Mana Zilnica

3 Noiembrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Era un om în țara Uț; numele lui era Iov; și omul acesta era integru și drept și temător de Dumnezeu și se abătea de la rău. Și i s-au născut șapte fii și trei fiice. Și averea lui era de șapte mii de oi și trei mii de cămile și cinci sute de perechi de boi și cinci sute de măgărițe și foarte mulți slujitori; și omul acesta era mai mare decât toți fiii Răsăritului.

Iov 1.1-3

Iov era integru. Aceasta nu înseamnă nicidecum că era lipsit de păcate. Dar Iov era un bărbat care nu umbla pe două căi – adică era lipsit de acea slăbiciune inerentă, care îi face câteodată pe oameni să fie încadrați drept oameni dificili. Iov, dimpotrivă, era un bărbat echilibrat. Iov era drept. Dacă era ceva de făcut, atunci el rezolva respectiva lucrare cu seriozitate și conștiinciozitate. Era un bărbat fără viclenii. Urmărea un scop fără ocolișuri și, pentru aceasta, mergea drept înainte. Comportamentul său era sincer. Iov era temător de Dumnezeu. Avea o temere sinceră de Cel Atotputernic, de aceea se temea să facă ceva ce-I displăcea lui Dumnezeu. Iov se abătea de la rău. Ocolea la mare distanță locurile și situațiile unde pândea păcatul, ferindu-se astfel ca nu cumva să intre în păcat.

Iov avea o familie mare. Dumnezeu îi dăruise șapte fii și trei fiice. Apoi avea cirezi uriașe. Aceste multe animale reprezentau bogăția lui materială. El era un multimilionar! Acest lucru nu l-a împiedicat să trăiască însă cu teamă de Dumnezeu. Noi avem uneori o imagine greșită despre credincioșii înstăriți. Bogăția pământească nu trebuie să fie o piedică în a asculta de Domnul și în a-L urma cu credincioșie.

Avem de asemenea o imagine despre comportamentul lui Iov ca tată al familiei. Prin teama sa de Dumnezeu și prin contactele sale cu copiii, aceștia se aflau sub o influență sfințită (1 Corinteni 7.14). El era în legătură cu ei în mod regulat, pentru că avea pe inimă bunăstarea lor spirituală. Aceste puține informații ne permit să presupunem că și copiii lui Iov erau credincioși.

Cele șapte întâlniri anuale arată, pe de o parte, că existau relații bune în familia sa; pe de altă parte însă, credem că sărbătorirea zilelor de naștere ale copiilor săi îl neliniștea pe Iov. El gândea: „Poate că fiii mei au păcătuit și L-au blestemat pe Dumnezeu în inima lor“. A-L blestema pe Dumnezeu în inimă înseamnă a pierde legătura practică cu El. Chiar dacă nu citim că s-a întâmplat acest lucru, îngrijorarea sa părintească era îndreptățită (Romani 13.13).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Isus] a părăsit Iudeea și a mers din nou în Galileea. Și trebuia ca El să treacă prin Samaria. A venit deci la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său. Și acolo era izvorul lui Iacov. Isus deci, fiind obosit de călătorie, S-a așezat astfel lângă izvor.

Ioan 4.3-6

Femeia din Samaria (1)

Cea mai scurtă cale dinspre Iudeea înspre Galileea trece prin Samaria. Iudeii îi evitau pe samariteni, din cauza originii lor și a învățăturilor lor inacceptabile. Prin urmare, unii iudei preferau să ocolească prin valea Iordanului. Domnul Isus însă, fiindcă „trebuia să treacă prin Samaria“, mânat de dragoste vie, a trecut pe acolo și S-a oprit la fântâna din Sihar. În acel loc urma să vină cineva care avea nevoie de El. Iacov, patriarhul poporului Israel, locuise odinioară acolo. Prin urmare, acea regiune și acea fântână aveau o anumită semnificație pentru tradiția religioasă. Fântâna era la o oarecare distanță de cetatea Sihar, la o răspântie, iar Domnul Isus S-a așezat să Se odihnească acolo.

La începutul Evangheliei sale, Ioan Îl descrie pe Domnul dintr-un alt unghi: El este Cuvântul etern, care era cu Dumnezeu și care era El Însuși Dumnezeu. Lumea a fost creată prin El. El este Singurul Fiu, care a devenit Om. Prin El Îl putem cunoaște pe Dumnezeu Tatăl.

Aici însă Îl vedem pe Atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu obosit după călătorie. De ce a cunoscut Domnul Isus oboseala, foamea, setea și suferința? Fiindcă a dorit să experimenteze condițiile în care trăim noi, astfel încât să ne înțeleagă și să ne ajute potrivit cu experiența Sa personală. Ce bunăvoință din partea Fiului lui Dumnezeu!

Citirea Bibliei: Isaia 59.1-21 · Marcu 1.21-34

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 31:1-8

Israeliţii care au răspuns chemării lui Ezechia au trăit experienţa prezenţei Domnului şi a bu­curiei pe care ea o aduce. Ei pleacă acum, plini de entuziasm, pe întreg cuprinsul ţării, pentru a distruge toate urmele religiei idolatre. După ce au experi­mentat în mod personal valoa­rea adevăratei închinări din partea lui Israel, ei reali­zează acum cât de mult se depărtaseră de ea înainte.

Acesta este un adevăr de o importanţă vitală! Pentru a fi în stare să judeci răul, trebuie înainte de orice să-L fi întâlnit pe Dom­nul. Nu poţi să-i ceri cuiva să respingă lumea şi idolii ei; asta ar însemna să-ţi pierzi timpul. Mai întâi trebuie să-i conducem la Isus şi apoi să aşteptăm roadele. Iată lecţia pe care ne-o oferă aici Ezechia!

