putem înțelege care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută și desăvârșită. Tot ce a făcut El a fost de un miros plăcut pentru Dumnezeu; în tot ce a făcut, scopul Său era slăvirea lui Dumnezeu. Viața Sa era o jertfă vie pentru Dumnezeu. Vedem aceasta în tot timpul vieții Sale, când era Copil, Tânăr sau Bărbat. În toate împrejurările în care S-a găsit, El I-a fost pe deplin plăcut lui Dumnezeu. Așa Îl privim noi aici și inimile noastre se hrănesc cu El. Noi primim această mâncare și viața noastră este influențată prin aceasta.

    Fiii lui Aaron mâncau nu doar o dată partea care li se cuvenea din jertfa de mâncare. Era ceva care trebuia mereu reluat, căci era „hotărât pentru totdeauna“. Dumnezeu a pregătit drumul pentru fiecare credincios după ce acesta a obținut maturitatea unui fiu al lui Aaron. Oricine poate ajunge aici, dacă I se predă Domnului. Partea sa pe pământ este o parte cerească și, atât timp cât casa lui Dumnezeu se găsește pe pământ, adică până la răpirea Adunării, aceasta rămâne privilegiul fiilor lui Aaron. Ei au voie să mănânce împreună cu Dumnezeu din această mâncare minunată.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Andrei … l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia“ (care, tradus, înseamnă: Hristos). Și l-a dus la Isus.

    Ioan 1.40-42

    Andrei îl conduce pe fratele său la Isus

    Andrei, pescar pe lacul Ghenezaret, ascultase predicile lui Ioan Botezătorul. El a recunoscut că Isus din Nazaret era Mesia cel promis, Răscumpărătorul. El s-a simțit obligat să transmită această veste extraordinară mai întâi fratelui său, Simon. Când cineva ajunge să Îl cunoască personal pe Isus Hristos, va simți acest imbold, de a împărtăși experiența sa și altora, așa cum a făcut Andrei aici. Puține alte lucruri știm despre Andrei, dar acesta este fundamental: l-a condus pe fratele lui la Hristos. Iar Simon nu este altul decât apostolul Petru care, câțiva ani mai târziu, avea să predice la mii de oameni, dintre care 3.000 de suflete au fost salvate într-o singură zi (Fapte 2.41). Iar acești oameni au răspândit la rândul lor evanghelia și mai departe – așa cum s-a întâmplat până în zilele noastre.

    Simon a fost adus la Domnul Isus de către fratele său, Andrei, iar acest lucru i-a schimbat viața! Isus l-a privit! Și a făcut aceasta într-un fel cum numai Fiul lui Dumnezeu putea să evalueze oamenii. Apoi El i-a dat un alt nume: Chifa, forma aramaică a lui Petru. Semnificația profundă a numelui său, Petru avea să o descopere mai târziu (Matei 16.18; 1 Petru 2.4). Simon Petru crezuse în Dumnezeu, Îl aștepta pe Mesia cel promis și se alăturase lui Ioan Botezătorul, predecesorul lui Mesia, ca ucenic. Acum însă Petru L-a întâlnit pe Însuși Răscumpărătorul și a primit un nume nou – un semn că a fost mântuit, că a devenit „o creație nouă“ (Luca 10.9; 2 Corinteni 5.17).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 4.1-5.1 · Marcu 8.27-38

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 2:9-20

    Neemia a ajuns la Ierusalim având scrisori din partea împăratului. El începe prin a inspecta zidurile sau, mai degrabă, ceea ce mai rămăsese din ele. Fraţii lui îi relata­seră despre ele (1.2-3), dar el vrea să evalueze per­sonal ex­tin­­derea stri­că­­­ciunilor. Consternarea îl copleşeşte înaintea aces­­tei privelişti cu care, în ce-i priveşte, locuitorii Ierusa­li­mu­lui se obişnuiseră! Fără nici o îndoială, şi noi, creş­tinii, ne aflăm în pericolul de a înceta să ne mai întristăm de situaţia de ruină în care Bise­ri­ca responsabilă se găseşte astăzi. Nici un zid nu o protejează împotriva invaziei din partea lumii şi o astfel de stare serveşte per­fect scopurilor vrăjmaşilor ei.

    În timpul lui Zorobabel şi al lui Ezra, aceşti vrăjmaşi ai lui Israel se numeau Bişlam, Tabeel … Tatnai, Şetar-Boznai şi însoţitorii lor. Sub Neemia, Israel se confruntă cu Sanbalat, Tobia şi Gheşem. Dia­volul foloseşte o vari­e­tate de lucrători. El îşi în­no­ieşte mereu Ťpersonalulť. Scopul lui însă este întot­deauna acelaşi: să menţină popo­rul lui Dum­nezeu în înjosire şi în sclavie.

    Neemia ştie ce trebuie făcut ca să-i îndemne pe băr­baţii din Ierusalim. Numele lui înseamnă: Domnul a mân­gâiat (sau ŤMângâierea Domnuluiť, cap. 1 v.1 notă). El primeşte acest răspuns îmbucurător şi încurajator: „Să ne ridicăm şi să reconstruim!“ (v. 18).

    ROAGĂ-TE, APOI TRECI LA FAPTE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Ei au zis: Să ne sculăm și să zidim!” Și s-au întărit în această hotărâre bună.” (Neemia 2:18)

    Există un timp pentru a te ruga și există un timp pentru a acționa. Uneori, asta înseamnă să completezi cererea de angajare, să scrii cecul, să stabilești o întâlnire, să ai o conversație sau să faci pasul.

    Peter Marshall a spus: „Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă am fi cu toții de acord să citim una dintre Evanghelii până când am ajunge la un punct în care ni s-ar spune să facem ceva, apoi să mergem să facem acel lucru și abia după ce l-am făcut, să începem să citim din nou? Există aspecte ale Evangheliei care sunt enigmatice și greu de înțeles. Dar problemele noastre nu sunt centrate pe lucrurile pe care nu le înțelegem, ci mai degrabă pe lucrurile pe care le înțelegem. Problema noastră nu este atât de mult că nu știm ce ar trebui să facem. Știm foarte bine, dar nu vrem s-o facem!”

    Una dintre marile greșeli pe care le facem este să Îi cerem lui Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce Dumnezeu vrea ca noi să facem pentru El. Înainte ca Dumnezeu să separe apele râului Iordan pentru a le permite evreilor să intre în Canaan, El le-a spus preoților să facă câțiva pași în râu. De ce a făcut Dumnezeu asta? Poate pentru că a vrut să știe dacă aveau suficientă credință pentru a-și uda picioarele. Câtă vreme picioarele tale stau neclintite pe pământ uscat, Dumnezeu nu va despărți râul pentru tine.

    S-ar putea să spui: „Aștept ca Dumnezeu să Se miște…” Poate că Dumnezeu așteaptă ca tu să pășești prin credință și să faci prima mișcare. Dacă este așa, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: roagă-te… apoi treci la fapte!

  • 29 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    În speranță, bucurându-vă; în necaz, răbdând; în rugăciune, stăruind.

    Romani 12.12

    Ce speranță binecuvântată avem în Isus Hristos, Domnul nostru! Nu numai că în El avem toate lucrurile, ci, mai mult decât atât, El este partea noastră eternă. Da, vom fi pentru totdeauna cu Domnul și „vom fi ca El, pentru că Îl vom vedea așa cum este“ (1 Ioan 3.2)! Iar în timp ce așteptăm acel moment minunat când vom auzi glasul Lui chemându-ne la Sine, ce bucurie este să știm că în El avem acces la toate resursele harului pentru întâmpinarea tuturor nevoilor noastre, în special atunci când trecem prin necazuri și prin momente dificile!

    Prin urmare, putem fi răbdători în necaz. În ciuda dificultăților prin care trecem, știm ce urmează în planul lui Dumnezeu. Mai întâi, Domnul nostru Isus va veni El Însuși ca să ne ia la Sine. Apoi vor fi șapte ani de necaz. Nu suntem cuprinși de teamă, nici de nesiguranță, văzând ceea ce se întâmplă în această lume. Lucrurile se derulează cu repeziciune, însă se îndreaptă către împlinirea a ceea ce este deja profețit. Va urma arătarea publică glorioasă a marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos, care va domni în glorie și dreptate asupra pământului, pentru o mie de ani.

    Între timp, beneficiem de o importantă resursă, în care trebuie să stăruim: rugăciunea! Cu cât noaptea este mai întunecată și mai rece, cu atât există riscul să cădem în adormire. Aceasta li s-a întâmplat ucenicilor în Ghetsimani. Domnul i-a găsit dormind de fiecare dată și i-a zis lui Petru: „Așa, n-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine? Vegheați și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea, fără putere“ (Matei 26.40,41). Iată motivul pentru care, dacă dorim să înaintăm cu credincioșie și biruitori, până vom auzi glasul de strângere laolaltă, trebuie să stăruim în rugăciune și să fim veghetori în ea, cu mulțumiri (Coloseni 4.2).

    Să privim în sus, să ne bucurăm în speranță și să stăruim în rugăciune, fiindcă Domnul vine, iar răsplata este cu El!

    A. Leclerc

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și tu cauți pentru tine lucruri mari? Nu le căuta! … Dar ție îți voi da viața ta ca pradă.

    Ieremia 45.5

    Baruc și Ieremia

    Ieremia a fost nevoit să-i adreseze lui Baruc un reproș. Acesta își dovedise credincioșia față de Dumnezeu, stând alături de Ieremia, înfruntând vrăjmășia multor evrei. Baruc consemnase în carte tot ceea ce spusese profetul. Dar nu a primit nicio recunoștință pentru aceasta, nici din partea regelui, nici din partea poporului. Baruc a fost profund afectat de această ingratitudine: „Vai de mine! pentru că Domnul a adăugat întristare la durerea mea; sunt obosit de suspinul meu și nu găsesc odihnă“ (Ieremia 45.3). Am fost și noi descurajați? Am așteptat cumva lucruri mari? Răspundeți însă: lucrarea era pentru Dumnezeu, sau pentru noi? Dacă așteptăm de la Dumnezeu, nu trebuie să ne descurajăm. Dumnezeu a făcut lucruri mărețe în moduri pe care nu ni le-am imaginat. L-a trimis pe Fiul Său preaiubit, care a murit pentru noi. Prin moartea Sa, nenumărate suflete au fost salvate.

    Dar mai este o capcană. S-ar putea ca un credincios sincer să nu-și fi dorit absolut nimic de la lumea fără Dumnezeu. Cu toate acestea, el poate cădea în plasa de a dori să facă el lucruri mari pentru Dumnezeu, câștigând astfel notorietate! Și ucenicii Domnului au căzut în această cursă: au discutat despre cine era cel mai mare dintre ei. Atunci Domnul a luat un copilaș, l-a pus în mijlocul lor și le-a corectat atitudinea. Iar cu puțin timp înainte de răstignire, această discordie egoistă a izbucnit din nou. Domnul a fost nevoit să le spună că o astfel de ambiție este ceva obișnuit în lume; numai că El a venit nu pentru a-Și arăta măreția, ci pentru a fi Cel care slujește (Luca 9.46; 22.27).

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 3.1-11 · Marcu 8.14-26

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 2:1-8

    În timp ce fiii lui Iuda se aflau în mare necaz şi în ruşine, Neemia deţinea una dintre poziţiile cele mai de cinste la curte: cea de paharnic al împă­ratului. Ar fi putut, din egoism, să-şi păstreze acest post avantajos sau chiar să şi-l justifice, spunând: ŤDeoarece am încrederea împă­ratului, lângă el voi fi mai de folos poporului meu. Pentru scopul acesta m-a pus Dumnezeu aiciť. Dar Neemia nu judecă în felul acesta. Inima lui, asemenea celei a lui Moise altădată, îl îndeamnă să-şi viziteze fraţii, pe fiii lui Israel (Fapte 7.23). Decât să se bucure de plăcerile de o clipă ale palatului impe­rial, el alege „mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu“ (Evrei 11.25).

    Să remarcăm că discuţia lui cu Artaxerxes nu este doar precedată (1.11), ci şi însoţită (v. 5) de rugă­ciune. Între întrebarea împăratului şi pro­priul răspuns, Neemia găseşte timp să-I vor­bească lui Dumnezeu în inima sa. Numim aceasta Ťrugăciune-săgeatăť. Să imităm mai des acest exemplu şi vom vedea, ca şi acest slujitor (al Domnului mai degrabă decât al împăratului), mâna bună a lui Dumnezeu odihnindu-se asupra noastră şi asupra a tot ce facem.

    PUNE SĂMÂNȚA ÎN GLIE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine este Pavel… și Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut…” (1 Corinteni 3:5)

    Într-o zi, când Charles Colson era programat să țină o predică în fața a trei sute de deținuți de la închisoarea San Quentin, s-a cerut închiderea deținuților pe motive de securitate și majoritatea au fost închiși în celulele lor. Colson a decis să meargă și să transmită mesajul complet pe care îl pregătise, celor câțiva deținuți cărora li s-a permis să participe. Mai târziu, când și-a exprimat dezamăgirea că cei trei sute n-au putut participa, i s-a spus: „Ți-am înregistrat mesajul și îl vom difuza de câteva ori tuturor celor două mii două sute de deținuți!”

    Ce s-ar fi întâmplat dacă Colson ar fi cedat dezamăgirii și ar fi transmis doar un scurt devoțional, în loc de mesajul evanghelistic complet pe care îl pregătise? Mai mult de două mii de prizonieri nu ar fi auzit Evanghelia! Se poate întâmpla să fii vreodată singura persoană disponibilă să vorbească oamenilor despre Dumnezeu. Vei fi dispus și credincios într-un astfel de moment? Tu ești cea mai importantă persoană din lume pentru Dumnezeu, atunci când ești chemat să faci ceva pentru El. Nu uita niciodată că mesajul este mai important decât mesagerul.

    Apostolul Pavel a scris: „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo? Nişte slujitori ai lui Dumnezeu prin care aţi crezut; şi fiecare, după puterea dată lui de Domnul. Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt totuna, şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.” (1 Corinteni 3:5-8) Așadar, azi – pune sămânța în glie!

  • 28 Noiembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin aceasta am cunoscut dragostea, pentru că El Și-a dat viața pentru noi; și noi suntem datori să ne dăm viața pentru frați.

    1 Ioan 3.16

    Când citim acest verset, inimile noastre se îndreaptă imediat către jertfa măreață a Domnului, care Și-a dat viața pentru noi la cruce. Nimeni nu I-a luat-o, ci a dat-o El de la Sine Însuși. În Ioan 10.17, El spusese: „Îmi dau viața, ca iarăși s-o iau“. Este uimitor să vedem detaliile perfecte cu privire la moartea Lui, ca de pildă faptul că, după ce a spus: „S-a sfârșit!“, Domnul Și-a plecat capul și Și-a dat duhul. Capul Lui nu a căzut, ci El Însuși Și l-a plecat, după care Și-a dat viața.

    Însă înțelegem de asemenea că El Și-a dat viața prin faptul că viața Lui a fost caracterizată de o continuă slujire și abnegație. El a fost Slujitorul perfect, împlinirea desăvârșită a imaginii oferite prin robul evreu, care a zis: „Eu iubesc pe stăpânul meu, pe soția mea și pe copiii mei, și nu vreau să ies liber“ (Exod 21.5).

    Viața Domnului pe pământ a fost o viață de jertfire perfectă. Chiar dacă era ostenit, El i-a slujit femeii samaritene aflate în nevoie. Când ucenicii Săi îi izgoneau pe copiii aduși la El, Domnul a cerut să fie aduși înaintea Lui și i-a binecuvântat. A lucrat cu atâta sârguință, încât nu mai avea timp de odihnă, iar cei din familia Lui au spus: „Și-a ieșit din minți“ (Marcu 3.21).

    Cel care era Creatorul universului și Împăratul lui Israel S-a născut într-un staul, n-a avut un loc în care să-Și plece capul și a trebuit să ceară de la cineva o monedă pentru a-i învăța pe oameni o lecție. Deși a vindecat mulțimile, le-a hrănit, le-a dat învățătură și a făcut toate lucrurile bine (Marcu 7.37), totuși a fost lepădat, disprețuit și defăimat. El a știut mai dinainte tot ce avea să vină asupra Lui, însă a trăit o viață de jertfire, care a culminat cu moartea pe cruce. Poate că noi nu vom avea niciodată prilejul să ne dăm la moarte pentru un frate, însă putem urma exemplul Domnului de a trăi o viață de jertfire pentru cei din jurul nostru, pentru gloria lui Dumnezeu.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Acestea sunt scrise, ca voi să credeți că Isus este Hristosul … și, crezând, să aveți viață.

    Ioan 20.31

    Întoarcerea lor la Dumnezeu

    Zvi Weichert s-a născut în Polonia, cu puțin înainte de cel de-al Doilea Război Mondial. Deosebit de descurcăreț, a fost unul dintre puținii copii care au scăpat din ghetoul din Varșovia, unde a murit toată familia lui. După aventuri incredibile, Zvi a emigrat în Israel. Deși era evreu, nu avusese niciodată legătură cu Biblia. Dar căuta adevărul. Într-o zi i s-a oferit Noul Testament. Zvi l-a primit cu plăcere. A petrecut ore întregi citind și recitind, uitând uneori și să mănânce. Era captivat de Persoana lui Isus. Lângă un restaurant unde obișnuia să mănânce, se afla o casă din care răsunau cântece care l-au captivat. El distingea clar numele lui Isus. A intrat și acolo a ascultat explicații ale Bibliei care l-au conștientizat că avea nevoie de iertare. A venit cu păcatele sale la cruce. Apoi a făcut acel pas simplu, care i-a schimbat întreaga viață, și-a mărturisit credința. Zvi L-a găsit pe Isus!

    „Unde aș fi fost acum“, povestește la rândul său predicatorul Spurgeon, „dacă, prin harul lui Dumnezeu, nu m-ar fi silit un viscol să mă refugiez într-o capelă? Acolo un om foarte simplu a urcat la amvon pentru a-l înlocui pe pastorul care n-a putut ajunge. Eram douăsprezece persoane. A citit din Isaia și a adăugat: Scumpii mei, aceste cuvinte ale Domnului sunt clare. Nu este nevoie nici de studii și nici să fi făcut toate relele. Priviți: «Eu sunt pironit pe cruce. Sunt mort și înmormântat. Eu am înviat și M-am înălțat la cer»; și, adresându-mi-se direct, mi-a zis: Tinere, fără Isus tu ești nenorocit și în viață și în moarte. Întreaga ființă mi se zguduia de suspine. Acolo am cunoscut mântuirea“.

    Citirea Bibliei: Cântarea Cântărilor 2.1-17 · Marcu 8.1-13

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 1:1-11

    Din punct de vedere istoric, cartea Neemia este ultima privire pe care Vechiul Testament ne per­mite s-o arun­căm asupra poporului Israel. Eveni­mentele descrise în ea încep la circa treizeci de ani după cele relatate în cartea Estera şi la trei­sprezece ani după întoarcerea lui Ezra. În conse­cinţă, învăţăturile ei ne sunt potrivite în special nouă, creştinilor „peste care au ajuns sfârşi­turile vea­curilor“ (1 Cor. 10.11). Ce popor demn de compă­ti­mit! El se afl㠄în mare necaz şi în ruşine“, după relatarea câtorva călători (v.3). Însă Dumnezeu a pregătit pe cineva care va pune la inimă această situaţie. Este Neemia! Acest om este sensibil la suferinţele şi la umi­linţa celor „care au rămas, care au scăpat din capti­vi­tate“ şi măr­turiseşte înaintea Dom­nului păcatele care le-au cauzat situaţia. Ezra făcuse şi el acelaşi lucru (Ezra 9). Dum­ne­zeu alege întot­dea­una, din mijlocul celor care iubesc poporul Său, instrumente ale eliberării lor.

    Dar să ne fixăm ochii asupra Unuia mai mare decât Neemia. Cine a pus la inimă condiţia dispe­rată a lui Is­rael şi a lumii în general, dacă nu În­suşi Fiul lui Dumne­zeu? El a înţeles starea noastră mizerabilă, a pătruns până în acel abis al păcatului în care căzusem şi a venit să ne scoată din el.

    CE IMPLICĂ CĂLĂUZIREA? | Fundația S.E.E.R. România

    „Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” (Faptele apostolilor 13:2)

    Un grup de credincioși din biserica din Antiohia primului secol creștin se întâlneau regulat dedicând timp semnificativ rugăciunii, postului și închinării. Drept rezultat, Duhul Sfânt le-a cerut: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”

    De unde au știut ei că Duhul Sfânt le-a spus acest lucru? Pasajul nu spune!

    Este posibil să fi fost un moment de confuzie? Nu.

    Au recunoscut ei că Duhul Sfânt îi ghidase? Da!

    Este un lucru absolut sigur că ei au primit împreună călăuzire de la Dumnezeu.

    De unde știm? Noi cei de azi – din Biblie, unde citim despre faptele lor făcute prin puterea Duhului Sfânt.

    Când vine vorba despre călăuzire, una dintre greșelile pe care le facem se numește „încadrare mărginită” Ce înseamnă acest lucru? Că pierdem multe dintre opțiunile pe care Dumnezeu le aduce în fața noastră, din cauza gândirii noastre limitate. Noi vream explicații logice pentru manifestările Duhului! Dar iată ce ne spune Biblia în continuare: „toți… umpluți de Duhul Sfânt… vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

    Un autor creștin explică: „Noi ne întrebăm lucruri de genul: „Ar trebui să pun capăt acestei relații, sau nu?” în loc de: „Cum aș putea să fac această relație mai bună?”… Sau „Ar trebui să cumpăr asta sau nu?”, în loc de „Care este cel mai bun mod în care pot folosi acești bani?”… Pe cont propriu, tindem să suferim de prejudecăți de confirmare. Căutăm informații care să confirme ceea ce ne dorim deja, în loc să căutăm adevărul nevăzut, călăuzirea Duhului.

    Oamenii urmăresc canale prin cablu care le întăresc prejudecățile politice. Pretindem că vrem adevărul, dar ceea ce vrem de fapt este confirmarea pozițiilor pe care le-am stabilit deja.”

    Isaia a vorbit despre oamenii „care nu vor să asculte Legea Domnului”, ci doreau să audă „lucruri măgulitoare… lucruri închipuite.” (Isaia 30:10). În căutarea călăuzirii, acționează după următorul principiu: fii sincer cu Dumnezeu, deschis și dornic, iar El îți va răspunde! Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi? „Umblă cârmuit de Duhul!” (Galateni 5:16)

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne