Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “februarie, 2025”

07 feb. 2025

7 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară, zicând: „Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei strigarea pe care ți-o voi spune“.

Iona 3.1,2

La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că este voia lui Dumnezeu. Nu este acest lucru adevărat pentru noi toți? Dumnezeu însă l-a făcut să-și vină în fire și l-a izbăvit. Dacă oamenii ar accepta lucrarea Domnului Isus Hristos împlinită pentru mântuirea lor, cât de repede ar experimenta izbăvirea de viața lor amară!

Iona, în cele din urmă, și-a adus aminte de Domnul și „s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui, […] [iar Dumnezeu] i-a scos viața din groapă“ (Iona 2.1,6). După ce Iona și-a mărturisit păcatul și s-a încrezut în Dumnezeu, Acesta a poruncit peștelui și el l-a vărsat pe Iona pe uscat (versetul 10).

Dumnezeu, în harul Său, ne oferă adesea două, trei și chiar mai multe șanse să ascultăm de El. De data aceasta, Iona n-a mai refuzat să asculte de glasul lui Dumnezeu și a mers la Ninive. Acolo și-a proclamat mesajul pe străzile cetății, mesaj care a fost ascultat cu seriozitate și crezut de niniviteni. Ce miracol! Atât de mulți oameni s-au smerit la mesajul unui singur om!

Cei mai de folos pentru Dumnezeu suntem atunci când ne aflăm acolo unde El vrea să fim și facem ceea ce El vrea să facem. El știe unde și când trebuie să slujim, fie la serviciu, fie la școală, fie acasă, fie în oricare altă parte. Dacă este voia Lui să fim acolo, atunci acolo trebuie să fim folositori din punct de vedere spiritual. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie la Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar dacă ne aflăm în locul potrivit și la timpul potrivit, avem nevoie constant de călăuzirea Duhului, pentru a ști ce să facem și ce să spunem. Poate că știm deja acest principiu, însă este esențial să-l punem în practică!

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.

Romani 8.1

Declarat nevinovat de două ori

Era director al unei firme și cunoscut pentru corectitudinea lui. Avea o reputație bună și ducea o viață plăcută, liniștită și corectă. Dar credea că nu are nevoie de Dumnezeu.

O bandă de hoți a început să fure din camioanele firmei. El a fost arestat și acuzat că ar fi fost șeful bandei. Dar era absolut nevinovat. Avocatul lui era în vacanță, iar prietenii lui i-au întors spatele. Când era în închisoare, a primit o carte cu scrieri creștine. Mesajele zilnice i-au vorbit de Dumnezeu și l-au făcut să-și amintească și de păcatele pe care le comisese și pentru care el era vinovat. S-a văzut în fața iubirii lui Dumnezeu, care voia să-l răscumpere prin Isus Hristos.

Un judecător a studiat dosarul și i-a dat inculpatului șansa de a vorbi despre problema lui. Judecătorul era un om credincios și, pe parcursul discuției, i-a vorbit despre Isus Hristos. I-a spus inculpatului că Hristos este singurul Om drept și că El a murit pentru cei nedrepți și a înviat. El era, într-adevăr, nevinovat de faptele de care era acuzat înaintea instanței, dar, în urma conversației avute, a ajuns să fie conștient că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu și că avea nevoie de Isus pentru a fi mântuit. Și-a mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și L-a primit pe Isus ca Mântuitor.

Peste câteva zile i-a fost recunoscută nevinovăția și a fost eliberat din închisoare. El a fost declarat nevinovat de două ori: pe de o parte de acuzațiile false, iar pe de altă parte a fost salvat de condamnarea lui Dumnezeu, pentru că Isus a luat-o asupra Sa.

Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 3:14-18; 4:1-6

„Nu este nimeni”, le spune Isus ucenicilor Săi, „care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă [sau soţie], sau copii, sau ogoare, pentru Mine… care să nu primească însutit acum, în timpul acesta…” (Marcu 10.29, 30 vezi şi Evrei 6.10). Rut nu a fost dezamăgită în alegerea ei. Nici nu şi-a pierdut răsplata. Boaz însuşi, care ceruse pentru ea binecuvântarea de la Domnul (2.12), avea să fie răsplata pentru credinţa ei.

Tot aşa este şi cu cei care şi-au pus încrederea în Domnul. „Socotesc că toate sunt gunoi scrie apostolul Pavel ca să câştig…” O răsplată? Nu! ci „ca să-L câştig pe Hristos” (Filipeni 3.8).

Un lucru însă este necesar mai întâi: trebuie ca Rut să fie răscumpărată; şi Boaz se ocupă imediat de aceasta. Ruda cea mai apropiată, deşi a dorit, nu a putut s-o răscumpere (v. 6). Persoana aceasta ne duce cu gândul la lege şi la incapacitatea ei când este vorba de a-i salva pe oameni sau de a-i introduce în binecuvântările lui Dumnezeu. Pe de altă parte, în Boaz avem „graţia divină. Când nu mai există nici o altă resursă pe care să putem conta, harul acesta ni se descoperă într-o Persoană: Isus Mântuitorul, Cel care răscumpără.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-TE DEASUPRA ÎNGRIJORĂRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

Atunci când te îngrijorezi și vrei să-ți evaluezi cu sinceritate grijile, vei descoperi că faci anumite lucruri, total nepotrivite:

1) Uiți că Dumnezeu este prietenul tău. Psalmistul a spus: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.” (Psalmul 25:14) Iar dacă ești copilul lui Dumnezeu și te temi de El, tu ești prietenul Lui! Prietenia cu Dumnezeu se construiește prin împărtășirea experiențelor vieții tale cu El – fiecare activitate, fiecare conversație, fiecare problemă și fiecare gând… Iar când nu o faci, sfârșești prin a nu fi conștient de prezența Sa, a nu ține cont de vocea Sa, a fi surd la mustrarea Sa și a nu fi sincronizat cu calendarul Său. Iar când trăiești în felul acesta, rezultatul inevitabil este îngrijorarea!