Binefacerea nu se desparte de celelalte jertfe (vezi Evrei 13.15-16). Cele dintâi roade şi zeciuielile sunt strân­se în grămezi în perioada dintre cele două mari săr­bă­tori anuale care au urmat celei a Paştelui: Cinci­zecimea, în luna a treia, şi săr­­bătoarea Corturilor, în luna a şaptea (v.7). Împăratul aduce din averile lui ceea ce este necesar pentru arderile-de-tot şi poporul îl imită, cum făcuse deja când distrusese falşii dumnezei. Forţa exem­plului este mai mare decât cea a cuvintelor. Să nu uităm faptul acesta şi în ceea ce ne priveşte pe noi (vezi 2 Tes. 3.7-9).

PĂRTĂȘIE, DEPENDENȚĂ, SUPUNERE (2)| Fundația S.E.E.R. România

„Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând…” (Ioan 5:19)

Dacă data trecută ne-am ocupat de prima dintre caracteristicile principale ale relației lui Isus cu Dumnezeu (părtășia), ne uităm acum la a doua: dependența. Corrie ten Boom obișnuia să spună: „Eu sunt doar mănușa, Isus este mâna care o umple și lucrează prin ea.” Aceasta este o imagine a relației lui Hristos cu Tatăl Său ceresc și este o schiță pentru tipul de relație pe care o poți avea și tu cu Dumnezeu.

În Biblie vei observa două lucruri foarte importante despre Domnul Isus:

1) El nu părea să sufere niciodată de teama de a eșua, așa cum facem noi așa de adesea… De ce? Pentru că El Se ruga în mod regulat și primea îndrumări de la Tatăl Său. Știind că acționa pe baza Cuvântului Tatălui și că opera în voia Tatălui, El nu S-a îndoit niciodată. Până când nu L-ai auzit pe Dumnezeu vorbind, ești doar un semn de întrebare. Dar odată ce L-ai auzit pe Dumnezeu, vei deveni un semn al exclamării!

2) Isus știa că nu poate realiza nimic semnificativ fără călăuzirea și puterea Tatălui Său – așa că nu a încercat niciodată s-o facă. Noi, pe de altă parte, spunem că ne încredem în Dumnezeu, dar acționăm ca și cum totul ar depinde de noi. Și rezultatul? Ne prăbușim cu fața la pământ și continuăm să ne întrebăm de ce. Fiecare acțiune a lui Dumnezeu în viața ta este menită să mărească dependența ta de El, nu s-o scadă.

     Cineva a spus aceste vorbe înțelepte: „Nu vei ști niciodată că Hristos este tot ceea ce ai nevoie până când Hristos nu este tot ceea ce ai!” Pentru a te aduce în locul dependenței totale de El, Dumnezeu va permite ca eul tău să fie zdrobit și ca autosuficiența ta să fie dată la o parte. În acel moment vei face o descoperire care îți va schimba viața, și anume: când nu-ți mai rămâne nimic în afară de Dumnezeu – Dumnezeu îți este îndeajuns!

30 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Ei merg din putere în putere, se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion.

Psalmul 84.7

Psalmii nu sunt «cartea de cântări» a creștinului. Printre alte lucruri, cei care au scris Psalmii nu au avut cunoștință despre un Domn înviat, aflat în glorie, nici n-au avut Duhul Sfânt locuind în ei. Psalmii însă exprimă, în mod profetic, simțămintele lui Hristos și ale celor din poporul Său pământesc, care se vor baza pe credincioșia Lui în necazul cel mare. Nu tot ce este scris în Scriptură este despre noi, însă putem fi siguri că totul este pentru noi.

Psalmul 84 va fi împlinit în mod literal atunci când Dumnezeu îi va introduce pe cei răscumpărați din Israel în binecuvântarea mileniului (Psalmul 72; Apocalipsa 20.6). El prezintă o frumoasă expresie a dorinței lor (Psalmul 84.1-4), a dependenței (verstele 5-8) și a devotamentului lor față de El (versetele 9-12). Fiii lui Core, care l-au scris, fuseseră cruțați de judecata care căzuse asupra tatălui lor răzvrătit (Numeri 26.9-11). Și noi am găsit îndurare și har pentru a fi închinători ai lui Dumnezeu, în timp ce călătorim către plinătatea binecuvântării aflate în casa Tatălui (Ioan 14.1-4).

În partea de la mijloc a psalmului sunt menționate „drumurile“ croite în inimă (versetul 5). Cât de bine este să fim ridicați în duh deasupra împrejurărilor vieții, prin cunoașterea faptului că ne îndreptăm către căminul nostru în glorie! Vom avea de suferit în această lume marcată de păcat – valea plângerii – însă privirea în sus transformă chiar și aceste împrejurări dureroase în binecuvântări (versetul 6).

Cum am putea altfel să mergem „din putere în putere“ (versetul 7)? Pavel scrie: „Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi […] De aceea, nu cădem de oboseală, ci chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește zi de zi“ (2 Corinteni 4.7,16). El a dovedit acest lucru pe când se afla în închisoare: „Am putere pentru toate, în El, care mă întărește“ (Filipeni 4.13).

Trebuie să umblăm cu integritate și să ne încredem în Dumnezeu, pentru a putea să ne bucurăm de ajutorul și de binecuvântarea Lui, iar sursa acestora se găsește în harul și în gloria Sa, care niciodată nu falimentează (Psalmul 84.11,12).

S. Attwood

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cu cele pieritoare, argint sau aur, ați fost răscumpărați din felul vostru deșert de viețuire moștenit de la părinți,  ci cu sângele prețios al lui Hristos, ca al unui miel fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.18,19

Prețul unei vieți

Confruntate cu epidemia din anii trecuți, multe țări și-au blocat populația în casă, chiar cu prețul paralizării sistemului economic național și al cheltuielilor exorbitante pentru a evita decesele. Folosind ca bază de date sumele cheltuite de către statele europene în lupta cu virusul, s-a calculat că, în Europa, „prețul“ mediu al unei vieți omenești este de câteva milioane de euro!

În urmă cu aproximativ 2.000 de ani, prețul vieții lui Isus a fost estimat la „30 de arginți“ – „prețul frumos cu care am fost prețuit de ei“ (Zaharia 11.12,13). Iuda și-a trădat Învățătorul pentru această sumă infimă. Isus cel disprețuit de oameni are o valoare infinită pentru Dumnezeu Tatăl. El este „singurul Său Fiu iubit“. Cu toate acestea, apostolul Pavel trebuie să spună: Dumnezeu „nu L-a cruțat pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți“ (Romani 8.32).

Tu însuți, iubit cititor, ai o mare valoare pentru inima lui Dumnezeu. Noi am căzut toți în sclavia lui Satan, un stăpân aspru și crud, care nu dă nimic, ci doar cere, iar Dumnezeu a trebuit să ne „răscumpere“, plătind un preț mare, „sângele prețios al lui Hristos“ (1 Petru 1.19). Dumnezeu a dat ceea ce avea mai scump, pe Fiul Său iubit. Ești căutător de fericire. Acesta este adevăratul obiectiv al omului. Bunăstarea nu dă fericire; dacă ai inima neliniștită, la ce îți poate servi banul și tot ce dă pământul? Fericirea e în Isus. El a plătit prețul ca tu să fii în pace cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Isaia 55.1-13 · Evrei 13.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 29:1-19

Deşi Cronicile nu menţionează aceasta, am atins punctul în care Domnul, prin împăratul Asi­riei, vine să le ducă în robie pe cele zece seminţii ale lui Israel. Ahaz I-a dat lui Dumnezeu toate moti­vele ca să facă acelaşi lucru şi împărăţiei lui Iuda. Totuşi harul mai are încă o resursă, pe care nimic n-o lăsa să se întrevadă. Această resursă este un împărat credincios: Ezechia. Prin provi­denţa lui Dumnezeu, el a scăpat de îngrozitorul sacrificiu al co­piilor în cinstea lui Moloh, pe care fraţii lui l-au suferit (28.3; 2 Îm­pă­raţi 23.10). El este „un tăciune scos din foc“ (Zaharia 3.2). Ne putem da seama cât de mult trebuie să fi suferit acest tânăr în timpul domniei infame a tatălui său. Ca urmare, încă din prima lui zi pe tron, fără a pierde nici un moment, începe acţiunea de curăţire cu ajutorul preoţilor şi al leviţilor, care sunt men­ţio­naţi pe nume. El începe în prima zi a primei luni a întâiului an (v. 3, 17)! Dragi prieteni, dacă n-aţi făcut încă aşa, începeţi fără întârziere să vă puneţi inimile în ordine. Deschideţi-I larg uşa, Lui, care doreşte să intre. Aruncaţi afară necură­ţia tolerată sub domnia de până acum a prinţului întune­ricului. Sfinţiţi-vă inimile pentru Domnul Isus Hristos. El vrea să facă din ele o casă a Lui, de acum pentru totdeauna.

IZBÂNDA VINE DE LA DOMNUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Eu le-am răspuns: „Dumnezeul cerurilor ne va da izbânda. Noi, robii Săi, ne vom scula şi vom zidi…” (Neemia 2:20)

Ierusalimul avea zidurile dărâmate și era lipsit de apărare împotriva dușmanilor săi. Așa că Neemia a adunat o echipă pentru a reconstrui zidurile. El nu avea nicio pregătire pentru această muncă – nu era arhitect sau constructor. Ierusalimul era departe, iar el nu fusese niciodată acolo. Oricum ai privi lucrurile, el nu era calificat pentru această sarcină.

Acesta este un numitor comun cu mulți dintre oamenii pe care Dumnezeu i-a folosit într-un mod remarcabil. Noe era fermier, când a fost chemat să construiască ditamai corabia în deșert. David a fost cioban, dar a doborât fără ezitare un filistean gigantic. Neemia, un fel de barman, a simțit chemarea de a reconstrui zidurile Ierusalimului.

Când vine vorba de a face voia lui Dumnezeu, pasiunile rânduite de Dumnezeu sunt considerabil mai importante decât orice abilitate umană cu care putem contribui. De fapt, Dumnezeu ne folosește adesea în slujirea în care suntem cei mai nepricepuți! În acest fel, El primește toate laudele.

Dar înțelege un lucru: atunci când Dumnezeu îți dă o „povară”, o „pasiune” sau o „viziune”, ai de făcut o alegere. Neemia avea deja o slujbă bună. Să fii paharnicul regelui era ca și cum ai fi fost mâna lui dreaptă. Nu se bucura doar de siguranța locului de muncă, se bucura de avantajele și privilegiile poziției sale. Ar fi fost confortabil să rămână acolo unde era. Dar dacă ar fi ales să facă asta, ar fi ratat voia lui Dumnezeu, ar fi ratat șansa de-a avea o carte care să-i poarte numele în Biblie și nu ai fi auzit despre el chiar acum.

Te-a chemat Dumnezeu să faci ceva (pe toți copiii Lui îi cheamă) și te simți necalificat? Trebuie să reții că atunci când Dumnezeu te cheamă, El te echipează, îți oferă resurse, te călăuzește și îți garantează succesul!

29 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Deci, după cum L-ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să umblați în El.

Coloseni 2.6

Apostolul face apel la lucrurile pe care ei le primiseră ca o experiență personală. Și care erau acestea? Nu un sistem de învățături, nu un ansamblu de adevăruri, ci Hristos Însuși, Persoana Sa, care devenise obiectul credinței și al dragostei lor. Era Hristos, în întregime, expresie a tuturor Numelor atribuite Lui: Hristosul, Cel care S-a dat pentru noi; Isus, sau Iahve Mântuitorul, acesta fiind Numele Său personal; Domnul, Cel care are autoritate.

