SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul IV de Jean Koechlin
http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/
Ioan 6:37-50
„Pe cel care vine la Mine nicidecum nul voi scoate afară”, promite cu tandreţe Mântuitorul (v. 37). Să mergem la El, dacă nu am făcuto deja până acum; El nu respinge pe nimeni!
Dar, pentru a veni la Isus, este necesar ca în inimă să fie împlinită o lucrare a Duhului Sfânt. Omul nu poate face niciun pas către Dumnezeu, dacă El nu îl atrage (v. 44).
Nu este deci vina mea că nu mam întors la Dumnezeu, va răspunde poate vreunul.
Dimpotrivă, sunteţi deplin răspunzători să lăsaţi această lucrare divină să fie făcută în voi! Chiar în acest moment, Dumnezeu vă atrage la El. Nu vă mai împotriviţi Lui.
Harul pe care Isus îl îndreaptă către păcătos este expresia propriei Sale dragoste; ea face parte însă din voia lui Dumnezeu, care este să dea viaţă făpturii Sale (v. 40). Şi Isus venise tocmai pentru a împlini această voie şi pentru nimic altceva (v. 38; comp. cu Evrei 10.9: „IatăMă, vin să fac voia Ta”).
Omul are un trup şi un suflet, de aceea, el nu poate trăi numai cu pâine, hrana trupului. Sufletul are şi el nevoie de hrană, iar singura hrană potrivită este Cuvântul divin, Pâinea din cer, Hristos Însuşi (Luca 4.4).
DOMNUL ESTE APROAPE – GBV
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape
Care, fiind strălucirea gloriei Sale și întipărirea Ființei Sale și susținând toate prin Cuvântul puterii Lui, după ce prin Sine Însuși a făcut curățirea de păcate, S-a așezat la dreapta Măririi în cele înalte.
Evrei 1.3
Curățirea păcatelor nu putea avea loc fără vărsarea sângelui. Jertfele din vechime nu puteau satisface gloria lui Dumnezeu și nici nu puteau curăți conștiința omului. Ele au fost însă mărturii puternice, de la Adam încoace, deși au fost grupate și sistematizate în iudaism, prin inspirația divină dată lui Moise.
Hristos este însă adevărata semnificație a lor. Păcatul înseamnă răzvrătire împotriva lui Dumnezeu; păcatul este fărădelege. Dumnezeu deci este Cel dezonorat prin păcat, indiferent că păcatul este comis împotriva Lui sau împotriva omului – „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi”. Și, fiindcă măreția lui Dumnezeu și caracterul Său sunt în joc, El Însuși a trebuit să rezolve totul, prin Fiul Său. Nimic mai puțin decât moartea Fiului Său nu putea rezolva problema păcatului și doar așa putea exista iertare de păcate.
Nu este de mirare că această lucrare a lui Dumnezeu este arătată aici (Evrei 1.3) ca fiind parte a gloriei divine a lui Hristos. El a trebuit să fie Om pentru oameni și Dumnezeu pentru Dumnezeu; iar acum, după ce lucrarea a fost împlinită în mod perfect, rezultatul este sigur pentru toți cei care cred.
SĂMÂNȚA BUNĂ
http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna
Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut.
Luca 19.10
Tot ce a gândit și a făcut Mântuitorul avea ca scop mântuirea celor ce erau pierduți în păcate. Domnul știa că în Ierihon trăia Zacheu, mai-marele vameșilor, și că acesta dorea să-L vadă. Pentru Zacheu, Domnul a oprit tot convoiul care-L însoțea și a stat de vorbă cu el. Ce mult iubește Domnul Isus pe un păcătos! El ne cunoaște pe toți și vrea să ne facă fericiți, cu toate că nu merităm acest lucru. Probabil, de multe ori am avut deja ocazia să ascultăm Evanghelia. Am folosit oare ocazia aceea minunată să primim mântuirea oferită prin credința în lucrarea Mântuitorului?
Domnul și Mântuitorul vrea să ne ierte păcatele, să ne împace cu Dumnezeu Tatăl și să ne facă fericiți pentru prezent și pentru veșnicie. El vrea să ne dăruiască o viață nouă. Ferice de cel ce primește darul Domnului!
Zacheu era plin de dorința de a-L vedea pe Domnul Isus. Era o dorință tainică, lăuntrică a inimii sale. Avem și noi o astfel de dorință? Unii o pot numi curiozitate. Dar nu este așa, ci este ceva mai adânc, este o sete sufletească de a-L afla pe Mântuitorul. Domnul Isus, venit în această lume ca să stâmpere setea sufletească după pace și fericire, i-a răspuns lui Zacheu și răspunde fiecăruia care își deschide inima să primească mântuirea Domnului.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CE ÎNSEAMNĂ SĂ IUBESTI CU ADEVĂRAT
„Dragostea… este plină de bunătate…” (1 Corinteni 13:4)
Una dintre cele mai profunde înțelegeri ale iubirii față de o persoană vine din scrierile lui Pavel: „Chiar dacă mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acopere totul, crede totul, nădăjduieşte totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodată…” (1 Corinteni 13:3-8).
Ion era căsătorit cu Maria de cincizeci de ani. Într-o seară, în dormitor, Maria îi spune lui Ion: „Când eram tineri mă țineai de mână.” Puțin uimit, Ion o ia pe Maria de mână. „Când eram tineri, te cuibăreai lângă mine,” îi mai spune Maria. Cu mare greutate, Ion o ia pe Maria în brațe. „Când eram tineri îmi șopteai cuvinte frumoase la ureche,” plusează Maria… La care Ion aruncă pătura la o parte și sare din pat. Maria întreabă: „Unde te duci?” La care, Ion: „Să-mi pun dinții, dragă!” Să-i șoptești soției cuvinte pline de dragoste, când ești în floarea vieții și când ai tinerețea de partea ta, pare simplu, nu-i așa? Dar când șoptești aceleași cuvinte: „Te iubesc!” la aceeași ureche, după ani de zile, când acea persoană miroase a mentol, poartă aparat auditiv și proteză dentară – asta cum ți se pare? Extraordinar, nu-i așa?
Asta este dragoste!
Mana Zilnica 