19 Decembrie 2024
Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu!
Isaia 40.1
Dumnezeu dorește să-Și mângâie poporul, însă, pentru aceasta, El trebuie să-i arate adevărata stare, după care îi oferă remediul. Prima parte a acestui mesaj poate să nu sune prea mângâietor, însă Dumnezeu este nevoit să înceapă în felul acesta. El face rana, pentru ca apoi să o vindece; El omoară, pentru ca apoi să dea viață. Nu-L vom putea cunoaște în plinătatea puterii Lui de a susține și de a mângâia, până nu vom ajunge la sfârșitul propriilor noastre resurse. În lucrarea Sa de mângâiere, Dumnezeu începe întotdeauna prin a ne arăta nevoia și dependența de puterea Lui perfectă. În Isaia 40, El îi spune profetului: „Mângâiați pe poporul Meu“, după care începe să-l instruiască în privința caracterului mesajului care îi fusese încredințat.
Un glas a zis: „Strigă!“, iar Isaia a întrebat: „Ce să strig?“. Răspunsul a fost: „Orice făptură este ca iarba, și toată frumusețea ei, ca floarea câmpului“ (versetul 6). Aceasta este ordinea divină întotdeauna. Până nu ne dăm seama de nimicnicia și de neputința noastră, nu ne putem folosi de mângâierea pe care Domnul așteaptă să ne-o dea.
În Noul Testament vedem toate cele trei Persoane ale Dumnezeirii implicate în această lucrare de mângâiere. Tatăl este numit „Dumnezeul oricărei mângâieri“ (2 Corinteni 1.3). Duhul Sfânt este numit „Mângâietorul“ de patru ori în ultimul discurs al Domnului către ucenici (Ioan 14.16,26; 15.26; 16.7). Un caracter al lucrării Domnului Isus a fost acela de a-i mângâia pe „toți cei care jelesc“ (Isaia 61.2). El este numit Avocatul nostru la Tatăl (1 Ioan 2.1), iar cuvântul „Avocat“ este același cuvânt tradus din grecește cu „Mângâietor“ în Evanghelia după Ioan.
Cât de minunat este să fim în părtășie cu Tatăl, cu Fiul și cu Duhul Sfânt, așa încât să ne bucurăm de mângâierea pe care Dumnezeu Își găsește plăcerea să ne-o dea!
H. A. Ironside
„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“ „Cred, Doamne“, I-a zis el; și I s-a închinat.
Ioan 9.35,38
Paula (4)
Într-o noapte s-a întâmplat ceva îngrozitor: domnul Horia s-a îmbolnăvit grav. Știa că în curând va muri și, pe de o parte, îi părea bine, căci va merge în casa cerească, unde-L va vedea pe Domnul, dar, pe de altă parte, era trist, pentru că fiica sa, Paula, nu voia nicidecum să-L primească pe Domnul Isus în inima ei. S-a rugat încă o dată Domnului pentru Paula, fiind sigur că și ea Îl va primi pe Isus ca Mântuitor al ei.
Domnul Horia a plecat la Domnul Isus, în casa cerească. Anii treceau cu mare iuțeală, dar Paula tot nu voia să-L primească pe Domnul Isus ca Mântuitor în viața ei.
Odată însă, când Paula trecea singură prin pădure, s-a stârnit o furtună: cerul s-a acoperit cu nori întunecoși, ploaia cădea în torente, tuna și fulgera, și un trăsnet puternic a despicat un copac bătrân care a căzut la pământ. Fata a fost cuprinsă de o teamă groaznică. A început să strige și să fugă. Era pentru prima dată când s-a rugat din inimă: „Doamne Isuse, dacă exiști, salvează-mă, fii cu mine, și eu voi crede în Tine“.
Domnul, fiind foarte bun și îngăduitor, a salvat-o, iar fetei i-a fost rușine de ea însăși că a fost așa de împotrivitoare față de Isus. Chiar în acel moment, Paula, care a rătăcit în bezna păcatului, a venit la lumină, la Domnul Isus, Căruia I-a cerut iertare și și-a predat întreaga ei viață.
Citirea Bibliei: Ezechiel 40.1-27 · Psalmul 140.1-13
de Jean Koechlin
Iosua 13:15-33
DOMNUL îi desemnase pe nume pe cei care aveau să răspundă de împărţirea ţării între seminţii (Numeri 34.16-29). Fiii lui Iuda înaintează acum către aceştia pentru a-şi primi partea şi Caleb ia cuvântul.
Mai mult de patruzeci de ani a așteptat acest moment. Fără să se plângă de o pedeapsă pe care el personal nu a meritat-o, a umblat în pustiu împreună cu poporul, susţinut de speranță. S-a încrezut în promisunile lui Dumnezeu şi acum i le reaminteşte lui Iosua: „Dă-mi muntele acesta despre care a vorbit DOMNUL“ (v.12).
Minunat exemplu de perseverenţă a credinței! Şi mai este ceva de admirat la acest om: Puterea mea − spune el − nu s-a schimbat. La optzeci şi cinci de ani sunt tot aşa de tare ca la patruzeci. Care îi era secretul?
Isaia 40.31 îl descoperă: „Cei care se sprijină pe DOMNUL îşi vor înnoi puterea … vor umbla şi nu vor obosi“. Prin această putere divină, Caleb, bătrân ca vârstă, tânăr ca vigoare, era gata acum să ia în stăpânire Hebronul şi să înfrângă puterea omenească a renumiţilor anachimi, uriaşi care odinioară înspăimântaseră atât de mult poporul. Da, „ferice de omul a cărui putere este în Tine … Ei merg din putere în putere“ (Psalmul 84.5, 7).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
FII PLIN DE HAR CHIAR ȘI SUB FOC! | Fundația S.E.E.R. România
„…Ne dă un har şi mai mare.” (Iacov 4:6)
Iată trei principii importante pe care trebuie să le ai în vedere atunci când apare un conflict:
1) Gestionează problema fără a ataca persoana. Unele dintre cele mai violente atacuri personale au fost purtate pe tema religiei. Ce păcat! Unii dintre noi ar prefera să piardă relația, decât să piardă disputa!
2) Uneori este mai bine s-o apuci pe alt drum. Când apostolii Pavel și Barnaba s-au certat cu privire la Ioan Marcu, dacă trebuia sau nu să-i însoțească în următoarea lor călătorie misionară, „neînţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să- i facă să se despartă unul de altul.” (Faptele Apostolilor 15:39). Dar nu acesta este sfârșitul povestirii… Pentru că „neînțelegerea” dintre ei a produs două lucrări diferite. Așadar, fii plin de har. Ceea ce se întâmplă chiar acum poate fi modul prin care Dumnezeu te mută într-un nou domeniu de slujire și binecuvântare.
3) Amintește-ți că „fierul ascute fierul” (Proverbele 27:17). Și, când se întâmplă asta, ies scântei! Dacă ai stat vreodată în preajma adolescenților, înțelegi. Ei sunt experți în a veni cu opinii neconvenționale, ieșite din comun, care te provoacă și te ajută să rămâi onest.
Se spune că o femeie dintre quakeri (organizație religioasă pacifistă și austeră) a cumpărat o vacă irascibilă. Fiecare sesiune de muls era o corvoadă. Hotărâtă să dea dovadă de har într-o situație de foc, femeia a refuzat să reacționeze atunci când vaca a călcat-o pe picior, a biciuit-o cu coada peste față și a răsturnat găleata cu lapte… iar în cele din urmă, i-a tras o copită de-a azvârlit-o în peretele hambarului! Încrâncenată, femeia a mârâit: „Știi că sunt quaker și nu pot să te lovesc, dar cu siguranță te pot vinde unui presbiterian, care n-o să fie așa de pașnic ca mine!”
Așadar, dacă ești „parte vătămată”, atunci apelează azi la această promisiune: „El ne dă un har și mai mare”!
Mana Zilnica 