Totul se grupează în jurul Lui, se raportează la El, iar toată învățătura creștină nu constă în altceva decât în prezentarea a ceea ce este El, a ceea ce El a făcut, și a împlinirii planurilor lui Dumnezeu legate de gloria Persoanei Sale. A-L cunoaște pe Hristos înseamnă a-L cunoaște pe Dumnezeu, dragostea, viața, mântuirea și gloria. Cine L-a primit pe Hristos în inima lui, prin credință, prin lucrarea și prin puterea Duhului Sfânt, posedă toate aceste lucruri; ce mai trebuie adăugat? Ceea ce apostolul spune în continuare: „Așa să umblați în El“; nu numai pentru El, prin El sau cu El, ci și în El, lucru care implică o comuniune intimă cu El, aceasta fiind rezultatul conștientizării faptului că suntem uniți cu El.

În această comuniune experimentăm tot ceea ce este El în dragoste, în har, în ceea ce înseamnă viața și puterea, iar toate acestea se reflectă în umblarea noastră, în purtarea noastră zilnică. Această comuniune intimă ne face să îndepărtăm, din instinct, tot ceea ce ar putea aduce atingere glorioasei Sale Persoane.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine își iubește viața, o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața eternă. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și, unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.

Ioan 12.25,26

Thomas Morus – cancelarul Angliei

Principiul de a-și da viața pentru a salva viața a fost realizat perfect în Hristos. Cât de mulți oameni iubesc viața aici și acum, în această lume, și nu se gândesc deloc la Dumnezeu și la eternitate! Viața acestora va sfârși în moarte și în judecată.

Dar oricine renunță să trăiască o viață fără Dumnezeu în această lume și se încredințează lui Isus primește deja viața eternă, cu perspectiva gloriei cerești. Credincioșii Îl slujesc pe Domnul care a fost răstignit de lume, dar a fost înviat de Dumnezeu și înălțat la cer. Prin urmare, oricine Îl urmează pe El trebuie să fie pregătit pentru suferință, rușine și dispreț, în această lume, și, pe de altă parte, de perspectiva gloriei eterne care îl așteaptă la Tatăl. Această stare de inimă este recunoscută și onorată de Tatăl ceresc. Într-o zi, acest lucru va fi văzut de întreaga lume.

Cele mai înalte onoruri pe care le acordă această lume sunt lipsite de valoare. Nici onorurile și nici eșafodul nu trebuie să ne abată de la drumul către cer. Iată un frumos exemplu: Thomas Morus, renumitul cancelar al Angliei, se afla în apogeul gloriei când a căzut în dizgrația regelui Henric al VIII-lea din cauza credinței. Soția lui l-a vizitat în închisoare și îl implora: „De ce, prin refuzul tău de a te lăsa de Isus, arunci întreaga familie în cea mai disperată mizerie?“. — „Dar cât aș mai putea trăi?“, a întrebat el. — „Cel puțin 20.“ — „Și, pentru 20 de ani pământești, vrei să-mi lepăd mântuirea eternă?“

Citirea Bibliei: Isaia 54.1-17 · Evrei 13.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 28:16-27

Insensibil la harul care-i adusese înapoi pe captivii poporului său, Ahaz se cufundă tot mai adânc în rău. El caută acum ajutor de la îm­păratul Asiriei. Însă este scris: „Blestemat să fie omul care se încrede în om şi [care] îşi face car­nea braţ al său“ (Ieremia 17.5). În pofida bogăţiilor pe care Ahaz i le oferă în dar lui Tilgat-Pilneser prin jefuirea templului, acest ultim împărat nu-i este de nici un folos (v. 21). Astfel, nelegiuitul Ahaz adaugă mai mult păcatelor sale. Ajutorul pe care nu-l pri­meşte din partea oamenilor îl caută la idoli, altfel spus, la demoni (1 Corinteni 10.20)! Şi nu numai că nu primeşte ajutor, dar ceea ce în­treprinde îi va aduce căderea.

În acelaşi timp, pentru a umple măsura, Ahaz închide porţile templului, cum face cineva unei case de vânzare sau abandonate. Interzice intrarea în sfântul locaş, după ce l-a umplut cu murdării şi necurăţii (29.5,16). Dar de­claraţia Scripturii este explicită: „Dacă cineva distruge templul lui Dumnezeu, pe acela îl va distruge Dum­nezeu“ (1 Corinteni 3.17). Da, pa­ha­rul răutăţii acestui om s-a umplut! Ahaz moare, nefi­ind socotit demn nici măcar pentru un loc în mor­mântul predecesorilor lui.

ÎMBUNĂTĂȚEȘTE-ȚI VORBIREA DESPRE TINE ÎNSUȚI | Fundația S.E.E.R. România

„Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” (Psalmul 34:1)

Tu ai o conversație permanentă cu tine însuți, indiferent dacă-ți dai seama de asta sau nu… Cum este această conversație? Te încurajezi, sau te condamni? Dacă ești pozitiv, atunci îți întărești imaginea pozitivă de sine. Dacă ești negativ, îți slăbești stima de sine, dar și inima.

Dacă vrei cu adevărat să-ți îmbunătățești viața, atunci trebuie să-ți îmbunătățești modul în care te gândești la propria persoană. Și pentru a face asta, trebuie să schimbi felul în care vorbești cu tine însuți. Și cu cât îmbătrânești, cu atât ești mai responsabil pentru felul în care gândești, vorbești și crezi.

Nu ai deja destule probleme? De ce să-ți faci și mai multe descurajându-te cu vorbe negative despre sine? Transformă-te în propriul tău încurajator! De fiecare dată când faci o lucrare bună, complimentează-te! De fiecare dată când alegi disciplina în locul unui moft, nu-ți spune că ar fi trebuit să faci asta oricum; apreciază cât de mult te ajuți pe tine însuți. De fiecare dată când faci o greșeală, nu repeta tot ceea ce este greșit la tine; spune-ți că plătești prețul creșterii și că vei învăța să faci mai bine data viitoare.

Când în mintea ta vin gânduri negative despre tine, rostește promisiuni din Scriptură și crede-le! David a recunoscut importanța vorbirii despre sine și și-a umplut mintea cu binecuvântarea Domnului, așa că a putut spune: „Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna în gura mea.” Sau (Psalmul 103:2): „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Sau: „Zic despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (Psalmul 91:2)

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este aceasta: îmbunătățește-ți vorbirea despre tine însuți!

28 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Pace vouă!

Ioan 20.19

Nicăieri în Vechiul Testament nu găsim o astfel de urare. Nici măcar atunci când Domnul Isus trăia pe pământ nu auzim o astfel de urare. Numai după ce Domnul a înfăptuit lucrarea de la cruce și a înviat, le-a spus ucenicilor Săi: „Pace vouă!“. Mai întâi a trebuit să fie pusă pe crucea de la Golgota temelia și, prin sângele Său, să fie făcută pacea, ca apoi să se poată vorbi despre pacea pentru oamenii pierduți, vinovați.

„Deci, fiind îndreptățiți din credință, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos“ (Romani 5.1). Aceasta este pacea între un Dumnezeu sfânt și drept și oamenii păcătoși. După moartea și învierea Domnului Isus, aceasta este poziția cunoscută a tuturor adevăraților credincioși.

Dar Scriptura mai vorbește și despre o altă pace: „Vă las pacea; vă dau pacea Mea“ (Ioan 14.27). Aceasta este pacea pe care a savurat-o Domnul Isus când a fost aici pe pământ în împrejurări asemănătoare cu ale noastre. El a savurat o pace netulburată, din cauză că niciodată nu a existat ceva între El și Tatăl și pentru că împrejurările nu L-au putut neliniști, oricât de dureroase au fost. El a mers pe calea credinței, care este calea ascultării depline și a încrederii nemărginite în Tatăl. Tronul lui Dumnezeu nu se clatină niciodată prin necredința sau prin dușmănia oamenilor. Dumnezeu conduce toate lucrurile și nimic nu se poate întâmpla, decât ceea ce îngăduie El. Noi știm că El este Tatăl nostru și că ne iubește. Dacă avem încredere deplină în El, împrejurările nu ne vor neliniști nici pe noi și nici nu ne vor clătina. Atunci vom putea savura aceeași pace pe care o savurează Dumnezeu și pe care Domnul Isus a savurat-o pe acest pământ (Filipeni 4.7).

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi am văzut și mărturisim că Tatăl L-a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.

1 Ioan 4.14

Iosif și David

Să privim în Vechiul Testament la două exemple de oameni credincioși care sunt antetipuri ale Domnului Isus Hristos. Unul este Iosif, fiul lui Iacov, celălalt este David, fiul lui Isai.

Iosif a fost trimis de tatăl său pentru a se interesa de starea fraților săi. Fiind ascultător, a plecat, deși se aștepta ca frații săi, care îl urau, să nu îl primească tocmai prietenos. Bănuiala lui s-a adeverit, căci ei, imediat ce l-au văzut apropiindu-se, au și pus la cale planuri nemiloase, cum să scape de el. Și nici nu a ajuns bine, că l-au și dezbrăcat de cămașa lui și l-au aruncat într-o groapă. În cele din urmă l-au vândut unor negustori ambulanți pentru douăzeci de arginți.

David de asemenea a fost trimis de tatăl său la frații lui, care erau angajați în serviciul militar, în armata împăratului. Fără să ezite, David a plecat la ei dis-de-dimineață, însă primirea pe care i-au făcut-o frații săi a fost la fel de rece și de ostilă. Când i-a întrebat pe soldați despre uriașul Goliat, fratele lui cel mare, Eliab, l-a perceput greșit și i-a dat un răspuns aspru.

Fiul lui Dumnezeu, pe care Tatăl L-a trimis în lume ca Mântuitor, a știut de la bun început ce Îl aștepta. El a venit pe pământ ca Om pentru „bunăstarea“ fraților Lui, dar aceștia s-au dovedit a fi dușmani ai lui Dumnezeu. El a fost gata să-Și jertfească viața, pentru ca ei să poată fi împăcați cu Dumnezeu. Astăzi noi suntem trimiși în lume să le spunem semenilor noștri că Dumnezeu le oferă iertarea de păcate și că îi dorește pentru eternitate în Casa Lui din ceruri, prin credința în Isus.

Citirea Bibliei: Isaia 53.1-12 · Evrei 12.18-29

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 28:1-15

În contrast cu Iotam, despre care se amintesc numai lucruri bune, nici un cuvânt favorabil nu se poate spune despre fiul său, Ahaz. Aceasta a fost o domnie îngro­zitoare, în timpul căreia nimic nu-i lipseşte din ce-L putea mânia pe Dumnezeu. În ce stare a căzut poporul lui Iuda!

Ca să-i pedepsească, Dumnezeu îi foloseşte, pe rând, pe împăraţii Siriei şi ai Israelului. Ul­timul ucide o sută douăzeci de mii de oameni într-o singură zi şi ia două sute de mii captivi. Dar lecţia, aşa cum vine să declare profetul Oded, este atât pentru învingător, cât şi pentru cel învins.

Oare nu este şi pentru noi la fel?

Înainte de a-i ju­deca pe alţii, să ne întrebăm dacă înăuntrul nos­tru n‑avem vreun păcat împotriva Dumnezeului nostru (v.10; Matei 7.2-4). Oded a vorbit despre acest lucru bărbaţilor lui Israel. Patru dintre ei, men­ţionaţi pe nume, sunt pro­fund mişcaţi şi intervin în favoarea sărmanilor captivi. Apoi, nesa­tisfăcuţi doar cu obţinerea eliberării lor, se în­gri­­jesc şi de nevoile acestora, după care-i duc înapoi în Iuda. Ei pun în practică învăţătura de la Rom. 12.20-21.

Iată un frumos exemplu de dragoste şi de devo­tament! Nu ne face el să ne gândim la felul în care s-a pur­tat samariteanul din parabolă (Luca 10.33-34)?

CUM SĂ SCAPI DE SINDROMUL EȘECULUI| Fundația S.E.E.R. România

„În toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37)

Dacă ai fost abuzat, respins sau abandonat, pericolul este să te rușinezi și să capeți o imagine de sine foarte proastă. Diavolul știe lucrul acesta, așa că îți va ataca încrederea personală ori de câte ori va găsi o portiță. El vrea ca tu să crezi că ești un „neica-nimeni”, pentru că fără încredere nu vei înainta niciodată și nu vei încerca să faci lucrurile pe care vrei cu adevărat să le faci. El nu vrea ca tu să îndeplinești planul lui Dumnezeu pentru viața ta. Dacă te poate face să crezi că ești incapabil, atunci nici măcar nu vei încerca să realizezi ceva valoros. Și chiar dacă faci un efort, teama ta de eșec îți va pecetlui înfrângerea (la care, din cauza lipsei de încredere, probabil că te așteptai de la început)!

Acest lucru este adesea denumit „sindromul eșecului”.

Eșuezi din cauza unor convingeri greșite, și continui să ai convingeri greșite pentru că eșuezi. Este greu să știi care a fost prima, dar te trezești într-o capcană din care nu poți ieși.

Care este răspunsul? Ca un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, Biblia spune că ești „în Hristos”; Isus l-a învins pe Satan și a triumfat asupra lui la cruce. Și pentru că ești „în Hristos”, victoria Lui este victoria ta.

Așa că ieși din „sindromul eșecului” și începe să ai biruințe în viață.

Nu eu sau vreun alt om îți spune asta, ci Dumnezeu prin Cuvântul Lui: „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” Să reținem cuvântul „totuși”: indiferent ce ți s-a întâmplat în trecut, Dumnezeu ți-a pregătit un viitor minunat – dacă te încrezi în El!

27 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Moise s-a suit din câmpiile Moabului pe muntele Nebo, pe vârful Pisga, care este în dreptul Ierihonului. Și Domnul i-a arătat toată țara.

Deuteronom 34.1

Greșeala lui Moise (4)

Moise a avut acum parte de un har deosebit de la Dumnezeu. Cu toate că Domnul nu i-a îndepărtat încercarea, El i-a îndulcit pedeapsa. Dacă noi, ca oameni credincioși, suntem neascultători, Dumnezeu ia măsuri de educare. Ele sunt adesea foarte grele. Ne lovesc dur. Dar, dacă ne plecăm sub ele, atunci Domnul ne îndulcește situația care este o urmare a neascultării noastre.

Așa a făcut El și cu Moise. L-a luat cu Sine pe muntele Pisga și i-a cerut: „Ridică-ți ochii spre apus și spre nord și spre sud și spre răsărit și privește-o cu ochii tăi“ (Deuteronom 3.27). De pe acest munte, Moise a putut vedea toată țara Canaan. Însuși Dumnezeu i-a arătat-o. Dar El i-a confirmat, de asemenea: „Tu nu vei trece Iordanul acesta“. În îndurarea Sa, Dumnezeu ne ajută și pe noi să purtăm greul – pe care l-a așezat asupra noastră și nu-l mai îndepărtează – să nu descurajăm. Dacă ne plecăm sub mâna Sa puternică, El ne ajută și ne ușurează povara. Nu-i așa că avem un Dumnezeu minunat?

Dumnezeu l-a onorat pe slujitorul Său fidel prin faptul că El Însuși l-a înmormântat. Acest lucru nu-l găsim la niciun alt om. Pentru că nimeni nu a știut unde este mormântul său, nu s-a putut face din mormântul său un loc de pelerinaj sau un templu al idolilor. În versetul 9 din Epistola lui Iuda observăm că diavolul a avut probabil tocmai o asemenea intenție. Dumnezeu este împotriva oricărei idolatrizări a omului; cu toate acestea, El l-a onorat pe slujitorul Său. El a spus despre Moise: „Și nu s-a mai ridicat profet în Israel ca Moise, pe care să-l fi cunoscut Domnul față către față“ (Deuteronom 34.10).

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și noi eram altădată fără minte, neascultători, rătăciți, robiți diferitelor pofte și plăceri, trăind în răutate și în invidie, vrednici de a fi urâți și urându-ne unii pe alții. Dar, când s-a arătat bunătatea și dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, El ne-a mântuit.

Tit 3.3-5

Judecătorul Clement și condamnatul său

Charles Colson (1931-2012), un consilier al Președintelui Nixon, a fost antrenat în afacerea Watergate (un scandal politic care a implicat spargerea clădirii de birouri Watergate) și întemnițat pentru câteva luni. Când a devenit credincios, el și-a dedicat tot timpul pentru vestirea evangheliei în închisorile din America. Vizitatori voluntari se alăturau frecvent grupului său, numit „Prietenii în închisoare“, pentru a le spune evanghelia prizonierilor.

După una dintre aceste vizite, trecând prin punctul de control de la ieșirea din închisoare, Colson a observat că unul dintre vizitatori, însuși judecătorul Clement, nu a mai urmat grupul. S-a întors și l-a găsit în celula prizonierului James Brewer. „Numai o clipă“, i-a spus el, „e ceva important. Știi, eu am fost judecătorul care l-a condamnat pe James la pedeapsă maximă. Dar acum el este fratele meu și avem nevoie de un moment să ne rugăm împreună“. — „Am rămas uluit în pragul acelei celule“, relatează Colson, „căci în fața mea se aflau doi bărbați, unul cu putere, celălalt fără nicio putere, unul alb, altul negru, unul care condamnă, altul condamnat“.

Oriunde, în afara Împărăției lui Dumnezeu, acel prizonier ar fi fost gata să-l atace pe cel care l-a condamnat atât de aspru și care l-a trimis în acea celulă. Dar acum ei erau acolo în consens, se rugau, iar pe fețele lor se putea citi fericirea. Părăsind închisoarea, judecătorul Clement i-a mărturisit că zilnic se rugase pentru Brewer din momentul în care îl condamnase, cu patru ani în urmă.

Citirea Bibliei: Isaia 52.1-15 · Evrei 12.12-17

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 27:1-9

Acest scurt capitol evocă numai lucruri bune despre Iotam, fiul şi succesorul lui Ozia. Cu toate că şi el a devenit puternic (v. 6), a ştiut să tragă învăţăminte din îngro­zi­toa­rea lecţie primită de tatăl său, cum subliniază v. 2. Iată un semn de înţelepciune! Dacă învăţăm din expe­rienţa altora, vom evita să trecem personal prin aceeaşi şcoală dureroasă. Iotam triumfă asu­pra fiilor lui Amon. Care este secretul lui? Să-l reţinem, dacă dorim să obţinem şi noi această putere divină: „Şi-a rânduit căile înain­tea Domnului Dum­nezeului său“ (v. 6). A-şi rândui necurmat căile în­sea­mnă a-şi acorda mersul potrivit instrucţiunilor Scrip­tu­rilor şi a păşi înaintea lui Dumnezeu pe o cale care primeşte aprobarea Lui. „Cumpăneşte cărarea picioarelor tale şi toate căile tale să fie bine rânduite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stân­ga; depărtează-ţi piciorul de la rău“ (Prov. 4.26-27).

Cu tristeţe vedem că poporul nu urmea­ză exem­plul acestui împărat credincios! Ba înc㠄poporul se strica tot mai mult“ (v. 2). De aceea, domnia lui Iotam nu poate fi con­siderată o peri­oadă de renaştere, ca cea pe care Duhul lui Dum­nezeu o va produce în timpul domniilor lui Ezechia şi a lui Iosia.

RUGĂCIUNEA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase.” (Luca 18:1)

Un masterand de la Universitatea Princeton a intrat odată în biroul lui Albert Einstein și l-a întrebat: „Ce a mai rămas de cercetat în lume pentru o lucrare originală de dizertație?”

Genialul om de știință a răspuns scurt: „Despre rugăciune!” Einstein nu a fost singura persoană care a fost curioasă cu privire la rugăciune. Domnul Isus ne-a dat învățătură despre rugăciune, iar motivul a fost acela că ucenicii i-au cerut acest lucru. Poate că nu au dorit să scrie dizertații pe această temă, dar au vrut să știe cum să se roage. Este singurul loc și moment din Biblie în care cineva învață clar pe altcineva cum să se roage… și totul a plecat de la cererea ucenicilor. Biblia spune: „Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1) Cred că ucenicii L-au analizat pe Isus în timp ce Se ruga. Aparent, felul în care Se ruga El era atât de diferit de felul în care se rugau ei, încât au spus: „Învață-ne să ne rugăm așa cum te rogi Tu!”

Înainte ca Isus să hrănească mulțimea în mod supranatural, să-Și aleagă cei doisprezece ucenici sau să potolească furtuna de pe Marea Galileei, El și-a făcut timp să Se roage. Iar rezultatele rugăciunilor Sale au fost atât de uimitoare încât ucenicii au spus: „Doamne, învață-ne să ne rugăm!”

Rugăciunea nu înseamnă doar să Îi spui lui Dumnezeu ce ai nevoie, ci să te apropii de Dumnezeu. După cum scria un pastor: „Este aproape ca și cum Dumnezeu ar spune: „Nu-mi aduce lista ta de cumpărături. Știu deja ce este pe ea. Ne vom ocupa de asta mai târziu. Adu-mi inima ta. Adu-mi dragostea ta. Adu-mi atenția ta întreagă!”

Rugăciunea nu înseamnă în principal să obții lucruri de la Domnul, ci înseamnă să petreci timp cu Domnul!

26 Octombrie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Suie-te pe vârful Pisga și ridică-ți ochii spre apus și spre nord și spre sud și spre răsărit și privește-o cu ochii tăi: pentru că tu nu vei trece Iordanul acesta.

Deuteronom 3.27

Greșeala lui Moise (3)

De ce a procedat Domnul așa de dur cu Moise? Putem observa trei motive:

1. Pentru că Moise a lovit pentru a doua oară stânca, în loc să-i vorbească, distrugând astfel imaginea care indică spre jertfa Domnului Isus, săvârșită o dată pentru totdeauna.

2. Pentru că Moise a lovit stânca cu toiagul său. Astfel, el a pus un semn al judecății, cu toate că Dumnezeu a vrut să acționeze în har. Și, în ciuda acestei greșeli, Domnul în har a lucrat.

3. Pentru că Domnul a vrut să-Și proslăvească măreția Sa prin judecată. Ca să înțelegem la ce se referă acest lucru, să privim la un exemplu: o mamă le poruncește copiilor ei ceva sub amenințarea pedepsei; dacă ei nu urmează porunca ei, ea trebuie să dispună exercitarea pedepsei anunțate, altfel își pierde autoritatea în fața copiilor. Așa acționează și Dumnezeu. Dacă El poruncește sau rânduiește ceva în Cuvântul Său, El trebuie – dacă noi nu ascultăm de El – să acționeze educând, pentru a-Și preamări măreția.

Moise s-a plecat sub mâna lui Dumnezeu, care îl educa.

«În loc să suspini cu amar, fii smerit», sunt versurile unei cântări – și acest lucru l-a făcut Moise.

M. Billeter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că Mă iubește, Îl voi salva, Îl voi pune pe înălțime, pentru că a cunoscut Numele Meu.

Psalmul 91.14

„Îl voi salva“

Avem tendința să ne gândim mai mult la dragostea lui Isus față de noi, decât la dragostea lui Isus față de Dumnezeul Său. Totuși, prima cerință a legii, pe care numai Domnul Isus a împlinit-o, este: „Să-L iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată puterea ta și cu toată gândirea ta“ (Luca 10.27). Și acest lucru este eminamente evident.

Dragostea Lui față de Dumnezeu este motivul care a stat la baza comportamentului și a îndemnurilor Sale în toate lucrurile. Aceasta a fost demonstrată nu numai în condiții ușoare sau plăcute, ci și în suferințele pe care le-a îndurat constant într-o lume potrivnică lui Dumnezeu. În fața ostilității și a persecuțiilor, El a acționat mereu în har și adevăr, fiind plin de iubirea Celui care L-a trimis în lume și pe Care L-a revelat.

Chiar și atunci când oamenii plini de ură au pus mâinile pe Fiul cel Sfânt al lui Dumnezeu și L-au răstignit, vedem perfecțiunea dragostei Lui prin modul în care acceptă toate fără murmur. Apoi, în supunere deplină față de voia lui Dumnezeu, El Se oferă pe Sine ca jertfă pentru păcat și suferă judecata pe care o meritam noi. Răspunsul lui Dumnezeu este pe măsură: „Îl voi salva“. Cum Și-a câștigat El dreptul la această salvare? El a înviat, triumfând asupra puterii păcatului, a morții și a lui Satan. Dumnezeu L-a înălțat foarte mult, așezându-L pe tronul Său. El este demn de toată cinstea și adorarea noastră!

Citirea Bibliei: Isaia 51.12-23 · Evrei 12.1-11

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Cronici 26:16-23

Cinci împăraţi: Asa, Iosafat, Ioas, Amaţia, Ozia! Cinci istorii având între ele o tragică similitudine! De cinci ori, după un început cu succes al dom­ni­ei, câte o capcană diferită a dus la o cădere fata­lă.

Să reţinem bine numele fiecăruia dintre aceste laţuri, pentru că vicleanul Vrăjmaş n-a încetat să le folosească pentru a-i face pe copiii lui Dumne­zeu să se poticnească. La Asa a fost sprijinirea pe ajutorul lumii; la Iosafat, alianţa şi prietenia pe care a legat-o. Ioas a căzut când a fost flatat, în timp ce Amaţia s-a întors la idoli. În sfârşit, aici vedem mândria spirituală (1 Ioan 2.16) făcându-l pe Ozia să se prăbuşească.

Numele acestui împărat înseamn㠄puterea lui Dumnezeu“; vine însă momentul când va fo­lo­si această putere pentru sine însuşi, ceea ce îi va aduce căderea (v.16). În faţa preoţilor pe care are îndrăzneala să-i înlocuiască din funcţiile lor sfinte, mâna lui Dumnezeu îl loveşte solemn, într-un fel vizibil pentru toţi (Prov. 16.18). Mândria se află în adâncul inimii fiecăruia dintre noi înain­te de a apărea în afară, ca lepră pe frunţile noas­tre. Dacă noi o judecămimediat, Dumnezeu nu va mai fi constrâns să ne aplice o pedeapsă, poate prin umilirea noastră în public.

RUGĂCIUNEA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…” (Luca 11:1)

Demonstrând un nivel neobișnuit de onestitate, un pastor spunea: „Rugăciunea este cea mai mare luptă pe care o am. Este dificil să menții o viață de rugăciune consecventă și, mai ales, este dificil să menții convingerea că aceasta face vreun bine uneori… Rugăciunea nu este ceva natural pentru majoritatea dintre noi. Știm că ar trebui să fie un dialog, dar de multe ori pare un monolog. Și parcă nu e nimic mai rău decât să încerci să vorbești cu cineva care nu îți răspunde!

Nu ne place să recunoaștem, dar de multe ori ceea ce ne întrebăm cu adevărat despre rugăciune este: „Cum pot să mă rog astfel încât Dumnezeu să-mi dea ceea ce vreau?” Un băiețel a fost întrebat dacă își spune rugăciunea în fiecare seară. El a răspuns: „Nu, în unele nopți nu am nevoie de nimic!”

Rugăciunea nu se referă la cuvintele specifice pe care le folosești sau la durata de timp pe care o petreci rugându-te. Este vorba despre cunoaștere. Este vorba despre construirea unei relații. Dacă ai ceva de discutat cu cineva, ai putea spune: „Trebuie să găsim un loc și-un timp să putem vorbi!” Vrei să te asiguri că ești auzit și că auzi ce are de spus cealaltă persoană.

Atunci când elimini zgomotul acestei lumi, îți maximizezi capacitatea de a-L auzi pe Dumnezeu și Îi arăți lui Dumnezeu că iei în serios relația ta cu El!” Psalmistul vorbește despre „Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui Atotputernic…” (Psalmul 91:1).

Așadar, ai tu un „loc tainic” unde poți fi singur cu Dumnezeu? Poate fi oriunde… dar găsește un loc unde să mergi și să vorbești cu Dumnezeu!