Mana Zilnica

20 Februarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El. Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El.

Coloseni 1.15-17

Pentru a fi Creatorul tuturor lucrurilor, trebuia ca El să fie înainte de ele. Prin urmare, aici este afirmată preexistența Sa: „El este mai înainte de toate“. Să remarcăm că Pavel nu spune la fel ca Ioan: „La început era Cuvântul“. Evanghelistul prezintă istoria Cuvântului veșnic, și de aceea el spune: „Era [Cuvântul]“. Pavel însă exprimă permanența Ființei lui Hristos: „Înainte de toate lucrurile, El este“, El subzistă. Este o nouă dovadă a divinității Sale, după cum Domnul Însuși spune: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). El nu spune: „Eu eram“. Nu vom putea să subliniem îndeajuns grija cu care Cuvântul scoate în evidență excelența și unicitatea măreției lui Hristos.

Dar cum se mențin în existență aceste lucruri pe care El le-a creat? Cine le susține? Își continuă ele existența prin ele însele? Nu! Dacă ar fi fost așa, ele ar fi căzut repede în dezordine și în neant. Aceeași putere creatoare care le-a scos din neant le împiedică să ajungă din nou acolo. Această putere este esențială pentru păstrarea lor. Astfel, apostolul le spune evreilor creștini: „Susținând toate prin Cuvântul puterii Lui“ (Evrei 1.3). În ce măreție strălucită ne apare Persoana Fiului! El, Cel îmbrăcat cu toate atributele care nu pot aparține decât unei Persoane divine, este același cu Cel care S-a smerit atât de mult, încât S-a făcut asemenea nouă, pentru a ne răscumpăra! Să ne prosternăm înaintea Lui și să-L adorăm! Este vrednic să primească închinarea noastră.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și l-a dus la Isus. Isus, privindu-l, a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa“ (care se traduce: Piatră).

Ioan 1.42

Prima întâlnire a lui Simon cu Fiul lui Dumnezeu

Acest eveniment este probabil prima întâlnire a lui Simon cu Fiul lui Dumnezeu. El ulterior a devenit apostolul Petru. Simon auzise despre venirea iminentă a lui Mesia. Apoi el L-a întâlnit personal pe Isus din Nazaret la râul Iordan și L-a recunoscut ca fiind Mesia Răscumpărătorul.

Aici Isus privea la Simon. Și ce vedea El? Mântuitorul vedea în omul de la Lacul Tiberiada (lac aflat în partea de nord a țării) un pescar care avea să călătorească împreună cu El prin tot Israelul timp de trei ani. Dar vedea și mai mult: un om a cărui inimă tânjea după siguranță, după un sens al vieții, după o conștiință curată și după iubire divină. Și Isus știa că numai El putea satisface acel dor.

Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De la această primă întâlnire, El știa deja că urma să-l cheme pe Simon pentru a-L urma; de aceea El i-a dat numele Chifa, care în aramaică este echivalentul lui Petru. Ambele nume înseamnă piatră. Mai târziu, Petru însuși a prezentat un sens mai adânc al acestui nume: cei care vin la Hristos prin credință sunt „pietre vii“, zidite împreună în relația cu Isus Hristos, „piatra de unghi, aleasă, prețioasă“ (1 Petru 2.5,6). Cele patru evanghelii relatează ce experiențe a avut Petru cu Domnul și Stăpânul, fiind ucenic al lui Isus. Privind cu iubire la Petru, Isus a văzut, de la acea primă întâlnire, cu cât zel avea Petru să Îl urmeze. Dar știa și că Petru avea să-L tăgăduiască. Expresia iubirii de pe fața Domnului urma să-l mustre pe Petru (vedeți Luca 22.61,62).

Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 7.2-17

A trecut mult timp, douăzeci de ani (v. 2). Pentru cine este lung timpul acesta? Nu pentru poporul ce pare să nu sufere deloc! Nici pentru Abinadab şi ai săi, fără îndoială fericiţi că au chivotul în casa lor! Însă Dumnezeu, care aşteaptă, i-a socotit ca douăzeci de ani lungi.

În cele din urmă se produce o lucrare de conştiinţă: poporul îşi plânge purtarea. Samuel le vorbeşte din partea Domnului. Ei trebuie să se întoarcă de la idolii lor pentru a-I sluji Dumnezeului celui viu şi adevărat (1 Tes. 1.9). Israel ascultă şi atunci Samuel poate să vorbească Domnului în favoarea lor.

Dar strângerea poporului lui Dumnezeu nu poate conveni vrăjmaşului, care consideră aceasta o provocare. Filistenii se apropie … şi Domnul îi oferă lui Israel victoria. Acesta este răspunsul Său la smerirea unui popor care se pocăise şi la serviciul adus de un mijlocitor credincios. Eben-Ezer o Piatră de ajutor: Până aici Domnul ne-a ajutat (v. 12). Poate spune fiecare dintre noi cu convingere lucrul acesta? Ar trebui să ne reamintim acele experienţe fericite care glorifică harul divin.

Samuel va fi ultimul dintre judecători (Fapte 13.20). El şi-a îndeplinit serviciul faţă de popor şi în acelaşi timp a rămas, prin altarul lui, în comuniune cu Domnul, Celui căruia încă de foarte tânăr învăţase să I se închine (cap. 1.28).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PENTRU A CREȘTE, PUNE ÎNTREBĂRI | Fundația S.E.E.R. România

„Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!