Mana Zilnica

23 Februarie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Și‑a căutat un om după inima Sa și Domnul l‑a rânduit conducător peste poporul Său.

1 Samuel 13.14

David. Când Dumnezeu l‑a ales pe David ca împărat, a început o perioadă nouă. David era un om după inima lui Dumnezeu. De la tinerețe până la bătrânețe, el a trăit o viață de credință. Chiar și atunci când a păcătuit nespus de grav, el n‑a căutat scuze, ci s‑a pocăit cu sinceritate. Secole mai târziu, zilele lui David au rămas o referință pentru poporul lui Dumnezeu (Neemia 12.46).

Solomon. Lui David i‑a urmat la tron Solomon. Acesta I‑a cerut lui Dumnezeu pricepere și înțelepciune. Împărăția lui a prosperat, iar înțelepciunea, faima și bogățiile sale întreceau cu mult tot ceea ce se istorisise despre el. Totuși, mai târziu, influențat de relațiile sale și de voința proprie, inima i s‑a depărtat de Domnul.

Roboam. Odată cu fiul lui Solomon, Roboam, a intervenit o schimbare clară în atmosfera spirituală. Acesta și‑a început domnia cu asprime și cu trufie, iar ca rezultat, împărăția a fost divizată. El s‑a întărit, însă L‑a părăsit pe Domnul (2 Cronici 12.1). În zilele lui, obiectele prețioase de aur au fost înlocuite cu altele de aramă – cu aceeași strălucire probabil, însă de o valoare mult mai mică (1 Împărați 14.26‑28).

Abiia. Lui Roboam i‑a urmat la tron fiul său, Abiia. El a dobândit o biruință măreață prin mărturisirea Numelui Domnului (2 Cronici 13), însă n‑a dat dovadă de devotament personal, ci a umblat în păcatele tatălui său, iar inima sa n‑a fost în totul a Domnului, cum fusese cea a lui David (1 Împărați 15.3). Au fost suficiente patru generații, pentru ca declinul spiritual să se instaleze. Adevărurile de care David se bucurase prin credință au devenit doar tradiții istorice pentru Abiia. Această desfășurare de lucruri apare foarte des în Scriptură.

Noi cărei generații îi aparținem? Ne bucurăm de promisiunile lui Dumnezeu prin credință, sau rătăcim conduși de patimi, de încrederea în sine și de mândria că avem o poziție bună? Poate privim înapoi la generațiile din trecut, care au umblat cu credincioșie, însă trebuie să fim atenți să nu avem doar declarații goale, ca în zilele lui Abiia!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Am alergat la adăpost, ca să apucăm speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului, sigură și tare.

Evrei 6.18,19

Traversarea Alpilor

Traversarea Alpilor de către Hannibal în anul 218 î.H. a fost una dintre acțiunile militare rămase celebre. Ocolind garnizoanele terestre și flota navală romană, generalul cartaginez Hannibal (247‑183 î.H.), cel pe care Napoleon îl va numi „cel mai de seamă conducător de oști al lumii“, traversează fulgerător Pirineii și apoi Alpii, cu o armată alcătuită din 50.000 de infanteriști și 9.000 de cavaleriști, precum și cu 37 de elefanți, în doar șaisprezece zile. Vremea geroasă și munții înzăpeziți, „impenetrabilii“, nu îl opresc. Pe când străjerii „cetății eterne“ se așteptau cel mai puțin, Hannibal, „părintele strategiei“, ajunge la porțile Romei. Un strigăt de groază cuprinde tot orașul: Hannibal ante portas! (Hannibal înaintea porților!). El ia prin surprindere armata romană și o distruge.

Avem o singură viață de trăit pe pământ. Este un capital pe care mulți dintre noi l‑au sustras deja în mare parte și pe care continuă să‑l piardă, în ciuda voinței lor. Viața este trăită deplin numai când este cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu, având conștiența iertării propriilor păcate și bucurie neschimbată în adâncul inimii. Iată adevărata viață! Mulți contemporani de‑ai noștri sunt neliniștiți, și le înțelegem motivul. Speranțele lor sunt incerte, deoarece nu au fundament. Și‑au întărit gărzi, au flote, și‑au ridicat ziduri de apărare, dar atacul îi ia prin surprindere. Uitați‑vă în jur: oamenii trăiesc un vis urât al unei distrugeri nucleare! Speranțele neancorate sunt critice când vine vorba de destinul etern. „Isus în fața porților“ – ce groază va fi pentru cei care au trăit fără Dumnezeu în lume!

Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 9

Sub aspect profetic, Psalmii 9 şi 10 sunt strâns legaţi unul de altul. Psalmul 9 îl pune în scenă pe vrăjmaşul din afară: naţiunile coalizate împotriva lui Israel; Psalmul 10 introduce vrăjmaşul dinăuntru: asupritorii necredincioşi persecutând rămăşiţa credincioasă. Uneltirile celor răi nu sunt decât pentru un timp limitat. Numele lor va fi şters pentru totdeauna („în vecii vecilor“ – v. 5); distrugerile lor se vor sfârşi pentru totdeauna (v. 6) „şi speranţa celor întristaţi“ (aşteptarea celor blânzi) nu va pieri pentru totdeauna. În adevăr, tot pentru totdeauna, Domnul S‑a aşezat („şade“) pe tron; „Şi‑a pregătit tronul Său pentru judecat㓠(v. 7; Psalmul 58.11). Atunci El va cere socoteală pentru sângele şi lacrimile celor credincioşi vărsate sub toate dispensaţiile. Îi va răzbuna pe cei asupriţi (v. 9), pe nenorociţii ale căror strigăte nu le‑a uitat (v. 12). Dar principalul motiv de acuzare adus împotriva umanităţii este cel sugerat de titlul Psalmului, omorârea Fiului lui Dumnezeu (Mut‑laben: – not㠖 Moartea Fiului): insulta adusă lui Dumnezeu din partea lumii prin crucificarea Preaiubitului Său. O pedeapsă înfiorătoare stă să cadă asupra rasei de ucigaşi.

În parabola oilor şi a caprelor (Matei 25.31), Domnul Isus descrie judecata naţiunilor în zorii Împărăţiei Sale şi anunţă că fiecare va fi judecat după ceea ce Îi va fi făcut Lui Însuşi.

FII AUTENTIC! | Fundația S.E.E.R. România

„Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7)

Domnul Isus a fost aspru cu fariseii și le-a spus-o în față: „Pe dinafară vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege.” (Matei 23:28) Pe dinafară aveau o înfățișare impresionantă, dar erau lipsiți de har, milă și compasiune. Iar Isus le-a cerut socoteală!

Deoarece trăim într-o societate axată pe aparențe, Domnul Isus ne avertizează cu privire la pericolele care vin din faptul că ne concentrăm asupra vieții exterioare în detrimentul dezvoltării vieții interioare. Așadar, cum ar trebui să procedezi ca să nu se întâmple asta?

1) Urmează pilda lui Isus. El Și-a petrecut viața slujindu-i pe cei suferinzi, pe cei uitați, pe cei pierduți și pe cei singuri.

2) Ține minte că, deși ești creștin, încă te vei lupta în anumite domenii – deci nu încerca să te comporți ca și cum „le știi pe toate”!

3) Roagă-L pe Dumnezeu să-ți descopere tiparele de comportament care sunt orientate spre aparențe, în loc să fie orientate spre inimă.

4) Înconjoară-te cu oameni transparenți, care te încurajează să fii autentic și te mustră atunci când ai nevoie!

Autoarea Marybeth Whalen scria: „Zugravii au văruit peretele care ducea la parter. După o săptămână, am descoperit că, deși peretele era proaspăt vopsit, obiceiurile nu se schimbaseră. Copiii își ștergeau în continuare mâinile murdare pe el, făcând din ceea ce era alb și curat, ceva gri și murdar. La fel ca acel zid, dacă nu sunt atentă, pot ascunde ce este în interior; să port tricoul creștin, să am la mine Biblia, să zâmbesc ca și cum totul ar fi minunat și să vorbesc frumos despre umblarea mea cu Domnul. Dar, în adâncul meu, obiceiurile urâte așteaptă să fie dezvăluite în momentul în care viața devine murdară. Pot deveni un fariseu al zilelor noastre care se concentrează pe alb și ignoră lucrurile murdare de dedesubt!”

Concluzia e simplă: fii autentic!