Mana Zilnica

Categorie: Romanian devotionals

  • 17 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.

    Psalmul 22.3

    Biblia ne relatează despre câțiva oameni credincioși care au fost și ei descurajați în viață. Exemplul lor ne este mângâietor, atunci când nici noi nu mai știm încotro să o apucăm. Moise (Numeri 11.11-15), Ilie (1 Împărați 19.4) și Ieremia (Ieremia 20.14,15) sunt exemple în această privință. Cu toții, în urma suferințelor, au ajuns la capătul puterilor. În contrast cu ei Se află Domnul Isus, care S-a încrezut întotdeauna în Dumnezeu, chiar și în cel mai cumplit necaz.

    Psalmul 22 ne vorbește despre Isus Hristos în cele trei ore de întuneric. Se deschide cu strigătul Domnului: „Dumnezeul Meu! Dumnezeul Meu! Pentru ce M-ai părăsit?“, cuvinte care ilustrează suferințele de nespus pe care Domnul Isus le-a suportat sub judecata lui Dumnezeu. Apoi citim în versetele 9 și 10: „Dar Tu ești Cel care M-ai scos din pântece […] din pântecele mamei Mele, Tu ești Dumnezeul Meu“. Aici vedem perfecțiunea Mântuitorului nostru în cel mai mare necaz! El nu a blestemat ziua nașterii Sale. Chiar și în cele trei ore de întuneric nu a renunțat nicio secundă la încrederea Sa în Dumnezeu.

    Matei ne relatează că „Isus a strigat cu glas tare“ (Matei 27.46). În inima Sa a fost un necaz de nedescris, când El a fost făcut păcat și a purtat păcatele noastre. A suferit nespus de mult sub loviturile judecății divine. Dumnezeu a condamnat păcatul în El și S-a îndepărtat de El. Noi nu vom putea pătrunde niciodată această durere din inima Lui. Nu vom putea înțelege niciodată cât de mult și cât de groaznic a suferit Mântuitorul nostru la cruce. Isus a întrebat: „Pentru ce?“, dar tot El a spus și: „Dumnezeul Meu!“. Încrederea Sa a fost desăvârșită, puternică și de nezguduit – și în ultimul moment al acestor trei ore de întuneric. Ce Mântuitor minunat!

    Noi nu ne putem compara cu Iov, cu Moise, cu Ilie sau cu Ieremia, acești bărbați dedicați pe deplin lui Dumnezeu. La noi nu se găsește un astfel de devotament, o astfel de credință ca la ei. Și totuși, în ciuda temerii lor de Dumnezeu și a dăruirii lor, au existat și în viața lor momente în care au fost la pământ și în care s-au îndoit în credință. Nu tot așa a fost cu Domnul nostru, Mântuitorul minunat! În necazul cel mai mare, El S-a încrezut pe deplin în Dumnezeul Său.

    M. Billeter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus.

    1 Timotei 2.5

    Inscripția latină

    „Sunt ceea ce eram. Nu eram ceea ce sunt. Sunt numit Dumnezeu și Om în același timp“ (o inscripție latină din primul secol).

    „Sunt ceea ce eram.“ Această primă afirmație poate fi emisă numai de Dumnezeul care este neschimbat. În prima parte a Bibliei, El Se prezintă într-un mod și mai frapant: „Eu sunt Cel ce sunt“ (Exod 3.14). El este Cel etern, care există pentru totdeauna. El nu Se schimbă niciodată. El rămâne sfânt pentru eternitate, nefăcând niciun fel de compromis cu răul. Dar El este și iubire, iar aceasta pentru eternitate. Iubirea Lui se extinde la fiecare dintre noi. Dumnezeu iubește omenirea, cu toate că ea s-a răzvrătit împotriva Lui.

    „Nu eram ceea ce sunt.“ Isus, care este Dumnezeu etern, a devenit ceea ce nu era: om. De ce? Din cauza răului comis de oameni, pentru că Dumnezeu a pronunțat sentința de condamnare la moarte asupra lor. Omul a păcătuit și, ca urmare, a fost condamnat. Această situație tragică L-a făcut pe Fiul lui Dumnezeu să devină „Omul Isus Hristos“, pentru a suferi judecata pe care noi o meritam.

    „Sunt numit Dumnezeu și Om în același timp.“ Isus Hristos este cu adevărat și Dumnezeu și Om. Cu toate că este întotdeauna Dumnezeu, El a devenit Om de când S-a născut în Betleem. Și El este în continuare Om după ce a fost înălțat la Tatăl. Cerul L-a primit pe Omul perfect, ceea ce dovedește că El îi va primi pe toți aceia pe care El i-a făcut desăvârșiți prin jertfa Lui pe cruce.

    Citirea Bibliei: Zaharia 4.1-14 · Marcu 12.35-44

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 13:1-14

    Neemia fusese obligat să se întoarcă la îm­părat. Pro­fi­tând de această absenţă, Tobia, vrăj­maşul bine­cu­nos­cut, a reuşit să aibă acces la una dintre încăperile adiacente casei lui Dum­ne­zeu, cu ajutorul unuia dintre preoţi. Acest preot nu era altul decât Eliaşib, cel care se dovedise atât de neglijent la vremea când se ridicase zidul. Dar nici uşierii, oamenii care în capitolul prece­dent fuse­ser㠄rân­duiţi … peste cămările vistieriilor“, nu păzi­seră ceea ce Dumne­­zeul lor le dăduse în grijă (12.45).

    Cuprins de indignare, Neemia însuşi, la reîn­toarcerea sa, aruncă din cămară toate lu­crurile lui Tobia, curăţă cămările şi pune iarăşi în ele uneltele şi darurile (con­frun­tă cu Matei 21.12-13). Inimile noastre sunt une­ori ase­menea acestor încăperi, în care, în loc să punem ceea ce-I aparţine lui Dumnezeu şi‑I serveşte ca dar, lumea şi-a depo­zitat pro­pri­ile lucruri.

    Acel întâi act de neglijenţă antrenase altele, astfel că Neemia trebuie acum să se ocupe în continuare de părţile cuvenite leviţilor, ca şi de supravegherea şi de repar­tizarea zeciuielilor aduse de popor.

    ÎN CĂUTAREA LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13)

    Dumnezeu ne îndeamnă să-L căutăm, dar asta nu înseamnă că El Se ascunde de noi. Când Îl căutăm pe Dumnezeu, luăm o decizie care este necesară pentru a ajunge în tărâmul spiritual. Unele niveluri de binecuvântare nu sunt niciodată primite dacă nu sunt căutate cu ardoare. Căutarea ta după Dumnezeu este cea care Îl determină să răspundă.

    Autorul epistolei către Evrei scrie: „Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

    Nu există manuale care să ne învețe pas cu pas cu privire la modul corect de a-L căuta pe Domnul. Unii oameni Îl caută în liniște, cu lacrimi duioase care cad ușor pe o față obosită. Alții Îl caută în timp ce se plimbă pe plajele nisipoase ale unui golfuleț, privind curenții mareei de seară. Unii își ridică mâinile și Îl laudă cu expresii de adorație iubitoare.

    Nu există reguli, doar caută-L din toată inima! Ce înseamnă să-L cauți pe Dumnezeu „cu toată inima” ta? Înseamnă să-I acorzi toată atenția ta și să dai deoparte orice distragere, astfel încât să te poți concentra asupra Lui.

    Imaginează-ți că scapi o lentilă de contact pe podea sau o piatră prețioasă dintr-un inel… vei spune: „Nicio problemă, am s-o caut mai târziu!”?! Nicidecum, valoarea pe care o acorzi unui lucru determină intensitatea cu care îl cauți.

    Când te rogi: „Doamne, am nevoie de Tine; nu voi reuși fără Tine!”, te rogi „din toată inima”. Iar Dumnezeu răspunde unei astfel de rugăciuni. De unde știm? Din Biblie: „Mă voi lăsa să fiu găsit…” (Ieremia 29:14).

    Așadar, caută-L pe Dumnezeu în fiecare zi a vieții tale, El este comoara cea mai prețioasă!

  • 16 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Când voi trimite la tine pe Artema sau pe Tihic.
    Pe Tihic l-am trimis la Efes.

    Tit 3.12; 2 Timotei 4.12

    Tihic (2)

    Tihic este menționat și în Epistola către Tit. Apostolul scrie acolo că dorea să trimită doi frați în Creta, pentru ca astfel Tit să poată veni la el. Înțelegem din epistolă că nu era ușor să-L slujești pe Domnul în Creta (capitolul 1.12,13). Tihic însă era un frate despre care Pavel credea că poate sluji acolo, fiindcă era credincios. Poate Domnul să aibă încredere în noi pentru a ne trimite să slujim într-un loc dificil?

    Ultima mențiune despre Tihic în Noul Testament este în 2 Timotei. Când a scris această epistolă, apostolul se afla în închisoare, urmând să fie executat în curând. În capitolul 1 citim că toți cei din Asia – provincia din care Tihic provenea (Fapte 20.4) – îl părăsiseră pe apostol. Ei nu părăsiseră creștinismul, ci se depărtaseră de învățătura și de exemplul de trăire al lui Pavel, care erau potrivite cu chemarea cerească a Adunării (Filipeni 4.9). În 2 Timotei 4 citim detalii despre cei împreună-lucrători cu Pavel. Dima, care lucrase împreună cu el, îl părăsise, din dragoste față de veacul de acum (versetul 10). Crescens și Tit plecaseră fiecare la sfera lui de slujire (versetul 10). Doar Luca era cu el în acele ultime zile ale vieții sale. Apoi apostolul spune: „Pe Tihic l-am trimis la Efes“. Aici vedem că Tihic a rămas credincios până la sfârșitul vieții lui Pavel. Una dintre semnificațiile cuvântului „credincios“ este aceea de a fi o persoană pe care te poți baza, iar aici vedem că Pavel s-a putut baza pe Tihic chiar și după ce toți cei din Asia îl părăsiseră. El a rămas credincios până la sfârșit, chiar și în cele mai dificile timpuri.

    Vom fi și noi credincioși până la sfârșit, în ciuda dificultăților? Vom fi și noi printre cei pe care Domnul Isus și frații noștri să se poată baza în aceste zile din urmă? Facă Domnul să fim așa, pentru gloria Lui!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După măreția îndurărilor Tale, șterge-mi fărădelegile. Spală-mi deplin fărădelegea mea și curățește-mă de păcatul meu.

    Psalmul 51.1,2

    Căderea și reabilitarea lui David

    Provocările, deciziile și schimbările din viață pot fi un motiv pentru a ne ruga lui Dumnezeu pentru ajutor. Însă, mai presus de toate, avem nevoie de harul lui Dumnezeu atunci când am păcătuit. Acest lucru a devenit clar în viața lui David. Dumnezeu îl alesese pentru a fi rege. În tinerețe, David dobândise deja faimă prin victoria sa uimitoare asupra uriașului Goliat. Dar drumul lui spre tron a fost lung și anevoios, deoarece regele în funcție, Saul, i s-a împotrivit ani de zile.

    În calitate de conducător de oști, David și-a condus armata în multe bătălii, plin de curaj. Dar, într-o campanie, el s-a bazat pe generalul Ioab și a rămas la Ierusalim. În timp ce Ioab a luptat și a obținut victorii pe front, David a suferit cea mai mare cădere din viața sa. Din palatul său, el a observat-o pe soția unuia dintre soldații lui, în timp ce se scălda. David a trimis soli și au adus-o la el, apoi a încercat să ascundă actul de adulter, până când a aranjat moartea soțului înșelat. David a distrus fericirea unui cuplu căsătorit prin înlăturarea unuia dintre parteneri, a privat armata sa de un războinic curajos și pe sine însuși de fericirea părtășiei cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a arătat har; l-a trimis pe profetul Natan la David să îl conștientizeze de păcatul său. David a recunoscut, a regretat și și-a mărturisit vinovăția. A fost iertat prin har. Această iertare poate fi experiența tuturor celor care își recunosc vina care îi apasă, pentru că Hristos a purtat la cruce pedeapsa care ne dă pacea (Isaia 53.5).

    Citirea Bibliei: Zaharia 3.1-10 · Marcu 12.28-34

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 12:31-47

    Ceremonia dedicării zidurilor Ierusalimului, care începe în v. 27, se derulează în mijlo­cul unei mari bucu­rii. Două procesiuni, formate din cântăreţi şi însoţite de trompete, au pornit în acelaşi timp, mergând pe zid în direcţii opuse. Una este condusă de Ezra, în timp ce Neemia o încheie pe cealaltă. Cele două procesiuni se întâl­nesc lângă templu, după ce fiecare dintre ele a în­conjurat jumătate din oraş. Ei au împlinit acel cuvânt din frumosul psalm 48: „Înconjuraţi Sionul şi ocoliţi-l; număraţi turnurile sale, luaţi aminte la întăritura sa …“ (Ps. 48.12, 13).

    Ajungând la casa Domnului, cele două coruri reunite îşi înalţă glasurile; şi „jertfe mari“ sunt aduse în mijlocul bucuriei generale. Versetul 43 ne învaţă trei lucruri despre această bucurie: întâi de toate, că ea îşi are sursa în Dumnezeu: „Dumnezeu îi făcuse să se bucure cu mare bucurie“; apoi, că toţi au luat parte la ea, inclusiv copiii, căci ceea ce îi bucură pe părinţi le face plăcere şi copiilor; în sfârşit, că această bucurie se auzea până departe. Lumea care ne înconjoară poate ea să vadă şi să audă că suntem oameni fericiţi?

    OPREȘTE-TE ȘI REFLECTEAZĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Noi, în fiecare zi, ne lăudăm cu Dumnezeu, și pururea slăvim Numele Tău. Oprire.” (Psalmul 44:8)

    După ce ne împărtășește mari adevăruri și perspective, psalmistul folosește adesea cuvântul „Selah”. Acesta înseamnă „pauză de reflecție”.

    De când lumea, se spune că experiența este cel mai bun profesor. Dar adevărul este că experiența evaluată este cel mai bun profesor! Oprirea pentru a reflecta este una dintre cele mai importante activități pe care le poți face pentru a crește. Ea oferă o valoare superioară motivației sau încurajării, deoarece îți permite să te asiguri că mergi pe drumul cel bun. La urma urmei, dacă te afli pe un drum greșit, nu ai nevoie de motivație pentru a merge mai repede. Ci este necesar să te oprești, să reflectezi și să schimbi cursul.

    Referindu-se la vremurile din urmă, Biblia spune că, între altele, citind – „cunoştinţa va creşte.” (Daniel 12:4) Iar „cunoștința” înseamnă informație, deci acumulare de fapte și date… dar nu ni se spune că și înțelegerea va crește. Cu o minte ageră și o memorie bună, poți reține o mulțime de cunoștințe. Dar, pentru a înțelege, trebuie să-ți faci timp să detaliezi și să înțelegi ceea ce vezi și auzi. Galileo a spus: „Toate adevărurile sunt ușor de înțeles odată ce sunt descoperite. Ideea este să le descoperi. Pentru asta este nevoie de investigație.”

    Luând câte o pauză și reflectând, poți sorta experiențele pe care le ai, le poți vedea în perspectiva potrivită și poți culege din ele înțelepciunea necesară pentru a avea un viitor mai bun. Aceste momente sunt adesea numite momente „revelatoare”, atunci când observi ceva, sau experimentezi o înțelegere – ai o iluminare bruscă… este momentul în care proverbialul bec se aprinde.

    Puține lucruri în viață sunt mai bune decât astfel de momente! Dar ele vin doar la aceia care își iau timp și fac efortul de a se opri și de a reflecta. Poate fi și cazul tău – așa că, fă-ți timp astăzi și reflectează!

  • 15 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate cele despre mine vi le va face cunoscut Tihic, preaiubitul frate și slujitor credincios și împreună-rob în Domnul, pe care l-am trimis la voi chiar pentru aceasta, ca să cunoască cele despre voi și ca să vă mângâie inimile.

    Coloseni 4.7,8

    Tihic (1)

    Tihic este unul dintre cei șapte frați care, în Noul Testament, sunt numiți „credincioși“. În versetul citat mai sus, el este numit și „preaiubitul frate“. Știm că toți suntem iubiți la fel de Domnul, dar probabil că Tihic este numit „preaiubit“ fiindcă el reflecta cu adevărat dragostea lui Hristos către cei din jurul lui. Să facem și noi la fel!

    Pavel îl numește și „împreună-rob“. Înțelegem de aici că Tihic știa ce înseamnă să suferi pentru mărturia Domnului, împreună cu apostolul. El știa ce înseamnă să-și ia partea la suferință, ca „un bun ostaș al lui Isus Hristos“ (2 Timotei 2.3).

    Citim de asemenea că Tihic era un „slujitor credincios“. Nu ni se spune că avea darul de învățător sau de evanghelist, însă, oricare ar fi fost slujba pe care o făcea pentru Domnul, el o făcea cu credincioșie. De această credincioșie avem nevoie și noi astăzi. Este nevoie de frați și de surori care să fie credincioși în lucrarea lor pentru Domnul, indiferent dacă această lucrare este văzută sau nu de către oameni.

    În Efeseni și în Coloseni vedem că Pavel s-a putut încrede în Tihic pentru ca acesta să ducă vești sfinților despre el și, de asemenea, să aducă înapoi vești despre acei credincioși – aceasta este o lucrare simplă, însă necesară.

    Să remarcăm, de asemenea, că Pavel îl trimitea pe Tihic pentru a încuraja inimile celor credincioși. Există atât de multă descurajare astăzi, de aceea este nevoie de multă slujire în această privință. Să fim și noi credincioși astăzi, așa cum Tihic a fost odinioară, pentru ca, în orice dar și slujire primite de la Hristosul înălțat (Efeseni 4.8), să facem totul cu credincioșie, pentru gloria Lui și pentru binecuvântarea celor ai Săi, până El va veni!

    K. Quartell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viață eternă; și cine nu se supune Fiului nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

    Ioan 3.36

    Călătorul de la stația de benzină

    Stătea în stația de benzină de pe autostradă și făcea semn cu mâna să îl ia cineva. Când am oprit lângă el, s-a urcat de îndată în mașină. Curând Isus Hristos a devenit subiectul discuției noastre. L-am întrebat ce meserie are și el mi-a răspuns: „De profesie sunt arhitect, dar am renunțat la slujba mea, ca să-L caut pe Isus. Momentan locuiesc într-o mânăstire“.

    „Ce interesant!“, i-am răspuns eu. „Și eu am renunțat la slujba mea acum ceva timp, dar nu ca să-L caut, ci pentru că L-am găsit pe Dumnezeu și am dorit să spun și altora despre El.“ Așa a început conversația noastră, care s-a dovedit destul de animată până la final. I-am sugerat că ar fi bine să ne oprim într-o parcare, să discutăm despre cum poate cineva să-L găsească pe Dumnezeu. Am citit împreună Ioan 3 și am fost amândoi de acord că toată lumea trebuie să se nască din nou și că cel care nu crede în Domnul Isus a și fost judecat. Am vorbit despre dragostea lui Dumnezeu care L-a trimis pe Fiul Său pentru noi și despre faptul că toți cei care Îl acceptă ca Răscumpărător primesc viața eternă. Ne-am rugat împreună, apoi am continuat călătoria. Când a coborât din mașină, i-am dat Noul Testament. Nu l-am mai văzut niciodată de atunci. Uneori mă întreb dacă ne vom întâlni în cer.

    Sunteți în căutarea lui Dumnezeu? Rugați-vă Lui cu stăruință! Cu certitudine vă va răspunde, într-un fel al Lui atât de minunat, încât mintea nu poate cuprinde.

    Citirea Bibliei: Zaharia 2.1-13 · Marcu 12.18-27

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 11:12; 12:22-30

    Exilaţii întorşi din Babilon erau foarte puţini la număr com­parativ cu cei care locu­i­au în ţară înainte de depor­tare. Ierusalimul, cu zidurile reconstruite pe fundaţiile an­te­rioare, nu reunea decât un număr infim de cetăţeni,  printre care şi pe aceia care reparaseră în dreptul case­lor lor. Se ia astfel decizia să se apeleze la voluntari, din Iuda şi din Beniamin, care să vină să locuiască în oraş. Nu­mele lor sunt menţionate. Dumnezeu îi onorează, în ade­văr, pe cei care, părăsindu-şi pământurile şi casele, vin să locuiască lângă san­c­­tuarul Său, din devotament pentru locul acela. Ei nu vor fi în pierdere, după cum anunţă Ps. 122.6: „Ierusalim: cei care te iubesc vor prospera“.

    Promisiunile sunt făcute cu privire la Ierusalimul din tim­­pul împărăţiei de o mie de ani (Zaharia 2.4; Isaia 33.20 şi cap. 60), dar pro­mi­siunile care privesc cetatea sfân­tă, Ierusalimul ceresc, le întrec cu mult pe acestea. Dum­­nezeu, care a „pregătit-o“ pentru Hristos (Apoca­lip­sa 21.2), a „pregătit-o“ şi pentru aceia care-I aparţin şi care au renunţat la ideea de a avea o cetate perma­nentă în aceas­tă lume (Evrei 11.16). Această cetate minunată nu este construită ca să rămână goală, ci Dumnezeu Însuşi va locui în ea, în mij­locul alor Săi. Totuşi, o con­diţie este esen­ţială pentru a in­tra în ea, aceea de a avea „hainele spălate” prin credinţa în sângele Mielului (Apocalipsa 22.14). Aţi făcut aceasta?

    CUM SĂ IERȚI | Fundația S.E.E.R. România

    „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi, şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32)

    În 1982, John Hinckley Jr. a încercat să-l asasineze pe președintele SUA Ronald Reagan, împușcându-l cu un pistol. Fiica lui Reagan, Patti, a povestit mai târziu ce a învățat de la tatăl ei când acesta se afla în spital: „Tatăl meu a spus că știa că vindecarea sa fizică depindea în mod direct de capacitatea sa de a-l ierta pe John Hinckley. Mi-a arătat că iertarea este cheia tuturor lucrurilor. Mi-a dat un exemplu de gândire ca a lui Hristos!”

    Uneori rănile pe care alții ni le provoacă sunt neintenționate, alteori sunt premeditate… Dar, în ambele cazuri, Sfintele Scripturi ne oferă un standard clar cu privire la rănile pe care le suferim: trebuie să-i ierți pe cei care te-au rănit, „așa cum te-a iertat Dumnezeu în Hristos”! Acesta este un standard înalt, dar este unul care aduce vindecarea celor mai adânci răni ale noastre.

    Uneori acordăm iertarea ca pe o băutură răcoritoare de la un automat: mecanic și fără sentimente.

    Biblia spune că iertarea trebuie să fie însoțită de două atitudini: bunătate, care se exprimă în faptele noastre, și blândețea inimii, care se exprimă în atitudinile noastre.

    De ce? Pentru că acesta este modul în care Dumnezeu ne iartă. Pe paginile Scripturii găsim relatări emoționante despre bunătate, blândețe, milă și tandrețe – în faptă și-n cuvânt – atribuite lui Dumnezeu. De asemenea, găsim exemple în viețile celor pe care Dumnezeu i-a folosit pentru a-Și îndeplini planurile și scopurile. Iosif a fost unul dintre aceștia, el iertându-și frații care l-au trădat…

    Dumnezeu ne cheamă să facem același lucru. Acest tip de iertare este un act al inimii, și în egală măsură un act al voinței.

    Iată așadar care este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – iartă!

  • 14 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, intrând în casă, au văzut Copilașul cu Maria, mama Lui, și, căzând la pământ, I s-au închinat; și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.

    Matei 2.11

    După ce Domnul S-a născut, niște magi din răsărit au venit să-L găsească pe Cel care Se născuse ca Împărat al iudeilor, ca să I se închine. Dumnezeu a dorit ca Fiul Său să fie onorat. Acești oameni au făcut o călătorie lungă, fără să se lase împiedicați de obstacole, și au stăruit până când și-au împlinit scopul, acela de a se închina înaintea Împăratului. De la ce distanță au venit ei? Cât de mult a durat călătoria lor? Ce eforturi au făcut pentru a veni? Nu știm sigur răspunsul la aceste întrebări, însă este clar că efortul lor a fost mare. Cum stau lucrurile cu noi? Ne lăsăm împiedicați de distanța prea mare până la adunare, de traficul îngreunat sau de vreun alt lucru, oricare ar fi el?

    Și cum au venit magii? Cu mâinile goale? Nu, ci vedem că ei I s-au închinat Domnului și I-au adus daruri – nu Mariei, nici lui Iosif, ci Domnului – aur, tămâie și smirnă. Au adus daruri scumpe, alese cu grijă, potrivite pentru un împărat. În felul acesta, ei și-au dovedit prețuirea față de Domnul; și ce minunate clipe de închinare au fost acelea! Mulți astăzi preferă slujirea din Cuvânt, dând închinării un loc secundar, însă acești magi I-au dat Domnului locul de onoare cuvenit.

    Aceasta să fie și atitudinea noastră; să nu ne lăsăm împiedicați de niciun obstacol și să venim în prezența Domnului pentru a ne închina Lui! Să venim astfel cu inimi pregătite, cu daruri pentru Domnul, care este vrednic de tot ceea ce I-am putea dărui din inimile noastre pline de recunoștință, pentru ceea ce El este și pentru ceea ce a făcut pentru noi!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La Ierusalim era sărbătoarea Înnoirii [templului]; era iarna. Și Isus umbla prin templu, în pridvorul lui Solomon. Deci L-au împresurat iudeii și Îi spuneau: „Până când ne ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne deschis!“.

    Ioan 10.22-24

    „Dacă Tu ești Hristosul …“

    Domnul Isus a fost la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Corturilor (Ioan 7–9). Între sărbătoarea Corturilor, care era celebrată în luna septembrie, și sărbătoarea Înnoirii, din luna decembrie, era un spațiu de trei luni. Nu ni se spune dacă Domnul a petrecut acest timp în Galileea, nici dacă a luat parte la sărbătoarea Înnoirii. Aceasta nu era una dintre cele trei Sărbători ale Domnului pentru care toți israeliții trebuiau să vină an de an la Ierusalim (Deuteronom 16). Ea fost introdusă de Iuda Macabeul, în anul 164 î.Hr.

    Acum Îl vedem pe Isus din nou la Ierusalim, umblând prin templu, în pridvorul lui Solomon, iarna. Poate că menționarea anotimpului este o indicație cu privire la atitudinea rece din sufletul conducătorilor iudei față de Domnul. Aceștia L-au provocat din nou, reproșându-I că îi lăsa în incertitudine cu privire la identitatea Lui, dacă era sau nu Hristosul. Domnul însă le cunoștea inimile: ei nu voiau să creadă în El. Cuvintele Sale din capitolele 5, 6 și 8 arătaseră clar cine era El. Iar dacă cineva se îndoia de cuvintele Lui, putea fi convins de faptele Lui, pe care El le făcuse ca Trimis al Tatălui. Recunoașterea Lui ca fiind Hristosul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna, și va rămâne, o chestiune nu de dovezi, ci de atitudine a inimii.

    Citirea Bibliei: Zaharia 1.1-21 · Marcu 12.13-17

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 10:28-39

    Bărbaţii ale căror nume sunt scrise la începutul acestui capitol sunt cei care şi-au pus sigiliul la în­che­ie­rea legă­mân­tului cu Domnul. Ştim că şi Dum­ne­zeu Îşi are sigi­liul Său: Duhul Sfânt. El este aplicat pe cel răscum­părat, ca marcă de proprietate prin care Domnul îl recu­noaşte şi declară: Iată-l pe Ťunul care-Mi aparţineť (Efeseni 1.13; 4.30). „Este al Meu“ (comp. Exod 13.2 cu Isaia 43.1). Oare poate El să recunoască în felul acesta pe fiecare cititor al acestor rânduri?

    Dar, în timp ce propriile sigilii nu le pot conferi însoţitorilor lui Neemia puterea de a împlini cele la care s-au angajat (comp. 10.39 cu 13.10,11), Duhul Sfânt este nu numai sigiliul, ci şi pute­rea prin care creştinul ac­­ţionează în acord cu voia lui Dumne­zeu (Ef. 3.16).

    Întreaga naţiune s-a alăturat condu­cătorilor ei. Cu­noaş­terea legii (dobândite curând) nu rămâne la stadiul teoretic pen­tru ei, ci îi duce, pe rând, la curăţire, la respectarea sabatului şi a anului de odihnă al pămân­tului (fiecare al şapte­lea an), apoi la serviciul în templu şi la respectarea instrucţiunilor privind cele dintâi roade şi zeciuielile. „Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“, spunea Domnul Isus (Ioan 13.17).

    LASĂ-TE CĂLĂUZIT DE ÎNȚELEPCIUNE, NU DE PORNIRI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.” (Proverbele 19:2)

    Dacă ești o persoană impulsivă, ai tendința de a nu fi disciplinat. Poți fi nepăsător, insensibil față de ceilalți sau condus de patimi și înverșunare. S-ar putea să ignori gratificarea și să ai o toleranță scăzută la frustrare. Te plictisești rapid și-ți poți ieși din fire…

    Deci, dacă ești o persoană impulsivă, iată șase principii pe care ar trebui să încerci să le încorporezi în viața ta:

    1) Cere sfatul prietenilor înțelepți înainte de a te arunca cu capul înainte într-o chestiune. Ascultă cuvintele înțeleptului Solomon și aplică-le în viața ta: „O inimă pricepută dobândeşte știința şi urechea celor înţelepţi caută știința.” (Proverbele 18:15);

    2) Cultivă prietenii cu oameni care sunt și înțelepți, dar și suficient de puternici pentru a-ți cere socoteală. Sfânta Scriptură spune: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.” (Iacov 5:16);

    3) Roagă-te și cere călăuzire de la Domnul pentru a-ți deschide o ușă, înainte de a presupune că intuiția ta este un îndemn divin. Biblia spune: „Domnul este bun şi drept, de aceea arată El păcătoşilor calea. El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” (Psalmul 25:8-9);

    4) Studiază și citește despre un domeniu în care există o nevoie, înainte de a te angaja să acționezi. Iată în acest sens sfatul împăratului Solomon: „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge.” (Proverbele 14:15);

    5) Când ajungi la sfârșitul unui sezon de activitate, petrece timp reflectând, astfel încât să devii o persoană mai înțeleaptă înainte de a trece mai departe… Ia aminte la îndemnul Scripturii: „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug, dar cel ce lucrează cu grabă n-ajunge decât la lipsă.” (Proverbele 21:5);

    6) Ia-ți un angajament și ține-te de el, chiar și când apare o altă provocare, care pare mai interesantă…

    Toate astea, te vor ajuta să te lași călăuzit de înțelepciune, și nu de porniri!

  • 13 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin har sunteți mântuiți, prin credință; și aceasta nu de la voi; este darul lui Dumnezeu: nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.

    Efeseni 2.8,9

    Cum putem fi siguri că avem credința care trebuie? Răspunsul este simplu: trebuie să avem credința în Persoana care trebuie – în Fiul lui Dumnezeu. Nu este vorba de cât de multă credință avem, ci de cât de vrednică de încredere este Persoana în care credem. Dacă ne apucăm de Hristos cu o mână slabă și tremurândă sau cu o mână puternică, rezultatul este același: suntem în siguranță, căci ne bazăm pe eficacitatea eternă a lucrării Lui încheiate. Iată ce înseamnă să ne încredem în El.

    Să avem grijă ca încrederea noastră să nu fie bazată pe faptele noastre, nici pe ritualuri religioase, nici pe educația morală. Poți avea cea mai tare credință în astfel de lucruri și totuși să mergi la pierzare. Cea mai slabă credință în Hristos mântuiește pentru eternitate, în timp ce credința cea mai puternică în orice altceva este complet inutilă. Mai demult, o fată mi-a spus: «Eu cred în El, însă, dacă cineva mă întreabă dacă sunt mântuită, nu spun că sunt, de teamă să nu mint». Fata aceasta era fiica unui măcelar din localitate. Tatăl ei încă nu se întorsese de la târg, iar eu am i-am spus: «Să presupunem că tatăl tău, când se va întoarce, îți va spune că a cumpărat zece oi, iar dacă, mai târziu, cineva te-ar întreba câte oi a cumpărat, tu i-ai răspunde aceluia că nu poți să-i spui, de teamă că ai minți». Mama ei, care era lângă noi, a luat cuvântul, vădit iritată: «Asta ar însemna să-l facă pe tatăl ei mincinos!».

    Tot așa, această fată, spunând că ea crede în Hristos, dar că nu poate afirma că este mântuită, de teamă să nu mintă, Îl făcea mincinos pe Hristos, fiindcă El Însuși a spus: „Cine crede în Mine are viața eternă“ (Ioan 6.47).

    G. Cutting

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Unde să mă duc de la Duhul Tău și unde să fug de la fața Ta?

    Psalmul 139.7

    „Iată, Tu ești acolo“

    Dumnezeu nu este limitat de timp și spațiu. Noi, oamenii, nu putem fi decât într-un singur loc la un moment dat. Avem nevoie de timp pentru a ne deplasa dintr-un loc în altul. În cazul lui Dumnezeu nu este așa. De aceea, ne este imposibil să fugim de Dumnezeu. El ne vede oriunde am fi. Fie că ne aflăm sub un cer senin sau în adâncul unei mine, fie că suntem în lumina puternică a soarelui sau în întuneric beznă, pentru Dumnezeu nu contează. Omniprezența lui Dumnezeu ne poate aduce alinare atunci când ne simțim singuri. Nu vom reuși niciodată să fugim sau să ne ascundem de Dumnezeu.

    Ca Om pe pământ, Domnul Isus S-a supus condițiilor pământești. A fost ca noi, oamenii. Niciodată în mai multe locuri simultan. El le-a spus ucenicilor Lui: „Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca Eu să Mă duc; pentru că, dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi; dar, dacă Mă voi duce, vi-L voi trimite“ (Ioan 16.7). „Mângâietorul“, Duhul Sfânt, nu a devenit o ființă umană; deși este pe pământ, El nu este limitat la un singur spațiu. El locuiește în fiecare credincios în parte și în întreaga biserică a lui Dumnezeu. În fiecare credincios, oriunde s-ar afla pe pământ, locuiește Dumnezeu Duhul Sfânt.

    Duhul Sfânt dorește să ne călăuzească, conducându-ne în tot adevărul. El ne prezintă Persoana Domnului Isus, pentru ca noi să-L glorificăm. Depinde de noi dacă vrem să trăim în așa fel încât să experimentăm efectele binecuvântate ale prezenței Duhului Sfânt.

    Citirea Bibliei: Hagai 2.15-23 · Marcu 12.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 9:28-38

    Avem rezumatul acestui întreg capitol în v. 33: „Dar Tu eşti drept în tot ce a venit asupra noastră. Pentru că Tu ai făcut potrivit adevărului, iar noi am păcătuit“ (compară cu Pl. Ier. 1.18). Să punem această declaraţie în legă­tură cu un verset din Evanghelia după Ioan: „Cine a pri­mit mărturia Lui a pecetluit că Dumnezeu este ade­vărat“ (Ioan 3.33; vezi şi Romani 3.4). Pecetluirea este actul de aprobare oficială a unei declaraţii, care o vali­dea­ză şi prin care cei care o semnează se angajează la res­pec­tarea ei. Astfel, căpeteniile, levi­ţii şi preoţii îşi pun peceţile (cu alte cuvinte, sem­năturile) pentru a-şi confirma acordul.

    La sfârşitul acestei lungi mărturisiri, să ne rea­mintim încă două învăţături foarte importante: În primul rând, pentru judecarea unui rău este necesar să ne întoarcem cât mai în urmă po­sibil, până la originea lui, printr-o completă revi­zuire a paşilor făcuţi. Călcarea legii a început odată cu confecţionarea viţelului de aur; ei bine, faptul acesta nu poate trece sub tăcere (v. 18)! În al doilea rând, o mărtu­ri­sire trebuie să fie precisă: a-I spune lui Dumnezeu într-un fel gene­ral: Ťsunt păcătos, am comis nişte păcateť, costă foarte puţin şi n-are valoare înaintea Lui. El aşteaptă de la noi să spunem: ŤDoamne, sunt vinovat în aceasta; iată ce am făcut şi iată ce am omis să facť (vezi Levitic 5.5).

    CUM TE VEDE DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

    „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta…” (1 Ioan 4:17)

    Când îți pui încrederea în Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te vede „în Hristos”. Expresia „în Hristos” apare de aproape optzeci de ori în Noul Testament! Când Dumnezeu Se uită la tine, El nu te vede cu toate defectele și imperfecțiunile tale, ci te vede în Hristos. Și din moment ce Hristos a ispășit toate păcatele tale, ești primit „în Preaiubitul lui” (Efeseni 1:6).

    A avea un viitor binecuvântat nu depinde de cât de mult te străduiești să fii perfect, sau de cât de mult te străduiești să te schimbi… Este condiționat de persoana lui Isus Hristos și de faptul că ești „în Hristos”. Biblia declară: „Cum este El, așa suntem și noi în lumea aceasta.” S-ar putea să spui: „Dar chiar primești doar ce meriți?!” Da, dacă nu ești în Hristos!… Ai parte de condamnare. Dar dacă-L ai pe Hristos, nu! Biblia ne spune (în 2 Corinteni 5:21): „Pe Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” Cuvântul „neprihănire” este un termen juridic și înseamnă „a avea o poziție corectă în fața lui Dumnezeu”.

    Dicționarul descriptiv al cuvintelor biblice definește neprihănirea ca fiind „acel dar plin de har, al lui Dumnezeu pentru oameni, prin care toți cei care cred în Isus Hristos sunt aduși într-o relație corectă cu Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, poziția ta corectă înaintea lui Dumnezeu se bazează pe poziția corectă a lui Hristos în fața lui Dumnezeu.

    Ar trebui să te bucuri de asta! De ce? Pentru că singura neprihănire care se ridică la standardul exigent de perfecțiune al lui Dumnezeu este neprihănirea lui Hristos. Și din moment ce ești îmbrăcat în neprihănirea Lui, poți fi încrezător în acceptarea lui Dumnezeu și poți umbla în binecuvântarea Lui – în fiecare zi!

    Deci și azi!

  • 12 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și vom cunoaște, vom căuta să-L cunoaștem pe Domnul; arătarea Lui este sigură ca zorile și El va veni la noi ca ploaia, ca ploaia târzie care adapă pământul.

    Osea 6.3

    Este adevărat: Domnul vine! La fel de sigur cum El a venit odinioară pe pământ, El va veni din nou din cer. Pentru Israel, venirea Lui va fi ca zorii minunați ai zilei, după secole de întuneric – un întuneric cauzat de respingerea Celui care a fost Lumina lumii, la prima Lui venire. Va fi minunat pentru mica rămășiță a acestui popor, atunci când se vor împlini cuvintele Domnului Oștirilor: „Vouă, care vă temeți de Numele Meu, vă va răsări Soarele dreptății cu vindecarea în aripile Lui“ (Maleahi 4.2), cuvinte care le vor înviora credința, le vor lumina ochii, le vor încălzi inimile și le vor întări brațele.

    El va veni precum o ploaie târzie, care cade pe un pământ uscat de secetă, și va răsări ca soarele care aduce lumină și căldură. Nu va veni ca un potop, care distruge totul în calea lui, nici nu va topi pământul cu căldura venirii Sale, ci va adăpa pământul însetat cu apa binecuvântării Sale și va da lumină și căldură binefăcătoare, prin prezența Sa.

    Mai înainte de toate acestea, Adunarea va fi răpită și Îl va întâmpina în văzduh pe Domnul ei, fiindcă El Însuși va veni pentru ea ca „Steaua strălucitoare de dimineață“ (Apocalipsa 22.16). Aceasta va fi o binecuvântare care o va depăși cu mult pe cea a lui Israel, deși El cu siguranță Se va bucura mult să-l restabilească pe poporul Său pământesc și să aducă binecuvântare și peste celelalte națiuni, ca Domn al domnilor și Împărat al împăraților. Fără îndoială, inimile noastre se unesc în această rugăciune fierbinte: „Amin! Vino, Doamne Isuse!“ (Apocalipsa 22.20).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Numai în Dumnezeu rămâne liniștit sufletul meu; de la El vine mântuirea mea.

    Psalmul 62.1

    Naufragiu

    De câteva zile, o furtună se dezlănțuise pe mare, ridicând valuri uriașe și zguduind corabia ca pe o coajă de nucă. În timpul nopții nu se vedea nicio stea, iar vremea din timpul zilei era destul de mohorâtă. Chiar și marinarii, care erau obișnuiți cu asemenea condiții furtunoase, își pierduseră nădejdea. Au coborât pânzele și au aruncat tot balastul, inclusiv o parte din echipamentul corăbiei. Dar toate eforturile lor s-au dovedit a fi inutile – nu aveau nicio șansă în fața acestei furtuni. Corabia a plutit în derivă în valurile învolburate, asemenea unei jucării. Pierise orice speranță. Un singur bărbat evreu, care părea să fie în atenția tuturor, emana un calm inexplicabil. Lui de ce nu îi era teamă? Ce îl făcea să fie atât de neînfricat și de liniștit? Trebuie să fi fost ceva în legătură cu credința lui, despre care urma să dea mărturie la Roma. După ce multe zile ei nu mai mâncaseră nimic, el s-a ridicat în picioare și i-a încurajat pe toți, echipaj și călători: „Un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu și Căruia Îi slujesc a stat lângă mine în noaptea aceasta, spunând: «Nu te teme, Pavel! … iată, Dumnezeu ți i-a dăruit pe toți cei care sunt în corabie cu tine». De aceea, bărbaților, fiți cu voie bună, pentru că am încredere în Dumnezeu, că va fi așa cum mi s-a spus“ (Fapte 27.23-25). Toți călătorii au prins curaj. Oare acel Dumnezeu necunoscut îi va salva? Pavel a vorbit cu încredere, iar Dumnezeu Și-a arătat puterea. El a fost de partea slujitorului Său și Și-a respectat promisiunea. Corabia a naufragiat, dar toți cei 276 de oameni care erau la bord au ajuns în siguranță la țărm. Această pagină ne încurajează să ne încredințăm soarta lui Dumnezeu, având siguranța că El ne va păzi în furtună.

    Citirea Bibliei: Hagai 2.1-14 · Marcu 11.20-33

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 9:16-27

    După ce, asemenea acestor leviţi, a urmărit îndelung istoria harului lui Dumnezeu pentru Israel, Ştefan, în capitolul 7 din Fapte, îşi continuă vorbirea în acelaşi fel. „Voi, cu grumazul înţepenit, … întot­dea­una vă împotriviţi Duhului Sfânt“ (Fapte 7.51). Grumazul înţepenit, gâtul care refuză să se plece pentru a se supune jugului Dom­nului, nu caracterizează numai poporul Israel sau numai pe cei neîntorşi la Dumne­zeu! Toţi ascundem înăuntrul nostru această natură nesupusă, voinţa proprie. Fiecare creştin, fără excepţie, o cunoaşte foarte bine şi este impo­sibil pentru cineva s-o învingă prin propriile eforturi. Dar, în acelaşi timp, cu­noaşte oare fiecare eliberarea pe care Domnul i-o acordă? Dând morţii, la cruce, această voinţă re­belă, nesupusă, El ne-a oferit în schimb natura supusă a Domnului Isus. Firea cea veche se află încă în noi, cu do­rinţele ei, dar nu mai are dreptul să ne conducă.

    Toate aceste păcate ale lui Israel ies în evidenţă cu atât mai mult cu cât sunt puse, ca aici, în con­trast cu harul lui Dumnezeu, iar lor li se adaugă, ca să spunem aşa, lipsa de recunoştinţă (vezi Deutero­nom 32.5-6). Nu este ade­vărat lucrul acesta şi pentru atât de mulţi tineri şi tinere crescuţi de părinţi credincioşi?

    SCHIMBĂ-ȚI GÂNDURILE ȘI-ȚI VEI SCHIMBA VIAȚA | Fundația S.E.E.R. România

    „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.” (Isaia 26:3)

    Gândurile îți creează sentimentele, iar sentimentele îți dictează raportarea la viață. Așadar, schimbându-ți felul în care gândești, poți schimba felul în care te simți și modul în care te raportezi la viață. Spre deosebire de lume, care te învață să-ți golești mintea pentru a obține pacea, calea lui Dumnezeu este să-ți umpli mintea cu gânduri proaspete, puternice și mântuitoare.

    Profetul Isaia afirma: „Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine!” Noi nu vorbim aici doar despre încercarea de a șterge sau a alunga gândurile rele prin propria voință, ci și despre substituire. Dacă un gând greșit, rău sau negativ se află astăzi în mintea ta și nu reușești să scapi de el, nu mai încerca! Asta nu-l va șterge din mintea ta. Este ca și cum ai tăia o buruiană la nivelul solului, în loc s-o smulgi din rădăcină: ea va crește din nou! Ce trebuie să faci este să înlocuiești acel gând, greșit sau negativ, cu un gând care este de la Dumnezeu. Aceasta este singura modalitate prin care poți face față gândurilor distructive și de a începe procesul de vindecare.

    Apostolul Pavel ne îndeamnă (Filipeni 4:8-9): „tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi!”

    Ești îngrijorat de sănătatea ta? „Însuflețește-ți” mintea cu acest verset: „El a luat asupra Lui neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.” (Matei 8:17)

    Ești îngrijorat cu privire la viitor? „Însuflețește-ți” mintea cu această promisiune: „Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” (Deuteronomul 31:8)

    Așa că, schimbă-ți gândurile… și-ți vei schimba viața!

  • 11 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar cel semănat pe locurile stâncoase, acesta este cel care aude Cuvântul și îndată îl primește cu bucurie; dar nu are rădăcină în el însuși, ci este numai pentru un timp; iar când vine necaz sau persecuție din cauza Cuvântului, îndată se poticnește.

    Matei 13.20,21

    Într-adevăr, astfel de oameni, când vine prigoana din cauza mărturiei creștine, dau deoparte mărturia lor slabă sau chiar se transformă în dușmani ai adevăraților creștini. Domnul Isus spune că ei se vor poticni îndată. Cuvântul a fost primit îndată cu bucurie, dar tot îndată a fost și respins. Un astfel de om nu are putere de împotrivire când apar încercările. De ce nu are? Pentru că îi lipsesc rădăcinile care îl unesc cu sursa ascunsă de ajutor, harul lui Dumnezeu: „Pentru că nu avea umezeală“ (Luca 8.6).

    Pe acești ascultători, chiar dacă terenul inimii le este pietros, i-aș numi ascultători cu inima slabă. Pentru că le lipsesc rădăcinile (orice legătură adevărată cu Hristos, Sursa adevărată de viață), atunci când împrejurările favorabile dispar, aceștia vor fi plini de teamă, devin rapid fără putere și fără sevă și se usucă în ceea ce privește mărturia lor pentru Hristos. Tot entuziasmul creștin și toată verva de reformatori ai lumii vor dispărea sub soarele necazului.

    Cei care cred numai pentru un anumit timp și apoi „se leapădă“ (Luca 8.13) vor avea parte de urmări veșnice. Dacă harul lui Dumnezeu nu va reuși să-i trezească din starea lor tristă pe acești mărturisitori lipsiți de viață, vor avea parte de judecată în iazul de foc care arde cu foc și cu pucioasă.

    De aceea adresez încă o dată fiecăruia dintre noi întrebarea: Am venit noi cu păcatele noastre înaintea lui Dumnezeu?

    Mai devreme sau mai târziu, problema păcatului nostru trebuie să fie clarificată înaintea lui Dumnezeu. Nu voi avea parte de o pace solidă și constantă până ce nu mă voi supune sub sentința lui Dumnezeu și nu mă voi refugia în lucrarea de ispășire a lui Hristos. Pentru acela care neglijează să facă aceasta pe pământ, întrebarea i se va pune în fața tronului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10). Dar aceasta va însemna pierzarea veșnică.

    C. Briem

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Romani 5.1

    Un Dumnezeu de pace

    Primul om, Adam, a intrat în conflict cu Creatorul lui, dar Biblia nu spune niciodată că Dumnezeu este dușmanul nostru! Pe de altă parte, Biblia arată lămurit că noi suntem dușmanii Lui. Patriarhul Iov, copleșit de nenorociri, a spus despre Dumnezeu: El m-a socotit ca pe unul dintre dușmanii Săi (Iov 19.11). Iov însă s-a înșelat și, în cele din urmă, a recunoscut măreția și mila lui Dumnezeu (Iov 42.3).

    De fapt, Dumnezeu Se dezvăluie în Biblie ca Dumnezeul păcii. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, aici pe pământ pentru a ne aduce vestea cea bună a păcii (Efeseni 2.17). Când S-a născut, îngerii au spus: Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, și pe pământ pace și bunăvoință între oameni (Luca 2.14)! Dar Isus a fost respins de majoritatea oamenilor din jurul Lui, atât de oamenii de rând, cât și de autoritățile religioase și politice. În cele din urmă, toți aceștia, uniți într-un gând, L-au răstignit. Oamenii au confirmat astfel că erau dușmani ai lui Dumnezeu.

    Dorim să avem pace cu Dumnezeu? Tot ce trebuie să facem este să credem că Isus a luat asupra Sa păcatele noastre și a suferit pedeapsa pentru noi. El a făcut pace prin sângele crucii Sale (Coloseni 1.20). Și apoi, îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos … Fiind dușmani, am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Romani 5.1,10). Ce pace ne umple inimile când știm că păcatele noastre au fost iertate! Moartea Sa a ispășit păcatele noastre, iar învierea Sa dovedește că Dumnezeu a acceptat jertfa Lui.

    Citirea Bibliei: Hagai 1.1-15 · Marcu 11.12-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 9:5-15

    Câţiva leviţi, ale căror nume sunt menţionate, invită popo­rul să se ridice pentru a-L binecuvânta pe Domnul. Şi ei Îi adresează, în numele întregii adunări, lunga rugă­ciune care ocupă restul acestui capitol. Cele dintâi cuvin­te ale ei sunt: „Tu eşti Acelaşi, Doamne, Tu singur …“ Apoi, întorcându-se în timp până la creaţie, leviţii laudă împlini­rea scopurilor lui Dumnezeu, chemarea lui Avra­am – a cărui inimă a fost găsită credincioas㠖 eliberarea din Egipt, de la Marea Roşie, grija răbdă­toare acordată lui Israel de-a lungul călătoriei prin pustie,  cu darea legii, şi, în sfârşit, intrarea în ţară. Pronumele „Tu“ (şi „a Ta”) folosit împreună cu un verb activ la persoana a II-a se regăseşte de douăzeci şi cinci de ori în aceste câteva versete.

    Celebrarea lui Dumnezeu întâi pentru ce este El, apoi pentru ce a făcut, nu este oare un privilegiu pe care îl avem şi noi, de vreme ce aparţinem Domnului? Să ne aducem mereu aminte de ceea ce harul Lui a făcut pentru noi şi să ne străduim să găsim tot mai multe motive de recunoştinţă, care vor fi tot atâtea noi legături de dragoste cu Tatăl nostru ceresc şi cu Domnul Isus. Ca şi David, să ne îndemnăm sufletele să-L binecuvânteze pe Dom­nul şi să nu uite „nici una din binefacerile Lui“ (Psalmul 103.2)! Dar, de fapt, aceste beneficii sunt nelimitate!

    ÎNCHINAREA: DĂRUIEȘTE-TE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Domnul este Numele Lui: bucurați-vă înaintea Lui!” (Psalmul 68:4)

    Pentru a deveni un închinător în sensul cel mai deplin, este nevoie de două lucruri:

    în primul rând, să înțelegi că dragostea lui Dumnezeu față de tine nu este condiționată de dragostea ta față de El! În momentul în care Îl accepți pe Hristos ca Mântuitor al tău, Dumnezeu te acceptă și te îmbracă în neprihănirea lui Hristos; prin urmare, ești întotdeauna demn să te apropii de El!

    În al doilea rând, să înțelegi că dragostea lui Dumnezeu pentru tine nu este doar un concept teologic, ci este ceva îmbrățișat cu inima ta și la care răspunzi prin emoțiile tale! În actul de închinare, „renunți la tine însuți”, dăruindu-te fără rezerve și abandonându-te în brațele Lui. Împăratul David, care a experimentat iertarea lui Dumnezeu și a devenit un închinător profund, a scris: „Binecuvântează suflete pe Domnul… El îți iartă toate fărădelegile tale…” (Psalmul 103:2-3) Atunci când crezi că sângele lui Hristos te-a curățat de toate păcatele – trecute, prezente și viitoare – devii un închinător cucerit de dragostea Sa. Tiparele păcătoase sunt schimbate, iar obiceiurile încăpățânate sunt abandonate, când îți iei ochii de la tine și te concentrezi asupra lui Hristos!

    Apostolul Pavel scria: „Fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:18-19) Să remarcăm cuvintele „din toată inima laudă Domnului”… David ne îndeamnă: „Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” (Psalmul 34:8). Să reținem cuvântul „gustați”. Imaginează-ți că te așezi să mănânci mâncarea ta preferată, mestecând îndelung fiecare îmbucătură și savurând fiecare aromă…

    Adevărul iubirii lui Dumnezeu pentru tine nu trebuie să rămână doar în mintea ta, ci trebuie să fie validat în inima ta. Atunci când se întâmplă acest lucru, te închini cu adevărat lui Dumnezeu!

  • 10 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mijlocul să vă fie încins, și luminile aprinse.

    Luca 12.35

    Acesta este caracterul nostru, ca și creștini: acela de a fi ca niște oameni care își așteaptă stăpânul, neștiind la ce oră din noapte se va întoarce. Moartea nu mai e stăpânul meu; Hristos este Stăpânul meu. „Ferice de robii aceia pe care, venind, stăpânul îi va găsi veghind“ (Luca 12.37)! Ferice de cei care veghează în vederea venirii lui Hristos, care au afecțiuni potrivite Miresei.

    „Ferice de robii aceia“ – ei așteaptă. Să remarcăm consecința binecuvântată a acestei atitudini: Hristos a devenit om și a luat chip de rob – El nu va renunța niciodată la slujire. Acum El ne slujește spălându-ne picioarele, însă în cer ne va sluji oferindu-ne orice binecuvântare și orice bucurie. Așa cum am spus adesea, eului îi place să fie slujit, însă dragostei îi place să slujească. La fel ca în cazul unei mame care are un copil bolnav – nu va lăsa pe nimeni să aibă grijă de el în locul ei, căci întreaga ei inimă este implicată în aceasta.

    Trebuie ca lămpile noastre să ardă – acesta este caracterul pe care trebuie să-l avem. Hristos ne spune că, după ce ne va lua la Sine, ne va așeza la masă. Aceasta este o imagine care ne vorbește despre faptul că El va întinde masa în ceruri pentru noi, dacă ne găsește veghind.

    Creștinii trebuie să aștepte întoarcerea Domnului lor. Apoi, după ce Hristos va împlini totul după voia Lui, îi va așeza la masă și le va sluji. După aceea, fiecare își va primi răsplata potrivit cu osteneala sa, adică El ne va da stăpânire: „Dacă răbdăm, vom și împărăți împreună cu El“ (2 Timotei 2.12). În felul acesta, Duhul Sfânt așază înaintea noastră nădejdea venirii lui Hristos Însuși, pentru a ne lua la Sine și pentru a ne introduce în savurarea tuturor roadelor iubirii lui Dumnezeu.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Totuși, în adevăr, chiar dintre mai-mari, mulți au crezut în El; dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau, ca să nu fie excluși din sinagogă; pentru că au iubit mai mult gloria oamenilor decât gloria lui Dumnezeu. Dar Isus a strigat și a spus: „Cine crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel care M-a trimis pe Mine. Și cine Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel care M-a trimis pe Mine“.

    Ioan 12.42-45

    Nu mărturiseau, de frică

    În ciuda tuturor semnelor care demonstrau clar că Isus era Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, poporul evreu L-a respins. Ca urmare, Dumnezeu le-a împietrit inimile.

    Făcând o incursiune în gândirea conducătorilor evrei, Ioan ne spune că mulți au crezut. Era o credință autentică? Am putea să o numim credință rațională. Din punct de vedere intelectual, ei erau convinși că Isus era Hristosul, pentru că dovezile păreau incontestabile. Și astăzi mulți cred într-un Dumnezeu-Creator, deoarece recunosc faptul că această creație complexă, dar ordonată, nu s-ar fi putut dezvolta de la sine. Cu toate acestea, credința rațională este moartă și nu aduce rod. Credința autentică, pe de altă parte, este manifestată prin faptul că un creștin are o relație vie cu Hristos și Îl mărturisește în mod public (Romani 10.10). Această mărturisire le lipsea conducătorilor, pentru că ei au iubit mai mult o reputație bună printre farisei decât gloria lui Dumnezeu.

    Câți oameni au „credința lor“, dar nu mărturisesc despre Isus Hristos Mântuitorul! Reputația lor printre oameni este mai importantă decât aprobarea lui Dumnezeu. Dar, într-o zi, vor fi socotiți printre cei lași, al căror sfârșit este în iazul care arde cu foc (Apocalipsa 21.8).

    Citirea Bibliei: Ţefania 3.1-20 · Marcu 11.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 8:13-18; 9:1-4

    „Tot aşa va fi Cuvântul Meu care iese din gura Mea: nu se va întoarce la Mine fără rod (literal: gol)“ spune Dom­­­­nul (Is. 55.11). Promisiunea aceasta se împli­neş­te aici. Potrivit instrucţiunilor divine, poporul, sub con­­­du­­ce­rea căpeteniilor, celebrează săr­bătoarea Cor­turi­lor cu o splen­doare mai mare chiar decât a celor mai im­pre­­sio­­nante zile ale lui Solo­mon. Prea ocupaţi de odihna pre­zen­tă, israeliţii uitaseră de Cel care avea să vină, şi acest pericol ne pândeşte şi pe noi. Dar acum, când slăbi­ciu­­nea şi ruina sunt atât de evidente, ochii li se îndreaptă mai uşor asupra bucuriei împărăţiei viitoare, iar carac­te­rul de străini (locuirea în corturi) este mai bine realizat. Pe noi, creştinii, situa­ţia de ruină prezentă trebuie să ne deter­mine să ne recunoaştem mai mult ca ori­când ca­racterul de străini şi să ne ajute să ne aţintim gândurile la bucuria îm­părăţiei care vine. La începutul capitolului 9, scena se schim­bă complet. Fiii lui Israel se strâng din nou într-o zi fixată. De data aceas­ta, scopul strângerii este măr­turisi­rea păcatelor lor. Exis­tă oare şi în vieţile noastre de cre­din­cioşi momente par­­ti­culare când avem de făcut bilan­ţul acţi­unilor nepo­tri­vite şi de a ne smeri? Unii cred că există motive să prac­ti­căm această punere în ordine în fiecare sâmbătă seara; alţii, la sfârşitul fiecărei zile. Nici unii nu au drep­­tate. Judecata de sine este o acţiune con­tinuă. Este necesar s-o îndeplinim de fie­care dată când Duhul Sfânt ne face conştienţi de păcat.

    SEMNELE VIN ÎN URMA CREDINȚEI | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.” (Marcu 16:20)

    Evanghelia după Marcu se încheie astfel: „Ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”

    Înțelegerea voinței lui Dumnezeu nu este o știință exactă, de aceea și cei maturi spiritual pot greși. Dar putem conta pe acest adevăr sigur: Dumnezeu va folosi Duhul Sfânt și Scriptura pentru a ne călăuzi. Pe măsură ce deschizi Cuvântul Său și îți deschizi inima, Dumnezeu îți va vorbi. Apoi trebuie să acționezi în consecință.

    Modalitatea prin care poți obține un impuls spiritual este prin rugăciune, și apoi prin luarea unei decizii… Și cu cât decizia este mai grea, cu atât mai mult avânt poate produce! Principalul motiv pentru care cei mai mulți dintre noi nu observăm că Dumnezeu Se mișcă este pentru că noi nu ne mișcăm. Dacă vrei să-L vezi pe Dumnezeu mișcându-Se, trebuie să faci o mișcare! Aproape de sfârșitul misiunii sale, maica Tereza era întrebată frecvent de admiratorii săi cum ar putea ei să determine o schimbare în viața lor, așa cum s-a produs într-a ei… Iar ea răspundea invariabil prin aceste cuvinte: „Găsiți-vă Calcutta proprie!” (apropo de locul în care maica Tereza și-a desfăsurat o bună parte a lucrării sale!)

    Asta nu înseamnă că voia lui Dumnezeu pentru tine este neapărat să fii misionar într-o țară străină, deși s-ar putea… Probabilitatea cea mai mare este însă ca Dumnezeu să te cheme să acționezi acolo unde trăiești și lucrezi. Înainte ca Dumnezeu să-ți ceară să faci lucruri mai mari, El îți va cere să folosești ce ai, ca să faci ce poți acolo unde ești!

    Așadar, întreabă-te: ce lucruri mici trebuie să faci acum, ca să fii pregătit pentru lucrurile mari pe care Dumnezeu le dorește mai târziu?!

  • 9 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Este prea puțin lucru pentru voi că ați mâncat pășunea cea bună, iar restul pășunilor voastre l-ați călcat cu picioarele voastre? și ați băut din apele liniștite, iar pe cele rămase le-ați tulburat cu picioarele voastre? Și oile Mele mănâncă ce ați călcat voi cu picioarele voastre și beau ce ați tulburat voi cu picioarele voastre! De aceea, așa le zice Domnul Dumnezeu: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă. Pentru că loviți cu coasta și cu umărul și împungeți cu coarnele voastre pe toate cele slabe până le împrăștiați peste tot; Eu voi salva oile Mele, ca să nu mai fie de pradă, și voi judeca între oaie și oaie“.

    Ezechiel 34.18-22

    În Ezechiel 34, Dumnezeu le vorbește păstorilor lui Israel, mustrându-i pentru faptul că se purtau rău cu oile Sale, profitând de ele și ca și cum le-ar fi aparținut.

    În versetele de mai sus, El îi mustră pe berbecii și pe țapii din turmă pentru faptul că se certau între ei, căutând fiecare locul de conducere în turma lui Dumnezeu. Din nefericire, aceste versete au aplicație nu doar la Israel în vechime, ci și astăzi, căci astfel de certuri apar des și în bisericile și în congregațiile creștine. Cei ce doresc să devină conducători nu sunt mulțumiți cu pășunile verzi și cu apele liniștite pe care Păstorul cel bun li le oferă. Luptându-se unii cu alții pentru supremație, ei strică aceste resurse pentru cei slabi și tineri din turmă. Ei cu siguranță nu se preocupă cu Păstorul cel bun, ci cu obținerea unui loc proeminent, în detrimentul competitorilor lor. Cei slabi suferă pierdere, fiindcă pășunile verzi sunt astfel distruse, iar apele liniștite sunt tulburate; ei ajung descurajați, nevoile nu le sunt împlinite, de aceea pleacă și se risipesc.

    În cele din urmă, Dumnezeu trebuie să intervină: „Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia cea grasă și oaia cea slabă […] Eu voi salva oile Mele, […] voi ridica un singur păstor peste ele, și el le va paște“ (versetele 20-23). Să-L urmăm pe Păstor și să nu ne luptăm unii cu alții!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De aceea, așa zice Domnul Dumnezeul Oștirilor, Domnul: … Urăsc, disprețuiesc sărbătorile voastre … Depărtează de la Mine zgomotul cântărilor tale; și nu voi asculta muzica lirelor tale.

    Amos 5.16,21,23

    „Da, dar numai pe hârtie“

    „Urăsc … Disprețuiesc … Depărtează de la Mine“ – cu aceste cuvinte tulburătoare S-a adresat Dumnezeu poporului Său, prin profetul Amos. Dumnezeu era nemulțumit de faptul că poporul Său participa la manifestări religioase în cinstea Lui, în timp ce inima era departe de El. La fel este și astăzi. Domnul urăște religia omului; El caută inima, conștiința omului, nu formele religioase.

    Într-o zi l-am întrebat pe un tânăr: „Ești creștin?“. — „Da, dar nu sunt un creștin submarin.“ — „Ce vrei să spui cu asta?“ — „Creștini scufundați, care ies la suprafață doar în anumite perioade, cum ar fi Crăciunul și Paștele. Eu îmi manifest credința în fiecare zi…“ Câtă dreptate avea tânărul! Există o flotă întreagă de creștini submarini. Când am pus aceeași întrebare unei doamne, ea a răspuns: „Da, dar numai pe hârtie“. Am apreciat sinceritatea ei. Un certificat de botez nu este un bilet de intrare în rai, nici nu ține pe cineva departe de iad. Numai credința sinceră și neprefăcută în Isus aduce mântuirea.

    În perioada sărbătorilor obișnuiesc să distribui pliante cu vestea bună despre nașterea Mântuitorului. Puțini oameni par interesați. Un domn a remarcat: „Toți sărbătoresc nașterea Lui, dar niciunul nu are nevoie de El“. Observația lui a pus punctul pe „i“. Expunerea unei machete cu ieslea, în vitrina unui magazin, sau sub bradul de Crăciun, fără a avea o inimă pentru Isus, este ceva absurd. Avertismentul urgent al profetului este valabil și pentru noi astăzi. „Căutați-Mă și veți trăi!“ (Amos 5.4).

    Citirea Bibliei: Ţefania 2.1-15 · Marcu 10.46-52

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 8:1-12

    Pentru frumoasa scenă care ocupă acest capitol, Neemia îi cedează locul de onoare lui Ezra, preotului. Ştim c㠄era cărturar priceput în legea lui Moise“ şi de mult timp „îşi îndreptase inima să … înveţe în Israel rân­duieli şi judecăţi“ (Ezra 7.6, 10). Fericită dorinţă, care, la cererea popo­rului, găseşte ocazia să se împlinească! Este vorba de citi­rea clară şi de explicarea Cuvântului lui Dumnezeu. Deschizându-l, Ezra nu uită să-L binecu­vânteze pe Domnul care a dat acest Cuvânt, tot aşa cum astăzi începem prin a mulţumi atunci când în adunare urmează să se citească Scriptura şi să se mediteze asupra ei. În ce-i priveşte pe cei pre­zenţi, nu este suficient să poată pricepe (v. 3); este necesar şi să ia aminte (sf. v. 3). Facem totdeauna aşa în strângerile noastre sau în lectura din familie? Înţele­gerea Cuvântului este mijlocul prin care putem fi noi înşine hrăniţi şi încurajaţi în comu­ni­unea cu Domnul (v. 12). Dar să ne gândim şi la cu­vin­tele „trimiteţi porţii“, ceea ce în­seam­nă să-i facem şi pe cei care n-au fost pre­zenţi să profite de ceea ce ne-a făcut nouă bine.

    Subliniem în încheiere acest verset glorios: „Bu­cu­ria Domnului este tăria voastr㓠(sf. v. 10 – compară cu Ps. 28.7). Şi, mai presus de orice, să-l experi­men­tăm în vieţile noastre!

    CUM SĂ-ȚI ZIDEȘTI STIMA DE SINE | Fundația S.E.E.R. România

    „Te iubesc cu o iubire veşnică…” (Ieremia 31:3)

    După patru sute de ani de viață ca robi în Egipt, iudeii se luptau cu o stimă de sine scăzută. Așa că Dumnezeu a trebuit să le amintească: „Te iubesc cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea! Te voi aşeza din nou, şi vei fi aşezată din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu timpanele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase…” (Ieremia 31:3-4)

    Să reținem cuvintele „a așeza” și „a așeza din nou”. Cum îți poți construi sau reconstrui stima de sine? În trei moduri.

    În primul rând, crezând în dragostea (necâștigată, nemeritată, neschimbătoare și neclintită, a) lui Dumnezeu pentru tine în orice moment.

    În al doilea rând, slujind și dăruind altora. Dacă ai fost victimă în trecut, ai tendința să te concentrezi în mod nejustificat asupra propriei tale persoane. Nu e vorba că vrei să fii egoist, este doar ceea ce simți că trebuie să faci pentru a supraviețui. Cu toate acestea, contrariul este adevărat: să ajuți pe cineva – chiar dacă este vorba despre o schimbare măruntă – îți ridică stima de sine! Este dificil să nutrești sentimente negative față de tine însuți atunci când faci ceva bun pentru altcineva. În plus, adăugarea de valoare în viața altcuiva face ca acea persoană să te prețuiască și mai mult. Se creează un ciclu de sentimente pozitive de la o persoană la alta.

    În al treilea rând, fă ceea ce trebuie, chiar și atunci când este greu. A fi consecvent cu tine însuți și cu valorile tale este un factor remarcabil de creștere a stimei de sine. De fiecare dată când faci ceva care-ți zidește caracterul, devii o persoană mai puternică…

    Cu cât sarcina este mai dificilă, cu atât mai mare este zidirea caracterului! De fapt, te poți „convinge” să te simți bine în pielea ta, deoarece caracterul pozitiv se extinde în fiecare domeniu al vieții tale, oferindu-ți încredere și sentimente pozitive cu privire la tot ceea ce faci.

    Fie acesta Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

  • 8 Decembrie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Rodul dreptății este semănat în pace pentru cei care fac pace.

    Iacov 3.18

    Orice om dorește să aibă pace, însă Biblia ne spune că pacea este făcută. Ea nu se întâmplă pur și simplu. De când păcatul a intrat în lume, tendința omului este către ceartă și separare, nu către pace. El are nevoie de pace, iar cea mai mare dovadă în acest sens este că Hristos a venit să facă pace „prin sângele crucii Lui“, înainte ca noi să putem avea o relație cu Dumnezeu (Coloseni 1.20). Moartea Lui este de asemenea temelia păcii dintre creștini. Așa cum ne învață Efeseni 2.14, zidul de despărțire dintre iudei și națiuni a fost dărâmat, „pentru că El este pacea noastră, care din doi a făcut unul singur“, și, pe aceeași temelie, orice separare naturală dintre cei credincioși a fost dată la o parte.

    Domnul a trebuit să vină în această lume plină de conflicte, pentru a lucra pacea. Acesta este un adevăr minunat, care ne arată că cei care fac pace între credincioși astăzi trebuie să intre și ei într-o atmosferă de conflict, iar acest lucru nu este ușor. Dacă pacea lipsește, starea de lucruri va fi marcată de tensiune, suspiciune, acuzații, mânie, contradicții, critici, lipsă de încredere, vorbire de rău și nemulțumire. Care dintre noi ar dori să fie înconjurat de asemenea lucruri? Și totuși, unii trebuie să le înfrunte, altfel rodul dreptății nu se va arăta niciodată. Cei care pretind o purtare dreaptă din partea celorlalți credincioși nu vor vedea niciodată un astfel de rod, căci rodul dreptății se arată doar atunci când este semănat în pace.

    Proverbe 15.18 ne spune că cineva poate tulbura liniștea și poate crea ceartă – „Omul mânios stârnește ceartă“ – dar și că cel „încet la mânie“ poate curma neînțelegerea și poate aduce pacea. Chiar dacă nu vom fi în stare să aducem pacea într-un conflict, cel puțin să ne ferim să creăm astfel de conflicte! Dumnezeu să ne dea înțelepciunea să ne lăsăm folosiți de El pentru aducerea păcii, după modelul lui Hristos!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Omul moare și rămâne întins … și unde este?

    Mulțumiri dar fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Hristos.

    Iov 14.10; 1 Corinteni 15.57

    Moartea a fost învinsă

    Moartea mamei sale a pus-o pe femeie pe gânduri. Într-o seară l-a întrebat pe soțul ei: „Ce crezi că se întâmplă după moarte?“. — „Totul s-a terminat și gata!“ — „Dar o prietenă spune că acest lucru nu e adevărat. Ea crede în viața eternă.“ Soțul ei s-a enervat destul de tare: „Ea merge la biserică. Acolo oamenii cred astfel de lucruri“. Conversația a continuat. Soția a refuzat să cedeze. În cele din urmă a spus: „Dacă este adevărat că viața vine de la Dumnezeu și continuă după moarte, iar noi decidem în această viață cum vor decurge lucrurile mai târziu, atunci contează cum trăiesc aici. Vor exista consecințe. Nu înțelegi asta?“. Soțul i-a răspuns: „Eu înțeleg asta mai bine decât tine. Dar pur și simplu îmi reprim acest gând, altfel nu aș putea trăi, așa cum o fac“. Cu această replică a încheiat discuția și a părăsit casa.

    Cine continuă, cu orice preț, să trăiască departe de Dumnezeu e nevoit să-și înăbușe orice gând cu privire la El și la eternitate. Sau merge chiar mai departe, așa cum se întâmplă adesea, și ridiculizează întreaga temă. Hristos a învins moartea. De partea Lui vor sta însă doar cei care sunt mântuiți și care au o altă gândire. Ei vin la Hristos, recunoscându-L ca Domn al vieții lor. Iar El le oferă victoria asupra păcatului, asupra morții și asupra diavolului.

    Citirea Bibliei: Ţefania 1.1-18 · Marcu 10.32-45

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Neemia 7:61-73

    Neemia are pe inimă realizarea unui recensă­mânt al poporului. El foloseşte registrul genealo­gic stabilit în timpul primei întoarceri în Ierusa­lim. De aceea, v. 6-73 repetă mai mult sau mai puţin capitolul 2 al cărţii Ezra. Îi găsim aici, spre exemplu, pe descendenţii acelui om care „şi-a luat soţie dintre fiicele lui Barzilai Galaadi­tul şi s-a numit după numele lor“ (v. 63). Barzilai fusese acel bătrân bogat şi respectat care-l întreţinuse pe David şi pe însoţitorii lui la Mahanaim (2 Samuel 19.32). Aici aflăm că gine­rele lui, deşi fusese preot, renunţase odinioa­ră la propriul nume. Alesese să fie chemat după cel al socrului său, deoarece aceasta-i conferea un statut social mai înalt. Care au fost consecin­ţele nefericite? Descendenţii lui au fost excluşi din serviciul preoţiei, ca fiind necuraţi! Să fim atenţi ca nu cumva, din preocuparea pentru întâietate, să ne abandonăm privilegiile de creştini! Există vreo demnitate şi vreo nobleţe mai mare decât aceea de a aparţine familiei lui Dumnezeu, „preoţiei împărăteşti“?

    Această înregistrare a poporului subliniază contrastul cu zilele lui David. Numai seminţia lui Iuda numărase în acel timp patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să scoată sabia: deci de zece ori mai mult decât acum. Dar ceea ce are impor­tanţă nu sunt cifrele, ci credincioşia!

    CREȘTEREA COPIILOR, DUPĂ CUM ÎNVAȚĂ BIBLIA | Fundația S.E.E.R. România

    „Părinților… creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4)

    Plantarea unei semințe este doar prima dintre etapele unui sezon. Urmează udarea, fertilizarea, erbicidarea și protejarea plantei care luptă împotriva dăunătorilor, bolilor, sau vremii nefavorabile. Multe flori și legume au nevoie de țăruși, araci, pergole și tot felul de cadre care să le susțină și să le ajute să reziste și să rodească!

    Grădinarul care nu face altceva decât să semene o sămânță nu ar trebui să fie surprins dacă plantele sale nu ajung niciodată la maturitate. Aproape toate ființele vii din creația lui Dumnezeu se reproduc prin semănarea unei semințe: ființele umane, plantele, păsările, peștii, animalele.

    Când o sămânță este îngropată în pământ, departe de ochii noștri, nu prea putem face nimic pentru a-i influența creșterea. Dar când o nouă plantă – și mai ales un nou copil – intră în lume, atunci se pot vedea rezultatele adevăratei îngrijiri, și ale educației parentale. Parenting-ul pasiv înseamnă să lași un copil să crească în felul său. Dar parenting-ul biblic este cu totul altceva.

    Dacă ești părinte, citește cu atenție aceste versete din Scriptură (iar dacă nu ești părinte, ai putea folosi aceste versete pentru a te ruga pentru părinții din comunitatea ta): „Răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa. Spini şi curse sunt pe calea omului stricat: cel ce-şi păzeşte sufletul se depărtează de ele. Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:4-6); „Cel fără prihană înverzeşte ca finicul şi creşte ca cedrul din Liban. Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru. Ei aduc roade şi la bătrâneţe; sunt plini de suc şi verzi…” (Psalmul 92:12-14)

    Așadar, crește-ți copiii și fii un părinte – după cum învață Biblia!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne