31 Octombrie 2024
Barnaba, luând cu sine pe Marcu, a plecat cu corabia spre Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, încredințat de frați harului lui Dumnezeu. Și străbătea Siria și Cilicia, întărind adunările.
Fapte 15.39-41
Cearta care s-a iscat între Pavel și Barnaba cu privire la Ioan Marcu a avut, din punct de vedere omenesc, un sfârșit trist. Suntem surprinși, chiar șocați, că așa ceva a putut avea loc. A fost numai o discuție aprinsă între acești doi oameni ai lui Dumnezeu, însă ea s-a sfârșit prin despărțirea lor în lucrare. Pavel a plecat în Cilicia cu Sila, iar Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru.
Auzim adesea întrebarea cu privire la cine a fost vinovat în acest conflict. Doar Dumnezeu, care cunoaște inimile tuturor oamenilor, poate răspunde la această întrebare. Totuși, vedem că Pavel, responsabil cu privire la înaintarea evangheliei printre națiuni, nu-și putea permite să aibă în jur oameni pe care să nu se poată baza. După toată această întâmplare, el a fost „încredințat de frați harului lui Dumnezeu“ pentru noua sa călătorie misionară, așa încât înțelegem că frații au avut siguranța că Pavel era pe linia gândului lui Dumnezeu.
Hotărârea lui Barnaba de a-l lua pe Ioan Marcu a fost probabil o greșeală. Poate că, exersându-și darul de încurajare pe care-l avea, el a mers dincolo de gândul lui Dumnezeu în această împrejurare. După acest eveniment, Barnaba dispare din relatările din Fapte, iar acest lucru spune și el ceva. Oricum, succesul nu este ceva final, nici falimentul nu este ceva fatal; ceea ce contează este curajul de a continua. Pavel a avut dreptate că nu era gândul lui Dumnezeu să-l ia pe Marcu din nou în lucrare, însă aceasta nu este totul. Barnaba, un slujitor onorat al lui Dumnezeu, nu s-a înșelat cu privire la persoana lui Ioan Marcu – căci s-a dovedit mai târziu că el a devenit folositor pentru lucrare.
B. Reynolds
Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!
Geneza 28.17
O poartă spre cer
Un tâmplar s-a dus într-o zi în orașul Fuentesauco din Spania, tocmai când era zi de târg. Acolo era la vânzare o carte foarte ieftină. A cumpărat-o imediat, fără să știe ce fel de carte era. Important era că avea de citit multe pagini pe bani puțini.
Seara, când a ajuns acasă, tâmplarul a luat cartea și s-a așezat să o citească. Ceea ce a citit l-a interesat foarte mult. Sora lui, care a stat lângă el și l-a ascultat citind cu voce tare, a fost și ea profund impresionată. Conținutul acestei cărți le era complet necunoscut.
Despre ce carte era vorba? – Bărbatul cumpărase o Biblie. De atunci încolo, ea și-a exercitat influența binecuvântată asupra celor doi. Și nu numai ei L-au găsit pe Mântuitorul prin ea, ci și vecinii lor au venit la ei seară de seară, și astfel căsuța lor a devenit o poartă spre cer! Unul după altul, oamenii din sat s-au întors cu sinceritate la Isus Hristos și astfel în întunericul de pe acea peninsulă spaniolă s-a aprins făclia unei comunități de copii ai lui Dumnezeu.
Cât valorează pentru tine Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu? Poți spune și tu ca psalmistul: „Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint“ (Psalmul 119.72)?
Poate că ai această comoară prețioasă, Biblia, în casă, dar nu-i cunoști adevărata valoare. Începe, precum acest tâmplar, să o citești în fiecare zi, iar viața ta se va schimba!
Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.19-22.7 · Psalmul 107.1-22
de Jean Koechlin
Deuteronom 20:10-20
Copiilor lui Israel le era îngăduit să încheie pace cu cetăţile îndepărtate. Dar nu trebuia să arate nici un strop de îndurare pentru cetăţile vecine, care ar fi împiedicat poporul să intre în stăpânirea ţării. În ce ne priveşte, noi, creştinii, trebuie să putem distinge între lucrurile de pe pământ pe acelea pe care le putem folosi în mod legitim de cele pe care trebuie să le respingem în mod ferm pentru că ne-ar putea lipsi de bucuria moştenirii noastre cereşti. Nouă ne revine să facem distincţia aceasta.
Israeliţii trebuia să respecte pomii fructiferi şi să nu-i folosească pentru război. Avertisment care poate avea o semnificaţie spirituală! Unii creştini arată un fanatism orb şi sectar, agitând ca pe o armă de luptă ceva ce Dumnezeu a dat, poate, pentru a-i înviora şi a-i hrăni pe ai Săi.
Versetele 19 şi 20 avertizează, în acelaşi timp, împotriva risipei. Să ne gândim la exemplul pe care ni l-a dat Domnul Isus Însuşi. El, Creatorul, care putea înmulţi la infinit pâinile – aşa cum a şi arătat – a avut grijă ca să strângă în coşuri rămăşiţele, „ca să nu se piardă ceva“ (Ioan 6.12).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PĂSTREAZĂ-ȚI VIE SPERANȚA! | Fundația S.E.E.R. România
„Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” (Psalmul 131:3)
Când te uiți la ce se întâmplă în familii, în biserici, în societate și în lume, ce te face să mai ai încă un licăr de speranță?
David a spus: „Pune-ţi nădejdea în Domnul, Israele, de acum şi până în veac!” Dar când decizi că lucrurile sunt fără speranță pentru tine, tu Îi trântești ușa în față lui Dumnezeu. S-ar putea să spui: „Dar câtă vreme am o sănătate rezonabil de bună, și mizez pe niște bani care-mi vin regulat, ce nevoie mai am de speranță? La ce să mai sper?”
Iată la ce:
În primul rând, întreabă-te care este cea mai puternică dorință a ta. Imaginează-ți că ai 80 de ani și că privești înapoi. Ești mulțumit? Dacă nu, acceptă provocarea de a găsi un răspuns. Speranța trebuie să fie personală, să nu fie întemeiată pe lucruri firești și trecătoare, ci să-și aibă obârșia în Dumnezeu, și să fie suficient de arzătoare pentru a guverna tot ceea ce faci.
În al doilea rând, dă-i un simbol, ceva în jurul căruia să-ți poți aduna gândurile. Ieremia a dat poporului lui Dumnezeu o lecție exemplară despre speranță, cumpărând un teren la Anatot (vezi Ieremia 32:9). Deși știa că vor fi duși în robie, totuși el a cumpărat un teren în țară… și, în timpul anilor lungi de captivitate, amintirea acelui câmp îndepărtat din Iuda a fost licărul de speranță care a acționat ca un simbol al restaurării viitoare.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Leo Algimas și familia sa au fost înghesuiți în lagărele de concentrare, au păstrat un simbol al speranței, o bucată mică de hârtie dintr-o cutie de ciocolată cu un steag american în partea de jos. O treceau din mână în mână, o priveau, o țineau în mână și vorbeau în șoaptă despre armata care avea să le aducă eliberarea!
Simbolurile ne ajută să ne fixăm mintea asupra a ceea ce este posibil să se întâmple. De fapt, cel mai mare Simbol pe care lumea L-a cunoscut vreodată a fost cel mai greu de crezut. Un Copil, într-o iesle, a anunțat venirea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ, și a schimbat destinul omenirii! El îți poate schimba și ție destinul. Definește-ți speranța, cere în Numele Lui și, indiferent cât de imposibil pare, așteaptă să se împlinească. Așadar, păstrează-ți vie speranța!
Mana Zilnica 