Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 26 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?
    Ioan 11.40

    Credința și pe urmă vederea: aceasta este ordinea dumnezeiască. Omul vrea să vadă și pe urmă să creadă. Poporul Israel nu a putut să intre în țara promisă, din cauza necredinței (Numeri 14), pentru că nu L-au crezut pe Dumnezeul lor.

    Necredința este întotdeauna marele întuneric; ea ne împiedică să vedem slava Domnului. „Acolo nu a făcut multe minuni, din cauza necredinței lor” (Matei 13.58). Să-L căutăm numai pe Domnul și atunci binecuvântările noastre vor fi fără limită. Totul este posibil pentru credință (Marcu 9.23). Dumnezeul nostru nu ne va reproșa niciodată că așteptăm prea multe de la El. Ceea ce deschide vistieria cerului este credința neîncetată, de aceea tot ce vom cere cu credință, în rugăciune, vom primi.

    Credința este dumnezeiescul secret în toate lucrurile; ea este izvorul și susținerea vieții creștine de la început și până la sfârșit. Credința nu este niciodată falsă, nici îndoielnică. Unde există necredință și îndoială, există întuneric, iar cei care merg așa nu pot să vadă slava lui Dumnezeu și puterea Sa.

    Necredința este surdă față de glasul Lui și oarbă față de mâna Lui întinsă; ea apasă inima, slăbind mâinile și paralizând genunchii; aduce întuneric pe cărare și împiedică înaintarea. Ea a ținut poporul Israel patruzeci de ani departe de țara făgăduită, și cine poate să-și dea seama cât de distrugătoare este influența necredinței asupra inimii noastre!

    Credința curăță inima; ea se arată prin dragoste și biruie lumea. Pe scurt, credința leagă inima de Dumnezeu Însuși.

    C H Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de Fața Ta?”
    Psalmul 139.7

    Un loc sigur

    Cu mai mulți ani în urmă, un cuplu de pensionari, speriați de iminența unui război mondial, au făcut un calcul al tuturor locurilor de pe globul pământesc, în speranța că vor găsi un loc cât mai sigur ca să locuiască. După multe cercetări au hotărât să se mute în insulele Falkland. Dar nu peste multă vreme, „paradisul” lor s-a transformat într-o zonă de război între Anglia și Argentina.

    Tot astfel, oamenii zilelor noastre tânjesc după un loc liniștit, un loc de pace, un loc sigur. Dar unde să-l găsească? Lumea în care trăim este descurajată prin tot felul de îngrijorări, prin boală, prin șomaj, prin neînțelegeri, prin războaie și vești de războaie, prin lupte interne sau externe, prin crize de tot felul. Nu este liniște sub soare. Pacea lipsește din inimile și casele oamenilor. Şi cu toate acestea, există un loc sigur, un loc liniștit, un loc plin de pace, un loc de lumină, un loc de binecuvântări cerești. Acest loc este în prezența Domnului și Mântuitorului nostru. De la un capăt la altul al Bibliei observăm că omul în mândria sa nu vrea să știe de Dumnezeu, de salvarea adusă în dar de Mântuitorul. Şi în această mândrie, care nu poate asculta de glasul ceresc, trebuie să vedem izvorul neînțelegerilor oamenilor. Lucrurile se vor schimba, dacă acceptăm transformarea care o face credința în Domnul și Mântuitorul nostru Isus Hristos.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „DOAMNE, CE SĂ FAC?” (1)

    „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmul 119:105)

         Când te rogi: „Doamne, ce să fac?” El îți va răspunde în mai multe feluri. Ne vom uita la câteva dintre aceste răspunsuri pe parcursul mai multor zile. El îți va răspunde prin Cuvântul Său scris. În loc să apelezi la oameni pentru a primi sfaturi, du-te la Dumnezeu. Fă din Cuvântul Său prima ta opțiune, nu ultima soluție. Psalmistul a scris: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.” Fără a te înfrupta zilnic din Cuvântul lui Dumnezeu, vei rămâne „în întuneric” cu privire la ceea ce este cel mai bine pentru tine și la direcția în care trebuie s-o ia viața ta. „Căci Eu, Domnul, voi vorbi; ce voi spune se va împlini” (Ezechiel 12:25).

    Dacă Dumnezeu o spune în Cuvântul Său, te poți bizui pe El! În Scriptură există învățături, dar în principal, Dumnezeu ne-a dat principii de urmat. Aceste principii necesită înțelepciune și discernământ. Psalmistul a spus: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci cred în poruncile Tale” (Psalmul 119:66). Asta nu înseamnă că trebuie să ai câte un verset pentru fiecare hotărâre sau pentru fiecare mișcare pe care o faci. Nu așa merg lucrurile. De cele mai multe ori, când Îl rogi pe Dumnezeu să te călăuzească, El îți va da „înțelegere și pricepere” și acestea îți vor fi îndeajuns ca să mergi în direcția cea bună.

    Vei experimenta vreodată teama? Firește, dar în acele momente trebuie să-ți folosești credința! Voia lui Dumnezeu ți se va clarifica cel mai mult când privești înapoi, nu când privești înainte! Numai când te uiți în urmă la modul în care te-a condus Dumnezeu vei putea spune: „Din toate bunele cuvinte pe care le rostise… niciunul n-a rămas neîmplinit.” (1 Împărați 8:56).


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Timotei 2.1-13

    „Întăreşte-te în har” (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

    Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului.

    Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase.

    Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică. Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său! Într-o armată însă se pot afla dezertori, care-şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia.

    Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

  • 25 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Vorbește fiilor lui Israel și poruncește-le să-și facă ciucuri la colțurile hainelor, în generațiile lor, și peste ciucurele fiecărui colț să pună un șnur albastru.
    Numeri 15.38

    Există o semnificație binecuvântată a acestor ciucuri și a șnurului albastru care era pus peste ei, la colțurile hainelor fiilor lui Israel. Șnurul albastru, culoare a cerului, trebuia să facă legătura între mersul lor prin pustie și lucrurile cerești – legătura dintre umblarea lor și lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu.

    Ciucurele și șnurul albastru de deasupra lui nu erau puse pe acele părți ale hainei care sunt cele mai vizibile, ci erau așezate la colțurile ei, pe acea parte a hainei care era cea mai aproape de pământ. Acest lucru trebuia să le amintească de faptul că cele mai mici detalii ale vieții de zi cu zi trebuiau să aibă un caracter ceresc. Șnurul albastru trebuia să le aducă aminte zi de zi și ceas de ceas că aparțineau Celui care este ceresc – „astfel să vă amintiți și să faceți toate poruncile Mele și să fiți sfinți pentru Dumnezeul vostru” (Numeri 15.40).

    Dacă privim la îndrumările practice pentru chemarea noastră cerească în Noul Testament, vedem că ele sunt ilustrate în mod minunat prin diferite imagini ale Vechiului Testament. Trebuie însă să știm că poruncile și îndrumările din Noul Testament sunt adresate vieții noi pe care am primit-o, care are nevoie de îndrumare în această lume rea; dar nu pentru a îndrepta lumea, ci pentru a trăi în ascultare și în sfințenie, spre slava Domnului, potrivit chemării cerești.

    F G Patterson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Căci orice făptură este ca iarba și toată slava ei, ca floarea ierbii…”
    1 Petru 1.24

    Şi regii sunt trecători

    14 decembrie 1861. Marele clopot de la catedrala St. Paul a răspândit imediat vestea în oraș: prințul Albert a murit la ora 22:50. Toată lumea știa că acest sunet nu poate însemna decât două lucruri: fie moartea unui monarh, fie un moment de mare criză națională precum războiul. Oamenii ce locuiau în apropierea catedralei au fost treziți imediat de sunetele clopotului. În scurtă vreme, în fața marii catedrale s-a adunat o mulțime de oameni. Tocmai în dimineața anterioară, veștile de la Windsor anunțaseră că prințul, care nu se simțise bine în ultimele două săptămâni, era mai bine. Toți englezii se liniștiseră, crezând că ce fusese mai rău trecuse, dar nu a fost așa. Moartea soțului reginei Victoria, prințul Albert, a dat familiei regale britanice o lovitură de pe urma căreia aproape că n-a reușit să-și revină. Dispariția lui Albert a fost considerată atunci o calamitate națională și ea aproape că a dus la înlăturarea monarhiei.

    Avem în fața noastră un mare adevăr: nimeni nu știe câte minute sau câți ani ne despart de această clipă decisivă. Dar putem ști chiar acum că pentru păcătosul vinovat există o odihnă în harul lui Dumnezeu, o siguranță deplină, că poate merge ca un copil împăcat al lui Dumnezeu în slava casei cerești a Tatălui. Aceasta este esența creștinismului, ca un om să apuce siguranța harului prin credința în sângele ispășitor al Fiului lui Dumnezeu. Orice creștin adevărat primește siguranța prin Duhul Sfânt: sunt împăcat cu Dumnezeu, sunt iubit de Dumnezeu! La aceasta ne cheamă harul lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ-O MAI DEPARTE!

    „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Matei 7:12)

         Biblia spune: „Să ştii că în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… trufaşi… neîmblânziți… şi momesc…” (2 Timotei 3:1-6). Dacă nu crezi lucrul acesta, încearcă să te strecori într-un loc de parcare pe care îl dorește un alt șofer. Sau uită-te la cumpărătorii ce stau la casă dându-și coate unii altora pentru a economisi treizeci de secunde. Sau ce zici de „locul tău” din biserică, știi tu, cel pe care îl încălzești de treizeci de ani? Biblia spune: „în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:3-4).

    Domnul Isus a spus: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.” Cu alte cuvinte, trebuie să-ți faci obiceiul de a-i pune pe ceilalți pe primul loc. Albert Schweitzer, misionarul specializat în probleme medicale, a spus: „Singurii oameni care îți vor fi alături și care se vor bucura cu adevărat sunt aceia care au căutat și au descoperit cum pot să slujească.” Dacă ai nevoie de motivație, începe să cauți calitățile din oameni și nu defectele lor. Și nu uita, ei trebuie să facă la fel cu tine. Fă ceva pentru a-i ajuta.

    Dacă vrei cu adevărat să avansezi în viață, iubește-i pe ceilalți puțin mai mult decât merită, așa cum Dumnezeu te iubește pe tine. De prea multe ori așteptăm doar de la ceilalți să respecte Regula de Aur, adică: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel!” Henry Burton, compozitorul de imnuri, a scris: „Ți s-a arătat vreo bunătate? Dă-o mai departe. Ai auzit cuvântul iubitor? Dă-l mai departe! Ai găsit lumina cerească? Dă-o mai departe!” Acesta este și îndemnul pentru tine astăzi: Dă-le mai departe!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    2 Timotei 1.1-18

    Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele”, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1). „Curaj” îi scrie Pavel copilului său preaiubit, „nu te înspăimânta!”.

    Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

    Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos” nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1). Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l-au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi-l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

  • 24 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Nimeni nu poate să pună altă temelie decât cea pusă, care este Isus Hristos … Dacă lucrarea pe care a zidit-o cineva deasupra va rămâne, el va primi o răsplată. Dacă lucrarea cuiva va fi mistuită, el va suferi pierdere; însă el va fi mântuit, dar așa, ca prin foc.
    1 Corinteni 3.11,14,15

    Când citim acest pasaj, vedem limpede că Dumnezeu vorbește despre ceea ce noi zidim în viața noastră de creștini. Doar după ce devenim creștini adevărați putem zidi pentru Domnul. Adunarea este zidită pe temelia lui Isus Hristos. Pentru a zidi așa cum trebuie, este necesar să folosim materiale care vor rezista focului sfințeniei lui Dumnezeu. Aurul este adesea folosit ca simbol al dreptății lui Dumnezeu; argintul simbolizează răscumpărarea. Pietrele prețioase, la fel ca în templul lui Solomon, reprezintă persoane bine întemeiate în adevărul lui Dumnezeu.

    Lemnul, deși poate fi tăiat și sculptat astfel încât să arate bine, nu rezistă la foc. Fânul poate fi hrană pentru vite, însă nu și pentru oameni. În plus, el arde, la fel ca paiele, care nu au nicio valoare reală. Aceste materiale sunt ieftine și cu volum mare, însă nu rezistă testului sfințeniei lui Dumnezeu.

    Să remarcăm însă că, deși lucrarea creștinului poate fi arsă, creștinul nu-și va pierde mântuirea, ci doar răsplata, răsplată pe care Domnul le-ar fi dăruit-o cu bucurie, dacă ei n-ar fi lucrat cu materiale nepotrivite. Calitatea lucrării va fi arătată prin foc, nu prin mărimea sau prin aparenta ei importanță, așa cum uneori judecăm noi aici pe pământ. Domnul să ne dea harul să zidim spre gloria Sa!

    E P Vedder, Jr


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Doamne, ce este omul ca să iei cunoștință de el…? Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.”
    Psalmul 144.3,4

    Timp

    „Sunt așa de copleșit de treburi, că n-am timp nici să mor”, a spus într-o dimineață un om de afaceri când i-a căzut sub ochi anunțul mortuar al unui cunoscut. Puțin după aceea a căzut mort acasă la el. Atunci a trebuit să aibă timp să moară. Sărmanul om credea că n-are timp pentru lucrurile veșnice, iar acum aceste lucruri au fost singurele care ar fi avut valoare pentru el.

    Totuși, pentru câte lucruri n-au oamenii timp! Timp să mănânce, timp să stea adesea ore în șir la masă, timp să citească ziarul, timp să pălăvrăgească cu vecinul,  timp  pentru  distracțiile  lor;  dar  nu  au  timp  să  se ocupe cu ceea ce are valoare veșnică! Este adevărat că mulți sunt înhămați la muncă grea de dimineața devreme până seara târziu. Dar oare nu de aceea le-a dat chiar Dumnezeu ziua de odihnă, pentru ca ei să aibă timp să mediteze la veșnicie? Dacă spui: „n-am timp”, te acuză zilele libere. Cum va fi când vei avea o veșnicie întreagă pentru a medita la cum de n-ai avut timp aici jos? Atunci ți-ai dori să mai ai din nou prețiosul timp al harului; dar zadarnic, căci este prea târziu.

    Cititorule, fă-ți acum timp să te interesezi de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu Se interesează de tine! Nu vei avea în afacerile tale pământești nicio pagubă, ci câștig, căci binecuvântarea lui Dumnezeu face mai mult decât efortul  tău.  „Căutați  mai  întâi  Împărăția  lui  Dumnezeu  și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6.33). Sufletul tău este mai valoros decât orice; de aceea asigură-l încredințându-l pentru veșnicie în mâinile Mântuitorului!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FII UN OM ÎMPĂCIUITOR!

    „Ferice de cei împăciuitori” (Matei 5:9)

    Zig Ziglar povestește despre un om mic de statură care a fost atacat de trei bătăuși înalți de statură și care l-ar fi putut lăsa lat. Și, după cum arăta situația, asta și intenționau. Dar omul mic de statură era foarte deștept. S-a dat un pas în spate, a tras o linie cu piciorul pe nisip, a mai făcut câțiva pași în spate, l-a privit în ochi pe cel mai înalt dintre bătăuși și a zis: „Te provoc să treci de această linie!” Ceea ce bătăușul a și făcut. Atunci piticul zâmbind a spus: „Bun, acum suntem amândoi de aceeași parte a baricadei!”

    Când te afli în mijlocul unui conflict poți decide să faci unul din cele două lucruri: să devii un instigator sau un aducător de pace. Poți intensifica stresul sau poți încerca să vii cu o soluție. Persoanele împăciuitoare caută lucrurile comune și încearcă să-i aducă pe toți în jurul lor. Scopul lor este să găsească o soluție în urma căreia ambele părți să aibă de câștigat. Barnaba, al cărui nume înseamnă „fiul mângâierii”, l-a susținut pe Saul din Tars. Liderii bisericii se simțeau amenințați de noul convertit și nu puteai să-i învinovățești. Însă Barnaba nu avea în minte trecutul violent al lui Pavel; el se gândea la valoarea lui în fața lui Dumnezeu. În esență, el se gândea: „Dacă îl putem ghida și călăuzi pe acest om, el ne va aduce victoria!” Și s-a dovedit că a avut dreptate.

    Saul prigonitorul a devenit Pavel apostolul. Însă numai după ce Barnaba și-a pus credibilitatea în joc (vezi Faptele Apostolilor 9:26-30)! Instaurarea păcii necesită asumarea unor riscuri. Înseamnă evaluarea oamenilor după momentele lor cele mai bune și după calitățile lor. Persoanele împăciuitoare se gândesc la tabloul de ansamblu și sunt mânați de bunătate, nu de păreri înguste și de condiții temporare. Așadar, fii un om împăciuitor!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 6.11-21

    „Dar tu”! Omul lui Dumnezeu şi fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie fără-ncetare aici, pe pământ, să meargă împotriva curentului. El fuge de ceea ce lumea iubeşte şi caută: banii şi lucrurile care se pot obţine cu bani (v. 10). El urmăreşte ceea ce-I place Domnului: dreptate, evlavie, credinţă, dragoste, răbdare, blândeţe (v. 11). El aşteaptă arătarea Domnului, acest timp când totul va fi manifestat (v. 14).

    Apostolul nu-i confundă pe cei care sunt bogaţi (v. 17) cu cei ce vor să fie bogaţi (v. 9). Proiectează însă asupra bunurilor din „veacul de acum” lumina eternităţii. Obiectul încrederii noastre nu Îl constituie darurile, ci Acela care ni le dă (v. 17b); adevăratul câştig este evlavia; adevăratele bogăţii, faptele bune (v. 18); adevărata comoară, o temelie bună pentru viitor (v. 19). În adevăr, să ştim şi noi să distingem şi să apucăm „adevărata viaţă”!

    „Fugi”, „urmăreşte”, „luptă-te”, „apucă” sunt verbe pe care le-am întâlnit în lectura noastră (v. 11, 12). Versetul 20 face să se audă un ultim imperativ, deosebit de solemn: „O, Timotei, păzeşte ce ţi s-a încredinţat” (vezi şi v. 14 şi 2 Timotei 1.14)! Astfel este îndemnul final, în care îi invităm pe fiecare dintre tinerii noştri cititori să înlocuiască numele lui Timotei cu propriul lor nume.

  • 23 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
    Galateni 2.20

    Așa cum Hristos este Obiectul credinței pentru mântuirea păcătosului, El este și Obiectul vieții de credință a celui sfânt. Apostolul Pavel scrie: „Am fost răstignit cu Hristos și nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine; și ceea ce trăiesc acum în carne, trăiesc prin credință, aceea în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Vedem deci că viața pe care apostolul o trăia pe acest pământ Îl avea pe Fiul lui Dumnezeu ca obiect al credinței.

    Avem cuvintele Domnului Însuși, care fac referire la același lucru. Când ucenicii erau cuprinși de întristare la gândul plecării Sale, Domnul a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, aveți credință și în Mine” (Ioan 14.1). El îi învață astfel că, deși avea să plece în curând și să nu mai fie văzut cu ochii fizici, urma ca ei să creadă în El, să-L aibă ca obiect al credinței, așa cum deja credeau în Dumnezeu; prin urmare, le descoperă caracterul locului unde avea să plece. Era vorba de casa Tatălui, o casă cu multe locașuri. Până când avea să Se întoarcă pentru a-i lua la Sine, ei trebuiau să se preocupe cu El, să-L aibă ca obiect al lor.

    Ce minunat și binecuvântat este să ai ochii întotdeauna ațintiți asupra lui Hristos, care la rândul Său Se preocupă cu noi în casa Tatălui! Pot fi mulți nori negri pe calea noastră, iar încercările să curgă una după alta, însă nimic nu poate întuneca imaginea Lui, a dragostei Sale pline de tandrețe, în tot ceea ce este El pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Avem însă nevoie de credință pentru a-L păstra necontenit în fața ochilor, și atunci lumina, bucuria și pacea vor curge continuu din prezența Sa.

    E Dennett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Când le-a zis Isus: «Eu sunt», ei s-au dat înapoi și au căzut la pământ.”
    Ioan 18.6

    Eu sunt

    Când Iuda cu ceata ostașilor și aprozii au venit să-L prindă pe Isus, L-au auzit rostind cuvintele: „EU SUNT”, expresie a divinității veșnice a Domnului Isus. Atunci acei oameni, cu toată îndrăzneala lor, s-au dat înapoi și au căzut la pământ. Ei se aflau în prezența Aceluia, despre care este scris în Psalmul 27: „Când înaintează cei răi împotriva mea…, se clatină și cad.” Deoarece a venit pentru a-i mântui pe păcătoși, Domnul i-a lăsat să se ridice. Acest „Eu sunt” este în raport cu gloria Persoanei Domnului Isus Hristos, înaintea căreia nici un om nu poate să stea; la acest glas, toți cad, chiar dacă au arme în mână.

    Mântuitorul ar fi putut să plece, să Se întoarcă în gloria Sa pe care o părăsise, dar ar fi rămas singur acolo. Una cu Tatăl Său în sfaturile Sale veșnice, El a venit în această lume pentru a le împlini. În acel moment solemn, toată împlinirea sfaturilor lui Dumnezeu era, pentru a spune astfel, în mâinile Domnului. El i-a lăsat pe acei oameni răi să se ridice și S-a dat în mâinile lor, pentru a împlini planul lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor. Mântuitorul S-a dat de bunăvoie la moarte de cruce și a purtat păcatul, pentru ca toți care Îl primesc pe El să fie izbăviți. Domnul Şi-a dat viața ca Unul care era stăpân pe ea. Să privim prin credință la cruce și să-i mulțumim Domnului Isus Hristos pentru lucrarea Sa!


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RĂSPUNSUL E PE DRUM!

    „Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată…” (2 Împărați 4:8)

    Biblia se referă la această femeie ca la o „femeie bogată”, și asta din cauză că avea o strategie bogată pentru viața ei! Această femeie i-a pregătit o cameră de dormit prorocului Elisei pentru ca acesta s-o folosească atunci când trecea prin oraș. Drept consecință, ea a fost binecuvântată cu un fiu. Mai târziu, când fiul ei a murit pe neașteptate, Dumnezeu l-a folosit pe Elisei pentru a-l învia din morți.

    Putem remarca trei lucruri în istoria acestei femei:

    1) Ea a pregătit un loc pentru Dumnezeu.

    2) Visul ei s-a împlinit.

    3) Când visul ei a murit, Dumnezeu l-a readus la viață (2 Împărați 4:36-37). Când fiul femeii a murit, probabil vecinii i-au zis: „S-a terminat. Să-l înmormântăm!” Dar ea a refuzat să accepte părerile unor oameni necredincioși sau să-și discute situația cu cei care nu erau pregătiți s-o ajute.

    Ai grijă cui te deschizi, când treci printr-o criză! Asigură-te că acea persoană îl cunoaște pe Dumnezeu și că ceea ce spune este în concordanță cu Scriptura. Această femeie a crezut că dacă Dumnezeu a început ceva, El poate duce la bun sfârșit acel lucru. Dacă El a făcut un lucru, El îl poate repara. Biblia ne spune că Elisei s-a întins peste băiatul fără suflare și acesta s-a încălzit. Însă acel băiat avea nevoie de mai mult decât de căldură – avea nevoie de viață. Așa că s-a întins peste el din nou, și băiatul a revenit complet la viață.

    Putem extrage o învățătură de aici. Indiferent cât de rele par să fie lucrurile, stai deasupra situației prin credința în Dumnezeu. Plimbă-te prin cameră și roagă-te toată noaptea, dacă trebuie, dar încrede-te puternic în Cuvântul lui Dumnezeu. Poate visul tău nu a prins complet viață, dar se încălzește, lucrurile se îmbunătățesc, Dumnezeu este în control și răspunsul este la El!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 5.17-25; 6.1-10

    Pavel continuă să-i expună lui Timotei „cum trebuie să se poarte cineva în casa lui Dumnezeu” (cap. 3.15). Este o chestiune de o importanţă capitală aceasta şi de ea sunt interesaţi: Dumnezeu Însuşi (este Casa Sa); Hristos Isus; de asemenea, îngerii aleşi, chemaţi să privească înţelepciunea lui Dumnezeu în adunare (v. 21; Efeseni 3.10)! Iar această înţelepciune „atât de felurită” trebuie să apară şi în detaliile variate ale vieţii de adunare: în manifestarea exterioară a respectului turmei faţă de bătrânii ei, în comportamentul slujitorului lui Dumnezeu pentru reglementarea cazurilor dificile, în instrucţiunile date robilor(cap. 6.1,2). Câte dezordini apar atunci când nu ne mai supunem cuvintelor sfinte, care sunt nu ale lui Pavel sau ale lui Timotei, ci ale Domnului nostru Isus Hristos (v. 3; 1 Tesaloniceni 4.2,8)!

    Evlavia însoţită de mulţumire este în ea însăşi un câştig, un mare câştig la îndemâna tuturor (vezi cap. 4.8). Civilizaţia noastră se bazează pe crearea şi pe satisfacerea nevoilor întotdeauna noi. Cu toate acestea, inima lacomă a omului rămâne nesătulă (comp. v. 9, 10 cu Psalmul 49.16-20). Să-I mulţumim Domnului că ne asigură necesarul (v. 8). Vom fi întotdeauna satisfăcuţi cu ceea ce ne dă, dacă El Însuşi, Dăruitorul (care este măreţul Obiect al evlaviei), ne satisface deplin inima.

  • 22 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și-a luat toiagul în mână și și-a ales cinci pietre netede din pârâu și le-a pus în sacul de păstor pe care-l avea, în traistă, și praștia lui era în mâna lui.
    1 Samuel 17.40

    Tineri din Scriptură – David

    David cu siguranță știa să mânuiască bine praștia. Avusese multe prilejuri să exerseze pe vremea când păzea oile sale. Însă nu pe priceperea lui s-a bazat el atunci când l-a înfruntat pe Goliat. El avea credința că lupta este a Domnului și venea astfel împotriva filisteanului în numele lui Dumnezeu (versetele 45 și 47). Nu s-a bazat pe resursele omenești atunci când a luat cele cinci pietre netede din pârâu. Aceste pietre netede reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu folosit prin puterea Duhului de către cel care trăiește în deplină dependență de Dumnezeu. Când Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, a fost înfrânt prin faptul că Domnul a folosit Scriptura. El a folosit trei citate luate doar din cartea Deuteronom, care face parte din Pentateuh, adică din cele cinci cărți ale lui Moise. La fel, David a folosit o singură piatră din cele cinci pe care le luase.

    Avem un lucru similar atunci când David a refuzat să folosească armura lui Saul, fiindcă nu o încercase (versetul 39). El i-a afirmat cu îndrăzneală lui Goliat că Domnul nu mântuiește prin sabie, nici prin suliță, și că El îl va da pe uriaș în mâinile sale (versetul 47).

    Această lecție este aplicabilă și în zilele noastre: „Armele luptei noastre nu sunt firești, ci puternice, potrivit lui Dumnezeu, spre dărâmarea întăriturilor” (2 Corinteni 10.4). Lupta noastră nu este carnală, ci spirituală. Adesea creștinii intră în lupte carnale împotriva oamenilor, uitând că în spatele conflictului sunt de fapt forțe spirituale. Intrarea în politică este un astfel de exemplu, deopotrivă lipsit de eficacitate și dezonorant la adresa lui Dumnezeu. Fie ca toți să luptăm prin puterea Duhului lui Dumnezeu, în adevărata luptă spirituală în care suntem implicați!

    B Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința!”
    Evrei 13.7

    Un om al rugăciunii

    Ca o subliniere a adevărului că Dumnezeu este Cel care ascultă rugăciunea făcută cu credință, vă istorisim o întâmplare, una din multele, prin care a trecut Georg Müller. În dimineața aceea, toți copiii ședeau în fața farfuriilor goale. Cu toate acestea, copiii ascultau cu atenție rugăciunea lui Georg Müller: „Dumnezeule și Tatăl nostru, Îți mulțumim pentru ceea ce ne vei dărui astăzi de mâncare.  Amin!” –

    „Amin!” răspunseră și copiii și deschiseră ochii. Dar masa era tot goală. Ce se va întâmpla oare? Copiii orfani priveau curioși. Dintr-o dată apăru un om; era brutarul. „Bună dimineața, domnule Müller. Azi-noapte mi s-a întâmplat ceva ciudat. Mi se părea că Dumnezeu îmi vorbește: «Scoală-te și coace câteva pâini pentru copiii orfani.» Acum v-am adus aceste pâini pentru copii.” Cineva bătu din nou la poartă. „Vă rog scuzați deranjul. Eu transport lapte. Exact în fața casei dumneavoastră s-a stricat căruța și nu mai pot merge mai departe.” O nouă mulțumire s-a ridicat către Dumnezeu în acele clipe.

    Necredința nu vede nimic în astfel de întâmplări, pentru că este oarbă. Dar credința vede purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toți cei ce se încred în El. Când credința are de-a face cu lucruri care ar fi de natură să o descurajeze, ea împrumută aripi de vultur și se avântă deasupra dificultăților, zburând în seninul cerului.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ TRĂIEȘTI CUMPĂTAT

    „Cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut” (Proverbe 22:7)

    Iată un sfat despre cum să ieși din datorii și despre cum să te ferești de ele. Ca să nu fii nevoit să vorbești despre „cardul de credit”, începe prin a-l considera „cardul de datorii.” Data viitoare când ești pornit să cumperi un lucru de care nu ai nevoie sau pe care nu-l poți plăti, poate asta te va face să te oprești.

    În general, oamenii se împart în trei categorii:

    1. Cei ce au;
    2. Cei ce nu au;
    3. Cei ce nu au plătit pentru ceea ce au.

    Se spune că un om priceput la toate a fost chemat la vila unui milionar pentru a-i finisa podelele. Soția bogătașului i-a zis: „Să ai mare grijă de această masă din sufragerie, i-a aparținut lui Ludovic al XVI-lea.” Omul i-a răspuns: „Asta nu e nimic! Eu dacă nu plătesc până vinerea viitoare, toată mobila mea din sufragerie se va întoarce la magazin!”

    Statisticile spun că în zilele noastre, omul obișnuit se duce la supermarket cu mașina finanțată de bancă, mașină care funcționează cu combustibilul cumpărat cu cardul de credit. Are deschis un cont de cumpărături ca să-și mobileze casa ipotecată, pe o perioadă de treizeci de ani, cu mobilă care va fi cumpărată tot în rate. Biblia nu condamnă ideea de a lua credit, dar ne avertizează despre utilizarea lui.

    „Bogatul stăpâneşte peste cei săraci, şi cel ce ia cu împrumut, este robul celui ce-i dă cu împrumut.” Nu e greșit să iei împrumut pentru cheltuielile curente, dar pentru lucrurile de lux trebuie să plătești. Așa că, pe cât posibil, plătește în numerar sau nu cumpăra deloc. „Cel rău ia cu împrumut, şi nu dă înapoi” (Psalmul 37:21). Nu e greșit să iei bani cu împrumut, dar e greșit să împrumuți bani și să nu-i dai înapoi! Așadar, cuvântul pentru tine astăzi este acesta: Învață să trăiești cumpătat!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 5.1-16

    În relaţiile cu alţi creştini, acestea sunt legăturile, de familie, care trebuie să ne servească drept model: „ca pe un tată, ca pe fraţi, ca pe mame, ca pe surori(v. 1, 2). Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că noi formăm o singură familie, familia lui Dumnezeu.

    Fiecare este invitat să-şi arate evlavia, însă în primul rând în propria casă (v. 4). Fariseii predicau invers. Tot făcând paradă de pietate, ei anulau porunca lui Dumnezeu, abătându-i pe copii de la îndatoririle lor cele mai legitime faţă de părinţi (Marcu 7.12,13).

    Un singur verset, versetul 10, rezumă o viaţă întreagă de slujire pentru Domnul. De ar putea fiecare creştin să nu dorească nimic diferit de aceasta!

    Aceste paisprezece versete (v. 3-16) consacrate văduvelor ne amintesc că Dumnezeu veghează asupra lor într-un mod cu totul special (Psalmul 68.5). Evanghelia după Luca menţionează patru dintre ele: pe Ana, a cărei activitate de rugăciune noapte şi zi este ilustrată în versetul 5 (Luca 2.36-38); pe văduva din Nain, căreia Isus i-a redat fiul (Luca 7.12); pe cea care în parabola din Luca 18 cerea dreptate; de asemeni, pe văduva cea săracă, care sub ochii Domnului „şi spre bucuria Lui” dă pentru vistieria Templului tot ce avea pentru a trăi (Luca 21). O credinţă în totalitate în El, iată ce-I place lui Dumnezeu mai presus de orice (Evrei 11.6)!

  • 21 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Și îngerului adunării din Laodiceea scrie-i: … „Știu lucrările tale, că nu ești nici rece, nici în clocot … Astfel, pentru că ești căldicel – și nici rece, nici în clocot – te voi vărsa din gura Mea”.
    Apocalipsa 3.14-16

    Cele șapte adunări din Asia – Laodiceea

    Un ultim stadiu caracterizează creștinătatea. Trăsăturile sale pot fi recunoscute astăzi: mulțumire de sine, lipsă de ardoare, indiferență, pretenții religioase de a poseda tot, de a cunoaște tot (Deuteronom 8.17; Osea 12.9). „N-am nevoie de nimic” (Apocalipsa 3.17): aceasta este ceea ce par a spune și creștinii care neglijează rugăciunea. În Laodiceea lipsesc trei lucruri esențiale: aurul – dreptatea adevărată, după gândul lui Dumnezeu; veșmintele albe – dreptatea practică decurgând din cea de dinainte; „alifie pentru ochi” (Apocalipsa 3.18) – discernământul pe care-l dă Duhul Sfânt. Nu este însă prea târziu pentru cel care are urechi de auzit! Domnul oferă, în mod succesiv, un sfat – ca fiecare să se grăbească să cumpere de la El tot ce-i lipsește (comparați cu Matei 25.3); o încurajare – cei iubiți de Hristos sunt mustrați și disciplinați; un îndemn – să fie cu râvnă, să se pocăiască; și o promisiune de neprețuit, cea din versetul 20. Pe aceia care Îl vor primi în inima lor, Isus, la rândul Lui, îi va primi în cer, pe tronul Său (Apocalipsa 3.21).

    Dragi prieteni, acesta este sfârșitul istoriei Bisericii pe pământ. Oricât de mare ar fi însă căderea, prezența Domnului încă mai poate fi experimentată. Ea face inima să ardă de o bucurie inexprimabilă, cum au încercat-o doi dintre ucenici într-o seară de neuitat, atunci când Domnul a intrat să cineze cu ei (Luca 24.29).

    J Koechlin


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Faceți în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri…”
    Efeseni 6.18

    Un om al rugăciunii

    În jurnalul său, Georg Müller a scris: „Dacă un om sărac a obținut toate lucrurile pentru construirea a cinci orfelinate și întreținerea lor, doar prin rugăciune și credință, fără a cere ceva vreunei alte persoane, decât lui Dumnezeu, atunci aceasta este o dovadă vizibilă că Dumnezeu este fidel promisiunilor Sale și ascultă rugăciunea.” După mulți ani, Müller a scris cu privire la convertirea sa: „Când m-am predat total lui Dumnezeu, iubirea de bani s-a dus, iubirea după o locuință s-a dus, iubirea după averi s-a dus, iubirea după lucrurile lumești s-a dus. Dumnezeu a devenit totul pentru mine. Am găsit totul în EL. Nu mi-am dorit nimic altceva. Şi am rămas cu El, un om fericit, un om deosebit de fericit, căutând să împlinesc doar lucrurile lui Dumnezeu.” Soția sa Maria s-a dovedit un ajutor potrivit în lucrarea cu copiii.

    Pe lângă lucrarea cu orfelinatele, Müller a fost un harnic câștigător de suflete. Era însetat după mântuirea păcătoșilor.

    La bătrânețe, a făcut 17 călătorii misionare. Astfel a vizitat 17 țări începând din Anglia până în India și Canada. Avem multe lucruri de învățat de la acest om al rugăciunii, care  a  călcat  pe  urmele  Mântuitorului  său.  Credința  lui Georg Müller a fost credința unui om simplu într-un Dumnezeu atotputernic; o credință care ne încurajează. Credința este o realitate vie, puternic ancorată în harul lui Dumnezeu, atât de sigură, încât ești gata să îți riști viața de mii de ori, pentru că ai credință.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREȘTEREA SPIRITUALĂ (3)

    „Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi” (1 Tesaloniceni 2:13)

         Din punct de vedere spiritual, poate nu ai ajuns atât de departe precum ți-ar plăcea, dar Îi mulțumim lui Dumnezeu că încă ești pe cale. Mai demult erai străin de harul lui Dumnezeu, dar acum faci parte din „casa lui Dumnezeu” (Efeseni 2:19). Pavel scria tesalonicenilor: „aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu… care lucrează şi în voi.” Câtă vreme citești Cuvântul lui Dumnezeu și îl crezi, el nu va înceta să lucreze în tine. În plus, te maturizezi mult mai rapid când înveți să te relaxezi și când începi să trăiești în ascultare de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tine, și nu prin ascultarea de ceea ce simți.

    Modul în care te percepi îți afectează profund progresul spiritual. Până când părerea ta despre tine însuți nu se aliniază la ceea ce spune Dumnezeu despre tine în Scriptură, te vei considera în continuare nepregătit și nedemn – fapt care îți va amâna creșterea spirituală.

    Când Dumnezeu i-a spus lui Ieremia că îl cheamă să fie profet al neamurilor, Ieremia L-a „informat” pe Dumnezeu că este prea tânăr, că nu știe să vorbească prea bine, că nu are destulă experiență etc.! Cum a răspuns Dumnezeu? „Înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam… Eu te pusesem deoparte” (Ieremia 1:5).

    Nu te mai îngrijora că vei fi respins când nu ai un comportament perfect. Lumea funcționează după acest principiu, dar nu și Dumnezeu. Pe de altă parte, dacă ai fi desăvârșit așa cum ți-ai dori, nu ai mai avea nevoie de harul Său. La fel ca în cazul lui Iacov care „șchiopăta din coapsă”, uneori Dumnezeu îngăduie un lucru în viața noastră ca să ne aducă aminte că avem nevoie de El în fiecare zi.

    Așa că, bucură-te de starea în care te găsești acum, și nu te mai compara cu alții. Nu te îngrijora că ceilalți au ajuns mai departe decât tine; și ei au trecut prin ce treci tu, ca să  ajungă unde se găsesc astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 4.1-16

    Marea taină a evlaviei a fost dispreţuită de mulţi. Unii au eliminat ceea ce îi deranja; alţii au adăugat practici legaliste sau superstiţii. „Un bun slujitor” se hrăneşte cu „învăţătura sănătoasă” (v. 6; vezi cap. 1.10b şi 6.3). Atunci va fi în măsură să-i înveţe pe alţii (v. 11, 13). Evlavia este o virtute în care ne exersăm, în greacă „gimnazo”, de unde vine cuvântul gimnastică. Ne antrenăm în aceasta. Exerciţiul fizic, sportul, este util pentru sănătatea trupului nostru, însă nu mare lucru în comparaţie cu progresul sufletului, pe care îl aduce practicarea zilnică a evlaviei.

    Să remarcăm că trebuie să ne exersăm în aceasta individual; nimeni nu poate trăi evlavia altuia. Numai în aceste condiţii, tânărul Timotei va putea fi un „antrenor” pentru alţii (Tit 2.7): un model în cuvânt, confirmat prin purtare, care este inspirată prin dragoste, care, la rândul ei, este luminată de credinţă, iar aceasta, în sfârşit, este păstrată prin curăţie (v. 12). Dar cum se exersează evlavia? Fiind ocupaţi cu lucrurile divine şi dedicaţi lor în totul.

    Slăbiciunea mărturiei noastre provine adesea din faptul că ne împărţim în prea multe direcţii. Să fim campionii unei singure cauze, cea a lui Hristos (2 Corinteni 8.5). Vom face astfel progrese evidente pentru toţi (v. 15).

  • 20 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Ești frumoasă de tot, iubita mea, și fără niciun cusur. Vino cu mine … Mi-ai răpit inima, sora mea, mireaso!
    Cântarea Cântărilor 4.7-9

    Este bine să medităm la felul cum gândește Domnul despre poporul Său, la îndurarea și la dragostea Lui plină de compasiune. El Se bucură de mireasa Lui și vorbește despre frumusețea și despre perfecțiunea ei. Dar cum poate găsi El în noi ceea ce Îi este plăcut? El găsește în noi ceea ce bucură inima Sa, însă nu datorită a ceea ce suntem noi în noi înșine, ci ca rezultat a ceea ce El a lucrat în noi.

    Găsim în Hristos tot ce poate satisface sufletele noastre, iar Hristos găsește în mireasa Lui, Adunarea, ceea ce Îi bucură pe deplin inima. Cineva poate spune că acest lucru va fi adevărat doar atunci când Își va prezenta Adunarea glorioasă, fără pată și fără zbârcitură. Atunci Adunarea va fi sfântă și fără cusur.

    Însă nu despre acel timp se vorbește în capitolul nostru. Acea zi de glorie și de bucurie negrăită va veni, într-adevăr, însă ceea ce găsim aici este ceva mult mai minunat decât ceea ce va fi manifestat în viitor. Aici vedem că încă de pe acum, când străbatem pustia, în drumul către gloria viitoare, El vede în Adunare ceea ce umple inima Sa de plăcere. Domnul așteaptă în cer la dreapta Tatălui momentul când Își va lua Mireasa, însă, până atunci, El este partea inimilor noastre, iar noi suntem partea inimii Lui.

    Ne gândim noi la aceste lucruri? Credem noi că suntem bucuria inimii Lui? Putem spune că El ne-a răpit inimile, însă El Însuși spune că noi I-am răpit-o pe a Lui. Cu siguranță, acesta este un lucru minunat! El Își găsește plăcerea în noi, în cei care formăm mireasa Lui!

    W T P Wolston


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „De aceea vă spun că orice veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”
    Marcu 11.24

    Un om al rugăciunii

    Prin rugăciune și credință, Georg Müller a construit cinci orfelinate – case pentru peste 10.000 de copii orfani, a înființat 117 școli care au educat peste 120.000 de copii, incluzând orfanii. Fără să ceară ceva altei persoane decât lui Dumnezeu, a primit pentru orfani peste șapte milioane dolari de-a lungul vieții. Când se ruga pentru ceva, el nu se ruga doar pentru că dorea acel lucru, ci pentru că nevoia era mare. Georg se ruga tot timpul cu Biblia deschisă înaintea lui. În fiecare rugăciune se baza pe promisiunile lui Dumnezeu. Când vedea că hrana era pe terminate, se ruga împreună cu sutele de copii orfani.

    Acest om al credinței și al rugăciunii trăia într-un duh de rugăciune. „Mă rog când merg, când vorbesc, când mă culc și când mă trezesc”, spunea Georg Müller. „De mii și zeci de mii de ori, rugăciunile mele au primit răspuns. Nu voi  renunța  niciodată,  știu  cărui  Dumnezeu  Îi  slujesc.” Georg Müller era nedezlipit de Biblie și încuraja pe ceilalți credincioși să-și facă obiceiul să se trezească mai devreme și să se întâlnească cu Dumnezeu prin Cuvântul Său. Se spune că a citit Biblia de peste 200 de ori în 69 de ani. În Cuvântul lui Dumnezeu, Georg Müller a întâlnit pe Domnul său care a spus cuvintele din versetul de astăzi:

    „când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea”.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREȘTEREA SPIRITUALĂ (2)

    „Când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.” (1 Corinteni 13:11)

         Oamenii care au o credință puternică te pot face să te simți „mai prejos” atunci când te compari cu ei. Un învățător biblic a scris: „Îi admiram pe acei eroi ai credinței ale căror mărturii incredibile pluteau în aer ca aburii din cabina de duș. Păreau atât de schimbați, atât de siguri, atât de stabili! Credeam că dragostea lui Dumnezeu este împărțită conform unui sistem al meritelor. Dacă mă descurcam bine azi, mă iubea. Dacă nu, nu mă iubea. Mă simțeam ca pe un montagne russe! Nu am înțeles că tot ce se naște pe pământ necesită timp să crească și să se dezvolte până să ajungă la maturitate. Eu așteptam o metamorfoză imediată, puternică, atotcuprinzătoare, care să mă transforme într-un perfect!”

    Te simți și tu de parcă ceva nu este în regulă cu tine pentru că nu ai reușit niciodată să fii la fel? Dacă da, citește următoarele: „Când eram copil… gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.”

    Noi începem prin a fi bebeluși din punct de vedere spiritual, apoi devenim copii, apoi adolescenți… și în cele din urmă devenim adulți. Reparația rapidă, neprihănirea obținută prin propriile fapte, nu va face decât să-i impresioneze pe ceilalți, inspirându-le un fals sentiment de sfințenie. Te va împiedica să fii sincer înaintea lui Dumnezeu și te va face să crezi că ar trebui să fii mai departe decât ești acum pentru vârsta ta spirituală.

    Mai ții minte când erai copil și îți luai pantofii cu toc ai mamei sau ghetele de lucru ale tatălui? Oricât de mult ai fi vrut să-ți fie buni, nu-ți erau. Asta nu însemna că ai greșit ceva, ci doar că te aflai exact unde trebuie pentru vârsta ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 3.1-16

    Aspirarea la slujba de supraveghere (gr. „episkopos”) trebuie privită ca o dovadă de ataşament faţă de adunare. Pentru a exercita funcţiile de supraveghetor (sau de bătrân) şi de slujitor (diacon), nu se pune problema de studii, nici de examen, ci de condiţii morale.

    Acestea sunt privite sub două aspecte:

    1. o bună mărturie în adunare şi în afară;

    2. o experienţă dobândită în viaţa creştină.

    În orice casă există o regulă de comportament, o disciplină colectivă, căreia fiecare i se supune. Aşa este şi în casa Dumnezeului celui viu: adunarea (1 Corinteni 14.40). Nu suntem nicidecum liberi să ne comportăm acolo după bunul nostru plac. Adunarea este stâlpul pe care este înscris Numele lui Hristos, Adevărul, pentru a-L face cunoscut întregii lumi. Mare este taina evlaviei, pentru că mare este Acela pe care se întemeiază relaţiile noastre cu Dumnezeu.

    Venirea lui Isus ca Om pe pământ, dreptatea perfectă a umblării Sale în puterea Duhului Sfânt şi sub privirea îngerilor, Numele Său predicat şi crezut aici, jos, şi înălţarea Lui în glorie constituie elementele inseparabile ale tainei de nepătruns încredinţate adunării. Aceasta este responsabilă înaintea Domnului de a „susţine” şi de a păzi tot Adevărul (v. 15b: „Adunarea Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului”).

  • 19 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Să știi dar că nu pentru dreptatea ta îți dă Domnul Dumnezeul tău această țară bună ca s-o stăpânești; pentru că tu ești un popor cu grumazul înțepenit.
    Deuteronom 9.6

    Israel trebuia să știe bine că Domnul îi dădea țara nu datorită dreptății sale, ci din cauza nelegiuirii popoarelor care o stăpâneau. De asemenea, datorită credincioșiei Sale făcuse El un jurământ părinților lor, Avraam, Isaac și Iacov. Dumnezeu Însuși avea să aducă judecata asupra popoarelor nelegiuite din Canaan și avea să-Și împlinească promisiunile.

    Israel nu era mai drept decât aceste popoare, ci era încăpățânat, provocator și răzvrătit (versetele 6 și 7). El își făcuse chiar și un dumnezeu pe care să-l poată vedea și înaintea căruia să stea fără teamă. În patruzeci de zile, Israel pierduse orice simț al sfințeniei lui Dumnezeu, manifestate atunci când El Se descoperise pe munte. Acest lucru arată că experiențele nu schimbă inima omului. Ba mai mult, nici măcar experiențele spirituale veritabile nu pot schimba inima omului. „Inima este nespus de înșelătoare și fără nicio speranță de vindecare” (Ieremia 17.9). Dumnezeu rezolvă această problemă făcând toate lucrurile noi în Hristos: „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17).

    Dumnezeu ne-a ales în Hristos înainte de întemeierea lumii (Efeseni 1.4), așa încât să facă cunoscut bogățiile slavei Sale față de niște vase ale îndurării. Totul este de la El și nimic de la noi. „Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă-i glorie, pentru bunătatea Ta, pentru adevărul Tău” (Psalmul 115.1). De asemenea, Dumnezeu „a rânduit o zi în care va judeca pământul locuit, cu dreptate” (Fapte 17.31). Acest lucru trebuie să ne facă să dorim să răspândim mesajul binecuvântat al evangheliei.

    A Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Şi Isus a zis ucenicilor Săi: «Şedeți aici până Mă voi ruga.»”
    Marcu 14.32

    Un om al rugăciunii

    Unul dintre cei mai mari oameni ai rugăciunii și ai credinței secolului al XIX-lea, pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, a fost germanul Georg Müller (1805-1898), care a emigrat în Anglia. El a călcat pe urmele Domnului și Mântuitorului său. După terminarea studiilor universitare la Universitatea din Halle, a plecat în Anglia unde a intrat în legătură cu o  societate  misionară. Acolo,  Dumnezeu  l-a  direcționat spre o altă lucrare. Inima lui Müller s-a legat de cei 6.000 de copii orfani ai Angliei, care erau găzduiți în închisorile din țară, pentru că nu era un alt loc pentru ei.

    Într-o dimineață a citit Psalmul 81. Cuvintele: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din țara Egiptului; deschide-ți gura larg, și ți-o voi umple!”, au găsit un puternic ecou în sufletul său. Atunci s-a hotărât să facă ce nu mai făcuse: să-i ceară lui Dumnezeu un local de 25.000 de lire și niște oameni care să îngrijească de copii. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea. În dimineața următoare au sosit banii. De atunci, omul rugăciunii și al credinței s-a hotărât să nu ceară nimic de la nimeni, decât de la Dumnezeu. „Domnul va purta de grijă”, a devenit motto-ul lui și al orfanilor cărora le era acum tată. Unul din principiile lui Georg Müller era să nu ceară ajutor financiar niciodată de la nicio ființă umană oricât de mare ar fi fost nevoia, ci să-și prezinte dorințele numai înaintea lui Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREȘTEREA SPIRITUALĂ (1)

    „La vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

         Un muncitor care lucra pe o clădire cu multe etaje a alunecat și a căzut de pe o schelă de la etajul patruzeci. Când a trecut pe lângă fereastra etajului al douăzecilea, o femeie dintr-un birou a țipat: „Ce faci?” El a apucat să răspundă: „Până acum, bine!” Serios vorbind, în unele zile creșterea spirituală pare să însemne doi pași înainte și trei înapoi. Nu se produce ușor; de aceea Pavel ne încurajează să nu cădem de oboseală. În general vorbind, nu-ți dai seama că ai îmbătrânit din punct de vedere fizic până nu vezi o fotografie din tinerețe… și atunci brusc, înțelegi. La fel este și cu creșterea spirituală; e greu să contorizezi cât de departe ai ajuns, până nu privești în urmă ca să vezi unde erai înainte ca Isus să-ți schimbe viața.

    Biblia spune: „Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului” (2 Corinteni 3:18). Dar creșterea spirituală aduce cu sine și suferințe mai mari! Așadar, când te simți descurajat, reamintește-ți că te afli într-o călătorie spirituală, că faci progrese în ciuda problemelor și că diavolul va căuta mereu modalități de a-ți reaminti cât de mult mai ai de parcurs. Nu-l asculta! Domnul Isus a spus că: „în el nu este adevăr” (Ioan 8:44). Dacă te simți descurajat și renunți, Satan câștigă! Biblia spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii… şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Învață să trăiești dincolo de sentimentele tale și să te încrezi în profunzimea și călăuzirea Duhului Sfânt. Și nu cădea de oboseală: poate nu vei simți asta, dar în fiecare zi te maturizezi și devii mai puternic în Hristos. Așadar, să nu te gândești nicio secundă să renunți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 2.1-15

    Apostolul, înainte de toate „acestea” pe care urma să i le spună lui Timotei (cap. 3.14; 4.6,11), numeşte rugăciunea, sub diversele ei forme. De aici începe orice slujire creştină. Voia lui Dumnezeu de a mântui, lucrarea lui Hristos şi rugăciunea noastră îi îmbrăţişează pe toţi oamenii. Datoria noastră este să ne rugăm pentru toţi, fără limite, pentru că Dumnezeu doreşte ca toţi să fie mântuiţi şi pentru că Hristosul Isus S-a dat ca răscumpărare pentru toţi. Dacă nu toţi sunt mântuiţi, aceasta nu ţine deci de Dumnezeu, nici de Hristos, ci de duritatea inimii omului. Şi este privilegiul nostru de a ne ruga pentru mulţimile care nu pot s-o experimenteze.

    Depinde de „cei care sunt în poziţii înalte” ca noi să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită. De aceea, să-I cerem lui Dumnezeu să ne-o asigure prin intermediul lor, nu pentru a ne-o irosi spre satisfacerea poftelor noastre, ci pentru a fi mai liberi să ne ocupăm de salvarea celor păcătoşi (Ezra 6.10).

    Fraţii, inclusiv cei mai tineri, sunt chemaţi să se roage în orice loc, în mod public în adunare. Surorile, dimpotrivă, să rămână acolo în tăcere; prin atitudinea şi prin ţinuta lor modestă însă, ele pot da o mărturie mai puternică decât prin cuvinte. Consecinţele căderii se menţin pentru femei (Geneza 3.16), dar credinţa, dragostea, sfinţenia şi modestia sunt, chiar pentru pământ, garanţii ale eliberării şi ale binecuvântării.

  • 18 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Deci nu te rușina de mărturia Domnului nostru, nici de mine, întemnițatul Său, ci suferă răul împreună cu evanghelia, potrivit puterii lui Dumnezeu. El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor.
    2 Timotei 1.8,9

    Pavel îl încurajează pe Timotei: „Nu te rușina de mărturia Domnului nostru”. Era un timp dificil pentru Timotei, fiindcă creștinii erau persecutați și întemnițați. Mulți erau dați la moarte, iar Pavel însuși era în închisoare, așteptând să fie executat. Timotei, un tânăr care cunoștea Scriptura, simțea profund declinul general al mărturiei Domnului și avea nevoie să fie îndemnat să-și folosească darul primit de la Dumnezeu.

    Timotei știa că lui Pavel nu-i era rușine să ia poziție pentru Hristos, fiindcă Pavel Îl cunoștea pe Cel în care se încrezuse. Îl întâlnise pe drumul Damascului și Îl întrebase: „Cine ești, Doamne?”. Răspunsul a fost: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl prigonești”. Noi, care Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor, putem răspunde imediat că El este Cel care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său scump și care ne-a scăpat de pierzarea eternă. Acum suntem în siguranță, datorită răscumpărării pe care o avem în Hristos Isus. El a plătit datoria noastră și ne-a chemat ca popor pus deoparte pentru Sine, potrivit planului și harului Său.

    Acum se ridică însă o întrebare: Vedem noi nevoile din poporul Domnului? Suntem gata să întărim lucrurile care rămân și care sunt aproape de dispariție? Lipsa învățăturii clare și a grijii pastorale este foarte mare. Ocaziile de a-i încuraja și de a-i întări pe cei ai Domnului se ivesc peste tot. Domnul Însuși aude geamătul poporului Său și așteaptă astăzi un răspuns din partea inimilor noastre.

    J Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Pentru ca încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Isus Hristos.”
    1 Petru 1.7

    Taina încercărilor

    La un moment dat, băștinașul se opri din alergare. Părinții copilului îl ajunseră.

    Ce ne-ai făcut, prietene? ziseră ei cu respirația tăiată.

    Uitați-vă, dragii mei, în urmă, zise băștinașul.

    Părinții se uitară înapoi și rămaseră îngroziți. Satul lor era în flăcări.

    Şi acum să vă spun taina acestei „răpiri”, le zise băștinașul. Localnicii noștri au făcut azi noapte un sfat secret să omoare pe toți europenii. Eu am voit să vă scap și am ales această cale sigură. Acum sunteți scăpați. Mergeți  în pace!

    Întâmplarea aceasta ne amintește de încercările care vin de la Tatăl ceresc. Pentru omul credincios, încercarea este o binecuvântată solie cerească spre binele sufletului. Pentru omul care încă nu și-a pus încrederea în Mântuitorul, încercarea, doliul, suferința este un semnal clar că a venit vremea pocăinței. În toate împrejurările trebuie să vedem  acțiunea  nevăzută  a  Domnului  și  Mântuitorului care vrea să ne scape de focul răului. Chiar dacă momentan nu înțelegem ce vrea să ne spună Dumnezeu prin încercări, să rămânem liniștiți și mai târziu vom înțelege taina lor! Atunci, sufletele noastre Îl vor lăuda pe Dumnezeu.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎI IUBEȘTE – IUBEȘTE-I ȘI TU!

    „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (Faptele Apostolilor 10:28)

    Din perspectiva iudeilor, Corneliu, care făcea parte dintre Neamuri, era un personaj negativ. Mânca ce nu era permis, își petrecea timpul cu persoanele nepotrivite și jura credincioșie unor lideri nepotriviți, în speță lui Cezar. Nu cunoștea Tora și nici nu se trăgea din Avraam. Era netăiat împrejur, și nu era kosher (era necurat). Cu toate acestea, el a făcut două lucruri care I-au atras atenția lui Dumnezeu: s-a rugat pentru iluminare spirituală, și a fost generos cu cei săraci și nevoiași. Biblia spune că era „cucernic şi temător de Dumnezeu… şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (versetul 2).

    Până în acel moment, Evanghelia le fusese vestită numai iudeilor. Dar Dumnezeu avea să schimbe lucrul acesta. Și pentru asta, El l-a folosit pe Petru, unul dintre cei mai religioși oameni care-au existat vreodată. Într-o viziune, Dumnezeu i-a arătat lui Petru o față de masă care cobora din cer și era plină cu tot felul de mâncăruri de care iudeii n-aveau voie să se atingă… și i-a cerut să mănânce! „Nicidecum, Doamne” a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” (versetul 14). Și pentru că Petru nu pricepea, „lucrul acesta s-a făcut de trei ori”, iar un glas din cer a trebuit să-i spună: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” (versetul 15). Prin urmare, Petru s-a dus la casa lui Corneliu și a predicat Evanghelia.

    Și înainte de a face o invitație, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei prezenți, confirmând că aceasta era voia lui Dumnezeu. În acel moment, Petru a declarat: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat” (versetul 28). Deci, lasă-L pe Dumnezeu să-ți arate și ție lucrul acesta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 1.12-20

    Dacă cineva putea face o comparaţie între robia legii şi evanghelia harului, acesta era fariseul Saul din Tars, devenit apostolul Pavel. Fidelitatea lui faţă de lege nu-l împiedicase cu nimic să ajungă cel dintâi dintre păcătoşi. Nu-L prigonise el chiar pe Isus, în timp ce îi persecuta cu înverşunare pe ai Săi? Fără falsă smerenie, el se declara mai rău decât toţi păcătoşii enumeraţi în versetele 9 şi 10. Dar tocmai pe aceşti vinovaţi, şi nu pe cei drepţi, a venit Hristos Isus să-i mântuiască (Matei 9.13). Şi, pentru că a putut fi mântuit chiar cel dintâi dintre păcătoşi, nimeni nu-şi poate spune că este prea păcătos pentru a putea beneficia de har.

    „Mi s-a arătat îndurare”, strigă apostolul în două rânduri (v. 13, 16). El măsoară grandoarea acestei îndurări în raport cu grozăvia propriei mizerii şi imediat adorarea se înalţă din inima lui (v. 17). Dacă adesea ne bucurăm atât de puţin de har, aceasta este poate pentru că nu a fost suficient de profundă convingerea noastră de păcat.

    „Cel căruia i se iartă puţin, sau mai puţin decât gândeşte, iubeşte puţin” (Luca 7.47). Prietene încă indiferent, răbdarea Domnului s-a manifestat şi înspre tine, până acum. Nu-L mai lăsa să aştepte! Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

  • 17 Septembrie 2018

    DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

    Lucrați cu teamă și tremur mântuirea voastră.
    Filipeni 2.12

    Acest pasaj este considerat adesea a fi un îndemn de a lucra pentru mântuire, însă cei care îl interpretează așa nu cunosc ce înseamnă harul lui Dumnezeu, nici suprema excelență a lucrării lui Hristos (Efeseni 2.8,9). Aceste cuvinte au fost scrise unora care erau deja mântuiți, care aveau o viață nouă și puterea Duhului Sfânt, și care, prin exercitarea acestei puteri, trebuiau să se păstreze pe calea plăcută lui Dumnezeu, în ascultare de voia Sa. Și cine poate asculta de Cuvântul lui Dumnezeu, decât cei care, prin har, sunt copii ai Săi?

    Când am vizitat o mină de aur am văzut cum minereul era scos din adâncul pământului, apoi am privit la lingourile de aur care erau pregătite pentru a fi trimise la trezorerie. Aurul care fusese scos trebuise prelucrat, pentru ca astfel să poată fi vândut și folosit. La fel stau lucrurile cu noi, cei credincioși: trebuie efort și sârguință pentru ca ceea ce Dumnezeu a așezat în noi să fie prelucrat și astfel să fie pentru lauda și gloria Sa, precum și pentru binecuvântarea celor din jurul nostru.

    Există însă un alt principiu foarte important în acest pasaj, pe care nu trebuie să-l trecem cu vederea: „Dumnezeu este Cel care lucrează în voi și voința și înfăptuirea, după buna Sa plăcere” (versetul 13). Noi nu avem nicio putere din punct de vedere natural, și mulți creștini ajung să fie foarte dezamăgiți, din cauză că nu țin cont de acest adevăr. Dumnezeu este Cel care lucrează în noi și voința și puterea. El lucrează în noi, prin puterea Duhului Sfânt, voia și căile Lui, pentru ca noi să-L urmăm pe Domnul din toată inima și să umblăm într-un fel plăcut Lui, care ne-a răscumpărat cu un preț atât de mare. Este nevoie să lucrăm mântuirea noastră pentru o mărturie bună atât înaintea lui Dumnezeu, cât și înaintea oamenilor (versetul 15).

    J T Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    ” …Domnul știe să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici și să păstreze pe cei nelegiuiți ca să fie pedepsiți în ziua judecății.”
    2 Petru 2.9

    Taina încercărilor

    Când europenii au ocupat teritoriul Americii, au avut multe greutăți cu locuitorii de acolo. Băștinașii îi urau pe străinii veniți acolo să le ocupe țara. Pe unele locuri au trecut și la atacuri contra „albilor”. Din aceste frământări ale unor vremuri de mult apuse, istoria păstrează și următoarea întâmplare cu mult înțeles spiritual.

    Într-un sat unde europenii trăiau amestecați cu băștinașii, un european se împrietenise cu un localnic. Trăiau în bune relații ca doi frați adevărați. Într-o zi de dimineață, când încă lumea dormea, europeanul se trezește cu prietenul său intrând năvalnic în casă. Fără să zică nimic, băștinașul se repede și ia pruncul din leagăn în brațe și aleargă pe ușă afară. Părinții rămân o clipă uluiți. Nu-și dădeau seama ce poate însemna acest lucru din partea unui prieten. Se reped afară după băștinaș. Acesta o luase la fugă cu pruncul în brațe. Părinții alergau după el. Băștinașul a început să alerge și mai tare, dar din când în când se oprea așteptând parcă să fie ajuns. Când părinții se apropiau, o lua din nou la fugă. Şi când se apropiau, băștinașul iar fugea. „Vai de noi, vai de pruncul nostru! De ce a îngăduit Dumnezeu așa ceva?” își ziceau mereu părinții în alergarea lor. Ei nu aveau de unde să știe că întreaga întâmplare era pentru salvarea vieților lor. Dumnezeu era Acela care îi izbăvea din încercare pe acești oameni cucernici.


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXERCIȚIUL SMERENIEI

    „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” (1 Petru 5:5)

    Biblia spune: „Toți în legăturile voastre să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har. Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (1 Petru 5: 5-7).

    Haideți să împărțim acest pasaj în patru părți:

    1) „Să fiţi împodobiţi cu smerenie.” În acest context, cuvântul „a se împodobi” se referă la un batic alb sau la un șorț care era purtat de obicei de către servitori. Asta înseamnă oare că trebuie să te conformezi dorințelor celorlalți? Nu! Dacă faci lucrul acesta, poate vei atrage simpatia celorlalți, dar nu și pe a ta. Fii pur și simplu ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii, și fii gata să-i slujești pe alții atunci când se ivește ocazia.

    2) „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smerenia nu înseamnă să ai o părere mai proastă despre tine însuți, ci să te gândești mai puțin la tine însuți și să-i pui pe ceilalți pe primul plan.

    3) „Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” În Scriptură, „mâna tare a lui Dumnezeu” simbolizează două lucruri: mâna lui Dumnezeu care disciplinează, și mâna Lui care eliberează – iar noi avem nevoie de ambele. Așa că, supune-te disciplinei Lui și vei avea parte de scăpare cu ajutorul Său.

    4) „Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” Aici, Petru se referă la una din preocupările esențiale ale omului: dacă nu avem grijă de noi înșine, nimeni nu o va face. Însă dacă credem cu adevărat că Dumnezeu Se îngrijește de noi, nu trebuie să ne îngrijorăm că propriul nostru interes nu va fi satisfăcut. Suntem liberi să ne concentrăm asupra nevoilor altora, încrezători că Dumnezeu nu va avea mâna prea scurtă ca să împlinească nevoile noastre – reale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    Volumul V de Jean Koechlin

    1 Timotei 1.1-11

    Cu Timotei am făcut cunoştinţă în Fapte 16. Legăturile lui Pavel cu „adevăratul” său „copil în credinţă” erau foarte strânse. Cu toate acestea, el îi scrie în calitate de apostol, pentru a sublinia autoritatea pe care i-o conferea. Acest tânăr ucenic avea o misiune dificilă: de a porunci fiecăruia cum trebuia să se poarte în adunare (cap. 3.15). Îi fusese încredinţată o misiune al cărei sfârşit (ţel) era dragostea. După cum tribunalele nu sunt pentru oamenii cinstiţi, tot aşa legea nu îi mai priveşte pe cei care sunt îndreptăţiţi (v. 9). Acestora li se potriveşte de acum dragostea, al cărei izvor este în Dumnezeu. Prin Duhul, ea este vărsată în inima noastră (Romani 5.5). Pentru a nu rămâne însă în noi ca o apă stătătoare, ci pentru a ne „străbate” şi a ţâşni spre folosul altora, nicio „conductă” nu trebuie să fie înfundată. Dragostea vine dintr-o inimă curată: debarasată de orice idol; dintr-o conştiinţă bună: care n-are nimic să-şi reproşeze (Fapte 24.16); dintr-o credinţă neprefăcută: fără nicio formă de ipocrizie (2 Timotei 1.5). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, creştinismul nostru nu va fi altceva decât trăncăneală fără rost („vorbire deşartă”, v. 6). Ce puternic contrast între legea care-l blestemă pe păcătos şi harul care-l transportă în gloria şi fericirea lui Dumnezeu!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne