Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 21 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ucenicii au fost numiți creștini pentru întâia dată în Antiohia.
    Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.

    Fapte 11.26; Galateni 2.20



    Cum putem arăta lumii că suntem creștini? Prin manifestarea trăsăturilor lui Hristos în viețile noastre! Aceasta nu înseamnă a vorbi despre Hristos, ci a trăi pentru El. Dacă cei necredincioși văd în noi aceeași atitudine egoistă pe care ei o manifestă, aceeași dorință după bani și după plăceri, atunci nu vor fi interesați de nimic din ceea ce le-am spune noi despre Hristos. Ei au nevoie să vadă în noi ceva diferit de ceea ce văd în ei înșiși.

    Deci cum putem arăta această diferență în mijlocul unei lumi atât de dificile? Mai întâi trebuie să înțelegem care este poziția noastră în Hristos. Pavel a exprimat-o astfel în Galateni 2.20: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”. Mai simplu: nu eu, ci Hristos. Acesta trebuie să devină motoul vieții noastre.

    Pe măsură ce înțelegem poziția noastră în Hristos, ne vom găsi plăcerea să rămânem în El, ca mlădițe în Viță, lăsând ca viața din Viță să curgă prin noi (Ioan 15.5). Cum facem acest lucru? În primul rând prin rugăciune și prin hrănirea din Cuvântul lui Dumnezeu. Uneori ne rugăm: «Doamne, ajută-mă să-mi trăiesc viața pentru Tine!», însă ar fi mai bine să spunem: «Doamne, trăiește-Ți viața prin mine»!

    W. S. Ibrahim

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să vestească viitorul și ce se va întâmpla. Nu vă temeți și nu tremurați; căci nu ți-am vestit și nu ți-am spus Eu demult lucrul acesta?

    Isaia 44.7,8



    Mărturia unei „prezicătoare”

    Câțiva tineri se aflau într-o excursie. Acum grupul se afla la o terasă și toți erau puși pe povestit. O tânără trecea pe acolo și numaidecât unul dintre ei, mai obraznic, i-a strigat: „Nu puteți să ne preziceți viitorul?”.

    La început, ea a fost surprinsă de cuvintele băiatului. După o clipă însă i-a răspuns: „Da, desigur, mă întorc numaidecât!”. Curioși, tinerii au înconjurat-o când ea s-a întors. „M-ați rugat să vă spun viitorul. Pe baza acestei cărți o pot face, fără a vă înșela”. Zicând acestea, ea a ridicat atunci un Nou Testament uzat. „Pentru început trebuie să vă spun cine și ce sunteți.” A deschis cartea și a citit din Romani 3: „Nu este niciun om drept, … niciunul care să aibă pricepere, … niciunul care să facă binele, niciunul măcar”.

    În ce privește viitorul, sunt două căi. Despre unii, mulți la număr, stă scris: „Fiul Omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor culege din împărăția Lui toate pricinile de păcătuire și pe cei care practică fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților”. Despre ceilalți, această carte spune: „Atunci cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor” (Matei 13.41-43). Acum vreau să vă spun pe baza cărții mele cum puteți fugi de soarta groaznică a celor dintâi: „Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36).

    Când a terminat, s-a făcut o liniște mare și ea s-a retras. Ascultătorii auziseră Cuvântul lui Dumnezeu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DESCOPERĂ VOIA LUI DUMNEZEU (1) – Fundația SEER

    „Să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre” (Romani 12:2)


    Se spune că un om locuia la o fermă foarte frumoasă. Când a murit, proprietatea, care aparținea familiei de 200 de ani, a fost vândută unuia dintre vecini. Într-o zi, noul proprietar se plimba pe câmp și a observat o piatră ciudată care se înălța din pământ. A luat-o acasă și a dus-o la bijutier. Acesta i-a confirmat ceea ce bănuia deja. Piatra, care se afla acolo pe câmp de mii de ani, era un smarald mare, neșlefuit care s-a dovedit a avea o valoare fabuloasă. Această piatră prețioasă a fost acolo în tot acest timp, așteptând ca cineva să vină s-o descopere. De-a lungul anilor, oamenii au trecut pe lângă ea de mii de ori și nu au văzut-o, pentru că arăta ca o piatră obișnuită dintr-o grădină.

    Când „descoperim” ceva, în realitate găsim ceva ce există oricum, chiar dacă nu ne dăm seama.

    Iată care este ideea: în timp ce mulți dintre noi căutăm voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre, deseori ceea ce căutăm este chiar sub ochii noștri, dar noi continuăm să căutăm, pentru că nu vedem. Ca să recunoști o piatră prețioasă, trebuie să fii familiarizat cu însușirile sale, și să știi ce cauți.

    Tot astfel, ca să recunoști voia lui Dumnezeu, trebuie să trăiești după acest verset: „Să vă transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi discerne bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Versetul acesta te cheamă la un timp de calitate în lecturarea Bibliei, ascultându-L și întrebându-L pe Autorul ei.

    Așa că, fă acest lucru începând de astăzi – de acum!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 29:21-30


    Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împărat şi uns pentru Domnul. El se aşază „pe scaunul de domnie al Domnului”. Maiestatea şi dominaţia conferite fiului lui David prefigurează acea perioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dumnezeu peste întreg pământul.

    Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie” (v. 28) încheie acum această primă carte a Cronicilor, căreia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cuvintele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David”. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la învierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întreaga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dumnezeu Însuşi?

    Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întărite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har” (Ioan 1.16).

  • 20 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, pe când mâncau ei, Isus, luând pâine și binecuvântând, a frânt-o și a dat-o ucenicilor și a spus: „Luați, mâncați; acesta este trupul Meu”. Și, luând paharul și mulțumind, le-a dat, spunând: „Beți toți din el; pentru că acesta este sângele Meu, al noului legământ, cel care se varsă pentru mulți spre iertarea păcatelor”.

    Matei 26.26-28



    Pâinea și, în mod special, paharul Îl prezintă pe Mesia nu ca viu pe pământ, ci ca lepădat și dat morții. Ne este oferit aici adevărul general: „Acesta este trupul Meu”, fără să fie menționat harul care a făcut ca acest trup să fie dat; acest aspect îl vedem în alte Evanghelii.

    Este pus accentul pe „sângele Meu, al noului legământ, care se varsă pentru mulți„, fiindcă respingerea lui Mesia de către Israel, precum și moartea Sa au deschis ușa pentru cei dintre neamuri; era important ca Matei să menționeze acest lucru. În Luca citim: „Vărsat pentru voi„, adică pentru cei care cred în Isus; Matei adaugă: „Spre iertarea păcatelor”, în contrast cu sângele vechiului legământ, care vorbea despre pedeapsă, căci sângele din Exod 24 a pecetluit asupra poporului promisiunea ascultării față de lege, sub amenințarea pedepsei cu moartea. Aici, ucenicii beau din pahar, simbol al sângelui Mântuitorului, ca mărturie a faptului că păcatele lor au fost înlăturate.

    El însă adaugă: „Vă spun că de acum nicidecum nu voi bea din acest rod al viței, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăția Tatălui Meu” (versetul 29). Domnul este deci separat de bucuria împreună cu ei până când are să vină Împărăția Tatălui; atunci El Își va relua asocierea Sa cu poporul Său aici, jos. Cei credincioși beau acum sângele Său cu recunoștință și cu laudă; mai târziu, El va bea cu noi vinul bucuriei, în Împărăția Tatălui. Până atunci, Domnul este Nazireul ceresc (vedeți Numeri 6) și, în consecință, așa trebuie să fim și noi în duh.

    W. Kelly

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Crezi că n-aș putea acum să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?

    Matei 26.53



    Puterea Mântuitorului

    Nimic nu L-ar fi obligat pe Domnul Isus Hristos să meargă la cruce; nimic nu L-ar fi obligat să părăsească slava pe care o avea la Tatăl ceresc din veșnicie și să vină pe pământ. Și chiar după ce a coborât în această lume, luând asupra Sa o umanitate desăvârșită, dar fără păcat, nimic nu L-ar fi obligat să meargă la cruce, căci, în fiecare moment al binecuvântatei Lui istorii, de la ieslea Betleemului la crucea Calvarului, El ar fi putut să Se întoarcă de unde venise. Moartea nu avea stăpânire asupra Mântuitorului. Prințul acestei lumi, Satan, a venit și nu a avut nimic în Isus Hristos.

    Domnul avea putere să-Și dea viața și avea putere să o ia înapoi. Pe drumul din grădina Ghetsimani spre cruce Îl auzim rostind cuvintele din versetul de astăzi. Binecuvântat să fie în veci Numele Domnului! Pe El Însuși nu S-a compătimit și nu S-a cruțat, ci ne-a compătimit pe noi. A văzut starea noastră disperată de ruină și păcat, a văzut nefericirea și primejdia în care ne aflam; a văzut că nu era nicio privire care să inspire milă, niciun braț care să salveze. A coborât în lumea noastră căzută, a devenit Om, pentru ca, în starea de Om, să poată, jertfindu-Se pe Sine, să ne scape de iazul de foc. Mântuitorul a făcut această lucrare pentru a ne aduce alături de El Însuși pe terenul cel nou și veșnic al mântuirii împlinite, în puterea vieții de înviere, potrivit planului veșnic al lui Dumnezeu și spre gloria Numelui Său.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CONTINUĂ SĂ TE ROGI ȘI SĂ TE ÎNCREZI ÎN DUMNEZEU – Fundația SEER

    „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” (Psalmul 3:2)


    Te afli cumva în situația în care te rogi de ani de zile ca Dumnezeu să-ți mântuiască soțul, soția, copiii sau prietenii? Inima ta tânjește să-i vadă pe cei dragi ai tăi umblând cu Dumnezeu și slujindu-L? Te simți descurajat? Ți-a spus cineva: „Îți pierzi vremea, nu se vor schimba niciodată?” Dacă e așa, citește cuvintele scrise de psalmist: „Mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” – Dar, Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea, şi Tu îmi înalţi capul! Eu strig cu glasul meu către Domnul, şi El îmi răspunde din muntele Lui cel Sfânt” (v. 2-4). Să ne uităm cu atenție la exprimarea: „mulți zic.” Fiecare om are o opinie, dar până nu vorbește Dumnezeu despre această problemă, juriul nu are niciun cuvânt de spus! Câtă vreme El este pe tron și promisiunile Sale sunt adevărate, continuă să te rogi și să crezi că Dumnezeu va face o minune.

    „Dar în momentul acesta ei sunt atât de departe de Dumnezeu!” spui tu. Se poate să fie așa, dar citește cuvintele următoare și bucură-te: „Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă” (Isaia 59:1). Pentru Dumnezeu, cei dragi ai tăi nu sunt prea departe! Poate sunt dependenți de droguri și de alcool, poate au relații nepermise sau poate sunt chiar în închisoare. Oriunde s-ar afla ei astăzi, brațul harului lui Dumnezeu este suficient de lung ca să-i ajungă și să-i mântuiască. Satan știe lucrul acesta și vrea să te descurajeze ca să renunți la rugăciune. Nu te da bătut! La fel cum curentul electric trece printr-un cablu, puterea lui Dumnezeu curge prin rugăciunile tale.

    Așadar, continuă să te rogi și să te încrezi în Dumnezeu pentru mântuirea celor dragi! Ea va veni!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 29:10-20


    După ce s-a adresat poporului, David se întoarce spre Domnul. Se laudă oare cu tot ce au dăruit, el şi căpeteniile? Din contră! El Îi dă glorie Dumnezeului căruia Îi aparţin toate lucrurile şi se pleacă înaintea Lui. Aceste două sentimente merg totdeauna împreună.

    „Din mâna Ta primim ce Îţi aducem”, declară împăratul. Domnul ne încredinţează bunuri pentru a ne acorda bucuria de a-I oferi Lui ceva. El Însuşi n-are nevoie de nimic (Psalmul 50.10-12). Dar ceea ce-I este adus de bunăvoie, cu bucurie, are preţ înaintea Lui. A da prin constrângere sau dintr-un spirit legalist nu cere nici dragoste, nici credinţă. Este felul în care fariseii îşi plăteau zeciuielile (Matei 23.23). În contrast cu ei, macedonenii despre care vorbeşte Pavel au acţionat „de bunăvoie”, prisosind „spre bogăţia dărniciei lor” (2 Corinteni 8.1-3).

    Nu este măreaţă lauda lui David (v. 10-13)? Merită efortul de a o citi cu voce tare, în timp ce gândurile ni se îndreaptă spre Cel căruia ne adresăm: „A Ta … mărirea, puterea şi gloria şi splendoarea şi măreţia, pentru că tot ce este în ceruri şi pe pământ este al Tău; a Ta… este împărăţia şi Tu eşti înălţat drept Cap peste toate…”

    Expresia „peste toate” ne poate ajuta să înţelegem că este Cap „peste toate inimile” celor care-I aparţin.

  • 19 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi binecuvânta pe Domnul care mă sfătuiește; chiar în timpul nopților, lăuntrul meu mă învață. Am pus întotdeauna pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.

    Psalmul 16.7,8



    Psalmul 16 ne prezintă perfecțiunile morale ale lui Hristos, Omul desăvârșit, care a umblat pe calea vieții în această lume a păcatului și a morții. El este astfel singurul standard al excelenței, Modelul perfect pentru cel credincios. Pe măsură ce contemplăm felul minunat în care El a umblat prin această lume, inimile noastre vor fi tot mai atrase de Persoana Lui.

    Această viață perfectă este o viață în care Domnul este Sfătuitorul și Călăuzitorul. Este scris că „nu ține de omul care umblă să-și îndrepte pașii săi” (Ieremia 10.23). Citim, de asemenea: „Recunoaște-L în toate căile tale și El îți va netezi cărările” (Proverbe 3.6). Aceasta nu înseamnă să mergem la Domnul doar atunci când trecem prin dificultăți extreme, ci să ne obișnuim să depindem de El în toate detaliile vieții. Dacă-L recunoaștem astfel în toate căile noastre, vom vedea că El ne călăuzește, după care vom putea spune: „Voi binecuvânta pe Domnul care mă sfătuiește”.

    Viața perfectă are un singur obiect, iar acesta este Domnul Însuși. Hristos a umblat pe pământ cu o simplitate desăvârșită a credinței. L-a așezat pe Iahve înaintea Sa, ca singur obiect al Său. Într-o astfel de viață nu există niciun loc pentru voința proprie. Iată calea care este deschisă înaintea credinciosului, deși trebuie să recunoaștem că experimentăm foarte puțin din binecuvântarea ei! Dacă, zi după zi, Îl așezăm pe Domnul înaintea noastră ca singur obiect – pentru a-L sluji, pentru a-I fi plăcuți și pentru a face voia Sa – vom descoperi că El este la dreapta noastră pentru a ne sprijini. Atunci nu ne vom clătina, nici nu vom fi dați înapoi de nicio împrejurare grea, de nicio împotrivire și de nicio suferință pe care le-am putea întâmpina.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când vă rugați, să nu folosiți repetări fără rost, ca păgânii, care gândesc că, dacă spun o mulțime de cuvinte, vor fi ascultați.

    Matei 6.7



    Cugetări despre rugăciune

    • Rugăciunea nu este pur și simplu un impuls ocazional la care răspundem atunci când suntem în necaz; rugăciunea este o atitudine de viață.

    • Rugăciunea este „scara” care ne pune în legătură cu Dumnezeu și pe care credincioșii suie și coboară după nevoie.

    • Rugăciunea este o activitate creștină. Trebuie să ne rugăm scurt, dar neîncetat și cu încredere.

    • Când diavolul te înfrânge la capitolul rugăciunea zilnică, atunci te va birui în oricare altă direcție a vieții tale.

    • Cine are credință când se roagă pentru ploaie își pregătește umbrela.

    • Niciodată să nu spui rugăciuni, ci să te rogi.

    • Scopul adevărat al rugăciunii nu este să-L schimbăm pe Dumnezeu, ci pe noi înșine. Nu te ruga numai ca să scapi de necazuri. Nu te ruga numai ca să dobândești mângâiere în suflet. Roagă-te să ți se dea putere să faci voia lui Dumnezeu, singura perfectă în toate situațiile.

    • Numai cel ce nu vrea nu găsește vreme pentru rugăciune.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (3) – Fundația SEER

    „Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit” (1 Petru 4:10)


    Nu cred că v-ați mira, dacă v-aș spune că, în 1982, o companie producătoare de ciocolată a decis să nu-și riște imaginea și să nu apară cu produsele sale în filmul (ce se va dovedi de mare succes) E.T.! Și nici nu cred că au fost singurii care s-au împotrivit propriului succes! Dar așa au stat lucrurile: directorul executiv al companiei Mars, a hotărât că nu se poate câștiga nimic dacă dulciurile lor marca M&M aveau să fie folosite în ceea ce unii considerau a fi „un film prostesc.” Prin urmare, micuțul Elliott a ajuns să-l momească pe extraterestrul E.T. cu bomboane glazurate produse de Hershey. Dar acea singură scenă a atras milioane de clienți, din lumea întreagă, în magazinele de dulciuri ca să cumpere apoi acele bomboane produse de Hershey… ale cărei vânzări au crescut cu 65%, datorită succesului colosal al filmului! Probabil că directorul executiv al companiei Mars, cel care a dat cu piciorul șansei, locuia deja într-o casă mare, avea mașini scumpe și un salariu pe măsură!

    Da, îndoiala și teama îi urmăresc atât pe bogați, cât și pe săraci; găsim persoane negativiste și la baza, dar și în vârful ierarhiei corporatiste. Există un poem celebru al lui John Greenleaf Whittier care spune așa: „Dintre toate cuvintele triste, rostite sau așternute pe hârtie, cele mai triste sunt acestea: „Ar fi putut să fie.”

    Gândește-te la momentele în care ocazia vieții a bătut la ușa ta… și nu i-a deschis nimeni! Stai cumva în fața unei asemenea uși astăzi? Ți-e teamă să pășești prin ea? Să nu-ți fie! Dacă Domnul nu te oprește, înseamnă că va fi cu tine. Cuvântul Său spune: „Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu. Fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit.”

    Când Dumnezeu îți oferă un dar, El îți dă harul, înțelepciunea și energia de a-l folosi. Așadar, pășește prin credință! „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile” (Proverbele 16:3).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 29:1-9


    David şi-a consacrat toată puterea (v. 2) ca să pregătească un palat pentru Domnul.

    Să ne întrebăm acum, când citim aceste rânduri, dacă nu cumva „palatul inimii noastre” este închinat omului (în general eului nostru), în loc să fie închinat Domnului(v. 1).

    „Dragostea” împăratului pentru această casă l-a determinat să dăruiască pentru ea mari bogăţii care-i aparţineau lui personal (v. 3). Cu cât mai mare este dragostea lui Isus! Evanghelia ne vorbeşte despre negustorul care a vândut tot ce avea ca să cumpere un mărgăritar de mare preţ (Matei 13.45, 46). Interpretarea acestei parabole ni se oferă în Efeseni 5.25: „Şi Hristos a iubit Adunarea şi S-a dat pe Sine
    Însuşi pentru ea” (vezi şi 2 Corinteni 8.9). Faptul acesta numai Domnul Isus a putut să-l facă. Dar, în ce priveşte lucrarea dragostei, El ne spune ca şi ucenicilor Lui: „v-am dat un exemplu, pentru ca, aşa cum v-am făcut Eu, să faceţi şi voi” (Ioan 13.15).

    Exemplul lui David a adus roade. Toţi oamenii care lau auzit oferă acum, la rândul lor, de bunăvoie, aur, argint şi pietre preţioase, pentru construirea casei lui Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 3.12). Ce mare bucurie pentru David … şi pentru Domnul când inimile noastre se află în acord cu a Lui!

  • 18 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ah, dacă ai despica cerurile, dacă ai coborî, s-ar topi munții înaintea Ta, cum aprinde focul vreascurile, cum face focul să clocotească apa: ca să faci Numele Tău cunoscut vrăjmașilor Tăi, ca să tremure națiunile înaintea Ta!

    Isaia 64.1,2



    Această rugăciune, care dă glas unei dorințe fierbinți, și-a primit deja un răspuns parțial, fiindcă Dumnezeu a coborât din cer în Persoana preaiubitului Său Fiu. Venirea Sa a avut efecte minunate, însă nu în același mod ca atunci când El va fi manifestat înaintea lumii, venit în măreție și în putere.

    Munții, care ilustrează guvernele înălțate din această lume, au fost afectați, din punct de vedere moral, de prima venire a lui Hristos. Un Irod a fost foarte tulburat când a auzit despre nașterea lui Mesia și a căutat să-L omoare (Matei 2.1-16). Mai târziu, alt Irod a căutat să-L umilească (Luca 23.11). Dar când Domnul Isus va domni cu mare putere și glorie, toți munții se vor topi (sau vor fi coborâți și aduși la același nivel), iar Hristos singur va fi înălțat.

    Prezența Domnului în lume a avut efectul de a aprinde un foc în sufletele credincioase, pentru a arde lucrările cărnii – mândria, aroganța, egoismul și poftele. La cea de-a doua Sa venire, acest lucru se va manifesta la o scară mai largă, în întreaga lume. Focul face de asemenea ca apa să fiarbă, lucru care ne vorbește despre puterea purificatoare a prezenței Domnului Isus. Apa este o imagine a Cuvântului lui Dumnezeu, iar fierberea ei vorbește despre purificare. Acest lucru are o aplicație prețioasă pentru cei credincioși astăzi. „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).

    Când Domnul va veni în glorie, toate națiunile vor tremura. Inimile noastre însă se vor bucura. „Singurului Dumnezeu, Mântuitor al nostru prin Isus Hristos, Domnul nostru, fie glorie, măreție, putere și autoritate, mai înainte de orice veac, și acum și în toate veacurile! Amin” (Iuda 25).

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să lucrezi șase zile și să-ți faci lucrul tău. Dar ziua a șaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nicio lucrare în ea.

    Exod 20.9,10



    Defectul la moară

    Un preot avea în biserica sa un morar care era foarte mândru de moara lui. Această moară era permanent în mișcare, măcina și zuruia șapte zile pe săptămână.

    Într-o zi, preotul a adus un sac plic cu grâu la moară, pentru ca acesta să fie măcinat și să devină o făină fină.

    — Este o moară frumoasă, a recunoscut el, cea mai bine construită din câte am văzut eu.

    Morarul auzea aceste cuvinte adesea și așa și era.

    — Dar, a continuat preotul, are totuși un defect!

    — Un defect? Cum, domnule?, a întrebat cu mare mirare morarul.

    — Da, un defect foarte însemnat!

    — Care ar putea fi acesta?, s-a interesat morarul.

    — Un defect care probabil va duce la deteriorarea morii, a accentuat preotul, iar într-o zi chiar la nimicirea proprietarului. Ea macină duminica.

    Morarul nu se așteptase la aceasta și nici la discuția serioasă ce a urmat. Dar și-a pus la inimă aceste cuvinte, iar în viitor defectul morii a fost îndepărtat spre mulțumirea întregii vecinătăți – ea nu mai măcina în ziua Domnului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (2) – Fundația SEER

    „Bine, rob bun şi credincios” (Matei 25:23)


    În 1975, un inginer nu prea experimentat de la Hewlett Packard, pe nume Steve Wozniak, de care nu auzise nimeni, și-a împărtășit visul prietenului său, Steve Jobs. Visul lui era să construiască și să vândă un computer ușor de folosit de către oricine din omenirea de pe glob. Cei doi au muncit fără odihnă pentru a crea un asemenea computer personal compact. Dar când l-au oferit companiei Hewlett Packard, una dintre cele mai mari din lume, cei aflați la conducere nu au reușit să înțeleagă incredibilul potențial al computerului și l-au respins. Așa că Wozniak și Jobs s-au dus pe cont propriu și au pus bazele unei mici companii căreia i-au dat numele Apple Computers – și au revoluționat industria computerelor!

    Nu vom duce lipsă niciodată de oameni care spun: „Nu se poate face!” sau „Nu va funcționa!” Astfel de oameni sunt numiți „ucigași de vise” – și dacă-i asculți, vei renunța înainte ca măcar să începi. În spatele fiecărei mari realizări, găsim oameni obișnuiți care au vise și care sunt dispuși să-și asume responsabilități și riscuri. Ei sunt cei care se vor bucura de răsplată. În ciuda eșecurilor tale, a zbaterilor și a limitărilor tale, dacă ești dispus să nu pleci urechea la cei ce spun nu, să pășești prin credință și să folosești darurile pe care ți le-a dat Dumnezeu, El Se va îngriji ca tu să reușești…

    Domnul Isus Și-a încheiat una dintre pildele Sale cu aceste cuvinte: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!”  Îți doresc să auzi aceste cuvinte adresate și ție!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 28:11-21


    Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumnezeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evanghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui„ (Ioan 3.35).

    Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instrucţiunilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dumnezeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate paginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm niciodată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

    Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon a primit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Domnului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este necesar să acţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce „din timiditate sau din lenevie” am neglijat să împlinim.

  • 17 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cine dintre voi Mă dovedește de păcat?

    Ioan 8.46



    Scriptura spune că orice lucru trebuie să fie întemeiat pe mărturia a doi sau a trei martori. Natura lipsită de păcat a Domnului nostru Isus este un adevăr de netăgăduit. Scriptura însă ne oferă, pentru atestarea acestui adevăr, trei mărturii minunate cu privire la natura lipsită de păcat a Domnului, mărturii oferite de trei apostoli, fiecare din perspectiva lui proprie, potrivit felului în care L-au cunoscut pe Hristos.

    Pavel, născut iudeu și fiind cetățean roman, a studiat legea iudaică la picioarele lui Gamaliel. După convertirea sa, a fost în școala lui Hristos, ca să zicem așa, vreme de trei ani. Pavel, dintr-o perspectivă a erudiției, fiind un om cu vaste capacități intelectuale, cu multă pricepere și cunoștință, a spus că Hristos „n-a cunoscut păcat” (2 Corinteni 5.21).

    Petru, un pescar, a fost chemat de Domnul Isus cu aceste cuvinte: „Vino după Mine și te voi face pescari de oameni” (Matei 4.19). Petru a fost un om de acțiune, care avea întotdeauna inițiativa. A făcut multe greșeli, însă, după înălțarea Domnului, a fost primul care a predicat, în ziua Cincizecimii. Fiind un om de acțiune, el a înțeles bine lucrurile pe care Domnul Isus le-a făcut, așa că a putut spune: „El n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).

    Ioan s-a descris pe sine ca fiind ucenicul pe care-l iubea Isus. El a fost împreună cu Petru pe muntele schimbării la față. A fost cel care a stat la sânul Domnului Isus în noaptea de Paște, apoi a fost cu Petru și cu Iacov în grădina Ghetsimani și L-a auzit pe Domnul rugându-Se. Ca unul care-L cunoștea pe Domnul Isus probabil mai bine decât oricine altcineva, el a putut spune: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5).

    Ce minunat că aceste trei mărturii remarcabile, luate împreună, formează o mărturie completă cu privire la natura sfântă a Mântuitorului, într-un fel care înlătură orice îndoială și care ne umple inimile de laudă și de închinare!

    B. Prigge

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii; iarba s-a uscat și floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veșnicie.

    1 Petru 1.24,25



    Unde vei fi peste câțiva ani?

    În urmă cu aproximativ 4.500 de ani, puternicul împărat al Egiptului, Khefren, poruncise înălțarea unei piramide uriașe, ca monument funerar în care avea să fie păstrată pentru posteritate amintirea gloriei sale.

    În anul 1799, Napoleon, pe atunci generalul Bonaparte, se afla la această piramidă și i-a fost prezentat cadavrul mumifiat al faraonului egiptean. Acesta a fost un moment solemn pentru Napoleon. Cât de puternic fusese odată acest faraon! Ce mai rămăsese din el? O mumie chircită, maronie. Napoleon și-a scos pălăria și a privit sobru și fără să clipească la cadavrul acelui bărbat care dominase milioane de oameni.

    Pe atunci, generalul se afla abia la începutul carierei sale și încă nu sosise timpul când avea să devină spaima Europei. Șaisprezece ani mai târziu trecuse și timpul său. Împărăția sa înălțată cu sânge și lacrimi era acum sortită căderii, iar el, un exilat pe insula Elena, de unde mai târziu avea să se și stingă din viață.

    Ce este viața omului? O ascensiune, o strălucire și o prăbușire! Curând trece și „împărăția” noastră. Suntem doar un abur care piere. Moartea nu-i scutește nici pe cei mari, nici pe cei mici. După moarte, fiecare va trebui să dea socoteală de faptele sale în fața lui Dumnezeu, în fața Celui care cunoaște și vede totul. De aceea este important să avem vina noastră iertată și viața veșnică asigurată prin credința în Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ASUMĂ-ȚI RESPONSABILITĂȚI ȘI RISCURI (1) – Fundația SEER

    „Este o proorocie, a cărei vreme este hotărâtă… dacă zăboveşte, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit.” (Habacuc 2:3)


    Un misionar scria: „În voia lui Dumnezeu există vremuri și anotimpuri. Și putem deveni cu ușurință frustrați, dacă nu înțelegem că așa cum există perioade și anotimpuri în natură, există perioade și anotimpuri și în procesul împlinirii voii lui Dumnezeu în viețile noastre. Cu câțiva ani în urmă, un grup de misionari seniori s-au întrunit pentru a discuta principiile de viață pe care le-au descoperit. Scopul lor era să-și împărtășească experiența bogată cu generațiile care urmau. Cu toții se confruntaseră cu perioade de tranziție în lucrările lor, și identificaseră la unison un proces ciclic prin care i-a condus Dumnezeu.” Concluzie: Sincronizarea este extrem de importantă!

    Când directorii de la Decca Records le-au spus celor de la The Beatles că trupele de chitare sunt pe cale de dispariție, cei patru au semnat un contract cu EMI – iar urmarea este faimă și istorie! Nu pierde lecția pe care o poți învăța de aici. Fiecare dintre noi a fost așezat undeva pe pământ ca administrator al bunurilor și lucrării lui Dumnezeu. Și lucrul acesta este adevărat fie că ești procuror, manager sau femeie de serviciu. Ai primit un număr de ani și ți s-a dat responsabilitatea de a avea grijă de ei, de a-i investi, de a-i valorifica și de a-i da înapoi lui Dumnezeu. Să spui: „Mi-a fost frică de eșec” sau „Am fost preocupat să nu fiu criticat” sau „N-am fost sigur că sunt suficient de bun” nu funcționează.

    După cum a spus Ralph Waldo Emerson: „Scuzele iau întotdeauna locul progresului.” Dumnezeu îți va accepta încercările și greșelile, dar nu-ți va accepta scuzele că nu ai încercat. Așadar, roagă-te, acceptă responsabilitatea și pășește prin credință! Probabil că vei cădea de multe ori în drumul tău spre izbândă, dar dacă perseverezi în încercare și dacă te încrezi în Dumnezeu, până la urmă vei reuși!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 28:1-10


    Anterior, în cap. 22.17, David mai adunase odată căpeteniile poporului. Acum adaugă la ele pe toţi cei care au vreo poziţie sau vreo responsabilitate în Israel. Fără îndoială, toţi bărbaţii ale căror nume apar în capitolele 23-27 se găsesc acolo ca să-l asculte pe domnul lor. Nici unul n-ar fi vrut să scape această mare întâlnire.

    Domnul, de asemenea, ne invită la adunări unde doreşte să ne dea instrucţiuni. Nu suntem oare vinovaţi dacă absentăm din motive deşarte (Evrei 10.25)?

    Împăratul le comunică gândurile lui cele mai intime şi mai de preţ tuturor acestor oameni strânşi în jurul său. Îi îndeamnă să cerceteze şi să împlinească toate poruncile Domnului. Stă de vorbă cu ei despre casa glorioasă care trebuie construită. Şi, în mod particular, le vorbeşte despre fiul său, în care şi prin care va fi realizat întregul său proiect. Acestea sunt subiecte care corespund acelor teme cu care Duhul Sfânt ne preocupă în adunările de zidire!

    Apoi David se adresează lui Solomon. Să fim foarte atenţi la aceste cuvinte ale unui tată către fiul său! Ele ni se adresează în egală măsură şi nouă: „Fiul meu, cunoaşte pe Dumnezeul părintelui tău şi slujeşte-I cu întreagă inimă şi cu suflet binevoitor … Dacă-L vei căuta, El va fi găsit de tine” (v. 9).

  • 16 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Așa zice Domnul: „Oprește-ți glasul de la plâns și ochii de la lacrimi … Este speranță pentru viitorul tău”, zice Domnul, „și fiii tăi se vor întoarce în ținutul lor”.
    Și, când era în strâmtorare, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. Și s-a rugat Lui.

    Ieremia 31.16,17; 2 Cronici 33.12,13



    Dragi părinți care aveți copii neascultători, încurajați-vă și puneți-vă încrederea în Domnul! Amintiți-vă că Dumnezeu poate să facă mult mai mult decât cereți sau gândiți voi! Nu renunțați și să nu vă descurajați! Satan tocmai aceasta dorește: să vă facă să cedați, ceea ce ar însemna o dublă victorie pentru el.

    Să ne amintim de istoria lui Manase. Tatăl său, Ezechia, fusese un împărat bun, nu perfect, ci unul care, în general, L-a onorat pe Dumnezeu. Domnul L-a folosit pe Ezechia pentru o mare trezire în poporul Său. Când a murit, fiul său, Manase, a devenit împărat și s-a comportat într-un fel atât de nelegiuit, încât a devenit noul standard de nelegiuire. Atrocitățile pe care le-a comis au fost atât de extreme, încât, în anii care au urmat, Domnul nu S-a întors din aprinderea mâniei Sale împotriva lui Iuda, din cauza tuturor căilor ticăloase ale lui Manase (2 Împărați 22.11-14). La acest moment am fi putut spune că viața lui Manase era lipsită de orice speranță de îndreptare, din cauza mărimii nelegiuirii sale.

    Domnul însă a intervenit. Manase a fost dus rob în Babilon și, în necazul său, s-a rugat Domnului Dumnezeului său și s-a smerit mult înaintea Lui. Dumnezeu l-a restabilit și l-a adus înapoi pe tronul său, în Ierusalim. Apoi, în anii săi din urmă, Manase a rezidit lucrurile lui Dumnezeu, pe care le distrusese mai înainte. A avut loc o adevărată trezire și restabilire în inima sa, iar poporul a fost afectat și el de acestea.

    Căile lui Dumnezeu nu sunt căile noastre și lucrarea Lui nu S-a încheiat încă (Filipeni 1.6). Să nu tragem concluzii negative înainte de vreme, ci mai degrabă să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, să căutăm ajutorul Lui, să ne rugăm și să ne încredem că El va lucra.

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Eu Însumi Îmi voi paște oile …”, zice Stăpânul Domnul. „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită”.

    Ezechiel 34.15,16



    „Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!”

    Micuța Lisa urma să facă o călătorie împreună cu mama ei. Tatăl le-a condus la gară. Pe peron, tatăl și mama stăteau de vorbă. Între timp trenul a sosit și ei abia acum s-au uitat după fetița lor. Unde era Lisa?

    Disperați, părinții alergau printre oameni și strigau: „Lisa, Lisa!”. Trenul urma să plece în câteva minute. Dar, în ultimul moment, cea care a fost pierdută a venit alergând spre tatăl ei. Plângând a spus: „Eu nici măcar n-am știut că m-am rătăcit!”. Mama a urcat repede, iar tatăl a ridicat-o pe Lisa în vagon și imediat trenul a pornit.

    Cât de mulți oameni se aseamănă cu această fetiță! Ei s-au îndepărtat de Dumnezeu. El îi caută, dar ei se gândesc că nu-i pentru ei chemarea Lui. Poate chiar citesc în Biblie că Domnul Isus a venit „să caute și să mântuiască ce era pierdut” (Luca 19.10). Dar nu răspund, pentru că nu știu sau nu vor să admită că sunt pierduți.

    Apostolul Pavel ne-a scris că Hristos a murit pentru cei fără Dumnezeu, pentru păcătoșii și dușmanii lui Dumnezeu. Dar mulți oameni spun: „Aceasta nu se referă la mine!”. Și totuși, oricine consideră că, în propria lui dreptate, deci fără credința în jertfa lui Isus, ar putea să stea înaintea lui Dumnezeu, se înșală. Din Cuvântul lui Dumnezeu suntem învățați și cum să ne recunoaștem starea pierdută și cum să fim gata pentru a ne lăsa găsiți de dragostea Salvatorului.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    O PARTE NECESARĂ A PROCESULUI – Fundația SEER

    „Eu te voi învăţa…” (Psalmul 32:8)


    De ce ne aflăm aici pe pământ? Când Domnul Isus ne-a mântuit, de ce nu ne-a dus direct în cer, să fim cu El? Deoarece pe El nu-L interesează numai destinația noastră finală; El dorește să facă o lucrare în noi, și prin noi, în drum spre acea destinație. Noi ne dorim doar să ajungem acolo! Dar, de obicei, trece o bună bucată de timp între momentul în care Dumnezeu ne cheamă și cel în care putem spune că am îndeplinit voia Sa pentru viețile noastre. Și până nu acceptăm lucrul acesta, nu suntem pregătiți să mergem nicăieri! Noi trebuie să înțelegem că această călătorie reprezintă un proces important. Lui Dumnezeu îi pasă ce devenim pe drumul într-acolo. Și faptul că Îl urmăm în ascultare printre atâtea necunoscute, încercări și dificultăți reprezintă o parte integrantă și indispensabilă a pregătirii noastre. Dumnezeu folosește călătoria pentru a ne învăța credința, pentru a ne rafina caracterul și pentru a ne echipa pentru încercări mai mari care ne stau înainte. De fapt, dacă ne aflăm în procesul de a căuta voia lui Dumnezeu în acest moment, deja împlinim o parte din ea în viața noastră. Dumnezeu a zis: „Eu… te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi.” Nu face greșeala să crezi că, dacă nu știi tot ce-ai vrea, nu faci progrese. Ceva se întâmplă chiar acum: îți este pusă la încercare credința, îți este cultivată răbdarea, îndoielile sunt confruntate și învinse, și relația ta cu Dumnezeu crește tot mai mult. El ne pregătește întotdeauna dinainte pentru ceea ce a plănuit deja pentru noi. Da, lupta nu este confortabilă, dar este o parte necesară a procesului… și a progresului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 27.1 şi 27.22-34


    Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

    Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului” (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servitorilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 …).

    Subiectul particular al acestui fragment este munca
    la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi”. Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit
    alţii, ci de a le administra cu credincioşie. Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău!”

  • 15 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Petru, răspunzându-I, a spus: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape”. Și El i-a spus: „Vino!”. Și Petru, coborând din corabie, umbla pe ape, ca să vină la Isus.

    Matei 14.28,29



    Petru și Domnul său (2) – Umblarea pe apă (B)

    Ucenicii aveau o noapte grea pe mare, fiindcă vântul le era împotrivitor. Mica lor corabie era bătută de valuri încoace și încolo, iar ei se chinuiau să ajungă de cealaltă parte. Profetul Iona a fost și el într-o furtună, însă din cauza neascultării de Dumnezeu, în contrast cu ucenicii, care se urcaseră în corabie la porunca Domnului (Iona 1.4; Matei 14.22). Furtunile pot veni pentru corectarea noastră, precum în cazul lui Iona, sau pentru formarea noastră, precum în cazul ucenicilor. Esența credinței este ascultarea de Domnul. Prin urmare, neascultarea de Domnul este întotdeauna o dovadă a necredinței. În această împrejurare, Petru este la început un model al ascultării prin credință, însă, după aceea, devine un exemplu cu privire la ceea ce se întâmplă atunci când ne luăm ochii de la Domnul.

    Petru era câteodată impulsiv, însă, în această împrejurare, el nu acționează în urma unui impuls natural, ci al unui impuls generat de o credință adevărată: „Doamne, dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe apă”. Domnul i-a răspuns: „Vino”! Credința se exprimă prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu. De fapt, credința fără fapte este moartă în ea însăși; este ca „un trup fără duh” (Iacov 2.26). Petru demonstrează o credință veritabilă, ca răspuns la chemarea Domnului, însă această credință trebuia pusă la încercare, fiindcă acea credință care nu este pusă la test nu este deloc credință.

    Este imposibil să umbli pe apă, însă Petru a crezut în puterea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Cum stau lucrurile cu noi? Par împrejurările noastre imposibile? Ne-a spus Cuvântul lui Dumnezeu să mergem înainte, în ciuda acestor împrejurări? Atunci să ne manifestăm credința și să pășim afară din corabie, ca răspuns la Cuvântul Său! Vom vedea apoi ce poate face Domnul pentru cei care se încred în El.

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să ne temem deci ca nu cumva, fiind făcută o făgăduință pentru intrarea în odihna Lui, niciunul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă.

    Evrei 4.1



    Recunoaștere prea târzie

    Deviza cancelarului german Otto von Bismarck (1815-1898) era: „forța merge înaintea dreptului”. Faptele sale arată că și-a respectat întocmai deviza. În anul 1862, când Wilhelm I l-a numit prim-ministru interimar, avea să se adreseze Parlamentului cu următoarele cuvinte: „Nu prin discursuri sau prin decizii ale majorității vor fi rezolvate marile probleme ale epocii noastre, ci prin foc și sabie!”. Înainte de a muri, cuprins de remușcări, a notat în agenda sa: „Am adus fericirea unei mari națiuni, dar și nefericirea pentru prea mulți oameni! Fără mine n-ar fi avut loc trei mari războaie. Nu ar fi pierit 80.000 de oameni, n-ar fi fost îndoliați tați, mame, surori. Acum voi da socoteală înaintea lui Dumnezeu!”.

    Recunoașterea cancelarului german a fost prea târzie. Ce îngrozitoare este o astfel de recunoaștere pentru fiecare om în parte! Așa se va întâmpla cu toți aceia care astăzi refuză mântuirea adusă în dar de marele nostru Mântuitor, Domnul Isus Hristos. Recunoașterea prea târzie nu mai rezolvă nimic în viața omului. De aceea suntem îndemnați de Dumnezeu, prin Cuvântul Său, să luăm seama ca niciunul dintre noi să nu se trezească venind prea târziu. Astăzi este ziua mântuirii; astăzi suntem chemați la viața veșnică. Mâine poate fi prea târziu. Unii se înșală spunând că mai au timp. Dumnezeu însă nu spune să mai așteptăm, căci mai avem timp, ci ne spune: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile” (Evrei 3.15).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TE SIMȚI COPLEȘIT? – Fundația SEER

    „Îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!” (Ieremia 45:3)


    Fiți siguri că mulți dintre eroii din Scriptură pe care îi admirăm au trecut şi ei prin momente în care s-au simțit „sleiți de puteri” și nu erau în stare să se odihnească.

    Ieremia a spus: „Tu zici: „Vai de mine! căci Domnul a adus întristare peste durerea mea; îmi sleiesc puterile suspinând, şi nu găsesc odihnă!” (v. 3).

    David psalmistul a exclamat: „O! dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!…” (Psalmul 27:13). Apoi recunoaște: „strig către Tine cu inima mâhnită, şi zic: „Du-mă pe stânca pe care n-o pot ajunge, căci este prea înaltă pentru mine! Căci Tu eşti un adăpost pentru mine, un turn tare împotriva vrăjmaşului. Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale” (Psalmul 61:2-4).

    Dacă te simți copleșit chiar acum, oprește-te o clipă și rostește această rugăciune: „Doamne, am impresia că toată povara lumii apasă pe umerii mei, și știu că nu aceasta este voia Ta pentru mine. Învață-mă să arunc asupra ta îngrijorările și preocupările mele, și-Ți mulțumesc că mi-ai amintit că vei avea grijă de mine!” (vezi 1 Petru 5:7). Dă-mi curajul de a schimba lucrurile care stau în puterea mea, dă-mi harul de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba și înțelepciunea de a le deosebi. Nu mă lăsa să ajung atât de ocupat încât să fiu nevoit să renunț la timpul de părtășie cu Tine. Învață-mă să stau liniștit și să știu că Tu ești Dumnezeul meu (vezi Psalmul 46:10). Îți mulțumesc că Tu ești scăparea mea; un ajutor atât de prezent în aceste vremuri de necaz! (vezi Psalmul 46:1) În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 26:20-32


    Dintre leviţi, unii aveau în grijă vistieriile casei Domnului şi vistieriile lucrurilor dedicate. Unul dintre ei, Şebuel, „supraveghetor peste vistierii“, era descendent al lui Moise. Suntem oare siguri că şi nouă ni s-au încredinţat multe comori? Cea mai mare dintre ele nu este alta decât Cuvântul lui Dumnezeu. Bogăţiile lui sunt inepuizabile. Care este importanţa pe care o acordăm Bibliei noastre? O socotim a fi cu adevărat o comoară?

    „Lucrul bun încredinţat ţie, păstrează-l„, îi recomandă Pavel tânărului Timotei (2 Timotei 1.14). Iar în prima sa epistolă, după ce a pus în antiteză bogăţiile deşerte din veacul de acum cu comoara strânsă ca o temelie pentru viitor, apostolul îl îndeamnă pe tânărul ucenic: „Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat! …” (1 Timotei 6.19-20). Fiecare dintre noi să citească din nou acest v. 20, punându-şi numele său în locul celui al lui Timotei.

    Alţi leviţi sunt numiţi în v. 29-32. Ei erau supraveghetori, judecători, administratori. Puşi acolo pentru a face „toate treburile lui Dumnezeu” (v. 30, 32; vezi şi 2 Cronici 19.11), ei ne fac să ne gândim la Cel care, încă din copilărie, S-a aflat întâi şi mai presus de orice „în cele ale Tatălui” Său (Luca 2.49).

  • 14 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fiii lui Israel suspinau din cauza robiei și au strigat; și strigătul lor din cauza robiei s-a suit la Dumnezeu.

    Exod 2.23



    Israeliții erau robi în Egipt. Ne putem întreba ce înseamnă Egiptul. El are o semnificație, la fel cum au pustia, Canaanul sau Siria. Egiptul simbolizează robia omului căzut, aflat sub puterea lui Satan. Prin urmare, un israelit răscumpărat și aflat în stăpânirea țării, care venea să se închine Domnului având coșul său cu cele dintâi roade, trebuia să recunoască starea sa de odinioară și să spună: „Tatăl meu era un arameu gata să piară și a coborât în Egipt cu puțini oameni, și acolo a locuit temporar și acolo a ajuns o națiune mare, puternică și numeroasă. Și egiptenii ne-au asuprit și ne-au chinuit și au pus robie grea peste noi. Și noi am strigat către Domnul Dumnezeul părinților noștri și Domnul a auzit glasul nostru și a văzut chinul nostru și truda noastră și asuprirea noastră. Și Domnul ne-a scos din Egipt cu mână tare și cu braț întins și cu groază mare și cu semne și cu minuni” (Deuteronom 26.5-8). Omul natural căzuse și se afla sub puterea vrăjmașului, de unde doar Dumnezeu îl putea scoate.

    Mai întâi însă Dumnezeu trebuia să arate cu claritate că El era Cel care intervenise. Israel gemea din pricina lucrărilor grele, însă gemetele lui erau gemete ale suferinței, nu strigăte către Cel care singur îl putea ajuta. Căci, atunci când eliberatorul său a venit, Israel n-a vrut să aibă nimic de-a face cu el – Moise a fost lepădat. Israel trebuia să-și lepede izbăvitorul, iar Egiptul să-i refuze cererile. Când lucrurile au stat așa și orice laudă a omului a fost anulată, atunci – și doar atunci – a dorit El să intervină. Nu ajungem să cunoaștem cu adevărat evanghelia până nu vedem că L-am lepădat pe Hristos.

    F. G. Patterson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.

    Geneza 28.15



    Prima zi de școală

    Luna septembrie este așteptată de copii cu emoție crescândă. Pentru mulți dintre ei, această zi este una importantă, pentru că de ea se leagă amintiri din prima zi de școală.

    Dintre copiii care pășesc anul acesta în clasa întâi, unii se bucură chiar cu mult înainte, alții poate au în adâncul inimii teama de necunoscut. Domnul Isus știe și le face curaj cu acest cuvânt: „Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge” (Iosua 1.9).

    Cu aceste cuvinte îi întâmpină Domnul și pe copiii care trec de exemplu de la școala gimnazială la liceu sau pe tinerii care încep un studiu profesional. Ei de asemenea se pot bizui pe promisiunea divină: „Eu sunt cu tine pe oriunde vei merge”. Ei nu trebuie să meargă singuri. În viitorul necunoscut, Domnul merge cu ei! El le dă putere, ca să nu facă ceea ce este rău, ci să stea de partea Lui.

    Poate părinții se uită cu îngrijorare la noul capitol din viața copiilor lor, deoarece știu că acum sunt expuși mai mult influenței lumii. Dar cât de bine este că ei pot să aducă înaintea lui Dumnezeu grijile lor! El le aude rugăciunile și poate să-i ocrotească pe copii la școală. Ceea ce promite El în Psalmul 121 se aplică și în cazul elevilor și studenților credincioși: „Domnul te va păzi de orice rău, îți va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare și la venire, de acum și până-n veac”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ETAPELE UNEI VIZIUNI – Fundația SEER

    „El te va înălţa…” (Psalmul 37:34)


    În agricultură, există o perioadă pentru semănat, un timp pentru creștere și un moment al recoltei. La fel este și în Împărăția lui Dumnezeu. Un misionar spunea că a auzit un grup de slujitori evanghelici, experimentați, discutând despre experiențele lor comune, din care a reieșit un proces fascinant împărțit în cinci etape.

    Etapa 1: Nașterea viziunii. La început, fiecare a primit o viziune de la Duhul Sfânt, însoțită de entuziasmul și încredințarea că venea de la Dumnezeu.

    Etapa 2: Pregătirea. Aceasta este etapa în care visele sunt deseori abandonate pentru că nu dorim să facem pregătirile necesare. Când Dumnezeu îți dăruiește o viziune, trebuie să existe implicare din partea ta, altfel viziunea ta nu va fi mai mult decât un vis de o zi.

    Etapa 3: Pustiul și lupta. Una dintre cele mai greșite concepții ale noastre, este aceea că, dacă ceva vine cu adevărat de la Dumnezeu, totul va decurge lin, nu va exista nicio luptă. E un mit! De fapt, să fiți siguri că va fi o luptă serioasă. Această etapă reprezintă baza care dovedește credincioșia noastră și pentru care nu există substitut.

    Etapa 4: Împlinirea viziunii. E momentul în care, în sfârșit, ne vom putea bucura de roadele pregătirii noastre temeinice și ale credincioșiei noastre.

    Etapa 5: Noi începuturi și viziuni. Acei slujitori despre care vă relatam la început s-au trezit inundați de o viziune proaspătă de la Duhul Sfânt. Drept urmare, ei au ajuns la concluzia că viața lor fusese un ciclu progresiv al unei viziuni în continuă expansiune, și pe măsură ce Dumnezeu le încredința tot mai mult, era nevoie de o pregătire tot mai mare, iar intensitatea luptei creștea.

    Cred că gândindu-te la astea, poți să-ți înțelegi și tu etapele viziunii tale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 25.1-8; 26.13-19


    Darurile, responsabilităţile şi diferitele servicii sunt, aşa cum am amintit ieri, împărţite de Capul Bisericii. Dar credinciosul este invitat să dorească aceste daruri şi să le ceară de la Domnul. „Râvniţi cele spirituale, dar mai ales să profeţiţi ... Cine profeţeşte vorbeşte oamenilor spre zidire şi încurajare şi mângâiere” (1 Corinteni 14.1-3).

    Este oare dorinţa fiecăruia dintre noi să fie astfel folosit de Domnul? Atunci să-I cerem să ne acorde unul dintre aceste daruri spirituale nu ca să ne dăm importanţă, ci având în vedere binele Adunării şi gloria Domnului Isus. După cei care profeţeau (cap. 25), cei amintiţi din nou sunt uşierii sau supraveghetorii (cap. 26). Iată un serviciu care este demn de dorit! „Dacă cineva doreşte să facă lucrarea de supraveghere, bun lucru doreşte„ (1 Tim. 3.1).

    Îl regăsim aici pe Obed-Edom împreună cu cei opt fii şi cu cei şaizeci şi doi de descendenţi ai săi. El onorase chivotul. Acum, Dumnezeu este acela care îl onorează şi-l binecuvântează (26.4-8,15). Dumnezeu încredinţează acestei familii casa magaziilor. De ei va depinde hrana preoţilor, care este o imagine a învăţăturii în Adunare. Importantă responsabilitate, în adevăr! (Matei 24.45-46).

  • 13 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acum este glorificat Fiul Omului și Dumnezeu este glorificat în El.

    Ioan 13.31



    Nu pot privi slava lui Hristos fără să știu că sunt mântuit. Cum a ajuns El acolo în slavă? Aici pe pământ a stat în tovărășia vameșilor și a păcătoșilor, a fost prietenul unora ca aceștia. Apoi a îndurat mânia lui Dumnezeu din pricina păcatului; El mia purtat păcatele în trupul Său pe lemn. Acum Se află în cer, ca unul care a trăit pe pământ prin toate aceste împrejurări, și totuși pe fața Lui văd slava lui Dumnezeu. Îl văd aflat acolo în urma înlăturării păcatului meu, din pricină că a împlinit răscumpărarea mea. El n-ar fi în slavă dacă ar mai exista vreo pată, vreo urmă, cât de mică, de păcat neînlăturată.

    Cu cât văd mai mult slava, cu atât realizez perfecțiunea lucrării pe care Hristos a împlinit-o și totodată a dreptății în care sunt acceptat. Orice rază a slavei divine se vede pe fața Aceluia care a mărturisit păcatele mele ca fiind ale Lui, murind pentru ele pe cruce, a Aceluia care La glorificat pe Dumnezeu pe pământ și a sfârșit lucrarea pe care Tatăl Io dăduse s-o facă. Gloria pe care o privesc este gloria răscumpărării. După ce La glorificat pe Dumnezeu cu privire la păcat, Dumnezeu La glorificat împreună cu Sine în cer. Când Îl privesc în slava aceea, în loc de a-mi vedea păcatele, văd că ele au dispărut pentru totdeauna. Am privit păcatele mele așezate asupra Mijlocitorului. Le-am văzut mărturisite pe capul țapului ispășitor; apoi au fost duse departe. Atât de mult a fost glorificat Dumnezeu în privința păcatelor mele (adică, de ceea ce Hristos a făcut din pricina acestor păcate), încât acest fapt constituie chiar dreptul lui Hristos de a fi unde este acum, la dreapta lui Dumnezeu. Nu mie teamă să-L privesc acolo. Unde sunt păcatele mele acum? Unde se găsesc ele? În cer sau cumva pe pământ? Îl văd pe Hristos în slavă. Odinioară au fost așezate asupra Celui binecuvântat; acum însă au fost îndepărtate, pentru a nu mai fi găsite niciodată.

    Dacă aș privi la un Hristos mort, maș putea teme ca păcatele mele să nu fie cumva găsite din nou; însă cu un Hristos viu în slavă, orice căutare a lor este în zadar. Cel ce lea purtat a fost înălțat la tronul lui Dumnezeu, iar acolo nu poate exista niciun păcat.

    J. N. Darby

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată Robul Meu, pe care-L sprijin, Alesul Meu … El nu va striga, nu-Și va ridica glasul și nu-l va face să se audă pe stradă.

    Isaia 42.1,2



    Să ne aducem aminte!

    Aceste cuvinte profetice arată caracterul Omului blând și smerit cu inima care a venit în lumea noastră împotrivitoare, în lumea noastră murdară de păcat. Domnul Isus a lucrat în puterea Duhului pentru a împlini lucrarea Sa de iubire într-o desăvârșită supunere față de voia Tatălui. Toate lucrările Domnului Isus istorisite în Evanghelii erau împliniri ale promisiunilor și ale profețiilor din Vechiul Testament. Toate faptele care s-au petrecut în viața Mântuitorului au fost vădite împliniri ale Scripturii.

    Dorința Domnului a fost tot timpul să împlinească Scriptura. Harul și adevărul trebuiau să ajungă bucuria tuturor celor necăjiți, a tuturor celor cu inima întristată, din toate veacurile și de pe toate meleagurile lumii și, de asemenea, trebuiau să devină partea credincioșilor din acest veac. Pentru aceasta însă, Mântuitorul a trebuit să sufere o mare împotrivire față de Sine, a trebuit să treacă prin moarte și prin înviere, să Se înalțe mai sus de ceruri și de acolo, pe temeiul jertfei Sale, să dea darurile Lui răscumpăraților Săi. Să ne aducem aminte tot timpul de Cel ce a suferit din partea păcătoșilor o mare împotrivire față de Sine! Să luăm aminte că suntem chemați să ieșim dintr-o astfel de stare de împotrivire – dacă încă ne mai găsim în ea – și, prin credința în Mântuitorul, să primim darul unui viitor veșnic în lumină!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CAUTĂ ASTĂZI AJUTORUL DUHULUI! – Fundația SEER

    „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră” (Romani 8:26)


    Apostolul Pavel scrie: „Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu” (v. 26-27).

    Deci, care este „slăbiciunea” de care dăm dovadă atunci când ne rugăm? Faptul că uneori nu știm cum să exprimăm profunzimea dorințelor și sentimentelor noastre și că nici măcar nu ne dăm seama de ce avem nevoie. Uneori suntem atât de obosiți în duh, în gândire și în trup, încât cu greu ne putem aduna forțele pentru a ne deschide gura. Există momente în care descurajarea e atât de stăpână pe inimile noastre, încât nu ne putem imagina nici o cale de scăpare din situația în care ne aflăm. Atunci trebuie să cerem ajutorul Duhului Sfânt!

    Când ești credincios, Duhul Sfânt îți va da cele două lucruri fără de care nu poți trăi:

    1) Abilitatea de a cunoaște ceea ce îți spune Dumnezeu. De cele mai multe ori, nu te poți încrede doar în propria ta înțelepciune sau în sfatul celor apropiați, ci ai nevoie de călăuzirea care vine de sus.

    2) Sprijin pentru o relație profundă cu Dumnezeu. Unul dintre cele mai minunate lucruri pe care le-a afirmat Domnul Isus a fost acesta: „v-am numit prieteni” (Ioan 15:15). Dar o prietenie nu se zidește pe temelia grabei; ea are nevoie de timp și de comunicare.

    Domnul Isus a descris relația pe care o avea cu Tatăl în felul următor: „Tatăl iubeşte pe Fiul, şi-I arată tot ce face” (Ioan 5:20). Iar Duhul Sfânt nu numai că îți arată ce să faci, ci îți dă și puterea de a trece la fapte. Așadar, caută astăzi ajutorul Său.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 23.1- 6 şi 23. 24-32


    David îl aşază pe Solomon alături de el pe tron. Nu se face aici nici o menţiune despre conspiraţia lui Adonia, nici despre împrejurările încoronării noului împărat. În consecinţă, aici putem să ne ridicăm la înălţimi mai mari decât în 1 Împăraţi şi să-L vedem pe Fiul aşezat cu Tatăl pe tron (vezi Apocalipsa 3.21).

    Dintre activităţile lui Isus în glorie, una ne este descoperită în Efeseni 4.8-12: „Suindu-Se în înălţime, … a dat daruri oamenilor … pe unii apostoli şi pe unii profeţi şi pe unii evanghelişti şi pe unii păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.

    Aici, ca şi în capitolele următoare, asistăm la desemnarea fiecărui lucrător: supraveghetori, administratori, judecători, uşieri, cântăreţi, împărţiţi după cele trei case părinteşti ale leviţilor. Funcţiile lor sunt precise, mai ales cele legate de serviciul esenţial al laudei. Să-L adori şi să-L lauzi pe Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară este un serviciu de mare privilegiu … şi se află la îndemâna noastră (v. 30; Ps. 92. 1, 3).

    În capitolul care urmează îi găsim pe preoţi, fiii lui Aaron, împărţiţi în douăzeci şi patru de grupe.

  • 12 Septembrie 2020

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Era în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot cu numele Zaharia, din ceata lui Abia, și soția lui era dintre fiicele lui Aaron, și numele ei era Elisabeta.

    Luca 1.5



    Îngerul Gabriel a primit misiunea de a aduce două vești bune: una lui Zaharia, iar cealaltă, Mariei din Nazaret. Însă împrejurările și semnificația acestor două mesaje prezintă mai mult contraste, decât similitudini. Zaharia și soția sa „erau drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără vină în toate poruncile și rânduielile Domnului”. Totuși, ei erau înaintați în vârstă, iar Elisabeta era stearpă.

    Putem deci vedea în ei o imagine a israelitului evlavios sub lege și a completei incapacități a legii de a produce roade chiar și într-un om născut din nou. Mai mult, legea nu produce nici apropiere de Dumnezeu, fiindcă Zaharia, care era de o evlavie exemplară, văzându-l pe înger, „s-a tulburat și l-a cuprins teama”. De asemenea, legea nu produce încredere, pe care doar harul o poate naște. Preotul aflat sub lege a fost necredincios cu privire la mesajul harului adus de Gabriel și astfel acest reprezentant al lui Israel a rămas mut până în ziua când, promisiunea divină fiind împlinită, avea să poată, la fel ca rămășița din zilele din urmă, să-L laude pe Dumnezeul mântuirii sale.

    În ce-o privește pe Maria, ea era smerită și simplă – un obiect al harului, nu un exponent al legii. „Tu ai găsit har la Dumnezeu”, i-a spus îngerul. Maria s-a supus – „Iată roaba Domnului”; și a avut încredere în cuvântul divin, căci a adăugat: „Fie-mi după cuvântul tău!” (Luca 1.30-38).

    H. L. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci n-am avut de gând să știu între voi altceva decât pe Isus Hristos și pe El răstignit.

    1 Corinteni 2.2



    Luați-mi tot, dar vreau pe Isus

    Luați-mi tot, dar vreau pe Isus,
    Bucuria mea e El!
    Pe pământ și sus în ceruri,
    Niciun nume nu-i la fel!

    Ce iubire minunată!
    O, ce har nemeritat!
    Mântuire fără plată
    Eu în Domnul am aflat.

    Luați-mi tot, dar vreau pe Isus,
    El e bunul meu Păstor!
    El mă duce la pășune,
    El mă duce la izvor!

    Luați-mi tot, dar vreau pe Isus
    El e tot ce îmi doresc!
    Pribegind aici, în lume,
    Adăpost în El găsesc!

    Luați-mi tot, dar vreau pe Isus,
    Față-n față să-L privesc!
    Și-n a Lui Împărăție
    Eu să-I cânt și să-L slăvesc!

    „Mai mult decât atât, privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca gunoaie, ca sa câștig pe Hristos” (Filipeni 3.8).

    „În ce mă privește, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită față de mine și eu față de lume” (Galateni 6.14).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUHUL SFÂNT ESTE MÂNGÂIETORUL NOSTRU – Fundația SEER

    „Mângâietorul… vă va învăţa toate lucrurile” (Ioan 14:26)


    Domnul Isus a declarat: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt… vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Așadar, Duhul Sfânt are aceste două roluri:

    1) El ne învață cum să umblăm cu Dumnezeu.

    2) El ne amintește să umblăm cu Dumnezeu în fiecare zi.

    În calitatea noastră de copii răscumpărați ai lui Dumnezeu, avem nevoie să fim învățați cum să umblăm cu El, să ni se amintească de binecuvântările care ne așteaptă când trăim astfel și să fim atenționați în privința pericolului de care avem parte atunci când nu o facem. Dacă ai crescut copii, știi care sunt pașii. Trebuie să-i înveți alfabetul ca să poată scrie și citi; apoi trebuie să-i pui să exerseze până când îl stăpânesc. Trebuie să-i înveți să umble, iar faptul că se împiedică și cad de o sută de ori face parte din procesul creșterii.

    Biblia ne spune: „cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică” (Proverbele 24:16). Așa cum tu nu-i spui niciodată copilului tău: „Gata, m-am lămurit, nu ești în stare de nimic – nu vei învăța niciodată să mergi!”, nici Tatăl tău ceresc nu va face asta! Copilul tău a trebuit să învețe despre igiena și curățenia personală. Tot astfel, Duhul Sfânt îți va aduce aminte de importanța citirii Cuvântului lui Dumnezeu în fiecare zi. Domnul Isus a zis: „Acum voi sunteţi curaţi, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Și psalmistul a scris: „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:9).

    Dacă ești înțelept, vei începe fiecare zi rugându-te: „Duhule Sfânt, învață-mă ce trebuie să știu și adu-mi aminte de lucrul acesta pe parcursul zilei.” Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Cronici 22:1-19


    Casa la care s-a gândit David şi pe care Solomon a construit-o este o imagine a viitorului loc de poposire a lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Totuşi, multe dintre detaliile referitoare la pregătirea şi construirea ei ne vor ajuta să înţelegem mai bine, prin comparaţie, marile adevăruri ale Noului Testament cu privire la Biserică. În acelaşi fel în care aria lui Ornan (unde se oferea sacrificiul) va constitui terenul casei, lucrarea lui Hristos la cruce va fi fundamentul Bisericii.

    Acelaşi adevăr ar apărea sub o altă formă, dacă i-am considera pe David şi pe Solomon împreună, ca un singur prefigurator al Domnului Isus. David ne vorbeşte despre un Hristos suferind şi respins; el a pregătit „în necazul lui (v.14)” tot ce era necesar pentru construirea casei lui Dumnezeu. Solomon Îl reprezintă pe Hristos glorificat, construinduŞi Adunarea şi fiind gata să apară împreună cu ea ca să domnească peste întregul univers.

    Materialele, în special „pietrele vii”, care sunt credincioşii, n-au putut fi puse împreună fără suferinţele şi moartea Domnului Isus. Dar înălţarea Lui a fost necesară pentru ca Biserica să poată fi construită. Această construcţie nu este încheiată în prezent. Poate că nu-i mai lipseşte decât o singură piatră. Vei fi tu această piatră?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne