Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 19 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toți bătrânii lui Israel au venit la împărat în Hebron și David a făcut legământ cu ei în Hebron înaintea Domnului și au uns pe David împărat peste Israel.

    1 Cronici 11.3



    Recunoscut de întreaga națiune ca fiind cârmuitorul ales de Dumnezeu, el începe imediat lucrarea de lărgire a granițelor ei și de eliberare de sub vrăjmașii care o apăsau. Iebusul, fortăreața iebusiților, este luat și transformat în cetatea lui David, unde el domnește în putere, devenind tot mai mare și manifestând astfel faptul că Domnul Oștirilor era cu el. Vitejii care împărtășiseră împreună cu el lepădarea sa sunt acum părtași la puterea lui și la slava care-i aparținea. Aceasta este o imagine a adevăratului David, „Preaiubitul” lui Dumnezeu, care urmează să fie arătat manifestând autoritate asupra întregului pământ, atunci când cei care sunt acum alipiți de El, ca fiind lepădat, își vor avea puterea lor împreună cu El atunci când va împărăți.

    Chivotul este adus în cetatea lui David, însă numai după ce a fost învățată lecția că Dumnezeu va fi sfințit în cei care se apropie de El și că, deși carul filistenilor a putut fi folosit de către cei ce nu cunoșteau gândul lui Dumnezeu, totuși acolo unde cuvântul Său este dat, acesta trebuie cercetat și ascultat. Mare a fost bucuria poporului atunci când simbolul legământului Domnului a fost așezat în locul pregătit pentru el, iar arderile de tot și jertfele de mulțumire s-au ridicat într-un nor plăcut lui Dumnezeu. Dar când împăratul dorește să zidească o casă pentru Dumnezeul lui Israel, deși încurajat în planul său evlavios de către profetul Natan, amândoi trebuie să învețe aceasta: gândurile lui Dumnezeu sunt mai presus decât gândurile celor mai aleși și devotați oameni. Natan a trebuit să-i aducă la cunoștință faptul că nu-i era îngăduit să-I zidească o casă lui Dumnezeu, fiindcă fusese un om al sângelui. Totuși, atunci când fiul său avea să fie stabilit în pace pe tron, acesta va zidi casa, și totul va fi în acord cu vremurile respective. David este văzut astfel ca ilustrând stabilirea împărăției prin nimicirea vrăjmașilor Domnului, în timp ce Solomon reprezintă domnia păcii care va urma timp de o mie de ani. Supunându-se cuvântului Domnului, David începe să facă pregătiri pentru lucrarea de zidire a templului, strângând din abundență toate materialele pe care le-a putut obține.

    H. A. Ironside

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei și pe cei răi pentru nelegiuirile lor; voi face să înceteze mândria.

    Isaia 13.11



    Să luăm aminte (2)

    Cu totul altfel s-au petrecut lucrurile la Herculaneum. La baza vulcanului s-a creat un râu lat; valea râului era ca un zid de nămol. Acel râu înghițea tot ce întâlnea în cale. Încet, orașul Herculaneum a dispărut sub lava vulcanică, ce s-a ridicat și aici tot la înălțimea de 15 metri. Contrar celor din Pompeii, locuitorii din Herculaneum au înțeles că nu au altceva de făcut decât să fugă din calea nenorocirii. Nimeni n-a încercat să-și salveze bunurile și nici să se ascundă în pivniță. Aproape întreaga populație a reușit să scape.

    Din relatarea despre cele două orașe se desprind cu ușurință două lecții de viață pentru sufletele noastre. Cei nepăsători, care nu s-au gândit la marele pericol, nu au alergat în afara Pompeii-ului. Alții au gândit că este ceva trecător și că vor scăpa în pivnița locuinței lor.

    Și astăzi sunt oameni nepăsători, care nu ascultă de adevărul evangheliei, ca să-și asigure soarta veșnică a sufletului prin credința în Mântuitorul. Regretul lor va fi un veșnic prea târziu. Însă există și oameni care iau aminte la chemarea Mântuitorului și vin la El cu credință. Ei știu că lumea și gloria ei trece și că orice întâmplare este o bătaie la ușa inimii oamenilor. Fiecare cititor este rugat să ia aminte la cele două lecții și să asculte de adevărul evangheliei! Biblia ne îndeamnă să nu ne împietrim inimile. Pentru noi, astăzi poate să fie ziua cea mare a salvării sufletului prin credința în Mântuitorul.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    INSPIRĂ-LE COPIILOR TĂI ÎNCREDEREA! – Fundația SEER

    „Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbele 22:6)


    Jurnalistul William Hodding Carter a scris: „Există numai două moșteniri durabile pe care putem spera să le lăsăm copiilor noștri. Prima o reprezintă rădăcinile; cealaltă, aripile.” Copiii care știu că sunt iubiți necondiționat sunt copii cu rădăcini. Drept consecință, ei sunt în stare să-și păstreze verticalitatea orice le-ar rezerva viața. După același principiu, dacă le insufli copiilor simțul auto-încrederii și dacă îi încurajezi să viseze, le dai aripi. Și de fiecare dacă când copiilor li se transmite dorința de a câștiga, deja au parcurs jumătate din drumul lor spre izbândă. Dar dacă îi lași să crească fără această dorință, deja sunt la jumătatea drumului spre eșec. Asta înseamnă că, în calitate de părinte, trebuie să demonstrezi că ai încredere în copiii tăi, pentru ca ei să învețe să aibă încredere în ei înșiși.

    Fiecare copil are un sâmbure de grandoare pus în el de Dumnezeu, și când îi spui copilului că ai încredere în el, de fapt uzi acel sâmbure și îi dai șansa să crească. Ai observat cum oamenii se ridică sau cad în funcție de nivelul de așteptări pe care îl ai de la ei?

    Când îți critici mereu copiii, ei cresc și ajung negativiști, se îndoiesc de ei înșiși și sunt plini de teamă. Dar când crezi în ei și presupui că se vor descurca bine, ei vor parcurge acel kilometru în plus pentru a se ridica la așteptările tale. Încrederea ta în ei este cea care creează mediul propice în care ei pot zbura!

    Dă-le bani și îi vor cheltui… Dă-le resurse și le vor risipi…

    Dar dă-le credință în Dumnezeu și îndrăzneală, și cu siguranță vor excela în orice vor face în viață.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 31:1-30, 32:1-14

    Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)” (v. 2). El Îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este
    El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră binefăcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce
    face
    Dumnezeu: o lucrare desăvârşită! (v. 4).

    Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8−14. El l-a ales (v. 8), l-a găsit, l-a îngrijit, l-a păzit (v. 10), l-a purtat (v. 11), l-a condus (v. 12), iar în final l-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut … şi nu i-am făcut”? va întreba DOMNUL mai târziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!” (v. 4).
    „Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte, i-a şi predestinat …, i-a şi chemat …, i-a şi îndreptăţit …, i-a şi glorificat” (Romani 8.29, 30).

  • 18 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul meu va fi puterea mea.

    Isaia 49.5



    Acestea sunt cuvinte din Scriptură care ne pot instrui și încuraja în orice situație. Cei care se încred în puterea lor vor fi dați întotdeauna de rușine în cele din urmă. Împărați și oameni mari ai pământului s-au încrezut în propria lor tărie și au fost nimiciți; negustorii s-au încrezut în averile și în resursele lor și au ajuns în țărâna pământului (vedeți Isaia 10.12-16; 23.1-14). Când poporul lui Dumnezeu a căutat refugiu în tăria altor popoare, n-a făcut altceva decât să se rănească și să sufere rușinea (Isaia 30.1-7). Prin contrast, atunci când Îl căutăm pe Domnul, puterea Sa este făcută desăvârșită în slăbiciune. „El dă tărie celui obosit și mărește puterea celui lipsit de puteri … Cei care se sprijină pe Domnul își vor înnoi puterea” (Isaia 40.29,31).

    Pasajul în care se găsește versetul nostru, Isaia 49.1-12, vorbește în mod profetic despre Hristos, Slujitorul perfect al lui Dumnezeu. El a suferit lepădarea din partea celor care ar fi trebuit să-L primească și a fost ca și cum S-ar fi muncit în zadar și ar fi trudit pentru nimic (versetul 4). Acesta a fost duhul în care El a plâns pentru Ierusalim (Luca 19.41-44).

    Însă, chiar și în această situație, Domnul a accentuat dependența Sa de Dumnezeu: „Totuși dreptul Meu este la Domnul și răsplătirea Mea, la Dumnezeul Meu”. Noi suntem adesea descurajați de faptul că suntem respinși, devenim apatici și indiferenți și ne pierdem interesul în lucrare. O astfel de atitudine nu arată decât că puterea noastră depinde de aprobarea altora, în timp ce Hristos nu S-a încrezut niciodată în oameni, nici chiar în cei care Îl lăudau (Ioan 2.24). Când Dumnezeu este puterea noastră, El ne va ajuta și ne va păzi (versetul 8), la fel cum a făcut față de Slujitorul Său perfect.

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni mânie pentru ziua … arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

    Romani 2.5



    Să luăm aminte (1)

    În ziua de 24 august a anului 79, în timpul amiezii, dintr-o dată locuitorii din Pompeii și din Herculaneum au auzit un tunet asurzitor, ce a fost urmat imediat de puternice zguduituri. Flăcări, un fum gros și pietre au țâșnit din Vezuviu.

    Panica a cuprins orașul în câteva secunde. Oameni și animale încercau să se salveze. Pe străzile întunecate treceau în goană căruțe înhămate cu cai și catâri. Bărbați, femei și copii cu perne pe cap se împleticeau pe străzile înguste, printre desele explozii.

    Nu toți oamenii din Pompeii au căutat la timp salvarea în afara zidurilor orașului. Mulți dintre ei gândeau că ploaia vulcanică nu va dura mult și astfel s-au ascuns în pivnițele caselor. Cenușa și piatra au căzut însă zile în șir asupra orașului. Cei care au încercat să fugă s-au afundat în nămolul vulcanic care inundase toate împrejurimile și, loviți de pietrele care bombardau și de lava care curgea fără oprire, au căzut morți, strângând la piept bruma de agoniseală pe care o luaseră cu ei. Nimeni n-a putut prevedea dimensiunile catastrofei. Ploaia de cenușă a căzut peste oraș încă două zile. Abia pe 27 august cerul a început să se limpezească, iar soarele a reușit să pătrundă prin valul de cenușă. Atunci s-a văzut un tablou îngrozitor: orașul Pompeii dispăruse, îngropat sub 15 metri de cenușă și de pietre.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VEI SCĂPA ȘI DE ACEASTĂ FURTUNĂ – Fundația SEER

    „Am încredere în Dumnezeu că se va întâmpla așa cum mi s-a spus.” (Faptele Apostolilor 27:25)


    În drumul său spre Roma, Apostolul Pavel a trecut printr-o furtună devastatoare. Experiența sa ne învață trei lecții valoroase:

    1) Neascultarea ta poate produce o furtună (cum a fost și-n cazul lui Iona!). Aici însă, căpitanul nu a luat în seamă avertizările lui Pavel, și-a pierdut corabia, încărcătura și a fost la un pas să-și piardă viața. Neascultarea ta poate cauza o furtună în ceea ce privește sănătatea ta, banii tăi, familia ta și cariera ta. Dumnezeu nu-și prefațează poruncile, spunându-ne: „Dacă îți convine, fă cutare lucru.” Nu! Ceea ce spune El este serios și intenția Lui este binele nostru, așa că fii cu băgare de seamă!

    2) Nu ești singur în furtună. Dumnezeu este cu tine și veghează peste tine. Apostolul Pavel a zis: „Un înger al Dumnezeului al Căruia sunt eu și Căruia Îi slujesc mi s-a arătat azi-noapte și mi-a zis: ‘Nu te teme, Pavele… iată că Dumnezeu ți-a dăruit pe toți cei ce merg cu corabia împreună cu tine.’ De aceea, oamenilor, liniștiți-vă, căci am încredere în Dumnezeu” (vers. 23-25). Cu Dumnezeu în corabie, nicio furtună nu este suficient de năprasnică pentru a te scufunda.

    3) Când te bazezi pe promisiunile lui Dumnezeu, ai autoritatea Sa. Poate că Pavel arăta ca un deținut, dar în realitate, avea mai multă putere decât căpitanul. Deși încătuşat, era cel mai liber om de pe corabie. Vezi tu, când L-ai auzit pe Dumnezeu în mod clar, poți face față oricărei situații, deoarece El spune în Cuvântul Său: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere și, pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moștenirea robilor Domnului” (Isaia 54:17).

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: încrede-te în Domnul, și El te va scăpa și de această furtună!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 31:19-29

    O aceeaşi frază anunţă şi binecuvântările rânduite de Domnul pentru poporul Său şi monstruoasa trădare a acestuia, da a se întoarce spre alţi dumnezei (v. 20). Pus în gardă cu privire la sumbrul viitor pe care şi-l pregăteşte Israel, Iosua este în acelaşi timp îndemnat să fie tare (v. 23), pentru că nu din popor îşi va extrage el puterea, ci din Domnul. Fără îndoială, dragi tineri, constataţi multe slăbiciuni şi lipsuri la creştinii pe care îi cunoaşteţi. Bătrânii voştri sunt departe de a vă da întotdeauna exemplul bun. Întâlnirile la care luaţi parte nu vă dau uneori decât puţină învăţătură. Nu cumva sunteţi adesea descurajaţi de ceva? O spuneţi şi voi că, privind la oameni, nu poate fi altfel. Dar dacă privirile voastre sunt îndreptate spre Isus, nu veţi fi nicidecum înşelaţi. În El se găsesc resurse inepuizabile de har şi de perfecţiuni care pot satisface toate insuficienţele noastre.

    Moise, Iosua, Pavel … au ştiut dinainte ce avea să se întâmple cu lucrarea lor aici jos. „Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi strica …” spune Moise (v. 29). „Ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori”, anunţă Pavel (Fapte 20.29). Dar ei de asemenea ştiau în Cine crezuseră şi se încredeau în puterea Lui (2 Timotei 1.12).

  • 17 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iar trecătorii Îl huleau, dând din cap și spunând: „Tu, Cel care dărâmi templul și îl zidești în trei zile, mântuiește-Te pe Tine Însuți! Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”. Și la fel și preoții de seamă, bătându-și joc de El, cu cărturarii și cu bătrânii, spuneau: „Pe alții i-a mântuit, pe Sine Însuși nu Se poate mântui! Este Împăratul lui Israel: să coboare acum de pe cruce și vom crede în El! S-a încrezut în Dumnezeu: să-L scape acum, dacă-L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»”.

    Matei 27.39-43



    Una dintre cele mai mărețe demonstrații ale puterii lui Dumnezeu a putut fi văzută la cruce. Dumnezeu, care este un foc mistuitor și care este descris în Naum 1.2 ca „un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul este răzbunător și plin de furie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Săi și păstrează mânie pentru vrăjmașii Săi”, a rămas tăcut la cruce și nu i-a pedepsit imediat pe cei care L-au batjocorit pe Fiul Său. Ei au îndrăznit să-L ispitească pe Dumnezeu spunând că, dacă nu-L elibera pe Domnul Isus, care atârna pe cruce, însemna că Acesta era respins de El. Nu numai că L-au ispitit pe Dumnezeu, ci au rostit blasfemii și batjocuri la adresa Domnului Isus, despre care Dumnezeu Tatăl spusese: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea” (Matei 3.17).

    Nu este deci surprinzător că Dumnezeu, care este un Dumnezeu gelos și un foc mistuitor, nu i-a distrus de îndată pe acești oameni nelegiuiți?

    Vedem aici puterea lui Dumnezeu și dragostea Lui față de vrăjmașii Săi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”; El nu-Și găsește plăcerea în moartea păcătosului și dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. El L-a dat pe Fiul Său pentru a-l ierta pe om și pentru a-l împăca astfel cu Sine. Dacă ar fi dat frâu liber răzbunării, dacă L-ar fi salvat pe Domnul Isus de pe cruce și dacă Domnul Însuși S-ar fi coborât de pe ea, noi am fi fost condamnați. Cu adevărat, suntem mântuiți prin puterea măreață a lui Dumnezeu!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, Cel întâi-născut peste toată creația; pentru că prin El au fost create toate lucrurile.

    Coloseni 1.15,16



    Chipul lui Dumnezeu

    Domnul Isus Hristos este Dumnezeu adevărat, fiind totodată și reprezentarea exactă a lui Dumnezeu în univers. Isus Hristos este chipul Dumnezeului Celui nevăzut, „care locuiește într-o lumină de care nu te poți apropia, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea” (1 Timotei 6.16). Ca și imagine, Hristos Îl reflectă pe Dumnezeu, pentru că El este Dumnezeu. Cu toate acestea, El a devenit Om, iar acum, ca Om, El Îl descoperă pe Dumnezeu omului, deși El este și rămâne Dumnezeu. Niciodată El nu a renunțat la ceea ce era, pentru a deveni ceea ce nu fusese niciodată până atunci.

    Această taină de nepătruns – faptul că Isus Hristos este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană, Cuvântul devenit trup – este primită de credință, nu de rațiunea omului. Deși nu vom înțelege niciodată pe deplin această taină, ea rămâne un adevăr minunat, care ne face să-L adorăm pe Mântuitorul în slava și în smerirea Sa, acum și pentru veșnicie. Ce minunat este gândul gloriei divine a Domnului Isus Hristos! Cine ar putea să-l descrie la adevărata sa înălțime și adâncime? Omul înaintea Căruia se va pleca orice genunchi, Omul înaintea Căruia vor sta toți în ziua judecății, Acel Om, în smerirea Sa, a luat locul meu pe cruce! Poți spune și tu, cititorule, că acest Om este Locțiitorul tău? Dacă poți spune un sincer da, ești un om fericit, un om care ai găsit totul deplin în Mântuitorul Isus Hristos.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN PURTĂTOR DE POVERI! – Fundația SEER

    „Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos” (Galateni 6:2)


    Toți cei cu care te întâlnești ascund câte ceva, și asta nu pentru că sunt decepționați, ci pentru că unele răni sunt prea personale pentru a putea discuta despre ele. Când primești o replică dură din partea soțului, durerea poate fi prea profundă pentru a discuta despre ea. Sau când soțul aude din partea ta vorbe acide, este zdrobit în lăuntrul său, chiar dacă poate nu o arată.

    Te afli și tu în situația în care te lupți cu ceva despre care este prea greu să vorbești? Dacă da, nu uita că și ceilalți sunt la fel! Deseori mânia lor este un simptom al suferinței, iar răceala lor nu face decât să ascundă teama de-a se afla anumite lucruri despre ei și să fie respinși.

    Domnul Isus a văzut latura bună din oameni și S-a abătut din drumul Său pentru a le arăta bunătatea Sa și pentru a le ridica poverile. Îți aduci aminte cum S-a purtat cu femeia prinsă în adulter? (vezi Ioan 8:1-11). A ridicat-o, pentru că la El orice buruiană este un potențial trandafir! Gândește-te că și ceilalți trec prin situații pe care nu le discută cu tine. Pe obrajii lor curg lacrimi pe care tu nu le vezi, și poate că se simt vinovați în feluri pe care nu ți le poți imagina. Așa că, în loc să le îngreunezi povara, mai bine fă tot posibilul să le-o ușurezi. Poate vei fi singura persoană care le iese în cale astăzi și care îi poate alina… Și când ajuți la ridicarea poverii altora, Dumnezeu le va ridica pe ale tale!

    Biblia spune: „fiecare… va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:8).

    Astăzi, roagă-L pe Dumnezeu să te facă un purtător de poveri!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 35:15-20

    După ce a îndemnat întreg Israelul să fie tare şi curajos (v. 6), Moise îi adresează aceleaşi cuvinte şi lui Iosua (v. 7). Sursa curajului este aceeaşi în amândouă cazurile: DOMNUL care merge cu ei.

    Moise a redactat legea. Mai trebuia doar să fie citită! În plus, este dată o ultimă poruncă, referitoare la citirea regulată a poruncilor divine înaintea întregii adunări a lui Israel: bărbaţi, femei şi copii. Cu ce scop? „Ca să audă şi să înveţe şi să se teamă de DOMNUL Dumnezeul vostru şi să ia seama să împlinească toate cuvintele legii acesteia” (v. 12). Pentru acelaşi motiv avem şi noi strângerile ca adunare în care citim şi medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu. Şi acest v. 12 arată clar cum copiii îşi au locul lor acolo împreună cu părinţii. Să nu neglijăm „strângerea noastră laolaltă, după cum obişnuiesc unii (să facă)” (Evrei 10.25)!

    Pentru ce, după ce promisese lui Israel că nu-i va părăsi (v. 6), Domnul îi anunţă: „îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei” (v. 17)? Pentru că, între timp, poporul avea să-şi uite Dumnezeul şi să încalce legământul (v. 16 sf.). Însă prin gura profetului Osea va fi formulată o ultimă promisiune: „voi vindeca necredinţa lor, îi voi iubi nestingherit” (Osea 14.4).

  • 16 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și unii, coborând din Iudeea, îi învățau pe frați: „Dacă nu sunteți circumciși după obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți”. Deci, făcându-se tulburare și nu puțină discuție din partea lui Pavel și a lui Barnaba împotriva lor, au hotărât ca Pavel și Barnaba și alți câțiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli și la bătrâni, pentru această întrebare. Ei deci, trimiși de adunare, străbăteau Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea națiunilor; și făceau mare bucurie tuturor fraților. Fapte 15.1-3



    În timp ce Pavel și Barnaba erau în adunarea din Antiohia, după călătoria lor misionară, a apărut o problemă de ordin doctrinar. Mai înainte câțiva profeți din Ierusalim făcuseră vizite acolo și fuseseră de mare ajutor (Fapte 11.27,28). Acum însă au venit „unii” din Iudeea și îi învățau pe frați că circumcizia și păzirea legii erau necesare pentru mântuire. Pavel și Barnaba s-au împotrivit cu tărie acestei învățături.

    Cum trebuia să procedeze adunarea? Să accepte această învățătură? Să se despartă de credincioșii din Ierusalim? Satan dorește să dezbine, sperând ca astfel să cucerească. Nu, nimic din toate acestea! Adunarea a hotărât să trimită un grup de frați, printre care erau și Pavel și Barnaba, care să meargă la Ierusalim pentru a discuta această chestiune cu apostolii și cu bătrânii. În drum spre Ierusalim, ei au vizitat mai multe adunări, istorisind întoarcerea națiunilor la Dumnezeu și făcând bucurie fraților.

    La Ierusalim, părerile asupra învățăturii în cauză erau împărțite. Toți au avut posibilitatea de a vorbi; Petru a luat cuvântul, apoi Barnaba și Pavel. În cele din urmă, Iacov a făcut un sumar al discuției și a adus un argument din Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru a decis soluția acestei probleme. Apoi adunarea a scris fraților din Antiohia și din alte părți, prezentând concluzia Duhului Sfânt și a lor și trimițând pe doi frați de acolo pentru a certifica conținutul scrisorii. Învățătura din ea este valabilă și pentru noi astăzi. Dumnezeu nu Se schimbă.

    Adunarea din Antiohia a fost strânsă laolaltă pentru a asculta conținutul scrisorii. Învățătura sănătoasă era vitală pentru toți. „Și, după ce au citit-o, s-au bucurat pentru mângâiere” (versetul 31). La fel și noi!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de omul care găsește înțelepciune și de omul care capătă pricepere. Căci câștigul pe care-l aduce ea este mai bun decât al argintului.

    Proverbe 3.13,14



    Afirmații

    „Bogăția câștigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul crește.”

    înțeleptul Solomon

    „Cât de multe lucruri sunt considerate imposibile înainte de a fi realizate!”

    Pliniu

    „Când regreți, nu o spui înainte de a o dovedi, ci o dovedești înainte de a o spune.”

    A. Dumas – fiul

    „Picătura găurește nu prin faptă, ci prin continua ei cădere.”

    Ovidiu

    „Nimic nu înlătură toate sentimentele bune mai mult ca neîncrederea.”

    Marie de Sévigne

    „Toți greșim în viață, dar nu toți ne putem ridica deasupra greșelilor.”

    A. J. Cronin

    „Când ai ajuns la fundul sacului, degeaba mai economisești.”

    Hesiod

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNAINTE DE A LUA UN ÎMPRUMUT – Fundația SEER

    „Nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie!” (Proverbele 30:8)


    Când stai să te gândești la bogăție, tu poți fi bogat în două feluri: fie prin avuția ta, fie prin puținul pe care ți-l dorești. O mare parte din criza datoriilor a fost cauzată de faptul că nu suntem mulțumiți cu suficient. Într-un strălucit pasaj din cartea Proverbelor, scris de misteriosul Agur, găsim această rugăciune: „Două lucruri Îți cer, nu mi le opri înainte de moarte: depărtează de la mine neadevărul… nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție… ca nu cumva, în belșug, să mă lepăd de Tine și să zic: „Cine este Domnul?” Sau ca nu cumva, în sărăcie, să fur și să iau în deșert Numele Dumnezeului meu.” (Proverbele 30:7-9). După ce ai citit această rugăciune, încearcă întotdeauna să respecți aceste șase reguli când vrei să iei un împrumut.

    A lua cu împrumut este un lucru greșit, atunci când:

    1) Îți e peste puteri să restitui împrumutul respectând termenul.

    2) Când te împiedică să-i dăruiești lui Dumnezeu ceea ce îi aparține de drept.

    3) Când povara datoriei este atât de apăsătoare, încât nu mai poți economisi pentru viitor.

    4) Când îl folosești pentru a plăti pentru luxul vieții.

    5) Când îi faci pe ceilalți să riște atunci când îți garantează împrumutul (vezi Proverbele 6:1-5).

    6) Când căsnicia ta ajunge sub presiune financiară.

    Expertul financiar Larry Burkett a spus că împrumutul bancar este factorul responsabil pentru aproape 80% dintre divorțuri! Asta nu înseamnă că poți să spui că dacă ești bogat nu vei avea niciodată probleme în familie; ci înseamnă că atunci când pui banii pe primul loc și familia pe locul al doilea, nu devii altceva decât un ratat, fie că ești înstărit sau nu!

    Așadar, înainte de a lua un împrumut, roagă-te și cere-I lui Dumnezeu înțelepciune.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 35:15-20

    Iată din nou bifurcaţia întâlnită în cap. 11. 26. Numai două drumuri se deschid înaintea lui Israel, cum se deschid şi în faţa oricărui om: unul care duce la viaţă şi la bine; el constă în a-L iubi pe DOMNUL, în a asculta de glasul Lui şi în a te alipi de El (v. 20). Astfel este secretul unei vieţi fericite încă de pe pământ. Celălalt drum, poate plin de atracţii la început, duce inevitabil la moarte şi la rău (v. 15; 19; compară cu Ieremia 21.8). Şi alegerea ne aparţine. Să ascultăm vocea prietenoasă careţi şopteşte la urechi: „Aceasta este calea, umblaţi pe ea” (Isaia 30.21).

    Moise este în vârstă de o sută douăzeci de ani. Şi el a avut de ales, optzeci de ani mai devreme. Refuzase onorurile, bogăţiile şi plăcerile de la curtea lui faraon, „alegând să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu” şi să împărtăşească „ocara lui Hristos” (Evrei 11.25, 26). În certitudinea că el nu s-a înşelat, poate în prezent să-l îndemne pe Israel, îndemnându-i de fapt pe toţi cei care nu s-au hotărât încă: „Vezi … alege viaţa!” (v. 15, 19). Isus este „calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14.6). A alege viaţa înseamnă a-L alege pe El Însuşi. El Se va îngriji apoi de fericirea noastră. Drag prieten, alege viaţa, alegeL pe Isus! Fă-o chiar astăzi! „Mâinele” nu îţi aparţine.

  • 15 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului.

    Evrei 11.26



    Moise (3) – Ocara lui Hristos

    Observați însă ce a socotit Moise ca fiind mai de preț decât comorile Egiptului: „Ocara lui Hristos”! Nu doar ocara pentru Hristos, ci ocara lui Hristos. „Insultele celor care Te insultă pe Tine au căzut asupra Mea” (Psalmul 69.9). Domnul Isus, într-un har perfect, S-a identificat cu poporul Său. A venit din cer aici jos, acoperindu-Și gloria, și a luat locul alor Săi, a mărturisit păcatele lor și a purtat judecata pentru ele pe lemnul blestemat. Acesta a fost devotamentul Lui voluntar: El nu doar a acționat pentru noi, ci S-a făcut pe Sine una cu noi, eliberându-ne astfel în mod desăvârșit de tot ceea ce era sau putea fi împotriva noastră.

    Vedem deci cât de mult a împrumutat Moise din duhul și din gândirea lui Hristos, în ce privește poporul lui Dumnezeu. El se afla în mijlocul luxului și al demnității de la curtea lui faraon, unde „plăcerile păcatului” și „comorile Egiptului” îl înconjurau din belșug. Ar fi putut să se bucure de ele, dacă ar fi vrut. Ar fi putut să trăiască și să moară în mijlocul bogăției și al splendorii. Întreaga sa cale, de la început până la sfârșit, ar fi putut fi luminată de razele favorii împărătești. Aceasta însă n-ar fi fost „credință”; n-ar fi fost urmarea exemplului lui Hristos. Din poziția sa înălțată, i-a văzut pe frații săi îngenuncheați sub poveri deosebit de grele și credința l-a condus să înțeleagă faptul că locul său era împreună cu ei. Da, împreună cu ei, împărtășind ocara, robia, degradarea și durerea lor.

    Dacă ar fi fost mânat doar de bunăvoință, de filantropie sau de patriotism, ar fi putut să-și folosească influența în sprijinul fraților săi. Ar fi putut probabil să-l convingă pe faraon să le ușureze povara și să le facă viața un pic mai ușoară, prin decrete date în favoarea lor. Acest fel de a lucra însă nu era potrivit și nu putea satisface o inimă care bătea alături de cea a lui Hristos.

    Cititorul să cugete adânc la aceasta! Nu trebuie să ne mulțumim doar cu a dori binele poporului lui Dumnezeu, cu a sluji pentru el și cu a vorbi de bine despre el! Trebuie să ne identificăm pe deplin cu el, indiferent de cât de disprețuit și de batjocorit este!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Binecuvântat să fie Dumnezeu … care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Isus Hristos dintre cei morți, la o nădejde vie.

    1 Petru 1.3



    O nădejde vie

    Învățătorul ceresc, Domnul Isus, a făcut din Petru o „piatră vie”, cu toate că în trecut fusese o „piatră de poticnire”. Și, mai mult decât atât, Domnul a făcut din Petru și un scriitor. Lucrarea aceasta a fost o confirmare a spuselor Domnului: „Vă voi da o gură și o înțelepciune …” (Luca 21.15). Astfel, fostul pescar a fost învrednicit prin harul dumnezeiesc să scrie două epistole.

    Cea dintâi epistolă are la bază învățătura chemării cerești, în contrast cu chemarea pământească a iudeilor. Ea îi prezintă pe creștini ca fiind străini și călători pe pământ. Accentul este pus mai mult pe purtarea care se cuvine unui credincios. Domnul Isus, care a fost El Însuși străin și călător pe pământ, ne este prezentat ca Model în toate privințele. Acești creștini, străini și călători pe pământ, erau încurajați prin triumful lui Hristos în înviere și erau însuflețiți prin conștiența că le stă înainte o lume a luminii și a fericirii și că există o putere care îi va introduce în acea lume. Petru a trecut prin această experiență fericită. Puterea lui Dumnezeu ne păzește și ea lucrează susținând credința în inimă, în ciuda tuturor ispitelor și a încercărilor. Petru, care prezintă în special căile lui Dumnezeu față de această lume, îi privește pe credincioși ca având parte de această mântuire – de această glorie cerească – doar la arătarea ei, atunci când Dumnezeu va instaura autoritatea Sa asupra pământului în binecuvântare.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    MAREA REUNIUNE DE FAMILIE – Fundația SEER

    „Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:18)


    În filmul „Heaven is for Real” (Raiul este real), Colton Burpo avea numai patru ani și a supraviețuit unei apendicite acute perforate. În următoarele câteva luni, el a povestit despre vizita sa în rai. A descris exact ce făceau părinții săi în timpul operației și a povestit despre oamenii pe care i-a întâlnit în cer – oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată pe pământ și despre care nu auzise niciodată. El i-a zis mamei sale: „Ai avut un bebeluș care a murit în burtica ta, nu-i așa?” Părinții lui n-au pomenit, niciodată, nimic despre acea sarcină; Colton era prea mic pentru a procesa vestea. Mama l-a întrebat: „Cine ți-a zis că am avut un bebeluș care a murit în burtă?” El a răspuns: „Ea mi-a spus, mami. Mi-a spus că a murit în burtica ta.” Apoi a adăugat: „Nu-i nimic mami. Ea e bine. Dumnezeu a adoptat-o.” Mama a spus: „Vrei să spui că Domnul Isus a adoptat-o.” El a răspuns: „Nu, mami. Tatăl ei a adoptat-o!” Privirea mamei s-a luminat și ea a întrebat: „Cum o chema? Ce nume avea micuța?” Colton, băiețelul de patru ani i-a zis: „Nu are niciun nume. Nu i-ați dat nume.” Și băiețelul și-a mai amintit ceva. Înainte de a merge la joacă le-a spus: „Oooo, ea a zis că abia așteaptă ca tu și tati să ajungeți în cer.”

    Chiar acum în cer cineva spune același lucru despre tine, așteptând cu nerăbdare ziua în care familia lui Dumnezeu se va reuni. Nu ar trebui să fim încurajați de acest lucru? Biblia ne spune: „astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 30:1-14

    Harul lui Dumnezeu păstrează în rezervă „lucrurile ascunse” (29.29), cele cu care ne reţine atenţia acest frumos capitol. «Domnul nu numai că îi va strânge din nou pe ai Săi, nu numai că îi va aduce înapoi, îi va înmulţi şi va lucra cu putere pentru ei, ci va înfăptui în ei o desăvârşită lucrare a harului, de o valoare mult mai însemnată decât prosperitatea exterioară» (C.H.M).

    Într-o vreme viitoare, Dumnezeu va lucra în inimile poporului Său pentru a produce acolo ascultare şi dragoste spre El (Evrei 8.10). El îi invită de atât de mult timp: „Dacă te vei întoarce … întoarce-te la Mine” (Ieremia 4.1; de citit Osea 14.1-2). Ei bine, toată această lucrare răbdătoare nu va rămâne zadarnică! „Şi te vei întoarce …” (v.8).

    Capitolul 10 din Romani citează v. 12-14, aplicându-le „oricăruia care crede”. Hristos, Cuvântul viu, S-a coborât din cer, unde nici omul nu se poate sui, ca să reveleze inima lui Dumnezeu care „doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi” (1 Timotei 2.4). Prietene, să nu spui că această mântuire este „prea minunată” (v.11), iar tu prea mizerabil. Oricât de departe ai fi, Isus este foarte aproape de tine. Deschide-ţi acum inima înaintea Lui!

    Cât despre noi, creştinii, să luăm aminte că, dacă se află în gura şi în inimile noastre Cuvântul, el nu este acolo pentru a rămâne neroditor, ci pentru a fi pus în practică (v. 14; de citit şi Ioan 13.17).

  • 14 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință a părăsit Egiptul.

    Evrei 11.27



    Moise (2) – Credinta si providenta

    Dacă privim cu atenție la istoria lui Moise, vom observa cum credința l-a călăuzit pe o cale cu totul diferită de cea naturală. Credința l-a condus să disprețuiască toate plăcerile, atracțiile și onorurile de la curtea lui faraon. Mai mult chiar, ea l-a făcut să părăsească un loc care, aparent, era foarte folositor. Înțelepciunea omenească l-ar fi condus pe o cale cu totul diferită de cea pe care l-a condus credința. L-ar fi condus să-și folosească influența în favoarea poporului lui Dumnezeu – adică să acționeze pentru popor, în loc să sufere împreună cu poporul. Potrivit gândurilor omului, Providența părea să-i fi deschis lui Moise un vast câmp de lucru și, cu siguranță, niciodată nu s-a văzut mai clar ca în cazul lui Moise cum mâna lui Dumnezeu așază pe un om într-o poziție distinctă. Printr-o intervenție uimitoare, cu ajutorul unui lanț de împrejurări aranjate cu grijă de Cel Atotputernic, prin intermediul unor evenimente pe care niciun om nu le-ar fi putut aranja mai dinainte, fiica lui faraon a fost făcută instrumentul prin care Moise a fost scos din apă, apoi a fost crescut și educat până la vârsta de patruzeci de ani. Prin urmare, abandonarea poziției înălțate, onorate și influente nu reprezenta pentru omul natural decât rezultatul unei râvne lipsite de pricepere, pe care gândirea omenească nu o putea aproba.

    Puterea credinței poate fi văzută în mod constant în faptul că refuză și abandonează aparentele uși deschise de către Providență. Așa au stat lucrurile în cazul lui Moise. „Prin credință a refuzat el să fie numit fiul fiicei lui faraon” și „prin credință a părăsit el Egiptul”. Dacă ar fi judecat potrivit cu ceea ce vedea cu ochii fizici, ar fi apucat acea demnitate obținută ca pe un dar al Providenței și ar fi rămas la curtea lui faraon, pe care ar fi considerat-o ca fiind un câmp de lucru folositor, oferit lui de către mâna lui Dumnezeu. Însă el umbla prin credință, nu prin vedere; prin urmare, a părăsit totul. Ce exemplu nobil! Domnul să ne dea harul să urmăm acest exemplu!

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Împlinește-ți promisiunile făcute Celui Preaînalt. Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări. Psalmul 50.14,15



    Stânca (3)

    Când au apărut zorii zilei, țăranul, care nu credea cuvintele lui Dumnezeu, privind de la fereastra din pod, deodată a căzut în genunchi, acoperindu-și fața și începând să plângă ca un copil. Ce se întâmplase? Stânca spre care arătase cu o mână batjocoritoare nu mai era. Șura cu tot ce era în ea a fost luată din loc, iar acoperișul ei se rezema de casă, apărând-o de furia apelor.

    La scurt timp după această întâmplare, țăranul s-a întâlnit cu învățătorul. El i-a întins mâna și, cu lacrimi în ochi, i-a zis:

    — „Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău” de ceea ce spune. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, că m-a învățat să cred!

    — Da, aceasta a fost lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeți în Fiul Său, care Și-a dat viața pentru mântuirea noastră.

    Așa i-a răspuns Dumnezeu țăranului batjocoritor. Judecata a fost în fața țăranului, dar harul minunat l-a scăpat de la moarte. Cineva spunea: „Carul evangheliei nu trece în fiecare zi prin fața noastră. Dar, când trece pe la noi, să nu zăbovim să urcăm în el”. Dumnezeu vrea să ne facă parte de toate binecuvântările duhovnicești care vin din lucrarea Mântuitorului. Cine lasă ca acest „car” al harului să treacă pe lângă el se va vedea, într-o zi, urcat în „carul” judecății divine. „Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36). Să luăm seama și să ne lăsăm avertizați! Dumnezeu ne vorbește când într-un fel, când într-altul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ-ȚI MICȘOREZI DATORIA – Fundația SEER

    „Cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbele 22:7)


    Albert Einstein a crezut că Regula lui 72 (sporirea dobânzii) este o descoperire mai importantă decât teoria relativității. Nu știți Regula? Iat-o: împarte-l pe 72 la rata dobânzii economiilor tale pentru a descoperi numărul de ani în care economiile tale se vor dubla. De exemplu, o mie de lei economisiți cu o dobândă anuală de 6% vor deveni două mii de lei în doisprezece ani. Dar și emitenții cardurilor de credit cunosc Regula lui 72. De exemplu, dacă faci o achiziție de o mie de lei, cu cardul de credit cu dobândă de 18% și nu plătești, balanța devine două mii de lei în numai patru ani. În loc să câștigi bani, mia ta de lei aduce un profit enorm pentru emitenţii cardurilor de credit.

    Biblia spune: „Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Ai idee câte căsnicii sunt afectate sau câți oameni iau medicamente pentru că se îneacă în datorii? Dumnezeu nu dorește să trăiești astfel! Când Dumnezeu a creat lumea, El a stabilit această lege: „cât va fi pământul, nu va înceta semănatul și seceratul” (Geneza 8:22).

    Dacă dorești să ai parte de seceriș atunci când ai nevoie, trebuie să semeni… chiar și atunci când nu ai chef! Când semeni o singură sămânță de roșii, vei culege mult mai multe – e numai o chestiune de timp.

    Așa că, micșorează-ți datoria și fii un bun administrator al fondurilor pe care ți le-a încredințat Dumnezeu. Apoi te poți baza pe promisiunea Sa: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 29:18-29

    Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate. Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 (vezi şi nota n) este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.

    Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută – cea a responsabilităţii noastre – şi o latură ascunsă – cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea pe canava decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei. „Lucrurile văzute” sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa”.

  • 13 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință, Moise, când s-a făcut mare, a refuzat să fie numit fiu al fiicei lui faraon, alegând mai degrabă să sufere răul cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă plăcerea trecătoare a păcatului, socotind ocara lui Hristos mai mare bogăție decât comorile Egiptului, pentru că privea spre răsplătire. Prin credință a părăsit Egiptul, netemându-se de mânia împăratului, pentru că a stăruit, ca văzându-L pe Cel Nevăzut.

    Evrei 11.24-27



    Moise (1) – Dumnezeu privește la motivațiile inimii

    Acest citat ne oferă o vedere plină de har asupra acțiunilor lui Moise. Așa procedează întotdeauna Duhul Sfânt cu privire la istoria sfinților Vechiului Testament. Atunci când El scrie istoria unui om, îl prezintă exact așa cum este și, cu multă credincioșie, îi prezintă toate căderile și imperfecțiunile. Când însă, în Noul Testament, Duhul Sfânt comentează o astfel de istorie, El ne oferă doar principiul real și rezultatul final al vieții omului respectiv. Prin urmare, deși în Exod citim că Moise „s-a uitat încoace și încolo”, că s-a temut, că și-a zis: „Cu siguranță, lucrul acesta a ajuns cunoscut” și că, în final, „a fugit de la fața lui faraon”, în Evrei ni se spune totuși că ceea ce a făcut a fost „prin credință”, că „nu s-a temut de mânia împăratului” și că „a stăruit, ca văzându-L pe Cel Nevăzut”.

    Așa vor sta lucrurile în viitor, atunci când „va veni Domnul, care va și aduce la lumină cele ascunse ale întunericului și va arăta sfaturile inimilor; și atunci fiecare își va avea lauda de la Dumnezeu” (1 Corinteni 4.5). Acesta este un adevăr scump și mângâietor pentru orice credincios integru și loial. Sunt multe „sfaturi” ale „inimii” care, din diferite motive, nu ajung să fie puse în practică, însă toate vor fi „aduse la lumină” atunci când „va veni Domnul”. Binecuvântat să fie harul care ne-a adus la cunoștință acest lucru! Sfaturile pline de afecțiune ale inimii sunt mult mai prețioase pentru Hristos decât cele mai elaborate lucrări ale mâinilor. Acestea din urmă pot străluci înaintea ochilor oamenilor, însă cele dintâi sunt văzute doar de ochii lui Isus.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera. Să nu obosim făcând binele.

    Galateni 6.7,9



    Stânca (2)

    Discuțiile celor doi au avut loc cu o zi înainte de marea inundație din 13 noiembrie 1872. După câteva ore de la despărțirea celor doi a început o furtună puternică. Vântul șuiera cumplit, iar noaptea a acoperit tot ținutul cu o întunecime de nepătruns. Ajuns acasă, țăranul s-a culcat repede, fără a se ruga, și a adormit imediat. Dar pe la miezul nopții s-a trezit; i se părea că trâmbița judecății divine a sunat. Soția și copiii au sărit din pat. Acoperișul scârțâia din toate încheieturile și stătea să cadă de pe zidurile de piatră. Deodată s-a auzit glasul slujitorilor: „Stăpâne, vino repede, căci apa năvălește prin sat”.

    Plin de frică, țăranul a mers afară: animalele erau în apă până la genunchi. „Dați drumul vacilor și țineți caii pentru a ne salva în caz de nevoie”, a strigat țăranul. În câteva minute, animalele au dispărut, fiind luate de viitură. Cu mare greu, stăpânul împreună cu slujitorii au reușit să ajungă în casă. Furtuna era tot mai puternică și apa se ridica tot mai sus. Casa țăranului era înconjurată de ape. Curând, apele au intrat în casă. Au urcat cu toții în pod. Tunetele se auzeau tot mai puternic și parcă totul se zguduia în jurul lor. Mama își strângea la piept cei doi copilași și plângea. Cu toate că era rece, fruntea țăranului era transpirată.

    Acesta suspina: „Doamne, ajută-ne! Nu pentru mine, ci pentru familia mea, Te rog, scapă-ne!”.

    Ce trist este faptul că omul își aduce aminte de Dumnezeu doar în ceasul încercării! Și ca acest țăran sunt încă mulți oameni.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SFÂRȘITUL TUTUROR LUCRURILOR – Fundația SEER

    „Ei vor vedea fața Lui… Și vor împărăți în vecii vecilor” (Apocalipsa 22:4-5)


    Pentru a ști cum se termină o poveste, trebuie să citești ultimul capitol. În Apocalipsa capitolul 22, ultimul capitol din Sfânta Scriptură, citim despre două perspective glorioase de care se va bucura orice copil răscumpărat al lui Dumnezeu. Să vedem care sunt acestea:

    1) „Ei vor vedea fața Lui”. Una dintre cele mai mari bucurii din ceruri va fi să vedem chipurile tuturor celor dragi ai noștri care au plecat și să ne petrecem veșnicia împreună cu ei. Dar oricât de încântător ar fi lucrul acesta, nu se va compara cu bucuria de a vedea fața lui Isus, Cel pe care Îl iubim cel mai mult. Compozitorul a spus: „Îl vom vedea pe Hristos Salvatorul față în față și ce bucurie va fi/ La răpire Îl voi vedea pe Isus Hristos, care pentru mine muri” Și asta nu e tot; citește ceea ce urmează: „Prea iubiților, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Și ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar știm că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea așa cum este.” (1 Ioan 3:2). Îl vom vedea pe El, vom fi ca El și vom fi cu El pentru totdeauna. Ce minunat!

    2) A doua perspectivă glorioasă de care vom avea parte este: vom „împărăți în vecii vecilor.” La fel cum examenele pe care le-ai dat la școală te-au calificat ca să devii absolvent și să-ți câștigi existența, testele și încercările vieții îți conferă dreptul de-a domni împreună cu Hristos în viața de apoi. Uită-te țintă la premiu! Viața aceasta este povestea scurtă; viața de dincolo este povestea întreagă. Să-L vezi pe Isus față în față, și să domnești împreună cu El pentru totdeauna – iată cea mai glorioasă perspectivă, nu-i așa?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 29:1-17

    Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei …” (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.

    Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat? Cu siguranţă da! Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut − insistă el − că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi„. Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi” pe tot parcursul ultimelor capitole ale acestei cărţi.

  • 12 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El îmi dă odihnă în pășuni verzi, mă duce la ape liniștite.

    Psalmul 23.2



    Avem aici o frumoasă imagine a oiței care se încrede pe deplin în grija tandră a Păstorului. În Cântarea Cântărilor, mireasa îl întreabă pe mire: „Spune-mi, tu, pe care te iubește sufletul meu, unde-ți paști turma, unde o odihnești la amiază?” (capitolul 1.7). Păstorul paște turma în pășuni verzi și o odihnește la ape liniștite. Există o tendință naturală a oilor să caute pășune, dar care le face să ajungă în locuri periculoase sau în care hrana nu este sănătoasă. Cât de multă nevoie avem să fim sub călăuzirea Păstorului, pentru a nu căuta hrană și odihnă în locuri greșite! Din nefericire, de multe ori se întâmplă așa cu cei credincioși. Cât de bogată este hrana spirituală pe care Păstorul Însuși ne-o oferă și ce înviorătoare sunt apele Cuvântului către care El ne conduce!

    În scena prezentată în acest psalm, oile pasc și rumegă în liniște pe pășuni verzi și se adapă din ape liniștite. Avem nevoie să ne hrănim din Cuvântul lui Dumnezeu, sub harul luminător al Duhului Sfânt, pentru a fi oi înviorate și sănătoase. Nu putem accentua îndeajuns nevoia oricărui credincios de a pune timp deoparte pentru a reflecta asupra Cuvântului lui Dumnezeu și pentru a ne ruga. Când lucrurile stau așa, cel credincios va fi hrănit de către Păstorul Însuși.

    Împăratul David a fost păstor în tinerețea sa. Se spune despre el că „i-a păstorit după integritatea inimii lui și i-a condus cu iscusința mâinilor lui” (Psalmul 78.72). Este exact ceea ce găsim în acest psalm – Păstorul care ne păstorește și care ne conduce.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cel rău se laudă cu dorința sufletului său … Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!”.

    Psalmul 10.3,4



    Stânca (1)

    În seara zilei de 12 noiembrie 1872, doi bărbați mergeau pe marginea unei ape. Veneau din orașul apropiat, unde făcuseră cumpărături, iar acum încercau să ajungă cât mai repede acasă. Vântul șuiera puternic, iar valurile apei se ridicau peste țărm. Ajunși la o răscruce de drumuri, unde trebuiau să se despartă, țăranul i-a întins mâna învățătorului și i-a zis: „Cine vrea să creadă tot ce spune Biblia trebuie să-și lege ochii și mintea cu șapte legături. Cine poate crede cuvintele care spun că, dacă nu te îndoiești în inima ta, poți zice muntelui să se mute în mare? Aceasta să o creadă cine vrea”, și a arătat spre stânca cea mare, care îi păzea casa de vânturi și de valuri.

    Învățătorul l-a privit cu seriozitate și i-a răspuns: „Eu cred că Dumnezeu nu este un om, care ar putea minți, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău de ceea ce spune”.

    Țăranul l-a privit pe învățător dând din cap: „Bine, domnule învățător, dacă dumneavoastră știți așa de bine Biblia, eu vă pun la dispoziție casa și curtea, să le aruncați în apă! Încă ceva; îi dau stâncii timp de 24 de ore, iar dacă mâine seară se află în mare, atunci nu va fi cuvânt din Biblie pe care să nu-l cred”.— „Este scris în Biblie să nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău”, a răspuns învățătorul.

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂT DE BINE ASCULȚI? – Fundația SEER

    „Cine are urechi de auzit, să audă.” (Marcu 4:9)


    Studiile arată că uităm 50% din ceea ce auzim imediat, 80% din ceea ce auzim într-o zi, și 97% din ceea ce auzim într-o săptămână. Și-atunci, care-i soluția? Când ascultăm, scopul nostru trebuie să fie înțelegerea, nu doar amintirea faptelor. Cei care au învățat temeinic au ascultat temeinic; de aceea, ei au întotdeauna un flux proaspăt de idei. Adevărul este că nu știi cât ești de aproape să realizezi ceva sau să ai parte de o binecuvântare decât atunci când înveți să asculți. Fii cinstit! Cât de des ai spus că vei petrece mai mult timp ascultându-i pe oamenii dragi din viața ta și care merită să fie ascultați? Începe să pui în practică, căci dacă nu vei fi prezent în „momentele speciale” ale vieții, fără să-ți dai seama – nu va mai exista niciunul!

    Cei care ne ascultă cu adevărat devin persoanele cele mai importante din viețile noastre. Dacă dorești să fii una dintre ele, trebuie să faci trei lucruri:

    1) Privește-l în ochi pe vorbitor! Nu-l face să se simtă stânjenit pe cel ce-ți vorbește, lucrând câte ceva, vorbind la telefon sau conversând și trimițând mesaje în timp ce el vorbește… Dă-i atenție!

    2) Nu întrerupe! Când faci lucrul acesta, oamenii cred că nu dai doi bani pe ceea ce spun ei, sau că încerci să-i impresionezi prin cât de multe cunoști tu, ori că ești prea entuziasmat de ceea ce trebuie să adaugi la conversație ca să-i lași să termine.

    3) Amână judecata! Așteaptă să auzi întreaga poveste înainte de a reacționa. În caz contrar, sunt șanse să pierzi cele mai importante lucruri pe care le are de spus cel care vorbește. Ai în minte o persoană pe care nu ai ascultat-o în ultima vreme? Vestea bună este că nu e prea târziu ca să devii un bun ascultător… începând de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 28:33-53

    „Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi” (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii”, pentru a nu fi „clătinat” (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

    „Slujiţi Domnului cu bucurie„, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă” (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

    Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refuzând să-I slujim Domnului, practic reintrăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

  • 11 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice, faceți cunoscut lui Dumnezeu cererile voastre, prin rugăciune și prin cerere cu mulțumiri; și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus.

    Filipeni 4.6,7



    Rugăciunea este expresia binecuvântată a dependenței de Dumnezeul cel viu și singura resursă pentru a fi păziți de tot ceea ce ne distrage. Dacă vrem să nu ne îngrijorăm de nimic, trebuie ca, „în orice”, să ne rugăm. Nici măcar cel mai neînsemnat detaliu care privește inima celui credincios nu este lipsit de importanță pentru Dumnezeul și Tatăl nostru. Orice lucru trebuie adus înaintea Lui, unde va primi rezolvarea potrivită. În cuvântul „cereri” vedem sârguința care pledează înaintea lui Dumnezeu. Nu este vorba de a-L forța pe Dumnezeu, ci despre expresia unei dorințe sincere ca voia Lui să se facă. Acest lucru este în mod minunat exemplificat de Domnul nostru în Ghetsimani, în Luca 22.44: „Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte”.

    Împreună cu îndemnul cu privire la rugăciune este menționat și cel cu privire la „mulțumiri”. Mulțumirea este o atitudine care susține și încurajează rugăciunea. Un duh de recunoștință ne va păzi de îndoieli și de raționamente care ne năpădesc atunci când cerem ceva de la Dumnezeu. Nu a împlinit El nevoile noastre reale în trecut? Nu-I suntem noi recunoscători pentru aceasta? Astfel, încrederea plină de pace cu privire la viitor este produsă în suflet, iar „pacea lui Dumnezeu, care întrece orice înțelegere, va păzi inimile voastre și gândurile voastre în Hristos Isus”. Acesta este rezultatul binecuvântat al adevăratei comuniuni cu Dumnezeu, iar pacea despre care se vorbește aici este foarte reală și practică. Pe baza jertfei lui Hristos, toți credincioșii au pace cu Dumnezeu. Însă pacea lui Dumnezeu aduce liniște în sufletul care acceptă voia lui Dumnezeu și se sprijină pe ea. Iată o adevărată pază pentru inimile și pentru gândurile noastre!

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este plin de milă și de îndurare.

    Iacov 5.11



    Neînțeles?

    Să citim în continuare discuția dintre un băiețel și bunicul său.

    Băiatul spune: „Uneori dau drumul lingurii să cadă”.— „Și eu fac la fel”, spune bătrânul. „Trebuie să plâng deseori”, continuă micuțul. Bătrânul încuviințează: „Și eu!”. — „Dar ce este mai rău e că adulții nu mă bagă în seamă!” Băiatul simte mâna bunicului pe umărul său: „Știu la ce te referi”.

    Ne simțim – indiferent că suntem tineri sau vârstnici – adesea tot așa de neînțeleși?

    Ca și copii, vrem să-i dăm un sfat tatălui nostru pentru lucrul său. Dar el nici măcar nu ne ascultă. Nu suntem atunci dezamăgiți?

    În activitatea profesională vedem cum un coleg mai tânăr preia conducerea, cu toate că lucrează în firmă doar de câțiva ani și nu are atâta experiență câtă au cei mai în vârstă ca el. Nu suntem frustrați?

    Ca oameni vârstnici îi auzim pe cei tineri cum vorbesc despre pensia noastră. Ei spun că este mult prea mare și se plâng că din această cauză trebuie să muncească așa de greu. Nu ne lovesc adânc aceste observații?

    Există Cineva care ne înțelege și simte cu noi în greutățile noastre: Domnul Isus. Și, mai mult, El este îndurător și nu ne disprețuiește când ne lovim de un insucces.

    De aceea, să încercăm să-i înțelegem pe cei din jurul nostru și să luăm parte la problemele lor!

     


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HARUL PRODUCE SFINȚIRE – Fundația SEER

    „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul?” (Romani 6:1)


    Cum ar trebui să le răspundem acelora care afirmă că dacă vorbești prea mult despre harul lui Dumnezeu, lumea ar putea crede că ai dreptul să păcătuiești? Trebuie să le răspundem prin Cuvântul lui Dumnezeu: „Să păcătuim mereu, ca să se înmulțească harul? Nicidecum! Noi, care am murit față de păcat, cum să mai trăim în păcat?” (Romani 6:1-2). Să reținem cuvintele „am murit față de păcat.” Când hrănești omul cel nou și înfometezi omul cel vechi, acesta din urmă se stinge. Devii mai puțin interesat de propriile tale plăceri și te preocupă tot mai mult voia lui Dumnezeu.

    Apostolul Pavel a zis: „dragostea lui Hristos ne constrânge” (2 Corinteni 5:14). Pavel nu a fost constrâns de teama de a-și pierde mântuirea, ci de nevoia de a răspunde la harul pe care i l-a arătat Dumnezeu. El a spus: „lumea este răstignită față de mine, și eu față de lume!” (Galateni 6:14). Cuvântul grecesc pentru lume este „kosmos” sau „ordine.” Descoperirea harului lui Dumnezeu l-a făcut pe Pavel să nu mai simtă nicio atracție față de ordinea lumii.

    Când este înțeles corect, harul lui Dumnezeu nu împiedică evlavia, ci o produce din plin. „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat, și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești, și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie, așteptând fericita noastră nădejde și arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu și mântuitor Isus Hristos. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Și curățească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:11-14).

    Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 28:15-32

    Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi” (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!” (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

    Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată” (Luca 15).

  • 10 Noiembrie 2019

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Priviți și vedeți dacă este durere ca durerea Mea.

    Plângeri 1.12



    Multe și felurite au fost cauzele suferinței în viața pe pământ a binecuvântatului nostru Domn și toate s-au combinat, durerea fiind din ce în ce mai profundă pe măsură ce mergea spre Golgota. Suferința este legată de mărturia pentru Dumnezeu – oricine este de partea lui Dumnezeu va suferi cu siguranță într-o astfel de lume.

    A existat apoi acea suferință specială și teribilă, legată de rezolvarea unei probleme care părea de nerezolvat: cum puteau Dumnezeu și păcătosul să fie împreună? Cum putea Dumnezeu găsi pe cineva în care să arate gloria divină în legătură cu îndurarea și care să poarte păcatul? L-a găsit pe Acela care a putut să ia înaintea Lui locul păcatului și care a luat paharul mâniei din mâna lui Dumnezeu; și, în acel ceas, Dumnezeu n-a putut privi la Cel în care Își găsea toată plăcerea. Acel ceas al părăsirii, când „sabia” trebuia să se ridice, a venit doar la cruce. La Ghetsimani a fost doar anticiparea scoaterii acestei săbii din teacă.

    Vedem la cruce felul cum Dumnezeu privește păcatul atunci când este în prezența Lui. Fiul dragostei Lui a trebuit să fie tratat ca și cum toată acea mare povară de păcate ar fi fost a Lui, iar întreaga greutate a mâniei împotriva păcatului a venit asupra Lui. A trebuit să o poarte pe toată acolo, singur. În tot timpul vieții Lui fusese Omul durerilor, dar Îl avusese pe Dumnezeu cu El prin toate. Niciodată până la cruce nu vedem că ar fi existat vreo distanță între Dumnezeu și El. Strigătul „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” îl auzim doar acolo, căci doar acolo a purtat El păcatele noastre în trupul Său, în prezența lui Dumnezeu. Nicio rază de lumină nu a venit de la Dumnezeu către Fiul dragostei Sale în acele momente. Omul încearcă să-și țină păcatele departe de prezența lui Dumnezeu, însă Hristos le-a purtat chiar în acea prezență.

    G. V. Wigram

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

    Fapte 17.30



    Să nu uităm!

    Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm în curând socoteală de viața noastră.

    Să nu uităm că suntem vinovați în fața Lui. Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).

    Să nu uităm că nu putem ocoli moartea. Odată, fiecare va trebui să părăsească pământul. În afara poverii păcatelor noastre, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata dumnezeiască (Evrei 9.27).

    Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine poate să fie prea târziu.

    Dar, mai presus de toate, să nu uităm că Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său pentru a ispăși păcatele noastre la cruce. El ne iubește așa cum suntem – indiferent de mărimea vinei noastre sau de durata și de îndărătnicia cu care ne împotrivim harului Său.

    Deci, să nu uităm să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri sunt necesare pentru a fi mântuit și astfel pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu: pe de o parte, recunoașterea vinei, pe de altă parte, credința în Domnul Isus și în lucrarea de mântuire de la cruce.

    Să nu uităm, ca răscumpărați, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să-L adorăm și să spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII HOTĂRÂT! – Fundația SEER

    „Este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:8)


    Dacă îți este teamă ca nu cumva decizia pe care o iei să fie greșită, citește acest verset: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credință, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoiește, seamănă cu valul mării, tulburat și împins de vânt încoace și încolo. Un astfel de om să nu se aștepte să primească ceva de la Domnul, căci este un om nehotărât și nestatornic în toate căile sale” (Iacov 1:5-8).

    Președintelui Reagan îi făcea plăcere să povestească cum a învățat el să ia decizii ferme. Când era copil, mătușa lui l-a trimis la un cizmar să-i facă o pereche de pantofi noi. Când acesta l-a întrebat: „Vrei să fie cu vârful drept sau rotund?”, văzând că puștiul șovăie, cizmarul i-a zis: „Întoarce-te când te vei hotărî ce vrei!” Mai târziu, când Reagan s-a întâlnit pe stradă cu cizmarul, acesta l-a întrebat ce a hotărât cu privire la pantofii săi. „Nu m-am decis încă,” a răspuns băiatul. „Foarte bine,” a spus cizmarul, „pantofii tăi vor fi gata mâine.” Când Reagan s-a dus să-și ia în primire încălțările, un pantof avea vârful rotund, iar celălalt drept! În concluzie, Reagan a spus: „Acei pantofi pe care-i vedeam zilnic mi-au dat o lecție: dacă nu iei propriile decizii, altcineva le va lua în locul tău.” Iar scenariul cel mai sumbru poate fi: dacă alegi greșit, vei învăța ce să nu faci data viitoare.

    Așadar, ca să reușești în viață trebuie să te rogi pentru înțelepciune, și apoi să iei o decizie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    2019 de Jean Koechlin

    Deuteronom 28:1-14

    Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …” (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat chemarea: „Ascultă, Israele!” Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă”, va răspunde tânărul Samuel (1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic” (Isaia 50.4).

    De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogăţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp” (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna” vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

    În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne