La masă era culcat la sânul lui Isus unul dintre ucenicii Săi, pe care-l iubea Isus.
Ioan 13.23
Ucenicul pe care îl iubea Isus
De cinci ori în Evanghelia sa, Ioan face referire la sine însuși ca la ucenicul „pe care îl iubea Isus”. Era aceasta o laudă arogantă? Nicidecum, fiindcă Ioan se minuna pur și simplu de dragostea și de harul Domnului Isus față de el și nu voia în niciun fel să insinueze că el era mai iubit de Domnul decât ceilalți ucenici. Ce trebuie să învățăm din aceasta este că a fi preocupați cu dragostea Domnului este cu mult mai important decât a fi preocupați cu dragostea noastră pentru Domnul. Un frate mai în vârstă obișnuia să spună: «Nu încercați să-L iubiți mai mult pe Domnul, ci cufundați-vă în dragostea Lui pentru voi».
Prima oară când întâlnim această expresie îl vedem pe Ioan stând la pieptul Domnului Isus. Această scenă a avut loc în camera de sus, în noaptea când Domnul a fost vândut. El tocmai le spusese ucenicilor că unul dintre ei urma să-L trădeze. Aceste cuvinte au produs consternare în rândul ucenicilor. Petru i-a făcut semn lui Ioan să-L întrebe pe Domnul cine era acela la care făcea referire (versetul 24). Există un motiv pentru aceasta. Atunci când credincioșii umblă în mod obișnuit având simțământul dragostei lui Hristos, ei se află într-un loc de apropiere în care pot primi comunicări din partea Domnului. Să remarcăm însă că Ioan nu s-a așezat la pieptul lui Isus cu scopul de a primi comunicări divine, însă le-a primit, fiindcă inima sa era obișnuită să fie lângă Isus – era obișnuită să locuiască în realitatea dragostei personale a lui Hristos pentru el.
Este de asemenea bine să înțelegem că „sânul” sugerează nu atât o poziție geografică, cât o stare de apropiere. Fiul este „în sânul Tatălui”, iar ucenicul este în sânul Fiului. Este locul apropierii și al comuniunii, un loc deschis nouă tuturor.
„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus.”
Filipeni 2.4,5
Fritz Kreisler a fost un faimos violonist austriac. El a câștigat mulți bani din concertele și compozițiile sale, dar fiind un creștin practicant, a dăruit altora o mare parte din acești bani. Așa se face că, atunci când a descoperit o vioară deosebită în una din călătoriile sale, nu a putut să o cumpere. Mai târziu, după ce a strâns banii de care avea nevoie pentru a cumpăra vioara, s-a dus la vânzător cu speranța să o poată cumpăra. Dar, spre dezamăgirea sa, vioara a fost vândută unui colecționar de viori. Kreisler s-a dus la colecționar acasă și s-a oferit să cumpere vioara. Colecționarul i-a spus că vioara a devenit cel mai de preț obiect din colecția sa și nu o vinde. Dezamăgit profund, violonistul era gata să plece, când i-a venit o idee. „Pot să cânt ultima dată la acest instrument înainte de a fi păstrat în tăcere?” Colecționarul i-a acordat permisiunea și curând camera a fost umplută cu atâta armonie, încât inima proprietarului viorii a fost adânc mișcată. „Nu am niciun drept să păstrez vioara pentru mine”, a spus el. „Este a dumneavoastră, domnule Kreisler. Luați-o și lăsați și pe alții să audă armoniile acestei viori.”
Așa este și viața noastră; ea poate fi asemenea unei viori ținute într-o colecție sau poate fi utilă prin harul lui Dumnezeu spre binele celorlalți. Lucrul cel mai important este să fii gata în orice moment să sacrifici ceea ce ești pentru ceea ce ai putea deveni. Să ne lăsăm folosiți de Dumnezeu spre binele semenului nostru!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CÂND S-A RUGAT DOMNUL ISUS (2)
„…S-a dus într-un loc pustiu. Şi Se ruga acolo.” (Marcu 1:35)
Când nu te rogi – îți așterni drumul spre eșec. Motivul pentru care Domnul Isus nu a greșit niciodată este că El nu a neglijat niciodată rugăciunea. Să vedem un alt moment când Isus S-a rugat: când a avut sufletul încărcat. În timpul misiunii sale de pe pământ, vărul Său Ioan Botezătorul a fost arestat și decapitat pentru că l-a confruntat pe guvernator cu păcatul său. „Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu.” (Matei 14:13) Dezamăgirea, singurătatea, divorțul și moartea vor scrie capitole importante în viețile noastre. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru terapeuți și doctori, dar în ultimă instanță nu există nimeni care poate vindeca o inimă frântă așa cum o face Dumnezeu. „Tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită, şi le leagă rănile. El socoteşte numărul stelelor, şi le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru şi puternic prin tăria Lui.” (Psalmul 147:3-5) Fie că vorbim despre vindecarea bolilor sau despre salvarea din păcat, nicio situație nu este prea mare sau prea mică pentru a atrage atenția Dumnezeului nostru plin de dragoste. Pentru a înțelege capacitatea lui Dumnezeu de a vindeca, să ne uităm la viața lui Iov. Nimeni în istorie nu a pierdut mai mult decât el… și cu toate acestea, Dumnezeu l-a scos la liman. În Iov capitolul 11, de la versetul 16 citim: „Îţi vei uita suferinţele, şi-ţi vei aduce aminte de ele ca de nişte ape care s-au scurs. Zilele tale vor străluci mai tare decât soarele la amiază, întunericul tău va fi ca lumina dimineţii. Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zădarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit. Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura, şi mulţi vor umbla după bunăvoinţa ta.” Ești cumva trist și cu sufletul încărcat? Fă ce a făcut Domnul Isus: fă-ți timp să te rogi!
Volumul V de Jean Koechlin
Cântarea Cântărilor 7.1-13
Psalmul 45.11 îi declara Miresei pământeşti: Împăratul va dori frumuseţea ta, pentru că este Domnul tău: adoră-L; acum Cântarea conţine un fel de răspuns la această invitaţie: Eu sunt a Preaiubitului meu
, spune logodnica Împăratului (v. 10). Ea este conştientă de legăturile care o unesc cu El: El este Domnul ei. Ea se mândreşte nu cu poziţia de regină, ci cu dragostea Soţului. Nu numai frumuseţea ei (descrisă în v. 1-9) este ceea ce doreşte Împăratul. Ea afirmă plină de siguranţă: dorinţa Lui este pentru mine (v. 10). Am putea spune că acolo se află nota cea mai înaltă a Cântării
şi în acelaşi timp cea mai modestă. A fi siguri că Domnul ne iubeşte nu este o pretenţie, pentru că această dragoste nu este nicidecum fondată pe meritele noastre. Sufletul este statornicit în har. Şi sperăm că fiecare dintre cititorii noştri are această siguranţă, că este iubit personal de Domnul Isus.
În via lui Israel, nepăzită şi atât de mult timp neroditoare, vom vedea în sfârşit muguri şi flori, promiţând o recoltă măreaţă (v. 12). Ei bine, fiecare răscumpărat este acum chemat să aducă închinare lui Dumnezeu prin Isus Hristos, oferind aceste fructe delicioase ale laudei păstrate pentru Preaiubitul (v. 13; Evrei 13.15; Deuteronom 26).
Mana Zilnica 