Mana Zilnica

16 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

După acestea, Isus S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei. Și S-a arătat astfel: erau împreună Simon Petru și Toma, cel numit Geamăn, și Natanael, cel din Cana Galileii, și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii Săi. Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc“. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine“. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.

Ioan 21.1-3

Petru, cu mintea lui activă, ia conducerea. El spune: „Mă duc să pescuiesc“. Ceilalți, se pare că fără să se gândească prea mult, au spus: „Venim și noi cu tine“. În consecință, ei au plecat și „în noaptea aceea n-au prins nimic“. Cărui fapt s-a datorat acest insucces? Oare nu aceluia că au mers la propriile lor preocupări? Nu este acesta motivul pentru care adesea și noi consumăm multă energie cu rezultate foarte slabe? Ne trudim toată noaptea și nu ne alegem cu nimic. Lucrăm, poate cu sinceritate, dar în voință proprie, nu sub îndrumarea Domnului.

Odată cu venirea dimineții, totul este schimbat. Când se crapă de ziuă, Isus este văzut stând pe țărm. Ucenicii se întorseseră la vechiul lor mod de viață, dar Domnul, fără a-i certa, li Se adresează printr-un termen de tandrețe: „Copilașilor“. Totuși, El dă pe față zădărnicia trudei lor, care a fost fără îndrumarea Lui, întrebând: „Aveți ceva de mâncare?“. Au câștigat ei vreun lucru prin truda lor în întuneric? Ei sunt constrânși să recunoască faptul că nu au nimic.

Acum El le dă îndrumări. Într-adevăr, ei fac același lucru pe care îl făcuseră toată noaptea; dar, de această dată, aruncă plasa sub îndrumarea Lui. Cât de diferit este acest lucru! De data aceasta prind o așa de mare mulțime de pești, că nu pot ridica plasa. Cineva a spus: «Să nu uităm niciodată că succesul depinde în întregime de a ne afla în cursul lucrărilor lui Dumnezeu. Doar în măsura în care umblăm în mod individual cu Dumnezeu și depindem în întregime de Hristos și suntem călăuziți de El, vom avea parte de binecuvântare în lucrarea pe care o facem. Nu de măsura efortului depus depinde succesul obținut, ci de a fi suficient de aproape de Hristos, pentru a avea îndrumarea Sa în privința „aruncării plasei în partea dreaptă a corabiei“».

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

Psalmul 139.1,2

„M-ai cercetat și mă cunoști“

Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 8:18-35

După victorie, o serie întreagă de pericole subtile îl ameninţă încă pe slujitorul lui Dumnezeu. Ieri am văzut gelozia lui Efraim, la care Ghedeon a răspuns cu blândeţe. Acum iată flatarea din partea lumii. Dar aceste complimente aduse de Zebah şi de Ţalmuna asupra înfăţişării sale ~ ca a unui fiu de împărat ~ nu-l împiedică pe Ghedeon să-i omoare. O altă cursă îi este întinsă, de această dată de către israeliţi: „Stăpâneşte peste noi”, spun ei, „şi tu şi fiul tău … pentru că ne-ai salvat”. Răspunsul lui este frumos: „Domnul va stăpâni peste voi” (v. 22, 23). Un servitor trebuie să vegheze să nu ocupe locul aparţinând Domnului în sufletele oamenilor, iar credincioşii trebuie să se ferească de a-i flata pe slujitorii lui Dumnezeu (Matei 23.8, 10).

După victoriile lui Ghedeon, iată o ultimă cursă(v. 27) în care, de data aceasta, va cădea. Spre amintirea victoriei sale, aşază în cetatea sa un efod (obiect din aur care amintea de preoţie) şi tot Israelul vine să-l admire (închinându-se înaintea efodului), uitând că singurul loc pentru preoţie era la Şilo, unde se găsea chivotul (Iosua 18.1). Apoi Ghedeon moare … şi poporul se întoarce la idoli!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ-ȚI TIMP SĂ-L LAUZI PE DUMNEZEU ȘI SĂ I TE ÎNCHINI! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse şi iată că erau foarte bune…” (Geneza 1:31)

Prima reacție menționată în Sfânta Scriptură este a lui Dumnezeu față de propria Sa creație; El făcea un pas înapoi la sfârșitul fiecărei zile, se uita la ce-a făcut și spunea: „Bun! E bine!” Apoi, în a șasea zi, când creația a fost încheiată, El a spus: „Este foarte bine!”

Acesta este motivul pentru care ne simțim atât de încântați sufletește când privim un apus de soare, la mare sau de pe creasta unui munte. Thomas Carlyle, filosof scoțian de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a spus: „Închinarea este o minune transcendentă. Minunea pentru care nu există limită sau măsură – aceasta este închinarea.” A te închina lui Dumnezeu înseamnă a sta, a medita și a te minuna de Creator și de creația Sa. Înseamnă să transpui frumusețea creației în închinare față de Creator. Înseamnă să-I mulțumești lui Dumnezeu pentru răsăriturile splendide de soare, pentru stelele sclipitoare și pentru fulgii de zăpadă unici. Înseamnă să aduci mulțumire Celui căruia I se cuvine mulțumirea – Creatorului!

Psalmistul a surprins acest lucru în următoarele cuvinte: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu…” (Psalmul 19:1) Un muzician a surprins acest lucru în cuvintele unei melodii de success: „Beautiful Day”… O astfel de admirație reprezintă un act de închinare. Un autor creștin a scris: „Răsăritul soarelui este atât de constant încât îl luăm ca pe un lucru de la sine înțeles, dar puține lucruri sunt atât de sublime ca mișcarea cerească ce are loc zilnic. Pământul se învârte în jurul axei sale cu o viteză de 1670 de km/oră, orbitează în jurul soarelui cu o viteză de aproximativ 110.000 km/h, se rotește o dată la aproximativ 24 de ore în raport cu soarele și o dată la fiecare 23 de ore, 56 de minute și 4 secunde în raport cu stelele. Uimitor, nu-i așa? Poate că nu ai planuri mari pentru astăzi, dar vei parcurge 1,6 milioane de mile în timpul rotației anuale în jurul soarelui. Asta e o realizare!”

Așadar, pentru asta (și nu numai!) – fă-ți timp să-I aduci slavă lui Dumnezeu, și să te închini înaintea Lui!