2) Îți asumi lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Peter Marshall s-a rugat: „Tată… ține-ne în frâu impulsul de a ne împărți în atâtea direcții încât ne expunem la teamă și îndoială, la oboseală și nerăbdare – ceea ce ne slăbește caracterul, ne răpește liniștea sufletească, ne înnorează cerul (care ar trebui să fie senin), și înăbușă cântecul din lăuntrul inimii noastre!” Îți pierzi cântecul atunci când adaugi presiunea inutilă de a-ți menține imaginea exterioară, de a-ți mări ritmul pentru a ține pasul cu cei din familia X-ulescu sau de a încerca să-i repari pe toți, ori să te ridici la nivelul așteptărilor lor!

3) Nu înțelegi diferența dintre secular și sacru. Ce vreau să spun cu asta? Fie Isus este Domn în fiecare domeniu al vieții tale, fie nu este Domn în niciunul dintre ele. Ne spunem nouă înșine că anumite părți ale vieții noastre se află în domeniul de interes al lui Dumnezeu, dar nu și altele.

Biblia spune: „Încrede- te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6)

Concluzie: a trăi oricum altcumva decât cum spune Dumnezeu înseamnă a trăi o viață plină de îngrijorări! Depinde de tine ce alegi, pentru că – te poți ridica deasupra îngrijorărilor!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
06 feb. 2025

6 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

[Pavel] a hotărât să se întoarcă prin Macedonia […] Și astfel am ajuns la Roma.

Fapte 20.3; 28.14

Slujirea lui Luca (2)

Pe baza textului din Fapte 16.8-40 credem că Luca a părăsit cetatea Troa, de unde se trăgea, pentru a merge la Filipi împreună cu apostolul Pavel. În mod evident, el a rămas acolo pentru a le fi de ajutor celor credincioși, iar Pavel a plecat mai departe. Apoi, în Fapte 20.3-6, vedem că Luca îl însoțește din nou pe Pavel, plecând amândoi din Filipi, după ce apostolul a vizitat din nou această cetate. Cumva Luca a înțeles că timpul său petrecut în Filipi ajunsese la sfârșit și astfel a scris că „noi am plecat“ cu corabia de acolo.

Este izbitor faptul că prima oprire a fost la Troa! Luca probabil lipsise din cetatea sa vreme de mai bine de cinci ani. Trebuie să fi fost o mare bucurie pentru el să-și revadă familia și cunoscuții. Luca însă nu mai era cel de dinainte, și nu venise în Troa ca să rămână acolo. Când Pavel a plecat, după o vizită de o săptămână, Luca a mers cu el, ajungând în cele din urmă la Ierusalim. După o perioadă de alți doi ani, Luca a călătorit din nou cu Pavel, care era atunci prizonier, în drum spre Roma. Luca a fost pe corabie în timpul furtunii descrise în Fapte 27 și l-a însoțit pe Pavel în drumul său către Roma, după cum vedem în capitolul 28.

Fără îndoială că Luca a avut multe conversații cu Pavel în timpul călătoriilor lor. Desigur că a vorbit și cu mulți alți credincioși în timpul șederii sale la Ierusalim. Prezența constantă a lui alături de Pavel și de ceilalți însoțitori ai acestuia l-a făcut capabil de a fi folosit de Duhul Sfânt pentru a scrie o Evanghelie și cartea Faptele Apostolilor – două cărți care conțin mai mult de un sfert din toate versetele Noului Testament, aproximativ egal cu numărul versetelor scrise de apostolul Pavel însuși.

Este mișcător să citim, printre ultimele cuvinte scrise de Pavel, în 2 Timotei 4.11, că „doar Luca este cu mine“. Ce prieten credincios! Domnul să ne ajute să-i urmăm și noi exemplul!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

A venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind înaintea Lui și spunându-I: „Dacă vrei, poți să mă curățești“. Iar Isus, făcându-I-se milă, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau, fii curățit!“. Și, pe când vorbea El, îndată s-a depărtat lepra de la el și a fost curățit.

Marcu 1.40-42

Leprosul a venit la Isus

Pentru a pătrunde corect în această scenă, trebuie mai întâi să înțelegem cât de disperat era cazul celui diagnosticat cu lepră. În timpurile biblice, lepra era incurabilă. Ea ducea la o înfățișare deformată, cu membre mutilate, și la o izolare pentru cel bolnav. Lepra este infecțioasă, așa că leproșii erau excluși din societate. Omul de aici era lepros – aceasta este tot ce știm despre el. Avea o înfățișare tare tristă; familia și prietenii îl părăsiseră și el nu avea altceva de făcut decât să aștepte moartea. Dar, până atunci, el trebuia să sufere fizic și mental.

Când a venit la Isus, a îngenuncheat și a cerut ajutor. El era în mod clar disperat. A spus: „Poți …“. Era convins că Domnul avea puterea pe care nimeni altul nu o avea: acea putere pentru a vindeca. Este clar că avea multă credință. Totuși, avea o nesiguranță: credea că vindecarea depindea de voința lui Isus, dacă El voia să îl vindece. Ce trist că leprosul nu cunoștea încă iubirea lui Isus! Știa că Isus avea puterea, dar nu era sigur că El și voia.

Poate că și tu ești într-o situație asemănătoare, având credința că Domnul te poate mântui, dar nefiind sigur că El și vrea să te mântuiască. Sau crezi oare că El nu te bagă în seamă? Și în acest caz, Domnului I s-a făcut milă și a spus: „Vreau, fii curățit!“. L-a atins pe bolnav – Domnul fiind probabil prima Persoană care l-a atins de când era bolnav – și acesta a fost vindecat imediat. Domnul Isus are milă și de tine și vrea să-ți dea vindecare de păcate.

Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:17-23; 3:1-13

În Israel, în momentul secerişului, colţurile câmpului trebuia lăsate săracului, străinului şi văduvei, care ar fi venit să secere (Lev. 23.22; Deut. 24.19). Prin urmare, Rut (străină, săracă, văduvă), are un triplu drept de a profita de această dispoziţie a harului.

Seceratul ne spune despre activitatea pe care este necesar să o depunem pentru ca sufletele noastre să fie hrănite cu ceea ce oferă Domnul Isus. Şi adesea tocmai cu ajutorul slujitorilor Domnului putem intra în profunzimea unor asemenea gânduri. Faptul acesta va solicita un anumit efort din partea noastră, însă Domnul, adevăratul Boaz, nu va întârzia să ne ofere „o măsură bună, îndesată, clătinată şi vărsându‑se pe deasupra …” (Luca 6.38). Rut bate recolta şi duce boabele acasă.

Să-i ajutăm şi noi pe cei din casele noastre să profite de bunurile spirituale minunate pe care Domnul ne-a ajutat să le găsim în Cuvântul Său.

Am remarcat devotamentul lui Rut faţă de Naomi. Să-i admirăm acum supunerea faţă de soacra ei. Tinere surori, ce exemplu de virtute vă oferă Rut! Ea face tot ceea ce-i solicită Naomi, cea care, la rândul ei, are în vedere odihna şi fericirea fetei sale (3.1). Unde se vor găsi această odihnă şi această fericire, dacă nu la picioarele lui Boaz, imagine a Unuia mai mare decât el? Ce mulţi sunt aceia care au venit la Isus trudiţi şi împovăraţi şi au găsit odihnă pentru sufletele lor! (Matei 11.28, 29).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RIDICĂ-TE DEASUPRA ÎNGRIJORĂRII (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

Misionara Gladys Aylward spunea: „Vulturul care zboară prin văzduh nu-și face griji cum va traversa râurile!” Tu însă nu poți scăpa de griji; ele vin spre tine din toate direcțiile și sub diverse forme. Dar, la fel ca vulturul, te poți ridica deasupra lor.

Domnul Isus a spus aceste cuvinte pline de dragoste și încurajare pentru noi: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu- vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:25-34).

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Bazează-te pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, și ridică-te deasupra îngrijorării!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 feb. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune […] Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.8-10

Slujirea lui Luca (1)

În cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel, el, Sila și Timotei s-au oprit la Troa. Când Pavel a văzut într-o viziune un om din Macedonia cerându-i ajutor, a înțeles acest lucru ca pe o călăuzire din partea Domnului să meargă acolo. Acum însă apare un lucru interesant în cartea Fapte. În timp ce în versetul 8 se spune că ei au ajuns la Troa, versetul 10 ne spune că noi ne-am decis să mergem în Macedonia. Concluzia este că Luca, scriitorul cărții Fapte, trăia în Troa și că acum i se alăturase lui Pavel. Poate că el fusese convertit prin predicile lui Pavel și ale lui Sila, în timpul șederii lor în acea cetate. Sau poate că evanghelia ajunsese mai înainte în Troa prin vreunul dintre cei convertiți de la început în Ierusalim, în ziua Cincizecimii, fiindcă citim că fuseseră acolo unii din Asia Mică (Fapte 2.9).

Ce lucru minunat că Luca a devenit asociatul lui Pavel! Părăsindu-și cetatea, Luca a călătorit la Filipi împreună cu Pavel și cu Sila, a mers la locul de rugăciune de pe malul râului, a văzut convertirea Lidiei și a umblat zilnic pe străzile cetății împreună cu Pavel și cu ceilalți (Fapte 16.11-17).

Dar, după ce Dumnezeu i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, citim că ei i-au încurajat pe frați și au plecat din Filipi (Fapte 16.40). Pronumele noi revine în text doar în capitolul 20.6, când Pavel a vizitat din nou cetatea Filipi. Înțelegem astfel că Luca trebuie să fi decis să rămână acolo, loc unde a stat vreme de cel puțin cinci ani, ajutând la consolidarea adunării locale. Ce dragoste și grijă a avut el pentru cei ai Domnului!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei ce cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine, căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne.

Psalmul 9.10

Sașa

Sașa s-a născut și a crescut într-o țară totalitară, în anii ‘80. Mama lui era creștină. Din acest motiv, când Sașa avea zece ani, miliția a venit să-l ia și să-l despartă de mama lui, urmând să-l interneze la o școală de corecție. Sașa s-a prins cu mâinile de ea, strigând: „Mamă, nu vreau să rămân fără tine!“. Ținându-l la rândul ei în brațe, mama plângea. Vecinii, alertați, erau și ei de față. Unul dintre milițieni a inventat atunci o frază liniștitoare: „Nu vrem deloc să-i despărțim, mama poate veni cu băiatul“. Mama și copilul au fost urcați în mașină. Vehiculul a pornit, dar undeva, în mijlocul unei păduri, au oprit, au obligat-o pe mamă să coboare și au demarat în viteză, părăsind-o lipsiți de orice sentiment.

Timpul a trecut de când fuseseră despărțiți. Mama, fără să înceteze să se roage pentru copilul ei, s-a interesat neobosit la toate internatele, dar de fiecare dată i s-a spus: „Nu avem cum să te ajutăm“. În cele din urmă, Domnul a ajutat-o să găsească școala unde era internat Sașa.

La primul contact, profesoara i-a spus: „Aveți un fiu foarte special! Înainte de a merge la culcare, el se așază mereu în genunchi și se roagă. Ceilalți copii aruncă în el cu perne. Iar în dimineața următoare se roagă din nou; mulțumește și la masă. Și este întotdeauna liniștit și blând!“. Singuri în camera de vizită, băiatul și mama pot în sfârșit să vorbească și să plângă împreună.

Mama îl întreabă discret: „De ce nu mi-ai scris?“. El i-a răspuns înăbușit de durere: „Nu am voie, sunt mereu supravegheat…“. Timpul de vizită expirase. Profesoara se întoarce și îi găsește în genunchi. Nu după multe zile, învățătoarea și fiica ei au descoperit puterea crucii și iubirea de necuprins a Domnului Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:4-16

Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19: „Am dat ajutor unui om puternic”.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunându‑le ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar să‑i cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IZBĂVEȘTE-NE DE CEL RĂU!” | Fundația S.E.E.R. România

„Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns!

Statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!”

Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 feb. 2025

4 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei.

Fapte 1.8

Păcatul a dus omul în starea de neputință totală. Nu doar că am ajuns în robia păcatului, ci suntem cu totul fără putere pentru a-I plăcea sau pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Un lucru este cert: făptura trebuie să-I slujească în mod perfect Creatorului.

Avem nevoie de putere atât pentru a ne elibera din starea de paralizie interioară, pe care păcatul a produs-o, cât și pentru a fi capabili să umblăm în mod corect în împrejurările exterioare, ca unii care slujim voii lui Dumnezeu. Ne este oferită putere, iar lucrul minunat constă în faptul că aceasta se produce prin locuirea Duhului lui Dumnezeu în noi. Din punctul nostru de vedere poate că ar fi fost suficient și mai puțin, dar aceasta nu ar fi fost potrivit măreției lui Dumnezeu. Hristosul înviat, când era pe punctul de a Se înălța la cer, le-a spus ucenicilor: „Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei“ (Fapte 1.8). Această promisiune a fost împlinită zece zile mai târziu, la Cincizecime, așa cum ni se spune în Fapte 2.

Nașterea din nou este produsă de Duhul Sfânt, iar ca rezultat avem, așa cum arată Ioan 3.6, o natură nouă, care este „duh“ în caracterul ei esențial. Ceea ce este produs prin acțiunea Duhului împărtășește propria Lui natură. Această lucrare trebuie distinsă de locuirea Duhului în omul deja născut din nou, care a avut loc la Cincizecime; și este foarte important să observăm că puterea se află nu în natura cea nouă produsă de Duhul, ci în Duhul Sfânt ca Persoană, care locuiește în trupul celui credincios.

Capitolul 8 din Romani ne descoperă puterea care ne eliberează din paralizia interioară (prezentată în Romani 7) pe care a produs-o păcatul, iar aceasta, desigur, este o condiție prealabilă pentru a putea fi marcați de putere în mărturia pentru Domnul nostru înviat. Faptul că, în noi înșine, chiar ca oameni credincioși, nu suntem învestiți cu niciun fel de putere, ar trebui să fie un gând foarte serios pentru noi toți. Toată puterea care ne stă la dispoziție este învestită în Duhul lui Dumnezeu, care ne-a fost dat.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Romani 8.16

Cine este copil al lui Dumnezeu?

Mulți cred că orice om este copil al lui Dumnezeu, dar Biblia spune că toți sunt creați de Dumnezeu, însă nu toți sunt copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat omenirea, dar, în urma căderii, omul a ajuns să fie despărțit de Dumnezeu și robit de diavol. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toți cei care nu s-au întors la El sunt, de fapt, „morți în păcate și fărădelegi“ (Efeseni 2.1).

Cu toate acestea, Dumnezeu dorește să-i salveze. De aceea, El L-a trimis în lume pe Singurul Său Fiu, Isus Hristos. Oricine crede în El capătă iertarea păcatelor, pace cu Dumnezeu și viață eternă. Dumnezeu creează în ei ceva cu totul nou, ei devenind „născuți din nou“, potrivit limbajului Bibliei. Aceasta este nașterea din nou despre care vorbește Isus Hristos în Ioan 3.

În plus, oricine primește mesajul lui Isus Hristos și lucrarea Lui de ispășire primește Duhul Sfânt. Această Persoană a divinității locuiește în orice credincios ca o pecete și ca o garanție că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini (vedeți Efeseni 1.13,14).

Duhul Sfânt Însuși confirmă că cel credincios este un copil al lui Dumnezeu, astfel încât nu este îngâmfare când cineva născut din nou afirmă că este copil al lui Dumnezeu.

„Tuturor celor care L-au primit, celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Citirea Bibliei: Neemia 2.9-20 · Proverbe 11.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 1:15-22; 2:1-3

Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul.

„Te voi urma oriunde vei merge”, Îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul” (Matei 19.22; 8.19-20).

În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamnă „casa pâinii”, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare” (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (5) | Fundația S.E.E.R. România

„Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” (Coloseni 3:21)

Copiii întărâtați – despre care vorbeam ieri – devin în cele din urmă descurajați. Iar un copil descurajat este lipsit de speranță, fără entuziasm, lipsit de determinare, și ușor de dus pe căi greșite. Distrugând speranța unui copil, îi subminezi temperamentul dat de Dumnezeu. Copiii se nasc cu optimism, inspirație, anticipare și posibilități. Fără speranță, nu există nimic care să-i inspire! Lipsa de speranță aduce depresie și întuneric în inimă și în suflet. Atunci când îi amărăști pe copiii pe care îi ai în grijă, le subminezi speranța. Când îi demoralizezi, le distrugi încrederea, făcându-i să ajungă speriați, nesiguri și incapabili să facă față vieții. Încrederea în sine este necesară pentru o imagine de sine sănătoasă, pentru a relaționa cu ceilalți, pentru a reuși în educație și în carieră. Un copil descurajat își pierde siguranța și va avea un duh zdrobit.

Duhul este centrul ființei. Un duh frânt produce o persoană zdrobită. Solomon spunea: „Un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbele 17:22), și-l va face pe copilul tău să aibă un „sine” invalid. Străzile noastre sunt pline de copii zdrobiți! Copiilor cu duhul zdrobit le lipsește hotărârea de a se realiza în viață, de a-și stabili obiective și de a le atinge. Viziunea este cea care îi oferă copilului tău puterea interioară de a duce ceva la îndeplinire, în ciuda obstacolelor întâlnite.

Este nevoie de un copil intact și rezistent pentru a depăși obstacolele vieții. Cum îl poți ajuta? Iată ce învață Scriptura: „Voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4) Tu trebuie să-i prețuiești, să-i înveți Cuvântul lui Dumnezeu chiar și atunci când par neatenți sau indiferenți, să pui în practică ceea ce spui, să fii consecvent cu regulile tale, să te vadă citind Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-te regulat.

Încurajează-i mereu… și niciodată (dar niciodată!) nu-i ignora!

Publicat în Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized | Lasă un comentariu
03 feb. 2025

3 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Manase era în vârstă de doisprezece ani când a început să împărățească și a împărățit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim. Și el a făcut rău în ochii Domnului.

2 Cronici 33.1,2

Manase avea doar doisprezece ani când a devenit împărat al lui Iuda. Tatăl său, împăratul Ezechia, a fost unul dintre cei mai evlavioși împărați care au domnit peste Iuda, care a făcut multe reforme în popor și care a curățit țara de idoli. După aceste lucruri, Ezechia s-a îmbolnăvit și urma să moară, așa că Dumnezeu i-a zis: „Pune-ți casa în rânduială“ (2 Împărați 20.1). Ezechia s-a rugat ca Domnul să-l vindece, iar Domnul i-a răspuns și i-a prelungit viața cu cincisprezece ani (versetele 5 și 6). Cel mai probabil, Manase s-a născut și a crescut în această perioadă a vieții lui Ezechia.

Din nefericire, Manase a devenit cel mai nelegiuit împărat din istoria lui Iuda și a domnit vreme de cincizeci și cinci de ani. Cum de s-a întâmplat așa? Dacă Ezechia a fost un om atât de evlavios, cu siguranță că Manase trebuie să fi văzut exemplul tatălui său, chiar dacă era la o vârstă fragedă când acesta a murit. Un tată evlavios nu va produce întotdeauna un fiu evlavios, iar inversul este și el adevărat: tații nelegiuiți au uneori copii evlavioși, care umblă cu credincioșie. Să luăm cazul lui Iosia – tatăl său a fost Amon, un om foarte nelegiuit (2 Cronici 33.21-25). Iosia însă l-a depășit în evlavie chiar și pe străbunicul său, Ezechia.

Ca părinți, avem o mare influență asupra copiilor noștri și suntem îndemnați să-i creștem în disciplina și în mustrarea Domnului (Efeseni 6.4). Totuși, fiecare om are o voință proprie, iar unii urmează instinctele cărnii și ale lumii, în loc să meargă pe calea credinței. Astfel de oameni devin „fii risipitori“. Dacă există vreun fiu risipitor printre cei dragi ție, nu înceta să te rogi pentru el și să crezi că Tatăl ceresc îl va întoarce, fiindcă El îi iubește pe fiii risipitori (Luca 15.11-31).

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

1 Timotei 1.15

Brownlow North

În tinerețe, Brownlow North (1810-1875) ducea o viață fără griji, bogat fiind, dar la 44 de ani a avut loc o schimbare în viața lui: El s-a întors la Dumnezeu și a devenit un predicator al evangheliei.

Într-o seară, intrând în sala unde urma să predice, cineva i-a dat o scrisoare având următorul cuprins:

„Ipocrit nenorocit! Nu-ți amintești ce s-a întâmplat în acea toamnă și ce rol ai jucat tu atunci? Ai uitat ce ai făcut în acea zi sau cum te-ai comportat în acel loc? Și, cu toate că știi că acestea sunt adevărate, ai nerușinarea de a te ridica aici în seara aceasta și de a striga cu mânie împotriva altora, predicând ceea ce tu numești evanghelie, când ai avut o asemenea viață…!“.

Întâlnirea a început cu o cântare și cu o rugăciune, apoi Brownlow s-a dus la amvon și le-a spus ascultătorilor săi ce conținea acea scrisoare, după care le-a explicat: „Tot ce este scris aici este adevărat și este un portret reușit al păcătosului care eram. Cu atât mai surprinzător este harul care m-a trezit din moartea spirituală în păcate și în fărădelegi și mi-a dat viața! Astfel, în această seară, sunt aici ca un exemplu al îndurării lui Dumnezeu. Știu că toate păcatele mele au fost spălate de sângele Mielului lui Dumnezeu. Iar acum vreau să vă spun despre iubirea lui Dumnezeu care ne răscumpără. Și vă rog pe fiecare dintre voi care nu s-a împăcat cu Dumnezeu să vină la Isus astăzi, pentru ca Domnul să-i șteargă păcatele și să-l vindece“.

Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 1:1-14

Asemenea unei raze de lumină, după sumbrele pagini ale cărţii Judecători, Dumnezeu ne oferă acum istoria lui Rut. Această frumoasă relatare ne învaţă că o credinţă personală se poate găsi în orice vreme şi în orice naţiune şi că Dumnezeu este totdeauna gata să facă lucruri mari ca răspuns la această credinţă.

„În zilele când judecau judecătorii” (v. 1) îl vedem pe un om, Elimelec, care face „ce era drept în ochii săi” (Jud. 21.25), asemenea tuturor celorlalţi. El părăseşte moştenirea Domnului. Pleacă cu familia să locuiască în ţara Moab, adică printre vrăjmaşii poporului său. Nu câştigăm nimic prin îndepărtarea de Domnul. Ea sfârşeşte în moarte, lacrimi, sărăcie şi amărăciune pentru această familie. Apoi o vedem pe Naomi, o văduvă, cu cele două nurori ale ei, văduve şi ele, pe drumul de întoarcere. Oare este aceasta o revenire tristă? Da!

Totuşi este o revenire fericită pentru acela care, la capătul resurselor proprii, îşi întoarce gândurile şi paşii spre Dumnezeu. În acelaşi fel, fiul risipitor, în ţara depărtată, îşi aduce aminte de locul unde poate găsi pâine din belşug, se scoală şi se întoarce la casa tatălui său, recunoscându-şi păcatul (comp. v.6 cu Luca 15.17). Numim aceasta convertire (întoarcere la Dumnezeu). Ne place să credem că fiecare dintre cititorii noştri cunoaşte semnificaţia acestui cuvânt prin experienţa personală.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Părinților, nu întărâtaţi pe copiii voştri…” (Coloseni 3:21)

Astăzi, privim și medităm la un alt domeniu de confuzie pentru părinți: „a întărâta” versus „a oferi ceva mai bun”.

Ce înseamnă „a întărâta”? Înseamnă a aduce pe cineva în stare de enervare, a agita, a instiga. Cum își întărâtă un părinte copilul? Să ne gândim la următoarele elemente declanșatoare:

1) Inconsecvența. Adică atunci când ești autocrat și autoritar într-o zi, și permisiv în ziua următoare. Ceea ce a dus la o mustrare puternică astăzi, va produce un zâmbet de îngăduință mâine. Astfel, copilul dumneavoastră nu știe niciodată la ce să se aștepte!

2) Starea de spirit. Azi ești amuzant și plăcut; mâine ești irascibil și distant.

3) Absurditatea. Adică nu există loc pentru discuții, nu există nicio ocazie pentru copii de a-și analiza și discuta sentimentele. „Faci cum spun eu! Pentru că așa vreau eu!” Astfel, copilului nu i se oferă niciodată șansa de a gândi prin procesul raționamentului.

4) Comportamentul abuziv. Acesta poate fi fizic sau emoțional (reprimarea iubirii, tratamentul tăcerii, respingerea). Sau poate fi verbal (prin răsteli, țipete sau cuvinte care rănesc).

5) Ipocrizia – adică una zici și alta faci. Declari anumite convingeri, dar nu le pui în practică. Te aștepți ca pruncii tăi să fie respectuoși, în timp ce tu dai dovadă de lipsă de respect față de ceilalți. Aștepți onestitate de la copiii tăi, dar ei te văd cum trișezi și-i minți pe ceilalți. Copiii sunt observatori atenți; poate că nu spun nimic, dar nu multe lucruri pe care le faci le scapă din vedere. Ei îți văd inconsecvențele – atunci când ceea ce spui nu se potrivește cu ceea ce faci.

Toate aceste comportamente îi pot face să-și dezvolte resentimente. Așadar, „nu-i întărâtaţi pe copiii voştri”! Nu-i pregătiți să devină oameni descurajați și nesiguri!

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu
02 feb. 2025

2 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Cuvântul S-a făcut carne și a locuit printre noi (și noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului de la Tatăl), plin de har și de adevăr.

Ioan 1.14

Noul Testament pe scurt (4) – Ioan

Ioan, care înseamnă „Iahve dăruiește har“, a scris o Evanghelie unică în măreția ei glorioasă. În ea, Domnul Isus este prezentat ca fiind Creatorul Însuși, Cel etern, Singurul de la Tatăl, unicul Fiul al lui Dumnezeu, trimis de Tatăl pentru a revela pe deplin gloria Sa. Aceasta înseamnă cu mult mai mult decât autoritate, slujire sau har – înseamnă lumina și dragostea Dumnezeului etern. El, o Persoană divină, este prezentat aici ca fiind Obiectul adorării noastre.

Prin urmare, această Evanghelie nu este sinoptică (adică nu prezintă o vedere generală asupra vieții și lucrării Domnului pe pământ), așa cum sunt celelalte trei, ci atrage în mod special atenția asupra Persoanei și cuvintelor Sale, cu privire la care au dat mărturie chiar și vrăjmașii Săi: „Niciun om nu a vorbit ca Omul acesta“ (Ioan 7.46). Minunile și parabolele conținute de ea prezintă cea mai clară mărturie cu privire la gloria Lui divină personală. În această Evanghelie găsim cuvintele rostite chiar de El Însuși: „Înainte să fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). Cele șapte afirmații „Eu sunt“ din Evanghelia după Ioan sunt și ele bine cunoscute. Ele vorbesc despre divinitatea Lui (Exod 3.14).

Relatarea calmă și plină de demnitate nobilă a răstignirii Sale atrage și ea atenția, fiindcă aici este văzut caracterul de ardere-de-tot al jertfei Sale (Levitic 1), arderea vorbind despre ceea ce se înalță către Dumnezeu ca mireasmă plăcută pentru El. Arderea-de-tot era o jertfă în mod predominant pentru gloria lui Dumnezeu. Simplitatea minunată a Evangheliei după Ioan face ca ea să exercite multă putere asupra celor mai puțin capabili, în timp ce adâncimea ei stârnește admirația celor mai erudiți cărturari.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu, după ce le-a vorbit odinioară în multe rânduri și în multe feluri părinților prin profeți, la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit în Fiul.

Evrei 1.1,2

Mesajul creștinismului este ISUS

Care este diferența dintre creștinism și alte religii? Religiile pun accent pe a urma învățături, pe a adopta o anumită filosofie și pe a face fapte bune, pe când creștinismul ne îndrumă spre o Persoană. Nu se pune problema să faci ceva, ci să crezi în Isus Hristos. Întemeietorii religiilor nu ne eliberează de rău; mesajele lor nu au puterea de a ne transforma viața de la rădăcina ei. Credința creștină ne conduce însă la Hristos, Cel care are puterea de a ne salva deplin și de a ne garanta viața eternă. Isus nu este Unul care doar ne aduce un mesaj de la Dumnezeu, ci El Însuși este Mesajul lui Dumnezeu. Nu este Unul care doar proclamă adevărul, ci El Însuși spune: „Eu sunt Adevărul“. Nu este Unul care doar ne arată o cale, ci El Însuși spune: „Eu sunt Calea“. El nu este Unul care doar ne deschide perspective noi, ci El Însuși spune: „Eu sunt Ușa“.

A fi creștin nu înseamnă a urma o învățătură, a practica anumite ritualuri sau a face fapte bune, ci înseamnă a-L accepta pe Hristos ca fiind Salvatorul trimis de Dumnezeu. A-L primi pe Isus înseamnă a te încrede în El și a-I deschide ușa vieții și a inimii. Înseamnă a primi cuvintele Lui consemnate în evanghelii. Nimeni nu poate pretinde că primește o persoană, dacă refuză să asculte ceea ce vrea să-i spună. De aceea, este important să citim evangheliile cu credință și cu rugăciune, cerându-I lui Dumnezeu să Se îngrijească pentru ca ceea ce am citit să ne ajute să venim la Isus și să credem în El.

Citirea Bibliei: Neemia 1.1-11 · Proverbe 10.11-21

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:17-31; 21:25

Luarea cetăţii Lais nu are nimic comun cu cuceririle credinţei din zilele lui Iosua. Ce putem vedea la Dan? Lăcomie după tot ce este pe pământ („un loc în care nu lipseşte nimic din ce este pe pământ” 18.10), încredere în propriile forţe în acelaşi timp cu laşitate, ingratitudine, furt, credinţă rea şi, ca o încununare a tuturor, stabilirea unui cult idolatru. Ce privelişte! Şi trecem peste capitolele următoare (care descriu în detaliu acest tablou chiar mai sumbru), pentru a ajunge la cel din urmă verset al cărţii, care este o repetare a celui din cap. 17, v. 6: „fiecare făcea ce era drept în ochii săi”. Propoziţia aceasta rezumă starea în care se afla poporul Israel în perioada judecătorilor. Şi, în mod trist, ea rezumă şi starea creştinătăţii din zilele noastre. Dacă Iosua este cartea care a fost asemănată cu Efeseni, cartea Judecători ne aminteşte cel mai mult de 2 Timotei (în special cap. 3). Dar aceste succesiuni de perioade de ascensiune şi de decădere, de faliment şi de restaurare, nu au loc prea adesea şi în vieţile noastre? Să ne ferim de a face ceea ce este bun numai în ochii noştri, în care nu ne putem pune încrederea şi, mai degrabă, să ne străduim să facem ce-I este plăcut Domnului (Efeseni 5.10; Evrei 13.21). Fapt deosebit de solemn: Ionatan, nepotul lui Moise (18.30), a confirmat deci ceea ce profeţise bunicul său în Deuteronom 4.25!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Nu cruţa copilul de mustrare…” (Proverbele 23:13)

Astăzi, privim spre alte domenii în care părinții sunt adesea confuzi: disciplină versus pedeapsă. Înțeleptul Solomon a scris: „Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va dezlipi de el.” (Proverbele 22:15)

Ai sesizat cuvintele folosite aici pentru disciplină? „Nuiaua pedepsei”? Nu, ci „nuiaua certării”! Disciplina și corecția au ca scop învățarea și deprinderea; pedeapsa are ca scop să-l facă pe copil să sufere pentru comportamentul său.

Copiii au nevoie de disciplină, nu de pedeapsă, care este adesea administrată de un părinte frustrat și furios. Nu cruţa copilul de mustrare! Refuzarea disciplinei îl pregătește pentru o viață de eșec și suferință. Disciplina se concentrează pe îmbunătățirea comportamentului său. Ea îl învață pe copil ce este corect și ce este greșit, cu efecte care au legătură directă cu alegerile copilului. Aceasta poate lua forma pedepsei sau a suspendării privilegiilor, dar ar trebui să fie întotdeauna în beneficiul copilului, și niciodată menită să-i provoace durere!

Mai departe, dragoste versus indulgență! Lumea noastră materialistă confundă dragostea cu îngăduința. Dar părinții iubitori dăruiesc fără să răsfețe, pentru binele copilului, și îl motivează prin recompensarea comportamentului bun. Părinții indulgenți le dau copiilor tot ce vor, indiferent de comportament, nereușind astfel să-i motiveze să fie responsabili. Copiii răsfățați dezvoltă un sentiment de îndreptățire și percepția că ceilalți există pentru a-i mulțumi pe ei! Părinții indulgenți se simt adesea vinovați și se tem că pruncii lor nu-i vor plăcea sau nu-i vor iubi. Ei confundă indulgența cu dragostea, și cresc copii care cer, care manipulează și care nu sunt niciodată satisfăcuți!

Iubirea presupune să vorbești, să asculți, să înțelegi, să râzi, să împărtășești momentele dificile, să-ți respecți și să-ți încurajezi copiii cu acceptare necondiționată. O astfel de iubire nu costă nimic, dar merită totul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 feb. 2025

1 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Să ținem cu tărie mărturisirea speranței neclintite (deoarece credincios este Cel care a promis).

Evrei 10.23

Speranța este peste tot accentuată în Epistola către Evrei. Speranța noastră este ancorată în Hristos, care, ca Înainte-Mergător al nostru, S-a așezat la dreapta lui Dumnezeu (Evrei 6.18-20). Acum noi Îl așteptăm să Se întoarcă și, de asemenea, așteptăm o cetate viitoare (Evrei 9.28; 13.14). Privirile noastre sunt ațintite asupra lui Hristos, care este Speranța noastră (Evrei 12.1,2).

În versetul citat la început suntem îndemnați să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre, fără să șovăim. A ține cu tărie implică a lua în stăpânire și a manifesta în trăire. Această ținere cu tărie se bazează pe faptul că Cel care a făcut promisiunea este credincios: „Credincios este Cel care vă cheamă, care va și face aceasta“ (1 Tesaloniceni 5.24).

Se spune că un băiețel a mers în oraș cu tatăl său, care, la un moment dat, i-a spus: «Așteaptă-mă în locul acesta; mă voi întoarce curând». Tatăl însă, deoarece i se defectase mașina, s-a întors mai târziu decât prevăzuse. Pe vremea aceea nu erau telefoane mobile, așa că tatăl s-a gândit că fiul său avea să fie îngrijorat, însă nu putea lua legătura cu el. Cinci ore mai târziu a sosit și l-a găsit pe fiul său așteptându-l liniștit. Tatăl l-a întrebat: «Nu te-ai îngrijorat? N-ai crezut că nu mai vin?». Fiul și-a ridicat privirea către el și i-a răspuns: «Nu! Am știut că vei veni, fiindcă așa mi-ai spus».

Câteodată, așteptând ca Domnul să ne răspundă la rugăciuni sau să intervină cu ajutorul Lui, ni se pare că durează prea mult, însă Cel care a făcut promisiunea este credincios. Să ținem cu tărie mărturisirea speranței noastre! Să nu cedăm, ci să stăruim, să privim în sus și să ținem strâns!

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și spunea și mulțimilor: „Când vedeți un nor ridicându-se de la apus, îndată spuneți: «Vine ploaie»; și așa se întâmplă. Și când suflă vântul de sud, spuneți: «Va fi arșiță», și așa se întâmplă“.

Luca 12.54,55

Prognoza vremii

Cât de des, vremea devine un subiect de conversație! Însă referitor la această temă ar fi bine să nu luăm vreo poziție partizană, ci să rămânem neutri, atunci când vorbim cu o persoană pe care nu o cunoaștem. Indiferent cât de mult ne plângem de vreme, nu o putem schimba.

Când era pe pământ, Isus Hristos a vorbit și El despre vreme, însă pentru a le transmite ascultătorilor Săi ceva foarte important. În zilele Lui nu existau prognoze meteorologice științifice, ci oamenii priveau cerul pentru a face anumite predicții. Dar trebuie să remarcăm ce concluzie a tras Domnul după cuvintele de mai sus: „Fățarnicilor, înfățișarea pământului și a cerului știți să o deosebiți, dar timpul acesta, cum de nu-l deosebiți?“ (versetul 56).

Majoritatea oamenilor nu înțeleseseră ceea ce marca timpul în care trăiau, respectiv faptul că Mesia, Mântuitorul lor, venise în har pentru a-i salva. Erau zorii unui timp de binecuvântare, mai glorios și mai minunat decât strălucirea zilelor de vară. Cu toate acestea, oamenii L-au respins.

Timpul harului a durat până astăzi. Cum reacționăm noi? Am recunoscut că este timpul să ne punem în ordine relația cu Dumnezeu? Ziua de azi este un bun prilej de a ne mărturisi vinovăția și de a crede că Isus Hristos este Răscumpărătorul. Ziua de mâine nu ne aparține, așa că amânarea este peste măsură de periculoasă.

Citirea Bibliei: Ezra 10.1-44 · Proverbe 10.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 18:1-16

Propria voie şi spiritul idolatru manifestate în casa lui Mica au contaminat o seminţie întreagă (după cum relatează capitolul de astăzi). Întotdeauna este aşa. Înainte ca răul să se împrăştie şi să afecteze poporul lui Dumnezeu, el începe prin a prinde rădăcini în familii.

În v.1 citim că, în zilele acelea, daniţii nu-şi primiseră încă moştenirea. Astfel, în loc să-L întrebe şi să‑L aştepte pe Domnul, decid în nerăbdarea lor să încerce s-o obţină singuri. Iată ce înseamnă spiritul de independenţă şi, de asemenea, alegerea rapidă a unei soluţii! Să ne reamintim că fiii lui Dan se lăsaseră împinşi în ţinutul muntos (1.34). În loc să intre în stăpânirea a ceea ce le fusese destinat, care le stătea la îndemână, dar care necesita puterea credinţei, ei întreprind o expediţie până la celălalt capăt al ţării. Probabil că şi noi acţionăm asemenea lor mult mai adesea decât am gândi. Domnul a pregătit special pentru noi un serviciu în imediata noastră apropiere, dar noi ne tragem înapoi de la încercarea credinţei şi de la strădaniile pe care acest serviciu le-ar implica, deoarece suntem tentaţi să pornim mai degrabă într-o acţiune spectaculoasă, într-o direcţie aleasă de noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fiii sunt o moştenire de la Domnul…” (Psalmul 127:3)

Începând de azi, câteva zile vom reflecta la unele domenii practice în care părinții sunt adesea confuzi. Dacă nu ești părinte, poți să folosești ceea ce vei auzi ca să le transmiți părinților pe care-i cunoști și să te rogi pentru ei. Astăzi vom vorbi despre îndrumare versus critică. Dacă ai un copil liniștit, plăcut și ascultător, care se bucură să învețe, să-și facă temele și să ajute la treburile casnice, creșterea lui „în mustrarea şi învăţătura Domnului” va fi o bucurie! (vezi Efeseni 6:4).

Mulți dintre noi, însă, avem copii mofturoși, cu voință puternică și cu propriile lor planuri. Ei se pare că știu ce vor, și când și cum să obțină. Știu, de asemenea, ce nu vor să mănânce, să poarte, să audă, să spună și să facă! Iar părinții sau îngrijitorii acestor copii au nevoie de ajutor pentru a putea construi acel gen de relație care să creeze încredere și să permită discuții și respect reciproc într-o atmosferă de „război”.

În astfel de cazuri, îndrumarea se poate transforma cu ușurință în critică, subliniind în mod constant defectele copilului: „Arăți ridicol cu chestia aia… Niciodată nu ajungi la timp… De ce nu poți fi ca…” O abordare mult mai bună ar fi să-i arăți copilului soluția. Chiar și o îndrumare validă, oferită în mod negativ, îi va afecta stima de sine, va genera resentimente și va distruge posibilitatea de a construi un respect reciproc. Copilul trebuie să te audă spunând: „Nu sunt absurd, suntem în aceeași echipă!”

Când apare un conflict – și va apărea! – e tentant să devii autoritar sau frustrat. Dar când țipi, insulți sau umilești copilul, îți pierzi din vedere obiectivul tău ca părinte: acela de a ghida și de a instrui. Acest lucru îl face pe copil să se simtă furios, lipsit de putere, nesigur (de el însuși și de tine) – ceea ce echivalează cu o invitație la rebeliune. Dar dacă îți ghidezi copilul ca unul care face parte din echipa lui, dându-i ajutor practic cu dragoste și răbdare, se vor crea legături care încurajează cooperarea, încrederea și respectul reciproc.

Așadar, alege îndrumarea, nu critica!

Posted in Biblia, Comentarii biblice, Daily Devotionals, mana, mana cereasca, mana de azi, mana lui dumnezeu, Mana Zilnica, Romanian devotionals, Studiu Biblic, Uncategorized and tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →