Mana Zilnica

22 August 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă din veacuri și din generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care sunt bogățiile gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei.

Coloseni 1.26,27

Această „taină“ a fost „ascunsă de veacuri și de generații“. Cei din veacurile precedente, generațiile trecute, nu au știut nimic despre acest lucru. Taina a fost „ținută ascunsă timp de veacuri“ (Romani 16.25). Profeții lui Israel nu au cunoscut-o deloc; nici chiar îngerii nu au cunoscut-o, până la descoperirea ei, prin formarea Adunării (Efeseni 3.9,10). „Dar arătată acum sfinților Săi.“ În Epistola către Efeseni citim că „taina […] în alte generații n-a fost făcută cunoscut fiilor oamenilor, așa cum a fost descoperită acum sfinților Săi apostoli și profeți prin Duhul“ (Efeseni 3.5). Epistola către Romani spune: „Taina […] arătată acum și prin scrieri profetice, […] făcută cunoscut tuturor națiunilor“ (Romani 16.26). Din aceste pasaje reunite aflăm că taina, descoperită apostolilor și profeților, a fost manifestată națiunilor – printre care se aflau și colosenii – prin scrieri profetice. Din aceasta nu trebuie să se tragă concluzia că numai prin scrieri a fost ea manifestată. Apostolii și profeții fără îndoială că au și vorbit despre ea în învățăturile lor. Dar, pentru noi, desigur că scrierile lor sunt cele care ne-o fac cunoscut.

Gloria acestei taine este mare. În ea Dumnezeu Își glorifică înțelepciunea, dragostea și harul Său fără margini. Apostolul întărește expresia gândului său, care venea dintr-o inimă umplută de măreția acestei taine care-L glorifica atât de mult pe Hristos și lucrarea Lui. El spune că Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut sfinților „bogățiile gloriei tainei acesteia“. Aici vedem strălucind nu numai gloria lui Dumnezeu și a lui Hristos, ci și bogățiile de binecuvântări răspândite peste națiuni, nu binecuvântări temporale, precum acelea pe care le așteptau iudeii, ci binecuvântări cerești, spirituale și eterne în Hristos – „bogățiile de nepătruns ale lui Hristos“ (Efeseni 3.8-10).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pentru că-mi cunosc nelegiuirile, iar păcatul meu este întotdeauna înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău înaintea ochilor Tăi.

Psalmul 51.3,4

Fariseul și vameșul

Cu toții avem un ochi ager pentru păcatele și slăbiciunile celor din jur. Numim aceasta intuiție.

Fariseul din Luca 18 a mers la templu să se roage. Dar cuvintele lui nu erau o cerere. El nu avea nevoie de nimic. Se considera mult superior celorlalți, în special față de vameșul care se afla în spatele lui. Putea să-l privească de sus! Fariseul gândea deci că are suficiente motive să fie mulțumit. Recunoscător față de cine? Față de Dumnezeu? El a spus: „Doamne, Îți mulțumesc“ – când, de fapt, se referea la el însuși – „că nu sunt ca ceilalți oameni“. Dumnezeu nu are niciun motiv să asculte rugăciunea fariseului. Acel om mulțumit de sine era insensibil la sfințenia lui Dumnezeu și la starea propriei lui inimi depravate de păcat. Nu avea niciun motiv să ceară harul lui Dumnezeu. El s-a întors acasă la fel de orb precum venise.

Vameșul, pe de altă parte, s-a văzut pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu. Acest lucru l-a umilit profund. El nu avea niciun motiv să-i acuze pe alții. O astfel de autocunoaștere corectă este foarte importantă, dacă cineva dorește să se apropie de Dumnezeu. Vameșul s-a rugat: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul“. Iar Isus a adăugat: „Vă spun că mai degrabă acesta a coborât acasă îndreptățit, decât celălalt“. Oricine vine la Dumnezeu cu această atitudine primește iertare și pace.

Citirea Bibliei: Iov 33.1-22 · Fapte 15.30-41

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Cronici 3:1-14; 4:9-10

Aceste genealogii mai au un motiv să fie amin­tite: întrebarea „al cui fiu este Mesia?“ va trebui să aibă un răspuns indiscu­tabil. În decursul timpului, Îl vedem pe Dum­nezeu punând deoparte, în mod succesiv, din mijlocul rasei umane: fa­milia lui Avraam; din aceasta, seminţia lui Iuda şi, din nou, din mijlocul aces­tei semin­ţii, dinastia re­gală a lui David. Aceasta este cea care ocupă capitolul 3. Şi putem remarca cu câtă grijă şi cu câtă atenţie a urmărit Dum­nezeu, din gene­ra­ţie în gene­raţie, linia din care în final avea să se nas­c㠄Isus, care Se numeşte Hristos“ (Matei 1.16).

Scurta istorie a lui Iaebeţ, care era mai vrednic de cinste decât fraţii săi, este inclusă în lista fiilor lui Iuda. Simţind greutatea durerii care este consecinţa păcatului, acest om Îl cheamă pe Domnul să îndepărteze răul de pe calea lui. Este ascultat. Să ne plecăm urechea la cele patru cereri pe care le formulează şi să procedăm întoc­mai, cerând fără teamă:

1. Să ne bucurăm de binecu­vân­tări spirituale din belşug;

2. Să avem limite mai extinse de preocupare pentru inteligenţa şi pen­tru inima noastră;

3. „Mâna lui Dumnezeu“ să fie cu noi în tot ce între­prin­dem;

4. Să fim scăpaţi de păcat şi păziţi în ispită (Matei 6.13).

TRECI DE PARTEA CEALALTĂ A LINIEI (2)

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Sam Parker scria în broșura sa „Cross The Line” (din care am citat și data trecută) și următoarele: „Când te hotărăști să treci linia care separă eșecul de succes, vei descoperi că nu toți îți vor aplauda alegerea. Și nu toți vor face ca tine. Există persoane care au considerat că e preferabil să nu treacă linia, și chiar îți sugerează să n-o faci nici tu. Și, din nefericire, uneori acești oameni ar putea fi prietenii tăi. Și din nefericire uneori îi asculți! Poate că vor strecura o mică îndoială sau vor refuza să-ți facă parte de o mică încurajare la momentul potrivit (sau chiar te vor încuraja să faci lucrul greșit).

S-ar putea ca unii dintre ei să fie mai puțin subtili și să se pună de-a curmezișul. Și apoi, din când în când, chiar tu vei fi acela – acea voce interioară care încearcă să-ți spună că nu ești atât de special și că a face să se întâmple ceva excepțional este pentru alți oameni. Apoi va urma munca – munca grea. Lucrurile bune sunt rareori ușoare sau ieftine.

Efortul real și atenția sunt fundamentele din spatele tuturor lucrurilor. Nu există soluții rapide. Tu trebuie să-ți câștigi rezultatele, și de cele mai multe ori să faci eforturi.

De asemenea, trebuie să te concentrezi. Asta înseamnă să elimini lucrurile care te distrag și să reduci la minimum expunerea la oameni, gânduri și lucruri negative care nu servesc intenției tale de a reuși. Timpul trece repede și nu-l poți recupera. Așadar, ai grijă de el! Și învață să te ridici din nou unde erai.

Fiecare greșeală este însoțită de o creștere a cunoștințelor și a înțelegerii!” Apostolul Pavel a spus acest lucru în felul următor (Filipeni 3:13-14): „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea… (mă arunc) spre ce este înainte…” Deci, ești de partea corectă a liniei?