24 Decembrie 2024
Și a fost așa: în anul al treizeci și șaptelea al deportării lui Ioiachin, … Evil-Merodac, împăratul Babilonului, în anul când a început să împărățească, a înălțat din închisoare capul lui Ioiachin, împăratul lui Iuda. Și i-a vorbit cu bunăvoință și a pus scaunul lui deasupra scaunului împăraților care erau cu el în Babilon. Și i-a schimbat hainele de închisoare și el a mâncat pâine înaintea lui întotdeauna, în toate zilele vieții sale.
2 Împărați 25.27-29
Lecții din viața lui Ioiachin (3) – Restabilire
Vedem aici o imagine minunată a bunătății lui Dumnezeu, care a făcut ca Ioiachin să fie eliberat după treizeci și șapte de ani de când fusese deportat. Manase s-a smerit înaintea lui Dumnezeu pe când era prizonier în Babilon, după care a fost eliberat. Nu știm dacă Ioiachin a avut o experiență similară, însă putem cu siguranță să apreciem bunătatea lui Dumnezeu față de el. Ioiachin se smerise atunci când s-a predat împăratului Babilonului, iar acum el este scos din închisoare și înălțat. Dumnezeu i-a făcut bine în cele din urmă.
Apostolul Petru ne scrie: „Smeriți-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalțe, la timpul potrivit, aruncând asupra Lui toată îngrijorarea voastră, pentru că El îngrijește de voi“ (1 Petru 5.6,7). Exact acest lucru i s-a întâmplat lui Ioiachin. După ce s-a smerit, a venit timpul, potrivit cu cârmuirea lui Dumnezeu, ca el să fie înălțat. I-au fost spuse cuvinte frumoase, hainele i-au fost schimbate, a mâncat la masa împăratului Babilonului, care i-a purtat de grijă până la sfârșitul vieții.
Dumnezeu Se îngrijește de noi și dorește ca, în cele din urmă, să ne facă bine. Când vom fi noi înălțați, așa cum a fost Ioiachin? Pavel ne oferă răspunsul: „Când Hristos, viața noastră, Se va arăta, atunci vă veți arăta și voi împreună cu El în glorie“ (Coloseni 3.4). Între timp, dacă sunt suferințe și dificultăți pe calea noastră – adesea din cauza naturii noastre vechi – să nu uităm cuvintele lui Iacov: „Iată, îi numim fericiți pe cei care au răbdat: ați auzit de răbdarea lui Iov și ați văzut sfârșitul dat lui de la Domnul, pentru că Domnul este plin de milă și îndurător“ (Iacov 5.11).
- Leclerc
- <iframe width=”560″ height=”315″ src=”https://www.youtube.com/embed/bW_Gb0EAbN8?si=kWj1kp_asDth4nzw” title=”YouTube video player” frameborder=”0″ allow=”accelerometer; autoplay; clipboard-write; encrypted-media; gyroscope; picture-in-picture; web-share” referrerpolicy=”strict-origin-when-cross-origin” allowfullscreen></iframe>
Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.
Apocalipsa 3.20
Singuri de sărbători
„Urăsc sărbătorile acestea! Copiii mei locuiesc departe și nu le pasă deloc de mine. Ei petrec sărbătorile cu prietenii lor și nu se gândesc să mă invite și pe mine. Am doar câțiva prieteni și toți au familiile lor. Așa că voi petrece singură sărbătorile. Sunt obișnuită cu aceasta“, mi-a spus o colegă de serviciu mai în vârstă.
Mulți oameni singuri își simt izolarea într-un mod și mai apăsător în aceste zile de sărbătoare. Dar toți – fie că ne aflăm împreună cu rudele sau cu prietenii, fie că suntem singuri – ar trebui să știm că la „ușa“ noastră bate Cineva care așteaptă să-I deschidem. Este Isus, Mântuitorul lumii! Este Fiul lui Dumnezeu, care a devenit Om! El știe din experiență ce înseamnă singurătatea. Când a trăit pe pământ, a fost adesea neînțeles, singur și respins de poporul Său! Mai mult, a fost trădat de un ucenic, renegat de un alt ucenic și abandonat de toți ucenicii… Răstignit pe cruce, a simțit batjocura și ura fără seamăn a oamenilor. Dar singurătatea Sa, care a pavat drumul spre moartea și învierea Sa, ne deschide nouă calea pentru a nu mai fi singuri niciodată.
Astăzi, El ne invită pe toți, bogați sau săraci, fericiți sau triști, mulțumiți sau dezamăgiți, să Îi deschidem ușa inimii. Vine să ne ofere iertarea și dragostea Sa, apropierea Lui, harul și ajutorul Său. El bate, nu intră cu forța, ci așteaptă răspunsul nostru. Să-I deschidem ușa și să-L lăsăm să intre!
Citirea Bibliei: Ezechiel 43.13-27 · Psalmul 145.1-9
de Jean Koechlin
Iosua 20:1-9, 21:1-3
De cealaltă parte a Iordanului fuseseră deja stabilite de către Moise (Deuteronom 4.41-43) trei cetăţi de scăpare în caz de omor. Altele trei sunt acum alese în aceeaşi ţară, la nord, în centru şi la sud. Fiecare dintre ele este aşezată pe câte un munte (v. 7), ceea ce ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „O cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă“ (Matei 5.14).
Văzută de toţi şi în special de nefericitul ucigaş care fuge pentru a se ascunde acolo, cetatea de scăpare aminteşte neîncetat de harul lui Dumnezeu. Prima dintre aceste cetăţi, Chedeş, se află în Galileea, ţinutul drag tuturor copiilor lui Dumnezeu. Acolo a locuit Isus din Nazaret timp de treizeci de ani, acolo a slujit, a vindecat, a învățat ucenicii şi mulţimile. Ce-a de-a doua, Sihem, în Efraim, este adesea identificată cu această „cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse lui Iosif, fiul său“ (Ioan 4.5) (şi de aceea fusese inclusă în partea lui Efraim, fiul lui Iosif; cap. 24.32).
Ea de asemenea Îl evocă pe Călătorul divin, obosit de drum, care S-a aşezat într-o zi lângă fântâna sa (Ioan 4.5 …). În sfârşit, Hebronul, citadela morţii învinse, care devine loc de adăpost, străvechi loc de retragere.
Capitolul 21 se ocupă de partea leviţilor. Le sunt atribuite patruzeci şi opt de cetăţi, repartizate pe teritoriul celorlalte seminţii.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NOAPTE LINIȘTITĂ? | Fundația S.E.E.R. România
„Iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus.” (Luca 1:31)
Cred că am cântat cu toții, încă din copilărie, acest colind – în original „Silent Night”… Dar cuvintele sale nu provin de fapt din Scriptură. „Silent Night” (Noapte liniștită) a fost un poem scris de un preot austriac în 1816. Cuvintele evocă o imagine liniștită și calmă a unui cuplu fericit care își privește copilul nou-născut. Or, pentru Maria și Iosif noaptea aceea nu a fost liniștită. După o călătorie obositoare, Iosif și Maria care era aproape să nască nu s-au cazat în apartamentul matrimonial de la Betleem Grand Hotel. Ei au fost nevoiți să înnopteze într-un adăpost pentru animale, asezonat cu zgomotul și mirosurile animalelor din grajd… în care a fost orice, dar nu liniște!
Întreabă orice mamă despre naștere. Chiar și cu ajutorul medicamentelor moderne care reduc durerea, și al mediilor sterilizate, cea mai curajoasă femeie rareori rămâne tăcută în timp ce naște. Pentru Maria, Iosif și Isus – aceasta nu a fost deloc o noapte liniștită! Cum am putea spune că a fost acea noapte? N-a fost „silent”, dar a fost „Holy Night” (Noapte Sfântă)! Dintre toate nopțile din istorie, aceasta a fost de departe cea mai sfântă. Dumnezeu a pus în mișcare planul Său etern de a veni pe pământ ca Răscumpărător al oamenilor pierduți. Biblia spune că: „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor…” (2 Corinteni 5:19)
Isus a venit să ia asupra Sa păcatele omenirii osândite, pentru ca „noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” (2 Corinteni 5:21) Mai sfânt de atât nu se poate! Un alt vers al colindului spune: „Toate sunt odihnă”; în cea mai sfântă dintre nopți, întunericul nostru spiritual și moral a fost risipit pentru totdeauna de Isus, Lumina lumii. Iar temerile noastre de păcătoși pierduți au fost înlocuite cu pacea și siguranța ce ne conferă bucuria de a fi poporul Său – iertat pentru totdeauna!
Mana Zilnica 