Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 26 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 9:35-41; 10:1-6

    Spre binele lui este dat afară de farisei orbul vindecat, pentru că acolo Îl întâlneşte pe Acela care fusese respins înaintea lui şi care de asemenea a fost scos din templu, la sfârşitul capitolului precedent. Acum acest om va putea face un mare pas înaintând în adevăr şi cunoscând nu numai puterea lui Isus, ci şi Persoana Sa: Acela pe care Îl distinsese ca profet (v. 17) este „Fiul lui Dumnezeu” (v. 3537).

    Mulţi se mulţumesc să se ştie salvaţi, însă rămân ignoranţi cu privire la Salvatorul aceasta poate pentru că sunt încă reţinuţi în sisteme religioase, neavând făcută experienţa prezenţei Domnului acolo unde El a promiso (Matei 18.20). Pretinzând că văd bine, aceşti farisei se lasă orbiţi de ura şi de orgoliul lor religios. În capitolul 8, ei respinseseră Cuvântul Domnului; în capitolul 9, ei nu vor lucrarea Lui. Dar El nu are nimic dea face cu ei. Îşi cheamă oile pe nume, le scoate afară şi merge înaintea lor. Totuşi, nar putea oare oile să se înşele, urmând un străin care să le ducă în rătăcire? Nicidecum! Ele au un mijloc sigur de recunoaştere a Aceluia căruia Îi aparţin: glasul Său bine cunoscut. Este el familiar fiecăruia dintre cititorii noştri?

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Pentru că la aceasta ați fost chemați; pentru că și Hristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să călcați pe urmele Lui.
    1 Petru 2.21

    Petru a vorbit și a scris mult despre suferințele lui Hristos, arătând că El a suferit în două feluri diferite: 1. În timpul vieții Sale, Hristos a suferit în diverse feluri și situații, pentru a fi Exemplul nostru perfect, astfel ca noi să călcăm pe urmele Lui; 2. Pe cruce, în timpul celor trei ore de întuneric, El a îndurat suferințe incomensurabile pentru păcatele noastre. Acolo, ca Jertfă pentru păcat și ca Înlocuitor al nostru, El a suferit în locul nostru, pentru a ne aduce la Dumnezeu (1 Petru 3.18).

    Scopurile și rezultatele lucrării Sale demonstrează unicitatea lui Hristos, căci noi n-am putea niciodată să-L urmăm pe acel drum. Îi vom fi pentru totdeauna recunoscători pentru lucrarea Lui încheiată și Îi vom aduce laude și închinare. De altă parte, noi putem și ar trebui să-L imităm în atitudinea Sa, în dragostea Sa față de Dumnezeu și în dedicarea Lui față de interesele Tatălui Său. Chemarea lui Dumnezeu implică lecții practice pentru noi. Ea ne provoacă la a-L urma pe Fiul Său preaiubit, la a lua jugul Său asupra noastră și la a învăța de la El. Chemarea Lui influențează întreaga noastră viață, din ziua în care am fost mântuiți și până când vom ajunge la El.

    Învățăm atât de multe din exemplul Lui! Fiecare pas pe care l-a făcut este pentru instruirea noastră. Învățăm multe și din exemplele sfinților din Scriptură, însă întotdeauna să ne aducem aminte de aceste două lucruri: 1. Exemplul minunat al Domnului Isus ne îndeamnă să călcăm pe urmele Lui; 2. Jertfa Lui unică ne face să fim închinători și să-I aducem laude și glorie pentru totdeauna!

    A E Bouter

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul.
    Isaia 55.8

    Soarta?

    Prăbușire de avion la decolarea din capitala nepaleză Kathmandu! 166 de morți! 13 persoane nu au sosit la timp; ele au pierdut zborul nefericit și au rămas în viață.

    Un student de 20 de ani spunea mai târziu: „Am fost foarte supărați din cauza întârzierii, căci a însemnat pentru noi două zile pierdute. Nu am crezut niciodată în soartă, dar ea ne-a salvat viața”. Soartă? – Este într-adevăr o soartă oarbă, care hotărăște viața noastră? Nu: Firul vieții noastre se află în mâna lui Dumnezeu. El este Creatorul și El ne-a dăruit viața. El dirijează și această viață, indiferent că noi observăm sau nu, indiferent că vrem să credem sau nu.

    Pe de o parte este încurajator: nu suntem lăsați pradă orbește unei puteri anonime. Dumnezeu este dragoste și El ne vrea binele. Pe de altă parte, Dumnezeu așteaptă ca noi să ascultăm de El. Dumnezeu are dreptul să hotărască asupra vieții noastre. De câte ori te-a păzit Dumnezeu până acum – poate fără ca tu să fi observat? Dumnezeu a făcut acest lucru, pentru că vrea să te facă atent cu privire la El, pentru ca să-i încredințezi Lui toată viața și viitorul tău. Cum este posibil aceasta? În Vechiul Testament s-a profețit despre Domnul Isus Hristos: „Iată că pun în Sion o Piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine va crede în El nu va fi dat de rușine”. Acest lucru este valabil și pentru tine.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    ESTI CUMVA TU?

    „Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul, şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” (Matei 26:25)

    Într-o predică despre dedicarea față de Hristos, marele Charles Spurgeon a spus: „Am cunoscut câțiva oameni  care au predicat Evanghelia cu putere, dar au ajuns să se depărteze complet de ea. Am cunoscut pe alții care s-au achitat de datoria lor de diaconi și prezbiteri cu multă sârguință, și care după aceea au cedat în fața patimilor. Pe unii dintre aceștia i-am considerat cei mai sfinți oameni. Când se rugau ei, mă înălțam până la porțile cerului; dacă ar fi spus cineva că într-o zi vor cădea pradă păcatului, nu aș fi crezut. Mai degrabă aș fi crezut asta despre mine.

    Dacă cei ce au fost mai puternici decât noi au căzut, de ce nu și noi? Ucenicii Domnului, care au stat la masă cu El, când li s-a spus că unul dintre ei își va trăda învățătorul, toți au întrebat: „Nu cumva sunt eu?” A fost o întrebare foarte potrivită. Nici unul dintre ei nu a întrebat: „Doamne, nu cumva e Iuda?” Probabil niciunul dintre ei nu l-a suspectat. Se poate întâmpla ca cel mai mare ipocrit dintr-o adunare să fie unul asupra căruia nu planează nicio suspiciune. El și-a învățat rolul atât de bine, încât adevăratul său caracter nu a fost încă  descoperit.”

    Dacă aceste cuvinte lovesc prea tare în confortul tău, nu pleca – aleargă la poala crucii astăzi! Aleargă la Cel care, în deplină cunoștință de zbaterile și ispitele tale, te iubește necondiționat; Cel al cărui sânge te curăță de păcat, al cărui har te poate ridica și te poate susține, și a cărui putere te poate ajuta să trăiești o viață de biruință!


  • 25 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 9:17-34

    Orbul vindecat constituie pentru farisei un martor supărător al puterii lui Isus. Ei caută deci să smulgă întâi de la el sau de la părinţii lui un cuvânt care să le permită să conteste această minune; iar când le este imposibil să o mai nege, încearcă săL denigreze pe Cel care a înfăptuito şi să arunce dispreţ asupra Lui (cap. 8.49). „Noi ştim că Omul acesta este păcătos” (v. 24), afirmă ei, deşi, cu puţin înainte, Domnul le pusese întrebarea: „Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat?” (cap. 8.46).

    Este o mare diferenţă între orbul vindecat şi părinţii lui. Aceştia ţineau mai puţin la adevăr decât la poziţia lor religioasă. AL recunoaşte pe Isus ca fiind Hristosul şi a avea parte de aceeaşi respingere ca şi El este mai mult decât pot ei suporta. Se tem de ruşine şi de dispreţ şi cât de mulţi le seamănă astăzi! Fiul lor, din contră, nu se jenează de părerile semenilor. De aceea, fariseii nu ajung săi clatine umila lui încredere în Cel care la vindecat. El trecuse din întuneric la lumină; aceasta nu era pentru el o teorie sau o doctrină; era un fapt, o certitudine. „Eu una ştiu” spune el simplu că, „fiind orb, acum văd” (v. 25). Putem spune şi noi împreună cu el aceste cuvinte?

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Cine se izolează caută plăcerea lui, este cu totul împotriva oricărei înțelepciuni.
    Proverbe 18.1

    Este unul dintre lucrurile foarte dificile în vremurile pe care le trăim – de fapt a fost întotdeauna așa – anume să îmbinăm o cale îngustă cu o inimă largă. Peste tot există lucruri care tind să producă izolarea. Nu putem nega acest fapt. Legăturile de prietenie omenești par atât de fragile; așa de multe lucruri răsar pentru a clătina încrederea; apar nenumărate chestiuni pe care nu le poți aproba, încât drumul devine din ce în ce mai izolat. Toată această stare de lucruri este fără îndoială adevărată. Însă trebuie să fim atenți cum o tratăm. Nu realizăm de obicei cât de mult depinde totul de duhul în care străbatem aceste împrejurări care, cu toții trebuie să admitem, sunt dificile într-un fel unic.

    De exemplu, mă pot retrage în mine însumi și pot deveni plin de amărăciune, mohorât, sever, respingător, veștejit, fără o inimă pentru poporul Domnului, pentru slujba Sa, pentru experiențele sfinte și fericite ale adunării. Pot deveni lipsit de fapte bune, fără să simt cu cei săraci, cu cei bolnavi și în durere. Pot trăi în cercul îngust în care m-am retras, gândindu-mă numai la mine însumi și la interesele personale și de familie. Ce stare poate fi mai mizerabilă decât aceasta? Este cel mai deplorabil egoism, însă nu-l putem percepe, fiindcă suntem orbiți de preocuparea noastră nelegitimă cu greșelile altora.

    Este foarte ușor să găsim neajunsuri și greșeli în frații și în prietenii noștri. Însă întrebarea este: «Cum vom face față unor astfel de lucruri?». Retrăgându-ne în noi înșine? Niciodată! Dacă am face așa, ar însemna să devenim la fel de nenorociți pe cât suntem de nevrednici. Omul dezamăgit întotdeauna găsește greșeli la alții și niciodată n-a descoperit adevărata rădăcină a problemei sau secretul real despre cum trebuie tratată ea. El s-a retras, însă în el însuși. Este izolat, dar izolarea lui este cu totul falsă. Este nefericit și îi va face pe toți cei care intră sub influența lui – toți care sunt îndeajuns de slabi și de nechibzuiți ca să-l asculte – la fel de nefericiți ca el însuși. El s-a prăbușit cu totul în viața lui practică; a cedat dificultăților timpului său și s-a dovedit complet incapabil de a înfrunta realitățile dure ale vieții prezente. Apoi, în loc să vadă și să mărturisească acest lucru, el se retrage în cercul lui strâmt și găsește greșeli tuturor, numai lui însuși nu.

    C H Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … Cuvântul Domnului rămâne în veac. Și acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.
    1 Petru 1.25

    Răspuns la întrebările tale

    Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Întotdeauna Dumnezeu a vorbit creaturii Sale, omul. Asemenea unei mame care încearcă să atingă inima copilului ei încăpățânat care a apucat-o pe căi greșite și să-l atragă din nou la ea, așa încearcă și Creatorul tău în fiecare zi să-ți atingă inima prin creația Sa minunată cu care te-a înconjurat.

    Dumnezeu ți-a dat și o conștiință care te poate ajuta să distingi între bine și rău, care te aprobă atunci când faci ce este bine și care te condamnă atunci când faci ceea ce este greșit. Conștiința te determină să simți că într-o zi te vei afla în fața Creatorului tău și va trebui să-i dai socoteală de toate faptele tale. Biblia îți va răspunde în mod desăvârșit la toate întrebările tale nespus de grele care ți se ridică în inima și conștiința ta atunci când te gândești la responsabilitatea față de Creatorul tău. Biblia este descoperirea inimii lui Dumnezeu față de inima ta. Ea se potrivește perfect tuturor nevoilor tale. Biblia face pentru tine ce a făcut pentru milioane de oameni de-a lungul secolelor. Biblia îți aduce vestea cât de mult te iubește Dumnezeu și ce mare nevoie ai tu de Mântuitorul. Citește Cartea lui Dumnezeu și vei găsi în ea tot ce are nevoie sufletul tău!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CUM SĂ-TI ÎMBUNĂTĂTESTI RELATIILE

    „Să nu iubim cu vorba… ci cu fapta…” (1 Ioan 3:18)

    Iată cateva modalități biblice prin care îți poți îmbunătăți calitatea relațiilor:

    1) Arată întotdeauna apreciere. Care sunt persoanele care contează cu adevărat în viața ta? Înștiințează-i că îi iubești și fă-o des. Practică regula „zece la unu”: zece complimente la fiecare critică! Mulți dintre noi cred că cea mai bună modalitate de a-i ajuta pe oameni este „îndreptându-i.” Nu, cea mai bună modalitate este să cauți ce este mai bun în ei. Dr. John Maxwell numește aceasta „principiul 101%”: caută un lucru pe care îl admiri la cineva, apoi încurajează acea persoană 100% pentru asta. Acest lucru te va ajuta să apreciezi persoana respectivă și viceversa.

    2) Pune-i pe ceilalți pe primul plan. „Slujiţi-le… ca Domnului, iar nu oamenilor” (Efeseni 6:7). Dacă adopți această gândire în interacțiunile tale cu ceilalți, vei ajunge departe în viață.

    3) Slujește-i pe ceilalți cu bucurie. Vorbind despre cât de greu este să angajezi și să instruiești oameni, directorul executiv al unei companii aeriene spunea: „Serviciile sunt singurele lucruri pe care le avem de vânzare, dar sunt cel mai greu lucru – pentru că nimeni nu dorește să fie privit ca un servitor.”

    4) Iartă, rezolvă și mergi mai departe. Dacă cineva te-a rănit și trebuie să-i vorbești, fă-o numaidecât! Apoi iartă, rezolvă și treci peste asta. Iar dacă nu merită să pomenești incidentul, uită-l și mergi mai departe.

    5) Fă-ți timp pentru persoanele care contează. Nu-ți irosi timpul după politica „primul sosit, primul servit”! Nu acorda prea mult timp și prea multă energie celor insistenți, în detrimentul oamenilor din viața ta care contează cel mai mult!



    (mai mult…)

  • 24 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 9:1-16

    Evanghelia lui Ioan este cea a întâlnirilor personale cu Domnul: Nicodim, samariteanca, paraliticul de la Betesda, bărbaţi şi femei cu diferite poziţii sociale au dea face cu Isus în mod individual. A avut fiecare dintre noi o astfel de întrevedere particulară cu Isus?

    Acest orb din naştere ilustrează starea noastră naturală. Păcatul nea făcut incapabili să vedem lumina lui Dumnezeu. Vederea noastră morală şi spirituală este întunecată încă de la naştere. Dumnezeu trebuie să ne deschidă ochii asupra stării noastre, asupra cerinţelor sfinţeniei Sale, asupra lumii.

    Nu ca urmare a vreunui păcat deosebit de grav ia pedepsit Dumnezeu pe acest om şi pe părinţii lui, ci această infirmitate va fi un prilej pentru Isus să facă să strălucească harul Său. Tina pe care o face este o imagine a umanităţii Sale prezentate omului. Pentru a putea vedea însă, tina trebuie să fie spălată: Cuvântul (apa) iL revelează pe Hristos ca fiind Trimisul lui Dumnezeu (Siloam înseamnă Trimis). Orbul sa dus crezând şi sa întors văzând (v. 7). Este apoi vorba de mărturia sa. Vecinii, cei carel cunosc, se miră: Este oare cu putinţă să fie el? O întoarcere la Dumnezeu nu poate trece neobservată. A noastră nea produs ea în viaţă o schimbare văzută de toţi?

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     Dar, întorcându-Se, i-a spus lui Petru: „Pleacă înapoia Mea, Satan! Tu ești un prilej de poticnire pentru Mine, pentru că gândurile tale nu sunt la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”.
    Matei 16.23

    Domnul Isus nu a rostit niciun cuvânt aspru care să nu fi fost necesar. El a avut compasiune pentru slăbiciunile celor din jurul Său. I-a îngăduit pe cei ignoranți, i-a încurajat pe cei slabi, a fost blând cu cei cu inima zdrobită și a fost plin de dragoste cu toți. Totuși, cât de credincios a fost El în ce privește mustrarea păcatului! De exemplu, cu ce cuvinte grele a demascat El corupția și ipocrizia fariseilor! Lucrurile nu au stat altfel nici cu ucenicii Săi – când a fost necesară mustrarea, El a făcut-o, uneori prin cuvinte tari (Matei 16.23), alteori printr-o privire (Luca 22.60,61), însă în credincioșie au fost întotdeauna rănile făcute de acest Prieten minunat (Proverbe 27.6).

    Suntem și noi la fel de credincioși în mustrarea răului, considerând afronturile făcute Lui ca fiind făcute nouă înșine? Pentru o mustrare înțeleaptă este nevoie de mult tact creștin și de multă discreție. Nu vom putea recâștiga pe un frate rătăcit prin a-i expune falimentul cu severitate și cu duritate, însă nici nu trebuie să compromitem credincioșia și nici, în numele dragostei, să trecem cu vederea păcatul. Cât de des, o mustrare făcută cu blândețe și cu atenție poate întoarce pe cineva de la o viață întreagă de păcat și de durere!

    Să nu dăm dovadă de lașitate spirituală! Când suntem înclinați să facem așa, să ne gândim la ce ar fi făcut Domnul Isus! Ar fi îngăduit El ca vorba urâtă să rămână nemustrată, ca minciuna să nu fie dată pe față sau ca bârfa să fie acceptată tacit? Să vorbim cu blândețe, însă cu credincioșie. „Ce bun este un cuvânt la timpul lui!” (Proverbe 15.23).

    J R MacDuff

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi”, pentru ca niciunul din voi să nu se împietrească prin înșelăciunea păcatului.
    Evrei 3.13

    Nefericitul „mâine”

    Un om bogat a mers într-o seară la o evanghelizare împreună cu soția sa. Acolo au auzit cum Mântuitorul S-a jertfit pe cruce pentru păcătoși și cum oricine crede în El este iertat. Vestitorul Evangheliei i-a îndemnat pe ascultători să nu amâne, ci să-L primească astăzi pe Hristos.

    Bogatul și-a zis: „Nu este potrivit astăzi. Mâine, da, mâine voi veni să stau de vorbă cu vestitorul Evangheliei”. Astfel a plecat împreună cu soția sa. Era o noapte întunecoasă și calul omului bogat se arăta foarte neliniștit și sperios. S-au depărtat de sat cale de o jumătate de oră, când calul s-a speriat, a răsturnat trăsura și i-a aruncat pe călători din ea. Soția s-a ridicat după câteva clipe, soțul încă zăcea la pământ ca mort. După puțin timp și-a mai revenit, a strâns mâna soției, care era aplecată asupra lui, și i-a spus ultimele cuvinte: „Rămâi cu bine pentru totdeauna, draga mea. Sufletul meu este pierdut pe veci. Nefericitul «mâine», care umple iadul de suflete, m-a prăbușit și pe mine în prăpastie!”. După ce a rostit aceste cuvinte, și-a dat sufletul.

    Clipa de față ne aparține. Să o valorificăm acceptându-L pe Isus Hristos ca Mântuitor! Mâine poate fi prea târziu.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    PREGĂTEȘTE-TE!

    „Am zidit zidul, care a fost isprăvit… Şi poporul lucra cu inimă.” (Neemia 4:6)

         Pentru a reuși, Neemia a avut nevoie de trecere înaintea șefului său, împăratul. Așa că s-a rugat ca acest monarh păgân să finanțeze reconstruirea zidurilor Ierusalimului. A fost o rugăciune îndrăzneață care nu a primit răspuns peste noapte. Neemia nu a stat cu mâinile-n sân, așteptând… Între timp, a alcătuit un plan, a întocmit o echipă și a stabilit o dată de început a lucrărilor. Astfel, când împăratul a spus da, a fost gata să treacă la fapte.

    Unii cred că dacă Dumnezeu va lucra, noi de ce să mai lucrăm? Apoi mai sunt și cei care cred că nu au nevoie de Dumnezeu deloc, așa că încearcă să facă totul singuri. Însă ambele extreme sunt greșite.

    Uneori Dumnezeu va trebui să echilibreze ceea ce face în viața ta, pentru ca „toate lucrurile să lucreze împreună spre bine” (Romani 8:28).

    În cazul lui Neemia, așteptarea unei scrisori de autorizare din partea împăratului, și a fondurilor pentru proiect, a fost asemenea așteptării unei indemnizații din partea statului – poate dura o vreme.

    Însă Biblia spune: „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului pe care îl îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21:1). Neemia și-a manifestat încrederea puternică în dorința lui Dumnezeu de a-i purta de grijă. El a înțeles, în timpul așteptării, responsabilitatea lui de a pregăti lucrurile, așa încât – atunci când Dumnezeu i-a dat undă verde – a fost gata să acționeze, punând în practică înțelepciunea și credința. El a știut că nu poate face partea lui Dumnezeu, și că Dumnezeu nu i-o va face pe a lui.

    Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Fă-ți partea!

  • 23 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 8:37-59

    În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunânduse: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 Ioan 3.710). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.

    „Ai demon”, repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: în faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării gloriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de aL cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam”, ci „Eu sunt veşnic” (comp. cu Exod 3.14)!

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

     El îți va zdrobi capul și tu Îi vei zdrobi călcâiul.
    Geneza 3.15

    Această primă profeție din Biblie cuprinde ambele veniri ale lui Hristos. Ea începe prin a prevesti biruința completă a lui Hristos asupra lui Satan. Domnul Isus l-a legat pe „omul cel tare” atunci când S-a aflat pe pământ, în timpul slujirii Sale (Fapte 10.38), însă l-a învins complet la cruce (1 Ioan 3.8). Deși Satan a fost judecat la cruce, sentința sa nu a fost dusă încă la îndeplinire. El este încă în locurile cerești (Efeseni 6.11,12) și lumea întreagă zace în el (1 Ioan 5.19). La cea de-a doua venire a lui Hristos, „Dumnezeul păcii va zdrobi pe Satan sub picioarele voastre” (Romani 16.20). Ultimele stadii ale judecății asupra lui Satan sunt descrise în Apocalipsa 20.1-3,7-10.

    Această profeție descrie însă și drumul de suferință al lui Hristos, la prima Lui venire. Satan I-a zdrobit călcâiul. Domnul Isus, știind că se apropia clipa când avea să fie trădat, le-a spus ucenicilor: „Vine stăpânitorul lumii și el nu are nimic în Mine” (Ioan 14.30). După ce a fost trădat, El le-a zis celor care Îl prinseseră: „Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22.53). Într-adevăr, Iuda ieșise din camera de sus în întunericul de afară, după ce Satan intrase în el (Ioan 13.27,30). Satan deci a zdrobit călcâiul Domnului prin aceea de a-l determina pe prietenul Său să-și ridice călcâiul împotriva Lui (Psalmul 41.9) – acel călcâi pe care Domnul Isus tocmai îl spălase cu câteva clipe mai devreme.

    Călcâiul zdrobit vorbește despre suferință și despre moartea fizică, însă nu despre biruință totală. Astfel, Hristos a suferit pe cruce și chiar a murit, însă a înviat dintre cei morți, biruitor asupra păcatului, asupra judecății și asupra lui Satan.

    T Bouter

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îți spun că, dacă un om nu se naște din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu”.
    Ioan 3.3

    Isus şi Nicodim

    Era noapte. Pe ulițele cetății, un om singuratic, bătrân se strecura grăbit de-a lungul zidurilor. Ajungând la o casă, bătu la o ușă și i se deschise. Față în față stăteau Învățătorul venit din cer și învățătorul de pe pământ. Primul era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, al doilea, Nicodim, un fruntaș al iudeilor, un fariseu.

    Lucrările pe care le săvârșea Isus Hristos, despre care se spunea că este Mesia, Unsul lui Dumnezeu, l-au pus în uimire și i-au răscolit inima lui Nicodim. Tocmai neliniștea aceasta a inimii l-a îndemnat să stea de vorbă cu Învățătorul venit de la Dumnezeu, pentru a afla răspuns la întrebările și frământările sale.

    Nicodim nu s-a mulțumit cu spusele dușmanilor sau cu ceea ce spuneau prietenii despre Isus, ci a venit el însuși la Învățătorul pentru a afla adevărul din gura Lui. El n-a făcut drumul în zadar. Urechile sale au auzit taina minunată a mântuirii și a fericirii sufletului, taina minunată a nașterii din nou.

    Vrei să auzi și tu aceste lucruri minunate? Deschide Biblia! Mântuitorul vrea să-ți vorbească! Nu asculta șoaptele adversarilor Mântuitorului! Ascultă și împlinește ce-ți spune Mântuitorul!

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI!

    „Gustă viaţa… în tot timpul vieţii tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare…”  (Eclesiastul 9:9)

         În Eclesiastul 9:7-10, Solomon scrie: „Du-te, deci, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. Hainele să-ţi fie albe în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap. Gustă viaţa cu nevasta pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşerte pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!”

    Așadar, ce mai aștepți? Să termini școala? Să te căsătorești? Să ai copii? Să ieși la pensie? Viața ta este aici și acum, familia ta este aici și acum, căsătoria ta este aici și acum, cariera ta este aici și acum. Călătoria are loc în fiecare zi, și nevoia ta de semnificație este împlinită când cauți un scop mai înalt. Poți găsi bucurii mărunte în fiecare zi, dacă te uiți prin ochii credinței.

    Solomon a recunoscut că, la urma urmelor, cu toții ajungem în aceeași destinație: mormântul. Singura diferență o constituie bucuria pe care o ai în timpul călătoriei.

    În loc să devii obsedat de lucruri pe care nu le poți controla, concentrează-te asupra celor pe care le poți controla, și lasă restul în mâna lui Dumnezeu.

    Phil Cooke scria: „Trebuie să cred că Dumnezeu este în control și să-mi asum rolul pe care mi l-a dat. M-am hotărât să mă retrag și să-L las pe El să fie Dumnezeu, iar eu să fiu eu.”

    E o filozofie pe care ai face bine s-o adopți și tu, deoarece e corectă și funcționează!

  • 22 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 8:2136

    Iudeii Îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „Întocmai ceea ce vă şi spun” (unele ms. ad. „de la început”). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (v. 29), poate afirma El! Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm săL imităm!

    Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „Nam fost robi nimănui niciodată” (v. 33), uitând printrun ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şişi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

    Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul nea aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     Cine este Dumnezeu asemenea Ție, care iartă nelegiuirea și trece cu vederea fărădelegea rămășiței moștenirii Sale? El nu-Și ține mânia pentru totdeauna, pentru că Îi place îndurarea. El va avea din nou milă de noi, va călca sub picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca toate păcatele lor în adâncurile mării.
    Mica 7.18,19

    Aceste cuvinte vor veni din inima rămășiței lui Israel, după ce va trece prin necazul cel mare. Ei se vor simți nevrednici de harul arătat lor de Dumnezeu, fiindcă își vor simți păcatul mai mult ca niciodată, în special atunci când vor realiza că Mesia venit în putere și cu mare glorie este același cu Isus pe care ei L-au crucificat. Atunci vor înțelege că Acesta este Marele lor Dumnezeu și vor spune cu uimire: „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”.

    Mulți au spus că Israel, fiindcă L-a lepădat pe Mesia, nu mai poate fi niciodată restabilit. Cu siguranță, Israel se va simți nevrednic de orice restabilire, însă care om dintre națiuni va îndrăzni să spună că este mai vrednic de harul lui Dumnezeu decât iudeii? Nu a spus Domnul Isus pe cruce: „Tată, iartă-i, pentru că ei nu știu ce fac”? El este un Dumnezeu așa de mare, încât iartă nelegiuirea, care înseamnă nu numai păcat, ci un păcat făcut cu hotărâre și cu încăpățânare. De această nelegiuire este Israel vinovat de veacuri. Pot însă națiunile să spună că sunt mai bune?

    De asemenea, Dumnezeu trece cu vederea călcarea de lege – neascultarea de o poruncă clară. Israel a încălcat legea, însă El poate trece cu vederea călcarea de lege, datorită lucrării de la cruce. Minunat este harul care L-a făcut să sufere și să moară, pentru a putea astfel acorda iertare rămășiței lui Israel și oricărui credincios astăzi! „Cine este Dumnezeu asemenea Ție?”

    L M Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Acum, eu, Nebucadnețar, laud, înalț și slăvesc pe Împăratul cerurilor … căile Lui sunt drepte, și El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!
    Daniel 4.37

    Recunoașterea împăratului

    Recunoașterea împăratului Nebucadnețar că Dumnezeu are căile Sale de conducere, de cârmuire cu fiii oamenilor este o realitate mare, la care facem bine dacă luăm aminte. Dumnezeu conduce tot universul. Pe lângă faptul că Dumnezeu păstrează și întreține creația Sa, El de asemenea conduce lumea. Deoarece Dumnezeu este suveran, evenimentele istoriei se petrec cu îngăduința și sub supravegherea Sa. În conducerea acestei lumi, Dumnezeu nu Se folosește doar de pedepse și constrângeri, ci Se folosește și de multă îngăduință și iertare. Indignarea noastră față de faptul că Dumnezeu nu-i pedepsește pe cei răi cum am vrea noi, este o disprețuire a bogăției și îndelungii Lui răbdări.

    Dumnezeu va călăuzi întotdeauna sufletul smerit și ascultător; dar pe de altă parte, dacă nu mergem în lumina arătată, vom intra în întuneric. Atunci când nu umblăm în lumina care ne este dată, ea devine întuneric. Nimic nu este mai periculos decât să respingi lumina pe care o dă Dumnezeu. Cu siguranță, această respingere va conduce mai devreme sau mai târziu la consecințe dezastruoase. Lucrul acesta este extrem de solemn pentru fiecare cititor. Exemplele din cartea Daniel sunt convingătoare. De aceea să ne lăsăm atenționați și să ascultăm de Dumnezeu!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    FII CA ESTERA!

    „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde…” (1 Corinteni 10:11)

         Este o greșeală să crezi că marii eroi ai Bibliei au fost altfel decât noi, și să spui: „În situația mea, o astfel de viață nu este posibilă.” Estera s-a născut în robie, și din cauza frumuseții sale un rege păgân a făcut-o una din soțiile sale. Și noi vorbim de sentimentul neapartenenței! Dar niciun loc nu este nepotrivit, când te afli în locul în care dorește Dumnezeu să fii! Când Haman a complotat la exterminarea iudeilor, Estera se afla într-un loc strategic, pusă de Dumnezeu ca să-i salveze. Ea și-a descoperit scopul vieții când Mardoheu, tutorele și vărul ei, i-a spus: „pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăţie” (Estera 4:14). Care a fost răspunsul ei (v. 16)? „Voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să pier, voi pieri.” Dar în loc să piară, ea a triumfat!

    Prin urmare, ce putem noi învăța de la Estera?

    1) Când pornești la drum, Dumnezeu nu-ți oferă toate detaliile. Asta nu înseamnă că El nu are un plan. Numai când Îl cauți pe El, descoperi planul Său și primești putere de la El.

    2) Cunoștința înseamnă putere. Fie că ești rob, fie  că ești stăpân, când știi că Dumnezeu te-a chemat, vei putea doborî orice piedică îți iese în cale.

    3) Când știi că Dumnezeu este la cârmă, ai îndrăzneală. Când Estera a zis: „Dacă va fi să pier, voi pieri”, ea nu a făcut altceva decât să se pună în mâna lui Dumnezeu, știind că poate înfrunta până și moartea cu îndrăzneală, bizuindu-se pe Domnul. Nu numai că Dumnezeu are un plan pentru tine aici pe pământ, dar El are unul și mai bun sus în ceruri. O astfel de perspectivă nu-ți aduce decât beneficii!

  • 21 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 8:1-20

    Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc săL prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? În înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am puteao compara cu o sabie fără mâner carel răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Însă, în loc săşi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13). „Lumina lumii” este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina” (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn”. El adaugă: „Dute şi să nu mai păcătuieşti” (v. 11). Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti” (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 Ioan 3.9).

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Și toate faptele puterii lui și ale tăriei lui și istorisirea măreției lui Mardoheu, la care l-a înălțat împăratul, nu sunt scrise ele în cartea cronicilor împăraților Mediei și ai Persiei? Pentru că Mardoheu iudeul era cel dintâi după împăratul Ahașveroș și mare printre iudei și primit de mulțimea fraților săi, căutând binele poporului său și vorbind de pace pentru toată sămânța sa.
    Estera 10.2,3

    După captivitatea babiloniană – Măreția lui Mardoheu

    Aceste versete de la sfârșitul cărții Estera ne îndreaptă privirile către Cel care este punctul central al întregii Scripturi și al tuturor planurilor lui Dumnezeu. În această carte mică, de numai zece capitole scurte, este prezentată grija și iubirea lui Mardoheu pentru fiica sa adoptată, Estera. Loialitatea lui față de împăratul rânduit de Dumnezeu peste imperiul medo-persan s-a manifestat prin faptul că i-a salvat viața acestuia. Când poruncile împărătești au intrat în conflict cu voia lui Dumnezeu, Mardoheu a ascultat mai degrabă de Dumnezeu, decât de om. Iar când poporul lui Dumnezeu a fost amenințat cu nimicirea din cauza credincioșiei lui, inima sa a fost foarte întristată și s-a luptat pentru a-și salva poporul. Pentru toate acestea, vrăjmașul a căutat să-l dea la moarte.

    Dumnezeu, în mod suveran, a zădărnicit planul nelegiuit al lui Haman și i-a dat omului în care Își găsea plăcerea locul autorității pe care Haman îl deținuse, după ce Haman a fost spânzurat.

    Mardoheu este adesea numit „Mardoheu, iudeul”. Ca și Iosif, el a fost pus peste toată împărăția, lucru care ne aduce aminte cum, în curând, toate lucrurile vor fi supuse Domnului Isus, în timpul Mileniului. El va fi mare și va fi apreciat nu doar de către frații Săi iudei, ci va domni cu dreptate peste tot pământul, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Fie ca acea zi slăvită să vină cât mai curând!

    E P Vedder, Jr

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Cine se uită după vânt nu va semăna, și cine se uită după nori nu va secera.
    Eclesiastul 11.4

    Curajul misionarei

    Acum Mary Slessor avea pe inimă ținuturile de dincolo de Okoyong. Deși îi iubea pe aceștia, așa cum făcuse și cu cei din Old Town, deviza ei era: „Tot înainte! Nu te uita niciodată înapoi!”. Reputația misionarei, ca fiind o femeie înțeleaptă și un judecător drept în problemele triburilor, a pătruns înaintea ei pe pământurile canibalilor Azo. La început, păreau că nu acordă vreo atenție mesajului ei, dar mai apoi, mulți L-au acceptat pe Hristos ca Mântuitor. Mary spunea că într-un sat erau două sute de credincioși și niciunul nu știa să citească, așa că a rugat pe alți creștini să vină să-i instruiască pe noii creștini. Timpul a trecut, dar totuși misionara a rămas tot atât de activă în lucrul Domnului. Fiind bătrână și slăbită, câțiva prieteni din Scoția au rugat-o să se întoarcă acasă. Însă ea s-a rugat lui Dumnezeu pentru putere de a sfârși ceea ce începuse printre canibali. Puterea a venit și ea a lucrat cu și mai multă rapiditate și dăruire. Doi ani mai târziu, Domnul a luat-o pe Mary acasă în patria veșnică.

    Lucrarea acestei curajoase misionare a rămas pentru noi ca o mărturie vie. Viața multor negri s-a schimbat, fiindcă o femeie creștină a avut curajul să ducă Evanghelia acelor oameni sălbatici. O femeie creștină a reușit, fiindcă a îndrăznit să ceară ajutor Mântuitorului care a spus: „Toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede!”.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    CINCI RĂSPUNSURI EXTREM DE IMPORTANTE

    „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” (Romani 8:31-35)

         Apostolul Pavel pune în pasajul acesta din Romani capitolul 8 cinci întrebări extrem de importante:

    1) „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Siguranța prezenței lui Dumnezeu înclină balanța în favoarea ta. Așadar, indiferent cu ce te confrunți astăzi, nu uita: „Dumnezeu este pentru mine.”

    2) „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (v. 32) Gândește-te puțin: ți-ar salva Dumnezeu sufletul, ca apoi să te lase să te descurci singur? Se ocupă El doar de nevoile tale veșnice, și nu și de cele pământești? Nu!

    3) „Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!” (v. 33). Orice voce acuzatoare, chiar și a ta, nu contează în curțile cerului. Acceptarea lui Dumnezeu este dincolo de orice respingere a oricărei alte persoane – și El te acceptă pentru că te vede „în Hristos.”

    4) „Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!” (v. 34) Când acuzatorii se ridică împotriva ta, Domnul Isus, avocatul apărării tale, îi reduce la tăcere. De ce? Pentru că sângele Său te acoperă!

    5) „Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” (v. 35) Pavel răspunde la propria sa întrebare: „Nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (v. 38-39).

    Cunoașterea acestor cinci adevăruri te va ajuta să te bucuri în timpul zilei și să dormi mai bine noaptea!


  • 20 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 7:37-53

    Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. În capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează” să vină la apele harului. Aici însă, Însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea” (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

    Dar ce trist la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, sar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

    Capitolul se încheie prezentândune două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi săL prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată na vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Și voi, taților, nu-i provocați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i în disciplina și sub mustrarea Domnului.
    Efeseni 6.4

    Manifestăm neascultare față de Domnul atunci când nu-i disciplinăm pe copiii noștri. Să ne aduce aminte că a-i crește pe copiii noștri pentru Domnul include și disciplinarea. Există însă și un amănunt. Trebuie să-i creștem pe copiii noștri „în disciplina și sub mustrarea Domnului”. Cuvântul „mustrare” înseamnă „a pune ceva în mintea cuiva”. Cei mai mulți copii uită foarte ușor, iar parte din educația lor trebuie să fie această așezare continuă în mintea lor a lucrurilor de care au nevoie. Pentru așa ceva este nevoie de multă răbdare. Poate că acest cuvânt include și învățătura, îndemnarea și atenționarea, însă sigur nu include amenințarea. Să ne aducem aminte că nu trebuie niciodată să-i provocăm la mânie!

    Un alt îndemn pentru tați îl găsim în Coloseni 3.21. Este un verset scurt, însă foarte cuprinzător – „Taților, nu-i întărâtați pe copiii voștri, ca să nu fie descurajați”. Cuvântul „a întărâta” (sau „a provoca”) se mai găsește doar în 2 Corinteni 9.2. Tatăl nostru este Dumnezeul oricărei încurajări, iar noi nu trebuie să facem nimic care i-ar întărâta sau descuraja pe copiii noștri. Caracterul nostru față de ei trebuie să fie la fel ca cel al Tatălui față de noi: încurajare. Fie ca Dumnezeu Însuși să ne învețe pe fiecare cum să facem acest lucru potrivit voii Lui, astfel încât să fim imitatori ai Lui (Efeseni 5.1).

    Iar dintre părinții ai căror copii deja au ajuns la maturitate și pentru care aceste îndemnuri nu mai au aplicație, unii privim înapoi cu regret la acele momente în care am eșuat în a le lua în seamă. Fie ca cei pentru care au fost scrise aceste rânduri să nu aibă niciodată astfel de regrete, atunci când vor îmbătrâni!

    G C Willis

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Înțelepciunea este mai de preț decât sculele de război …
    Eclesiastul 9.18

    Curajul misionarei

    După un timp, misionara și-a dat seama că datorită lipsei de ocupație a celor din Okoyong, aceștia începeau să bea, iar beția îi ducea la luptă. Arătându-le câteva lucruri, precum haine, un ceainic și o mașină veche de cusut, ea i-a îndemnat să vândă ulei de palmier comercianților din josul râului, ca să poată și ei să aibă lucruri la fel de frumoase. Localnicii au fost încântați de acele lucruri vechi, dar au refuzat să iasă din satul lor, fiindu-le teamă de civilizație. După câteva luni de „presiune” din partea misionarei, au cedat și câțiva șefi și războinici au plecat spre Duke Town și Old Town. Acolo, ei au fost bine primiți de către regele Eyo, care le-a arătat lucrurile bune care ei le-ar putea avea dacă ar renunța la căile lor rele. La plecare, fiecare a primit cadouri și haine. Ca rezultat al acelor întâlniri, regiunea Okoyong a fost deschisă străinilor. Mary a reușit ceea ce n-au putut comercianții, soldații și diplomații să facă în 400 de ani. Înțelepciunea dăruită de Dumnezeu misionarei a fost mai de preț decât armele. Această experiență a fost un punct de cotitură în viața sălbaticilor, care în timp au acceptat Evanghelia. Eliberați de superstiții și beție, puteau înțelege acum dragostea lui Dumnezeu pentru ei. Idolii au dispărut din satele lor și mici biserici au fost construite.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    PUTEREA CARE VINE DE SUS (4)

    „Iosif a visat un vis şi l-a istorisit fraţilor săi, care l-au urât și mai mult.” (Geneza 37:5)

         Puterea care vine de sus învinge neînțelegerea și respingerea. Uneori oamenii pe care te bazezi vor încerca, de fapt, să profite de tine. Când Dumnezeu îți încredințează o viziune prea mare pentru capacitatea lor de înțelegere, ei vor spune: „Pălăria aceasta este prea mare pentru tine” și vor încerca să te ajusteze – după mărimea lor! Frații lui Iosif l-au vândut ca rob… după care s-au întors acasă și i-au spus tatălui lor că Iosif a fost ucis de fiare sălbatice! Îți poți imagina ce a simțit Iosif când a fost întrebat: „Povestește-mi de familia ta…”

    Generalul Dwight D. Einsenhower a spus: „Nu există victorii la preț de nimic!” Și, din păcate, trădarea apare în biserică la fel de des ca în societatea seculară. Când Charles Spurgeon avea douăzeci de ani, la biserica lui veneau atât de mulți oameni că nu mai încăpeau în clădire. Așa că, s-a întâlnit cu vreo treizeci de persoane din conducerea bisericii și a sugerat construirea unui auditoriu care să poată găzdui peste 5000 de persoane. Le-a spus că cei care se îndoiesc de reușita acestui lucru trebuie să plece. Și au plecat douăzeci și trei! Spurgeon însă a rămas fidel viziunii pe care i-a încredințat-o Dumnezeu. El a dat dovadă de perseverență în a o duce la capăt, și timp de treizeci și cinci de ani, biserica Metropolitan Tabernacle a fost asaltată de mulțimi de oameni, dimineața și seara, făcând-o una dintre cele mai influente biserici din istorie.

    „Există vreun râu care ți se pare de netrecut? Există vreun munte pe care nu-l poți străpunge? Dumnezeu este specializat în lucruri care par imposibile; El poate face, ceea ce alții nu pot!”


  • 19 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 7:25-36

    Versetul 25, comparat cu versetul 20, dă la iveală ipocrizia acestor iudei. Ca şi astăzi, ce raţionamente deşarte se fac despre Isus! Fiecare îşi dă cu părerea, opinia conducătorilor este luată în dezbatere. În realitate, dacă prezenţa şi cuvintele Domnului stârnesc o astfel de tulburare, este pentru că aceşti oameni sunt răscoliţi în interiorul lor de această voce despre care simt, deşi nu mărturisesc, că este a lui Dumnezeu (comp. cu v. 28). Ei încearcă să scape de ea, amăginduse cu gândul că acest Galileean nu poate fi Hristosul, pentru căI cunosc familia şi locul de naştere. Întradevăr, „Mă ştiţi”, le răspunde Isus; şi chiar mai mult, cât voi nici nu gândiţi; conştiinţa voastră vă spune că „Eu sunt” şi ea vă acuză.

    Este atât de solemn săL auzi pe Domnul strigând acestor mulţimi (v. 28,37; comp. cu Proverbe 8.1 şi 9.3). Nimeni nu poate spune astăzi că nu lea auzit.

    „Unde sunt Eu, voi nu puteţi veni” (v. 34), le spune Domnul tuturor celor necredincioşi. Cât despre ai Săi, ei au însă din partea Lui o promisiune inestimabilă: „Vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (cap. 14.3). Cititorule, care dintre aceste două cuvinte ţi se pot adresa ţie? Unde vei fi tu în veşnicie?

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Încolo, fraților, toate cele adevărate, toate cele vrednice de respect, toate cele drepte, toate cele curate, toate cele vrednice de iubit, toate cele vorbite de bine, dacă este vreo virtute și dacă este vreo laudă, la acestea gândiți. Ce ați și învățat și ați primit și ați auzit și ați văzut în mine, pe acestea faceți-le! Și Dumnezeul păcii va fi cu voi.
    Filipeni 4.8,9

    Acest pasaj a fost descris ca fiind «noul Eden», un adevărat paradis al lui Dumnezeu, și așa este. Vechiul Eden a fost frumos, plin de tot felul de roade care erau bune de mâncat, și Dumnezeu era acolo. Însă primii noștri părinți au pierdut dreptul de a sta acolo, din cauza neascultării, și au fost alungați, iar sabia heruvimului a păzit intrarea, pentru ca niciun păcătos să nu se mai poată întoarce acolo.

    Există însă un nou Eden deschis pentru noi, iar intrarea este prin crucea Domnului Isus Hristos. Prin lucrarea de la cruce a fost deschisă o cale de intrare în acest paradis, unde totul este bun. Putem admira frumusețile lui și ne putem ospăta cu roadele lui glorioase – lucruri adevărate, drepte, pure și vrednice de iubit, lucruri virtuoase și vrednice de laudă. Ce binecuvântări minunate ne așteaptă în acest Eden! Totul acolo este Hristos și, pe măsură ce ne bucurăm tot mai mult de frumusețea și de farmecul Lui, Dumnezeul păcii va fi acolo, iar noi vom umbla cu El și El cu noi.

    Apostolul, care cunoștea și iubea acest paradis al lui Dumnezeu, nu are nimic mai mult să le spună sfinților, decât să-i îndemne să intre în el – „Încolo, fraților, … la acestea gândiți”.

    J T Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    … Mai bună este înțelepciunea decât tăria! …
    Eclesiastul 9.16

    Curajul misionarei

    Acolo a fost un timp extraordinar de greu pentru misionară. Ea știa că nu se poate ca viețile sălbaticilor să fie schimbate într-o clipă, dar nu putea să stea cu mâinile încrucișate în timp ce oamenii aceia făceau rău. Se odihnea foarte puțin și starea sa de sănătate era precară, dar era prezentă oriunde era nevoie. De câte ori auzea că africanii se pregăteau de război cu un alt trib, de fiecare dată se grăbea spre „câmpul de luptă”. Acolo, războinicii beau, dansau și blestemau cealaltă parte. Sulițele lor sclipeau în soare. Capetele și scalpurile victimelor anterioare apăreau peste tot. Era, cu adevărat, o scenă diabolică.

    Dar, pe când cele două tabere se pregăteau de atac, vedeau stând între ei o femeie mică și calmă. „La o parte, Ma (așa era numită Mary de către cei din Calabar). Luptăm!” Ea ignora strigătul. „Dă-te la o parte, Ma, sau vei muri!” Mary replica: „Aruncă sulița, dacă îndrăznești!”. Pe când cele două părți se apropiau să îndepărteze acel „obstacol” cu păr cenușiu, misionara știa că învinsese. Îi implora să arate îngăduință unii față de alții și, până la urmă, îi convingea să se așeze la umbra unui pom și să negocieze. După ore de discuții, oamenii erau mai calmi și prea obosiți să mai lupte.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    PUTEREA CARE VINE DE SUS (3)

    „Maria şi Aaron au vorbit împotriva lui Moise…” (Numeri 12:1)

         Puterea care vine de sus învinge împotrivirile familiei. Când Miriam și Aaron s-au plâns de relația lui Moise cu Dumnezeu, el și-a păstrat blândețea și smerenia, în ciuda împotrivirilor lor. Când s-a confruntat cu provocarea de a se retrage sau de a merge înainte, David Livingstone a dat dovadă de puterea care vine de sus. Soția sa Mary i-a făcut atâtea necazuri, văicărindu-se mereu și criticându-l, încât i-a făcut lucrarea vieții sale aproape imposibilă. Tensiunea dintre ei a devenit atât de mare, încât Livingstone a trimis-o acasă în Anglia pentru o perioadă de peste doisprezece ani, timp în care el a suferit, a sângerat și în cele din urmă a murit în Africa, pentru cauza lui Hristos.

    Când Domnul Isus s-a dus în Nazaret pentru a-Și începe lucrarea printre cei cu care a crescut, unii dintre ei au încercat să-l arunce pe de stâncă. În ciuda învățăturilor și minunilor Sale, familia Sa a crezut că este nebun. S-a simțit rănit? Firește. Dar nu S-a dat bătut. El a spus: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor…” (Luca 14:26-28).

    Când familia este împotriva ta, iubește-i și roagă-te pentru ei, întrucât Dumnezeu le poate schimba inima! Iar între timp, tu slujește-L credincios!


  • 18 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

     

    Ioan 7:1-24

    Fraţii lui Isus făceau parte dintre aceia care nu credeau, pentru că ei căutau gloria care vine de la oameni (v. 4,5; comp. cu cap. 5.44). Contau pe faptul că popularitatea Lui se răsfrângea şi asupra familiei lor, în timp ce, dacă ar fi crezut că El era Fiul lui Dumnezeu, puteau lesne măsura distanţa carei separa de El (citiţi Luca 8.21 şi 2 Corinteni 5.16). Mai târziu, fraţii Domnului au crezut în El şi sunt găsiţi printre ucenici (Fapte 1.14).

    Principiul lor aplicat aici este al oricărui om: acela de aşi valorifica darurile şi capacităţile în folosul său, pentru a se face cunoscut şi onorat (v. 4). Spre deosebire de acesta, Domnul na încetat niciodată să caute „gloria Celui care La trimis” (v. 18). Şi El nu Se suie la sărbătoare decât la ceasul ales de Dumnezeu. Cât de departe suntem noi de acest Model desăvârşit! Multe din necazurile noastre vin fie pentru că ne grăbim să acţionăm, fie pentru că întârziem să ascultăm de poruncile lui Dumnezeu. Versetul 17 ne aminteşte, de asemenea, că supunerea faţă de această voie a lui Dumnezeu este, pentru fiecare în parte, mijlocul de a cunoaşte adevărul.

    La Ierusalim, Isus îi întâlneşte pe aceşti iudei plini de ură care căutau săL omoare, de când fusese vindecat paraliticul din Betesda întro zi de sabat (v. 1; cap. 5.16).

     

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

     

    Fiți tari și curajoși, nu vă temeți de ei, nici nu vă îngroziți înaintea lor; pentru că Domnul Dumnezeul tău, El Însuși va merge cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi … Și Domnul Însuși va merge înaintea ta: El va fi cu tine; El nu te va lăsa și nu te va părăsi; nu te teme, nici nu te înspăimânta!
    Deuteronom 31.6,8

    Oare ce l-a susținut pe Moise în timpul acelor ani dificili, petrecuți în fruntea poporului său Israel? Educația pe care o primise în Egipt? Puterea lui personală? Nu, ci el a fost întărit de promisiunea prezenței lui Dumnezeu, deși de multe ori a dorit să renunțe, din cauza presiunii.

    După moartea lui Moise, Iosua a devenit conducător al lui Israel și Domnul i-a făcut aceeași promisiune cu privire la prezența Sa. Acești doi bărbați au avut nevoie de această promisiune, care să-i ajute să conducă poporul și să ducă luptele Domnului.

    Astăzi, creștinul are și el de dus multe lupte și poveri, care pot părea copleșitoare. Avem însă aceeași promisiune de care Moise și Iosua s-au bucurat și de care au depins. Domnul Isus a spus: „Iată, Eu sunt cu voi întotdeauna, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Citim, de asemenea: „Purtarea voastră să fie fără iubire de bani, mulțumiți cu ce aveți în prezent; pentru că El a spus: «Nicidecum nu te voi lăsa și cu niciun chip nu te voi părăsi», încât să spunem cu îndrăzneală: «Domnul este ajutorul meu și nu mă voi teme: ce-mi va face omul?»” (Evrei 13.5,6).

    Este mângâietor să știm că nu suntem niciodată singuri. Puterea pentru luptă sau pentru purtarea poverilor nu este a noastră – ea vine de la Domnul. Oricât de grea ar fi lupta sau povara, Domnul Isus este cu noi și n-avem de ce să ne temem, fiindcă El este ajutorul nostru. Trebuie să ne predăm Lui și să-L lăsăm să împlinească în noi și prin noi ceea ce dorește El.

    T P Hadley

     

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

     

    Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu …
    Eclesiastul 7.13

    Curajul misionarei

    Țelul misionarei era să pătrundă în junglă, acolo unde niciun alb nu mai fusese, spre a le duce și acelor oameni Vestea Bună. Cel mai mare dușman al ei erau bolile tropicale, care o loveau foarte des. De multe ori se părea că nu mai are nicio șansă de supraviețuire, dar Dumnezeu i-a dat putere să reziste. A fost o mare ispită pentru ea să părăsească pământul Africii și să se reîntoarcă pe pământul Scoției. Pentru a fi mai aproape de junglă, Mary s-a mutat în Old Town, o așezare care cu greu putea fi numită oraș. Acolo, ea îngrijea pe cei bolnavi, învăța pe alții din Biblie, vizita vecinii. Șeful era un creștin, regele Eyo Honesty al VI-lea, care o susținea pe Mary în lucrare. Deși era respectată în Old Town, misionara dorea fierbinte să ajungă la tribul izolat Okoyong.

    În iunie 1888 a anunțat că se va duce singură să se stabilească printre sălbatici. Toți cunoscuții au rugat-o să nu plece, căci se ducea la o moarte sigură, dar ea a rămas fermă și, urcându-se în cea mai mare canoe din Calabar – un dar al regelui Eyo – a plecat în junglă. Deși au fost multe pericole de-a lungul călătoriei, Dumnezeu a fost cu Mary și tot El a pregătit inima șefului primului sat întâlnit. Mary a fost prima străină căreia i s-a permis să locuiască acolo. Șeful i-a dat voie, de asemenea, să construiască o școală.

     

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

     

    PUTEREA CARE VINE DE SUS (2)

    „În lume veţi avea necazuri…” (Ioan 16:33)

         Menționăm astăzi două motive pentru care trebuie să valorifici puterea care vine de sus:

    1) Ea aduce biruința în suferință. Boala te secătuiește de putere fizică, emoțională și mentală – moment în care ai nevoie de puterea care vine de sus. Biblia spune: „Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?” (Proverbe 18:14) Charles Spurgeon a fost cunoscut drept „prințul predicatorilor.” Lucrarea sa a avut impact asupra Londrei și asupra unei bune părți din Insulele Britanice. Cu toate acestea, a fost atât de bolnav, încât a trebuit să-și petreacă o bună parte din viață în sudul Franței. Soția sa, care devenise invalidă după nașterea celor doi fii gemeni, a putut trece peste limitările sale fizice doar cu ajutorul puterii care vine de sus. Deși era paralizată, a coordonat din pat lucrarea de distribuire a cărților soțului ei. Iar datorită efortului său, și a puterii ei de mobilizare, cărțile lui Spurgeon se află azi pe rafturile multor oameni din întreaga lume.

    2) Puterea care vine de sus învinge limitările financiare. Lucrarea lui George Muller, care a fondat mai multe case pentru îngrijirea copiilor orfani din Bristol, e un exemplu de necurmată intervenție divină. Așa a salvat el viețile a mii de copii, și a făcut-o prin credință! De multe ori n-a avut banii necesari pentru mâncarea de la masa următoare, însă nu s-a plâns niciodată. În schimb, s-a rugat. Și ca răspuns la credința sa, au venit bani din toate colțurile lumii, majoritatea de la persoane pe care nici nu le cunoștea. Se poate spune că Muller a trăit după principiul Scripturii (Romani 12:11-12): „În sârguință, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.”  Cuvinte absolut valabile și pentru tine – astăzi!


     

  • 17 Iulie 2017

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul IV de Jean Koechlin

    http://www.clickbible.org/meditatii-zilnice/scripturile-in-fiecare-zi/

    Ioan 6:51-71

    În ciuda promisiunii pe care Dumnezeu leo făcuse, copiii lui Israel, descoperind mana în pustiu, se întrebau unul către altul: „Ce este aceasta?“ (Exod 16.15). Aceeaşi necredinţă se arată şi la descendenţii lor. Ei discută aprins între ei pe tema hranei neobişnuite despre care lea vorbit Isus: carnea şi sângele Lui, adică moartea Lui. Un Hristos viu pe pământ nu este suficient pentru a face sufletul nostru să trăiască. Trebuie să ne însuşim moartea Lui (în sens figurat, să mâncăm trupul Lui şi să bem sângele Lui), pentru a avea viaţă veşnică. Apoi trebuie în fiecare zi să ne identificăm cu El în moartea Lui. Noi suntem morţi împreună cu El în ce priveşte lumea şi păcatul. Omul firesc nu poate pricepe aceasta. El vrea mai bine un model, în timp ce îi este prea greu săşi recunoască starea de condamnare despre care îi vorbeşte moartea lui Hristos.

    În loc săL întrebe pe Domnul, mulţi pretinşi a fi ucenici ai Săi sau îndepărtat, şocaţi de cuvintele Lui. El na căutat săi reţină îndulcind adevărul. Le încearcă însă inima celor rămaşi: „Şi voi vreţi să plecaţi?”

    „Doamne, la cine să ne ducem?”, este frumosul răspuns al lui Petru. De ar putea fi acesta şi răspunsul nostru (v. 67,68; Evrei 10.38,39)!

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

    Pentru că păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har.
    Romani 6.14

    Unii creștini sunt de părerea că, deși suntem mântuiți prin har, trebuie să trăim prin lege. Ei susțin că «legea morală» trebuie să fie scopul inimii credinciosului și puterea lui pentru umblare. Nimic însă nu poate fi mai departe de adevărul creștinismului biblic decât astfel de idei. Faptul că sunt foarte populare nu le face în nicio măsură adevărate.

    Când ajungem să cunoaștem harul lui Dumnezeu venit prin lucrarea lui Hristos, dorința noastră este să-I fim plăcuți în toate lucrurile. Unii totuși spun că, pentru a-I fi plăcuți lui Dumnezeu, trebuie să apelăm la lege. Însă, dacă deschidem Scriptura, ce aflăm? Apostolul Pavel scrie că „păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră, pentru că nu sunteți sub lege, ci sub har”. Pavel fusese fariseu, evreu din evrei, și știa foarte bine ce putea și ce nu putea face legea, iar aici, el declară în mod categoric că păcatul nu va avea stăpânire asupra noastră, pentru că suntem sub har, nu sub lege. Să remarcăm următorul lucru: apostolul nu vorbește despre îndreptățire aici, ci despre modul în care cineva, deja mântuit și îndreptățit, poate avea eliberare de puterea păcatului. Există două secțiuni importante în Epistola către Romani: prima parte (de la capitolul 1 la capitolul 5.11), se ocupă de subiectul îndreptățirii, de felul în care păcătoșii pot dobândi o poziție de dreptate înaintea unui Dumnezeu sfânt; în a doua parte (de la capitolul 5.12 până la sfârșitul capitolului 8) vedem cum cineva, care este deja îndreptățit, poate dobândi biruință asupra puterii păcatului. Răspunsul este: harul. De asemenea, cunoașterea și recunoașterea harului sunt cele care produc închinare și ascultare.

    Legea a avut cu siguranță scopul ei, iar acela a fost de a arăta că omul este un păcătos incurabil. Ea însă nu poate oferi biruință asupra păcatului (vedeți Romani 4.15; 5.20; 7.7,13; Galateni 3.19,21,24). Adevărata biruință creștină înseamnă reproducerea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, în viața celui credincios.

    B Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

    Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui …
    Eclesiastul 7.8

    Curajul misionarei

    În anul 1876, pe tărâmul sclavilor din Africa, un vapor vechi se îndrepta spre gura râului Calabar. Această parte a Africii este cunoscută sub numele de „Mormântul Omului Alb” și nu oricine ar fi putut merge acolo fără frică. La câteva mile de țărm, ținutul era necunoscut. Acolo trăiau elefanți și lei, roiuri de insecte, vraci și canibali. Intrarea pe acel pământ însemna moarte. Viața în acel timp nu însemna mare lucru pentru cei din Calabar. Sclavia, sau să omori o femeie, sau un bătrân nu însemna nimic. Dacă o familie avea prea mulți copii, putea abandona fără niciun fel de remușcare un copil în tufișuri. Nașterea unor gemeni era considerată a fi un semn rău, de aceea aceștia erau uciși cu cruzime și mama lor era lăsată să moară în junglă. În astfel de condiții aspre, Mary Slessor, o tânără de 29 de ani din Scoția, a venit să slujească lui Dumnezeu în Africa. Ea și-a început munca la misiunea din acel oraș, Calabar, învățând limba locală și vizitând satele de pe coastă și de-a lungul râului. Cu cât călătorea mai departe de centrul de misiune, cu atât găsea mai multe nevoi. Mary le-a spus africanilor despre Hristos și i-a îndemnat să înceteze a mai venera craniile oamenilor morți și a se teme de „spiritele rele”. Ea le-a arătat femeilor cum să aibă o alimentație corectă și cum să îngrijească de casă și de copii.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    www.fundatiaseer.ro

    PUTEREA CARE VINE DE SUS (1)

    „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare…” (2 Corinteni 4:8)

         Maxima „Ce nu te distruge, te face mai puternic” s-a dovedit a fi adevărată. Astăzi vom vorbi despre patru afirmații la care trebuie să fim atenți, atunci când le auzim, și… să nu le transmitem mai departe!

    1) „Când devii creștin, toate problemele tale iau sfârșit.” Cine ți-a spus asta, n–a aflat-o din Scriptură. Pavel a scris: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiți jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9).

    2) Toate problemele cu care te vei confrunta vreodată ți le rezolvă Biblia. Desigur, Dumnezeu ne dă multe sfaturi în Cuvântul Său, dar tot El dorește să umblăm „prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7). Asta înseamnă să primești învățătură din Cuvântul Său, călăuzire și atenționare prin Duhul Sfânt, și sfătuire din partea creștinilor maturi și a prietenilor evlavioși.

    3) „Dacă ai probleme, înseamnă că nu ești spiritual.” Aș zice, din contră: cu cât vei fi mai spiritual, cu atât mai multe probleme vei avea! Atacurile lui Satan sunt o dovadă a faptului că nu ai fost cucerit, că reprezinți o amenințare pentru împărăția întunericului și că faci voia lui Dumnezeu. Cu cât e mai aprig atacul, cu atât e mai mare nivelul binecuvântării care te așteaptă la sfârșit… așa că mergi mai departe!

    4) „Faptul că ești expus unei învățături biblice sănătoase îți rezolvă automat toate problemele.” Acest lucru te va ajuta negreșit să-ți rezolvi problemele, dar nu le va rezolva în locul tău. Trebuie să fii „împlinitor al Cuvântului, nu doar ascultător uituc” (vezi Iacov 1:23).

    Pavel ne-a îndemnat (Efeseni 6:10-11): „Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului” .

    Cu alte cuvinte, ai nevoie de puterea care vine de sus – și astăzi!


Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne