25 Martie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Un om care va fi necurat, şi nu se va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire, este necurat. Numeri 19.20
Sfinţenia lui Dumnezeu cere curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime – apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).
Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.
În vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal, nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort, chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.
La fel de uşor devine omul azi necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune permanentă cu Dumnezeu.
Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre ţintă.
Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.
SĂMÂNȚA BUNĂ
Carte a genealogiei lui Isus Hristos, fiu al lui David, fiu al lui Avraam.
Matei 1.1
Genealogia lui Isus
Evanghelia după Matei se deschide cu arborele genealogic al lui Isus Hristos. Se poate observa ușor printre persoanele enumerate acolo că lista este plină de oameni care au eșuat în viață, mai mult sau mai puțin. Dar de ce a decis Dumnezeu să‑i „aleagă“ tocmai pe acești strămoși pentru Mesia? Nu putem decât să vedem mila Lui în acest fel de a lucra. Tocmai această listă de persoane arată clar de ce Dumnezeu a venit în Persoana Fiului Său.
Cel de‑al doilea aspect care iese în evidență în genealogia lui Isus Hristos este menționarea unor femei precum: Tamar, nora lui Iuda; Rahav, prostituata din Ierihon; Rut, moabita; Bat‑Șeba, soția lui Urie. De ce a fost Isus, Domnul domnilor, legat în acest fel de unele femei care nu aveau o reputație bună? Se pare că, referindu‑Se la istoria familiei Sale, El a dorit să exprime iubirea pentru cei păcătoși. Când Isus a venit pe pământ, Slava Sa exterioară nu strălucea prin splendoare. Mai degrabă a impresionat profund faptul că El era deopotrivă Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Apostolul Ioan îl numește „Cuvântul“, care este veșnic, și care apoi a devenit trup, adică Om (Ioan 1.1,14). Matei menționează că El este „Emanuel“, adică: Dumnezeu cu noi. Cât de necuprinsă este îndurarea Sa! Fiul lui Dumnezeu nu a venit pe pământ pentru a trăi o viață de strălucire printre oamenii emeriți. El a venit la cei săraci, la poporul Său nefericit. Ce dovadă a iubirii Sale pentru noi! Indiferent care a fost povestea vieții noastre, lui Isus nu Îi este rușine cu noi. Când El intră în viața noastră ca Mântuitor, putem lăsa trecutul în urmă.
Citirea Bibliei: Mica 2.1-13 · Proverbe 28.1-10
de Jean Koechlin
Psalmul 36
Să comparăm sfârşitul v. 4 cu îndemnul din Romani 12.9: Fie‑vă groază de rău. Nu numai că omul din lume este indiferent faţă de păcat (pentru că, dacă l‑ar judeca, ar însemna să se condamne pe sine), dar se şi distrează cu el, făcându‑l tema preferată a literaturii şi a spectacolelor sale. În acelaşi timp, această insensibilitate faţă de rău îl aduce în starea de a se lăuda şi de a se măguli în ochii lui, chiar în prezenţa celor mai strigătoare nelegiuiri (v. 2; Romani 3.18; Deuteronom 29.19).
Pentru că suntem obligaţi să trăim într‑o asemenea atmosferă, conştiinţa noastră de creştini, cu timpul, riscă să se tocească; dar ne va fi întotdeauna scârbă de păcat dacă ne amintim de cruce şi de preţul nespus care a trebuit să fie plătit acolo pentru înlăturarea lui.
Bunătatea lui Dumnezeu este în ceruri, în afara atingerilor intenţiilor celor răi (v. 5,7) şi, în acelaşi timp, se întinde ca o aripă ocrotitoare pentru a‑i adăposti pe fiii oamenilor (Psalmul 17.8). Vai, ca şi locuitorii Ierusalimului din timpul Domnului, mulţi resping adăpostul astfel oferit (Matei 23.37)!
Izvorul vieţii şi lumina divină, privite împreună în v. 9, ne readuc la Hristos, Cuvântul, despre care este scris: În El (Cuvântul) era viaţa şi viaţa era lumina oamenilor (Ioan 1.4).
DE CE NU PUTEM LUCRA ÎMPREUNĂ? (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:7)
Pe lângă nesiguranță, despre care am vorbit ieri, un alt motiv pentru care nu putem lucra împreună este naivitatea. Un vechi proverb chinez spune: „În spatele fiecărui om capabil se află întotdeauna alți oameni capabili.” Chiar dacă poți îndeplini sarcina de unul singur, oare nu ar fi mai înțelept să te oprești și să te întrebi: „Pe cine cunosc care m-ar putea ajuta s-o fac mai bine?” Această întrebare marchează diferența dintre mediocritate și excelență.
Consultantul în afaceri John Ghegan are pe biroul său o plăcuță pe care scrie: „Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș cere ajutor”! Cu toții am avea nevoie de-o asemenea plăcuță! Când ai câteva victorii la activ, riști să crezi că poți face orice singur. Dar când visul tău vine de la Dumnezeu, el va fi întotdeauna mai mare decât capacitatea și darurile tale individuale – ceea ce înseamnă că va trebui să apelezi și la alții… Doi bărbați, Ionatan și cel care îi purta armele, au nimicit o întreagă garnizoană filisteană. Cum?
Biblia spune: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” (1 Samuel 14:6-7). Ionatan, liderul, avea nevoie de încurajarea și sprijinul aghiotantului său… Iar purtătorul său de arme avea nevoie de curajul și conducerea liderului Ionatan. Și împreună au realizat lucruri uimitoare pentru Dumnezeu! Adevărul este că munca în echipă stă la baza victoriilor impresionante.
Întrebarea nu este dacă echipele au valoare, ci dacă ești suficient de smerit pentru a recunoaște faptul că ai nevoie de echipă, și pentru a deveni un mai bun/valoros membru al echipei. Așadar, cere ajutorul oamenilor capabili!
Mana Zilnica 