Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the month “iulie, 2024”

07 iul. 2024

7 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Să condimentezi cu sare toate darurile tale de mâncare, să nu lași să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.

Levitic 2.13

Cât de importantă trebuie să fie această sare, dacă în acest singur verset se vorbește despre ea de trei ori, fiind amintită și ca „semnul legământului Dumnezeului tău“! Știm că sarea este cea care păzește de stricăciune. Ea lucrează în așa fel încât să nu se strice ceva. Sarea este însă și despărțirea de ceea ce este stricat și, trebuie să adaug, este și un simbol al sfințeniei verificatoare a lui Dumnezeu și al judecății Sale. Găsim aceasta în Ezechiel 47.11, când mlaștinile și gropile din apropierea Mării Moarte nu se vor vindeca, ci, în toată Împărăția milenială, vor rămâne mlaștini sărate, ca un tablou al judecății lui Dumnezeu asupra păcatului și asupra oamenilor păcătoși. Aici se vorbește despre sare ca „semnul legământului Dumnezeului tău“, ceea ce înseamnă că sarea, în relațiile noastre cu Dumnezeu, în care am fost aduși, ne păzește și ne ferește de stricăciune, ca să nu fim necredincioși în acest legământ. Ce credem noi despre noi înșine? Probabil că duminica dimineața aducem o jertfă cu privire la minunata descoperire a lui Dumnezeu în Hristos, prin har, și nu ne gândim la faptul că exteriorul nostru, prezentarea noastră în afară, ar trebui să se schimbe cu ceva; de aceea putem fi brutali față de frați și surori. Ce credem noi despre unul care vorbește plin de admirație despre Dumnezeu, care a descoperit dragostea Domnului Isus și care nu se gândește că el însuși trebuie să arate dragoste și să se verifice pe sine însuși în lumina lui Dumnezeu și să se judece cu privire la sărăcia dragostei care este în inima sa și care se arată în viața sa?

Aici avem sarea. Dumnezeu nu poate primi nicio jertfă care este fățărnicia buzelor. El nu vrea să ne audă numai vorbind admirativ despre Domnul Isus, fără a simți însă nevoia ca aceleași lucruri să se găsească și în viața noastră. Nu putem să-I spunem lui Dumnezeu că este așa de minunat ceea ce găsim la Domnul Isus, în timp ce nu ne gândim deloc că acestea ar trebui să fie minunate și la noi. Dacă sunt mulțumit de mine însumi când nu le am, atunci aceasta nu este „sarea legământului Dumnezeului tău“. Dacă vorbesc despre Domnul Isus, dacă privesc slava Sa, atunci Tatăl așteaptă să doresc să fiu așa cum este El.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Marele preot a răspuns și I-a zis: „Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!“. „Da“, i-a răspuns Isus, „sunt“.

Matei 26.63,64

Condamnat de tribunalul evreiesc și de tribunalul roman

Luat prizonier din Grădina Ghetsimani, Domnul Isus a fost dus și în fața tribunalului evreiesc, și în fața tribunalului roman. Deși s-au prezentat aceiași acuzatori, acuzațiile aduse de ei în fața celor două instanțe au fost diferite.

Înaintea sinedriului, tribunal evreiesc, dușmanii Domnului Isus L-au supus unui proces religios. Era vorba despre ceea ce era El în Sine Însuși. Auziseră desigur ceea ce mărturisise despre Sine și de aceea L-au întrebat atunci: „Să ne spui dacă ești Hristosul“ și „să ne spui dacă ești Fiul lui Dumnezeu“. El a răspuns afirmativ la ambele întrebări. Dar ei nu au fost dispuși să recunoască aceste adevăruri. Prin urmare, ei le-au interpretat ca pe o blasfemie, care era pedepsită prin lege.

În fața lui Pilat, judecătorul roman, L-au prezentat ca fiind un dușman al Cezarului, „sucind mintea poporului nostru, oprind a plăti bir Cezarului și zicând că El este Hristosul, un împărat“ (Luca 23.2). Ultima afirmație era adevărată, prima era o minciună. Ei au făcut totul pentru a-l convinge pe judecător să pronunțe o sentință de condamnare la moarte. Ce a răspuns Domnul Isus la acuzațiile lor? În discuția personală cu Pilat, Domnul Isus i-a spus judecătorului despre Sine că este, într-adevăr, un Împărat, dar Unul respins. Împărăția Sa nu este din lumea aceasta.

În cele din urmă, Mântuitorul nostru a fost condamnat la moarte: de tribunalul civil ca împărat, iar de autoritatea religioasă ca Fiu al lui Dumnezeu. Răutatea și ura oamenilor au atins apogeul.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 9.1-13 · 1 Tesaloniceni 4.1-8

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:15-22

Preotul pătrundea dincolo de perdea învăluit într-un nor de tămâie, în timp ce, afară, poporul aştepta cu teamă. Avea să primească Domnul jertfa? Dacă ceva nu era în regulă, Aaron n-ar fi pierit el precum cei doi fii ai săi mai mari? Ce uşurare în clipa când apărea din nou, serviciul său încheiat! Profetic, această scenă se va împlini când, venind în glorie pentru Israel, Hristos „Se va arăta a doua oară … pentru mântuirea celor care-L aşteaptă“ (Evrei 9.28).

Mai rămăsese să se ocupe de ţapul cel viu. Primul, cel pe care căzuse „sorţul Domnului“ (v. 9), fusese sacrificat şi îndepărtase păcatul dinaintea lui Dumnezeu. Cel de-al doilea, ţapul „pentru Azazel“, ducea cu el păcatul care apăsa conştiinţa poporului. De aceea toate păca­tele erau mărturisite pe capul lui şi acesta le purta pentru totdeauna asupra lui „într-un pământ nelocuit“ (v. 22) (Psalmul 103.12; Evrei 8.12, citat de Ieremia 31.34). Primul ţap servea să facă ispăşire: era pentru toţi. Cel  de-al doilea ne vorbeşte despre substituire: de victima care poartă „păcatele multora“ (Evrei 9.28), şi anume, doar pe ale acelora care, mărturisindu-şi păcatele (v. 21), îşi însuşesc prin credinţă vrednicia victimei. Jertfa lui Hristos are acest dublu caracter.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Descoperirea cuvintelor Tale dă lumină…” (Psalmul 119:130)

Woodrow Wilson, unul dintre președinții SUA, a spus: „Îmi pare rău pentru oamenii care nu citesc Biblia în fiecare zi; mă întreb de ce se privează de putere și de plăcere. Este una dintre cele mai fascinante cărți din lume, pentru că de fiecare dată când o deschizi, un text vechi pe care l-ai citit de zeci de ori strălucește brusc cu un sens nou. Nu există nicio altă carte, din câte știu eu, despre care să fie adevărat acest lucru; nu există nicio altă carte care să-și transmită sensul atât de personal și să se potrivească atât de intim cu însuși spiritul care îi caută călăuzirea!”

Dacă vrei să obții maximum din Biblia ta, pune-ți aceste întrebări atunci când citești:

1) Există un avertisment de care trebuie să țin cont?

2) Există o promisiune de revendicat?

3) Există vreun păcat pe care trebuie să-l mărturisesc?

4) Există o poruncă de ascultat?

5) Există o lecție de învățat?

6) Există vreun principiu de aplicat?

7) Există un exemplu de urmat?

În timp ce-ți pui aceste șapte întrebări, ține un jurnal în care să scrii răspunsurile pe care ți le dă Dumnezeu și vei fi uimit de înțelepciunea pe care o vei culege. Vei fi încântat de principiile pe care le vei descoperi. Neliniștile tale vor începe să se ridice, mintea ți se va limpezi și vei experimenta pacea. Apostolul Ioan scrie: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1)

Reține expresia „Cuvântul era Dumnezeu”… Cu cât citești mai mult Biblia, cu atât vei experimenta mai mult prezența și puterea lui Dumnezeu. Așadar, Cuvântul Lui pentru tine astăzi este acesta: „Nu pleca de acasă fără Biblie!”

>

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 iul. 2024

6 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Suntem deci ambasadori pentru Hristos.

2 Corinteni 5.20

Niciun om nu este prea rău pentru a veni la Hristos. Dacă vrăjmașul sufletelor noastre nu ne poate opri să venim la Hristos înșelându-ne cu ideea că suntem suficient de buni pentru Dumnezeu fără Hristos, el va încerca să ne facă să credem că suntem prea răi ca să fim mântuiți. Așa ceva însă este imposibil, fiindcă „Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe cei păcătoși, dintre care“, spune Pavel, „eu sunt cel dintâi“ (1 Timotei 1.15).

Cu siguranță, de vreme ce a fost mântuit cel dintâi dintre păcătoși, nimeni nu trebuie să dispere. „Unde păcatul s-a înmulțit, harul s-a înmulțit și mai mult“ (Romani 5.20). Dumnezeu Își găsește plăcerea în a-Și manifesta harul față de cei mai josnici și mai răi oameni, la fel ca și față de cei care s-au fălit cu dreptatea lor, dar care au înțeles că această dreptate nu este decât ca o haină mânjită înaintea Lui (Isaia 64.6). Nu există un mod mai eficace de a-i influența pe alții, decât mărturia personală a unuia care a fost el însuși mântuit. Teoria, oricât de adevărată ar fi, nu este suficientă. Trebuie să existe o experimentare personală a harului mântuitor în viața aceluia care dorește să câștige suflete. A putea spune: «El m-a mântuit pe mine» oferă putere mesajului și produce siguranță în inimile ascultătorilor, care realizează că vorbitorul dă mărturie despre ceea ce el însuși a experimentat.

Saul din Tars persecuta Adunarea lui Dumnezeu, însă chiar și atunci inima lui Dumnezeu era îndreptată către el, așteptând momentul când harul Său avea să-i fie descoperit, iar Saul – prigonitorul avea să fie schimbat în Pavel – ambasadorul pentru Hristos. Harul a fost cel care a produs schimbarea măreață din Saul și tot harul i-a dat puterea de a merge și a predica evanghelia. Există mulți predicatori de meserie astăzi, însă a face din evanghelie doar o meserie este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Slujitorii Lui trebuie să fie motivați de dragostea lui Hristos. Aceasta era motivația lui Pavel.

H. A. Ironside

SĂMÂNȚA BUNĂ

Duhul a venit peste Amasai, unul dintre căpitanii de seamă, și a zis: „Suntem ai tăi, David, și cu tine, fiul lui Isai!“.

1 Cronici 12.18

Predare totală

Pentru a ilustra ce înseamnă o predare totală în brațele Domnului Isus, evanghelistul C. H. Spurgeon a folosit următorul exemplu: Trei băieți voiau să se scalde într-un râu, a cărui apă era destul de rece. Primul, de îndată ce și-a pus talpa piciorului în apă, a și țipat: „Oh, ce rece este apa!“. Cel de-al doilea a intrat încet, pas cu pas, întâi până la genunchi, apoi până la șolduri, însă acolo s-a oprit clănțănind din dinți, neîndrăznind să meargă mai departe. Cel de-al treilea a procedat altfel: a sărit în apă și apoi a înotat cu mișcări puternice. Râzând le-a strigat prietenilor săi: „Ce frumos este! Haideți și voi!“.

Spurgeon și-a provocat ascultătorii la o dăruire consecventă față de Domnul, spunându-le: „Fiți credincioși din tălpi până-n creștet! Slujiți-I Domnului cu toată ființa! Dăruiți-vă Lui în întregime! Și veți putea exclama cu toată convingerea: Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Viața pe care o avem este o ocazie unică de a trăi într-o dăruire deplină față de Domnul nostru. De ce simțim uneori atât de puțină bucurie pe urmele pașilor Lui? Nu cumva pentru că atât de multe alte lucruri au prioritate în viață și noi Îl urmăm și Îi slujim doar cu jumătate de inimă? Versetul de astăzi a fost mottoul bărbaților care s-au pus cu totul la dispoziția lui David. Acesta poate deveni și deviza noastră: „Suntem ai Tăi, Doamne Isuse, și pentru Tine vrem să trăim!“.

Într-o astfel de ucenicie trăită cu consecvență, vom spune și noi: „Ce frumos, Doamne Isuse!“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 8.1-18 · 1 Tesaloniceni 3.6-13

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 16:1-14

Aaron primeşte în acest moment instrucţiuni pentru marea zi a Ispăşirii (vedeţi 23.27). La această scenă se referă cap. 9 din Evrei (citiţi v. 7, 12, 25). O dată pe an, după ce aducea o jertfă pentru el însuşi, marele preot aducea o jertfă pentru toate păcatele poporului comise în timpul anului. Apoi ducea sângele jertfei dincolo de perdeaua dinăuntru, pe capacul ispăşirii, al cărui nume se explică în felul acesta. Sângele care făcea „ispăşire pentru suflet“ (17.11 sf.) era adus aici. Dumnezeu putea să-Şi privească poporul în mod favorabil. Acesta nu însemna că sângele unui ţap ar fi putut şterge măcar unul din păcatele comise de popor în timpul anului. Însă anticipat el vorbea înaintea lui Dumnezeu de sângele preţios al Mielului Său.

Contrar cu ceea ce am fi gândit, Aaron nu se înfăţişa înaintea Domnului în veşmintele sale impunătoare. El dezbrăca toată gloria în faţa celei a lui Dumnezeu şi se prezenta acolo numai îmbrăcat în in subţire, simbol al îndreptăţirii practice (v. 4; Apocalipsa 19.8).

Mirosul plăcut al tămâiei îl însoţea pe Aaron dincolo de perdea, aşa cum şi Hristos a intrat în Locul Preasfânt, oferind lui Dumnezeu plinătatea parfumului tuturor excelenţelor gloriilor Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ OBȚII MAXIMUM DIN BIBLIE (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Vei umbla după ea ca după o comoară…” (Proverbele 2:4)

Când te gândești la studierea Scripturii, este ca și cum ai căuta aur sau argint, iar acest lucru implică următorii pași:

1) Trebuie să cauți. Înțeleptul Solomon scrie: „dacă o vei căuta ca argintul şi vei umbla după ea ca după o comoară, atunci vei înţelege… şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu.” (Proverbele 2:4-5). Simplul fapt de a intra într-o mină și de a arunca o privire în jur nu va fi suficient. Dacă vrei să obții aurul sau argintul, trebuie să îl cauți. Orice miner te va informa că nu aurul te lovește pe tine, ci tu lovești aurul. Scopul acestui devoțional nu este de a înlocui citirea regulată a Bibliei, ci de a-ți deschide apetitul spiritual pentru aceasta! Potrivit grupului Barna Research, doar 9% dintre creștini citesc Biblia în fiecare zi. Întrebarea este: tu ești unul dintre ei?

2) Trebuie să sapi. Duhul lui Dumnezeu din tine îți vorbește în timp ce citești Cuvântul Său. Se povestește că unui om îi plăcea să studieze Biblia. De fiecare dată când ajungea la ceva ce nu înțelegea, imediat se gândea la prietenul său Charlie. Acesta era un student eminent al Bibliei, care pur și simplu părea să radieze de înțelepciune biblică. Așa că, ori de câte ori se confrunta cu o nelămurire biblică, acest om se ducea la prietenul său Charlie și îl întreba: „Ce înseamnă acest verset? Ce încearcă Dumnezeu să spună aici?” Într-o zi, în timp ce citea, Duhul Sfânt i-a șoptit: „De ce nu Mă întrebi pe Mine? Eu sunt cel care îl învață pe Charlie!” Așadar, așteaptă ca Dumnezeu să-ți vorbească în timp ce citești Cuvântul Său, și El o va face!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 iul. 2024

5 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

După ce au cunoscut harul care mi-a fost dat mie, Iacov și Chifa și Ioan, cei considerați a fi stâlpi, mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă a comuniunii, ca noi să mergem la națiuni, iar ei la circumcizie.

Galateni 2.8,9

Deși Pavel a apărut pe scenă mai târziu decât cei dintâi apostoli ai Domnului Isus, totuși slujirea sa a fost aprobată fără rezerve de către Iacov, Petru și Ioan, care erau priviți ca stâlpi ai adunării. Nu a existat nicio urmă de gelozie, nici de încercare de a limita, de a califica sau de a modifica în vreun fel slujirea distinctă a lui Pavel. Ei au recunoscut trăsăturile ei distinctive ca fiind întru totul de la Dumnezeu, iar rezultatul a fost o comuniune sinceră, exprimată în mod clar și hotărât. O astfel de unitate este cu totul minunată, o unitate manifestată într-o diversitate nespus de mare și în supunere sfântă față de mâna lui Dumnezeu. Carnea nu are niciun loc aici, altfel totul ar fi confuzie. Avem deci un bun exemplu cu privire la libertatea Duhului Sfânt, care a lucrat atât în ce privește lucrarea lui Pavel, cât și în ce privește atitudinea celorlalți apostoli; o astfel de libertate nu poate produce decât o unitate completă.

Să punem la inimă aceste lucruri în zilele noastre de declin spiritual, când mărturisirea adevărului și afirmațiile celor care pretind că sunt trimiși de Dumnezeu sunt însoțite de cele mai multe ori de un duh de mândrie și de independență. Toți cei care fac astfel de afirmații îndrăznețe trebuie puși la încercare cu adevărul. Este deseori dificil să discernem între pretenții și adevăr, fiindcă vrăjmașul are nenumărate căi de a înșela.

Temelia lui Dumnezeu însă rămâne tare. Nimic n-a putut distruge frumusețea libertății și a unității dintre apostoli. Ea ne-a fost lăsată înscrisă pe paginile Scripturii și n-avem nicio scuză dacă n-o manifestăm și noi astăzi. Deși am falimentat în mod jalnic, adevărul n-a falimentat, ci stă neclintit pentru totdeauna.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus i-a zis: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată“.

Ioan 11.25,26

Aruncă-te în brațele lui Isus!

Sunt oameni care, atunci când viața le pare complet lipsită de speranță, au gânduri sinucigașe și, din nefericire, unii chiar își pun în aplicare gândurile rele; dar, din fericire, nu se ajunge la așa ceva în toate cazurile.

O femeie suferea grav de astm, o boală incurabilă, după spusele medicului. Soțul ei o părăsise, dar el nu era fericit nici în cea de-a doua căsătorie, așa că a recurs la alcool. Cunoscuții bărbatului i-au spus: „Dacă vei continua așa, vei ajunge la închisoare“. Pentru femeia abandonată era insuportabil să audă cum fostul ei soț, pe care încă îl iubea, mergea spre nenorocire. La toate acestea s-a adăugat și boala ei chinuitoare. Ce mai rămăsese din viața ei? Atunci a decis să se arunce în fața trenului și să pună astfel capăt la toate…

Dar a primit un pliant creștin, care începea tocmai așa: „Pentru că nu tu însăți ți-ai dat viața, nu ai dreptul să ți-o iei sau să renunți la ea. Mai degrabă aruncă-te în brațele lui Isus! El nu te va dezamăgi“. Cât de speriată a fost femeia când și-a văzut gândurile ei secrete și disperate dezvăluite prin acele cuvinte! Atunci s-a pus pe genunchi și s-a rugat lui Dumnezeu așa cum nu mai făcuse niciodată înainte. A cerut îndurare și iertare. Dar oare Dumnezeu îi va ierta toată vina, chiar și oribilele ei gânduri sinucigașe? Un om credincios i-a dovedit cu Biblia că sângele Domnului Isus acoperă într-adevăr toată vina noastră și ne spală de ea. De atunci, femeia a știut că poate trăi prin Domnul Isus și că este un copil al lui Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.17-29 · 1 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:33-57

Lepra într-o casă este un simbol al păcatului într-o adunare sau chiar în cea care poartă numele de Biserică, creştinătatea în ansamblu. Privind cu atenţie Adunarea din Efes în Apocalipsa 2, vedem, sau mai degrabă Domnul, Marele Preot ai Cărui ochi sunt „ca para focului“, vede deja o mică pată care dă de bănuit: părăsirea dragostei dintâi. În rest totul părea bun: fapte, muncă, răbdare; dar să vedem ce devine acest mic început: o adevărată lepră la Pergam, unde pietrele casei sunt atinse unele de „învăţătura lui Balaam“, altele de cea a nicolaiţilor. Apoi răul dospeşte ca aluatul la Tiatira, la Sardes, până când, la Laodiceea, care marchează ultimul stadiu al Bisericii responsabile, Domnul este constrâns să anunţe: „Te voi vărsa din gura Mea“ (Apocalipsa 3.16). „Casa cea mare“ a creştinătăţii de nume va fi respinsă, demolată.

Capitolul 15 dezvăluie sursa întinării. Sub imaginea „scurgerii“ ne este arătat tot ceea ce este capabilă detestabila noastră fire naturală să scoată la iveală în viaţa de zi cu zi, pentru a otrăvi în acelaşi timp şi anturajul nostru şi pe noi înşine. Există remediu pentru curăţirea noastră: preoţia exercitată în favoarea noastră de Domnul Isus (v. 15, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE ȘTIU BEBELUȘII? | Fundația S.E.E.R. România

„Tatăl face cunoscut copiilor săi credincioşia Ta.” (Isaia 38:19)

Un cercetător de la Universitatea Johns Hopkins a făcut cunoscut că bebelușii de doar opt luni sunt capabili să audă și să își amintească cuvinte, bune sau rele. „Urechile mici ascultă”, a declarat Dr. Peter Juscyzk. Bebelușii din acest studiu, apărut în apreciata revistă Science, au fost expuși la trei povești înregistrate, timp de aproximativ zece zile. La două săptămâni după aceea, au fost testați în laborator și au identificat clar cuvintele din povești, dar nu au reacționat la cuvintele pe care nu le-au auzit. Profesorul emerit Robin Chapman, specialist în limbi străine la Universitatea din Wisconsin la acea vreme, a subliniat importanța acestui studiu. Acest studiu demonstrează că bebelușii sunt atenți la sunetele limbii și sunt capabili să le selecteze pe cele care le sunt familiare. Poate că nu le înțeleg pe deplin, dar creierul lor este programat să le înregistreze și să le reia mai târziu. Așadar, dacă îți faci timp să le vorbești bebelușilor, nu numai că le induci abilități lingvistice, dar semeni semințe de adevăr care pot înflori mai târziu în viața lor. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă; mamele știu acest lucru intuitiv de mii de ani. Cuvintele sunt formative; și sunt creative! Primele cuvinte pe care le va auzi copilul tău vor fi rostite de tine. Prima muzică pe care o va asculta copilul tău va fi aleasă de tine. Copilul tău este o bucată prețioasă de lut, iar tu ești olarul pe care Dumnezeu l-a chemat să-l modeleze. În Sfânta Scriptură citim despre vase de „cinste” și vase de „ocară” (vezi 2 Timotei 2:20). În calitate de părinte, tu contribui la modelarea tipului de vas care va deveni copilul tău. Dacă ești înțelept, vei începe procesul de modelare întru evlavie – cât mai devreme posibil!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 iul. 2024

4 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine.

Geneza 50.20

Pe când Iosif era urât de frații săi, aceștia l-au aruncat într-o groapă, cu gândul să-l omoare. Apoi și-au schimbat planul și l-au vândut pe douăzeci de bucăți de argint. Iosif a fost dus în Egipt. După mai mulți ani, foametea a lovit Egiptul și Canaanul, iar când Iacov a auzit că era grâu în Egipt, i-a trimis pe fiii lui să cumpere mâncare de acolo. Ce căi minunate are Dumnezeu!

Între timp, Iosif fusese înălțat într-o poziție de autoritate. Frații săi nu l-au mai recunoscut. Aceasta era împrejurarea perfectă pentru el ca să se răzbune pe ei. Ar fi putut să-i țină sclavi în Egipt pentru tot restul vieții lor sau ar fi putut să-i omoare. În loc de toate acestea, Iosif s-a purtat în har față de ei și s-a făcut cunoscut lor, spre marea lor uimire: „Și i-a sărutat pe toți frații săi și a plâns cu ei. Și, după aceasta, frații lui au vorbit cu el“ (Geneza 45.15). Mai târziu, pentru a le risipi complet temerile, el le-a spus: „Nu vă temeți … Voi, într-adevăr, ați gândit rău împotriva mea, dar Dumnezeu a gândit spre bine … Și acum, nu vă temeți: vă voi hrăni pe voi și pe copiii voștri“ (Geneza 50.19-21).

Aceasta ne amintește despre faptul că, atunci când Dumnezeu îngăduie ca oamenii să ne rănească, El face ca toate să lucreze pentru binele nostru, iar apoi ne poate folosi ca instrumente pentru binecuvântarea celor care ne-au făcut rău (2 Corinteni 1.4). Iosif a recunoscut faptul că Dumnezeu a fost în spatele tuturor împrejurărilor prin care trecuse și că de aceea nu se potrivea deloc ca el să se răzbune. El a știut de asemenea că frații săi nu puteau nici spune, nici face nimic pentru a plăti ce îi erau datori. Singurul răspuns corect din partea lui era să-i ierte și să lase toate consecințele în mâna lui Dumnezeu – singurul suficient de competent și de înțelept pentru a le rezolva pe toate.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu a uns cu Duh Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcând bine și vindecând pe toți cei care erau înrobiți puterii Diavolului; căci Dumnezeu era cu El.

Fapte 10.38

„Sunt încercuit…“

Cu mulți ani în urmă a avut loc o petrecere la Hotel Löwen. În zori, tânărul, băut bine, se îndrepta spre casă clătinându-se și bâjbâind de la un colț de casă la altul. În cele din urmă s-a lovit de un zid. „Oh, ce bine! Să nu pierd contactul cu zidul și atunci voi înainta“, murmura el satisfăcut. Astfel s-a deplasat de-a lungul peretelui, pipăindu-l cu ambele mâini. Ceea ce însă nu știa era faptul că peretele era doar un pilon de afișaj. După un timp și-a dat seama că se învârtea în cerc. Atunci un oftat de resemnare a venit din adâncul pieptului său chinuit: „Sunt încercuit…“.

Ceea ce i s-a întâmplat acestui tânăr în acea noapte trăiesc unii oameni aproape zilnic: prinși în capcană de propriile idei, ei au impresia că se află pe un drum bun, dar se învârt constant doar în jurul lor.

Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pământ și pentru astfel de oameni. El Însuși a mărturisit că a fost trimis de Dumnezeu pentru a „vesti eliberarea robilor și deschiderea închisorii celor ce sunt în lanțuri“ (Isaia 61.1). El vrea să vină în ajutorul tuturor celor ce și-au pierdut orientarea în viață și dorește să le dea o direcție și un sens. Dumnezeu nu cere nimic mai mult de la om decât ca acesta să mărturisească sincer înaintea Lui cum stau lucrurile cu sine și să-și pună încrederea în El.

„Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit“ (Fapte 16.31).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 7.1-16 · 1 Tesaloniceni 2.13-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:14-31

„Şi va fi curat“, conchid v. 9 şi 20. Nici aici nu se pune problema care este părerea leprosului curăţit. Dumnezeu îl declară curat, sfânt, pe păcătosul născut din nou, pentru care Cuvântul Lui trebuie să fie suficient, chiar dacă el nu experimentează nici o emoţie, nici vreun sentiment deosebit. „Aţi fost spălaţi … sfinţiţi … îndreptăţiţi în Numele Domnului Isus“ (1 Cor. 6.11).

Odată cu păsările, imagini ale lucrării lui Dumnezeu pentru noi, se mai cereau încă două lucruri, prefigurând lucrarea Lui în noi: apa, puterea curăţitoare a Cuvântului, şi briciul. Leprosul trebuia să-şi radă părul, barba, sprâncenele. Toate spun că puterea firească a omului trebuie lepădată. Numim ELIBERARE această lucrare a Duhului care ne conduce la a judeca ceea ce produce firea noastră veche.

Sângele jertfei era uns pe urechea, pe mâna şi pe piciorul leprosului curăţit, întocmai cum se procedase cu preotul în ziua închinării lui în slujbă (Exod 29.20) şi la fel cu untdelemnul. În plus, leprosul era uns cu untdelemn (v. 18). Detaliu uimitor: numai acesta în Israel, împreună cu preoţii şi cu împăraţii, primea ungerea sfântă, care corespunde lucrării Duhului Sfânt în inima celui răscumpărat! (1 Ioan 2.20). Din păcătoşi mizerabili, spălaţi în sângele Său, Hristos a făcut „o împărăţie, preoţi pentru Dumnezeul şi Tatăl Său“ (Apocalipsa 1.6).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREȘTEREA SPIRITUALĂ NECESITĂ TIMP | Fundația S.E.E.R. România

„Grăuntele de grâu… dacă moare, dă multă roadă.” (Ioan 12:24)

O ciupercă are nevoie de două zile ca să crească, dar un stejar are nevoie de șaizeci de ani. Așadar, ai vrea să fii o ciupercă sau un stejar? Creșterea spirituală necesită timp. Ți-ai pus vreodată întrebarea: „De ce îmi ia atât de mult timp să devin mai bun?” Încă te lupți cu multe dintre slăbiciunile tale, nu-i așa? De ce? Pentru că creșterea spirituală, ca și cea naturală, necesită un oarecare timp. Cele mai bune fructe se coc treptat. Domnul Isus a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă.” (Ioan 12:24). Când Domnul Isus spune: „Adevărat, adevărat…”, El vrea să spună: „Înțelegeți acest lucru! Ascultați! Acest lucru este foarte important.” Ideea pe care Domnul Isus o subliniază aici este că, așa cum un bob de grâu trebuie să moară pentru a produce roadă, tot așa și noi trebuie să murim față de noi înșine, pentru a produce creștere spirituală. Iar a muri față de propriul nostru eu, și egoism, necesită câtva timp. Înclinația noastră este să dezgropăm periodic sămânța pentru a-i monitoriza progresul, în loc să ne încredem în Dumnezeu pentru ca El să-Și facă lucrarea în viața noastră. Hristos va produce roade în viața noastră dacă rămânem în El. Domnul Isus a spus: „Rămâneți în Mine” (Ioan 15:4). Cuvântul „a rămâne” înseamnă „a trăi în”. „A rămâne în Hristos” înseamnă a rămâne în contact cu El, a depinde de El, a trăi pentru El și a fi convins că El Își va încheia lucrarea în viața ta la momentul ideal. Așteaptă recolta promisă de Dumnezeu și, între timp, bucură-te de prezența Lui în viața ta. Dumnezeu Se bucură de fiecare etapă a creșterii tale spirituale. El nu așteaptă până când vei fi perfect, ca să înceapă să te iubească. Nu, El te iubește deja așa cum ești! Și nu are cum să te iubească nici cu o picătură mai mult decât te iubește deja!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
03 iul. 2024

3 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în timpul strâmtorării sale, a lucrat cu și mai multă necredincioșie împotriva Domnului acest împărat Ahaz. Și a jertfit dumnezeilor din Damasc care-l bătuseră; și a zis: „Pentru că dumnezeii împăraților Siriei îi ajută, le voi jertfi, și ei mă vor ajuta“. Dar ei au fost căderea lui și a întregului Israel.

2 Cronici 28.22,23

Lecții din viața lui Ahaz (3) – Devenim asemenea lucrurilor cu care ne preocupăm

Ce decizii nefericite a luat Ahaz! El a ales să-și urmeze calea și să nu asculte de Domnul; în consecință, el și poporul său au trecut prin mari greutăți. Ne gândim că astfel de urmări ar fi trebuit să-l determine să se întoarcă la Domnul, însă lucrurile n-au stat așa. El nu numai că a continuat pe aceleași căi, ci s-a afundat tot mai mult în idolatrie.

Ahaz a devenit asemenea idolilor lui: orb, surd și mut – orb la căile lui Dumnezeu, surd la cuvintele lui Dumnezeu și mut în ce privește lauda pentru Dumnezeu. El credea că are o vedere bună asupra lucrurilor și că sfătuitorii săi îl îndemnau de bine. Când lucrurile au luat o întorsătură urâtă, gura lui a rămas mută către Dumnezeu, astfel că nu și-a exprimat pocăința, și nici nu a cerut ajutor. Și nu numai că s-a întors către idoli, ci chiar și-a trecut fiul prin foc. De asemenea, a închis ușile casei Domnului și a făcut altare în fiecare colț al Ierusalimului. Astfel s-a împlinit ceea ce spune psalmistul cu privire la închinătorii la idoli: „Da, cei care i-au făcut, toți cei care se încred în ei, sunt ca ei“ (Psalmul 115.8).

Întotdeauna vom deveni asemenea persoanelor sau lucrurilor cu care ne preocupăm. De aceea, să ne preocupăm pe deplin cu Domnul Isus! În felul acesta, „noi toți, privind ca într-o oglindă, cu fața descoperită, gloria Domnului, suntem transformați în același chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului“ (2 Corinteni 3.18).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nicodim a răspuns și I-a zis: „Cum se poate face așa ceva?“. Isus a răspuns și i-a zis: „Tu ești învățătorul lui Israel și nu înțelegi aceste lucruri?“.

Ioan 3.9,10

Născut din nou (11)

În prima sa întrebare adresată Domnului Isus, Nicodim a pus la îndoială posibilitatea și, implicit, necesitatea nașterii din nou (Ioan 3.4). Domnul i-a spus lămurit că, fără o naștere din nou, nu poate exista comuniune cu Dumnezeu. Dar Nicodim nu a înțeles cum putea avea loc aceasta. El era un om renumit, recunoscut ca „învățătorul lui Israel“; prin urmare, ar fi putut găsi dovezi utile în scripturile Vechiului Testament, pe care le cunoștea atât de bine, dar tot nu a priceput.

Fără îndoială că era familiarizat cu pasajul din cartea profetului Ezechiel, în care nașterea din nou „din apă și din Duh“ este descrisă într-un mod foarte sugestiv:

„Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți; vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să umblați în poruncile Mele și să păziți și să împliniți rânduielile Mele“ (Ezechiel 36.25-27).

Dar, pentru că Nicodim însuși nu avea încă nașterea din nou, în această situație, cercetarea și analiza pur intelectuală nu l-au ajutat. Căci „omul natural nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu“; el nu le poate înțelege, deoarece „ele se înțeleg duhovnicește“ (1 Corinteni 2.14).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 6.1-23 · 1 Tesaloniceni 2.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 14:1-13

A sosit ziua curăţirii leprosului. Este dus înaintea preotului. Să observăm misiunea modestă, dar de neînlocuit, a prietenului care îl aduce pe bolnav la cel care trebuie să îl declare curat. Este un lucru preţios să fii folosit de Dumnezeu pentru a-i aduce pe păcătoşi la Domnul Isus. Este o slujbă pe care chiar şi un tânăr creştin o poate împlini (Ioan 1.42, 46). Dar dacă preotul stătea în cort sau în tabără, leprosul care fusese scos afară nu ar fi putut să-l vadă (v. 3). Pentru a-l întâlni pe păcătos, Isus a părăsit gloria. Noi n-am fi putut face nici un pas spre El, însă a străbătut El toată calea pentru a veni până la noi. Cum ar fi putut fiul risipitor să intre în zdrenţe în casa tatălui său? Tatăl i-a ieşit în întâmpinare şi l-a îmbrăcat în haina cea mai bună, pe când el era încă departe.

În ce priveşte detaliile lucrării de curăţire, cele două păsări luate împreună spun despre remediul divin pentru păcatul oricărui om: moartea Domnului, prima pasăre era ucisă; învierea Lui, a doua pasăre, lăsată liberă, îşi va lua zborul marcată de sângele pe care-l va purta spre cer pentru a-l prezenta simbolic înaintea unui Dumnezeu satisfăcut.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EȘTI PE DEPLIN DEDICAT? | Fundația S.E.E.R. România

„Ezechia… a  lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu… ca să caute pe Dumnezeul Său.” (2 Cronici 31:20-21)

Schimbarea, îmbunătățirea, creșterea, succesul și victoria nu se întâmplă pentru că sunt concepte admirabile sau opțiuni dorite. Nu, ci pentru că te-ai dedicat pe deplin lor, și ești dispus să plătești prețul! Când regele Ezechia a ajuns pe tron, Israelul era într-o stare deplorabilă. Ușile Casei lui Dumnezeu erau închise, Legea Domnului nu era respectată, iar poporul se închina la aceiași dumnezei ca și națiunile păgâne din jurul lor. Dacă dorești să fii un expert în schimbări de situație, ai avea de câștigat dacă ai studia viața lui Ezechia și strategia sa. Biblia spune că el „a lucrat cu toată inima şi a izbutit în tot ce a făcut pentru Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici 31:21) Costul angajamentului implică următoarele lucruri: 1) O schimbare în stilul de viață. Ezechia a rupt tiparul familiei, refuzând să trăiască așa cum trăise tatăl său Ahaz înaintea lui. 2) Vei experimenta singurătatea. Ezechia a fost primul care s-a întors la Dumnezeu din casa lui și din Iuda. Pentru a face acest lucru, a trebuit să nimicească, să distrugă, să sfărâme și să taie în bucăți toți idolii. 3) Vei fi criticat. Oamenii nu acceptă cu plăcere schimbările, iar Ezechia s-a confruntat cu o avalanșă de întrebări dure din partea generației mai în vârstă. 4) Muncă asiduă și bani. Ezechia a fost dispus să renunțe la timp, energie și bani pentru a-și atinge obiectivul. 5) Disciplină zilnică. Este dificil să schimbi cultura și mentalitățile oamenilor care fac parte din ea. În fiecare zi, Ezechia a învățat și a insuflat principiile lui Dumnezeu în mințile oamenilor. 6) Presiune constantă. Oamenii care au fost de acord cu schimbările pe care le făcea Ezechia se așteptau să vadă rezultate și nu erau neapărat răbdători. Dar Ezechia „a lucrat cu toată inima şi a izbutit.” Principiile pe care le-a folosit Ezechia vor funcționa și pentru tine, așa că aplică-le în viața ta.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
02 iul. 2024

2 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce am eu să-i judec pe cei de afară? Nu-i judecați voi pe cei dinăuntru? Dar pe cei de afară îi judecă Dumnezeu. Dați-l afară dintre voi pe cel rău!

1 Corinteni 5.12,13

Disciplina în adunare (2)

În Iacov 5.20 ni se arată calea pe care trebuie să mergem, cale al cărei final este acesta: „Și va acoperi o mulțime de păcate“. Nu trebuie nicidecum să tratăm vreun păcat cu ușurătate, însă, după judecarea lui în adunare, trebuie să încetăm să discutăm despre el. De la Geneza până la Apocalipsa nu găsim niciun verset care să-i permită vreunui frate sau vreunei surori să răspândească zvonuri. Totul trebuie să fie făcut cu temere de Domnul și evitându-se răspândirea chiar și a unor fapte dovedite ca fiind rele. Dacă am sta mai întâi de vorbă cu Domnul, nu s-ar mai auzi lucruri care nu trebuie răspândite. Adunarea nu poate îngădui ca cineva să frângă pâinea doar pe propria lui răspundere. Ea are responsabilitatea ca în mijlocul ei să nu fie niciun rău, iar când el apare, să-l înlăture. Căile de cârmuire ale lui Dumnezeu nu se schimbă, deoarece nici Dumnezeu nu Se schimbă!

Există cazul celor ce s-au retras de la Masa Domnului pentru că un frate sau o soră au făcut ceva rău. Această situație arată că noi am luat în propriile mâini judecarea cazului, fără să-i permitem adunării să facă acest lucru. Nu judecați singuri, ci aduceți înaintea fraților și lăsați timp adunării pentru cercetare; nu lucra în puterea ta proprie! (vedeți și Matei 18.15-17).

Dacă au loc adunări periodice de frați sau dacă se ține o adunare deosebită a fraților, ei sunt împuterniciți să trateze un caz de disciplină după ce au stat înaintea Domnului, iar în cazuri deosebite, să-l prezinte și adunării. Un frate care nu participă, cu toate că ar putea s-o facă, dovedește că nu poartă pe inimă onoarea Domnului și bunul mers al adunării. El nu are starea duhovnicească necesară ca să poată purta pe inimă problemele adunării. Un astfel de frate este însă dator să accepte hotărârea luată de adunare. Un frate care nu are pe inimă bunul mers al adunării și nu ia parte la adunarea de rugăciune nu este destul de duhovnicesc pentru a lua o anumită poziție la adunarea de frați.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus … i-a zis: „Zacheu, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“. Și Zacheu s-a dat jos în grabă și L-a primit cu bucurie. … Și Isus i-a zis: „Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta“.

Luca 19.5,6,9

Timpul – un car ce ne poartă spre veșnicie

Timpul este ca un car în care ne așezăm și care ne poartă cu sine. Carul timpului nu se oprește niciodată și își transportă încărcătura nemuritoare spre eternitate. Bogăția nu îl poate opri, iar vanitatea, mândria sau trufia nu-i pot încetini viteza. Încercările disperate de a rămâne tineri sau de a reprima procesul de îmbătrânire nu frânează în niciun fel carul acesta.

Vremea bună sau rea, fericirea sau nenorocirea, prosperitatea sau privațiunile, acestea nu sunt decât umbre pe roțile sale ce se rostogolesc fără încetare. Dumnezeul Atotputernic, Creatorul nostru, are în mâna Lui cursul acestui car, astfel că El face ca acesta să ne ducă pe toți la destinația noastră eternă. Care destinație? Sunt doar două: gloria, cu Dumnezeu, și chinul veșnic, departe de Dumnezeu, „unde viermele nu moare și focul nu se stinge“ (Marcu 9.44). Decizia pentru unul dintre aceste locuri se ia în clipele trecătoare ale timpului.

Câtă responsabilitate este legată de acest cuvânt, timpul! Acum decidem unde ne vom petrece veșnicia. Indiferența sau indecizia este tot un fel de decizie. Dumnezeu le „poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca după dreptate pământul locuit“ (Fapte 17.30,31). Ce fericiți sunt toți aceia care au ales cerul! Așteptarea unei bucurii este ea însăși o bucurie. Iar dacă așteptarea Domnului Isus este o bucurie, ce va fi împlinirea ei!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 5.1-25 · 1 Tesaloniceni 1.6-10

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:45-59

Groaznică era situaţia leproşilor în Israel: scoşi afară din tabără, fără speranţă de întoarcere, despărţiţi de ai lor, obligaţi să-şi vestească de departe starea nenorocită: „Necurat, necurat!“ Este o imagine a ceea ce eram: excluşi din adunare, oameni dintre naţiuni „înstrăinaţi de cetăţenia lui Israel, … neavând speranţă“. „Dar acum …   v-aţi apropiat prin sângele lui Hristos“ (Efeseni 2.12, 13). Aceasta ne conduce la lucrarea de curăţire descrisă în cap. 14. Evanghelia ne prezintă mai mulţi astfel de leproşi implorând mila Domnului. Şi El, plin de compa­siune, Şi-a pus mâinile peste ei pentru a-i curăţi, fără ca El În­suşi să Se contamineze. Nu numai că putea, ci, în dragostea Lui, chiar dorea să-i facă perfect curaţi   (Matei 8.1-3; vezi şi Luca 17.11 …). În acelaşi fel, Mântuitorul drag poate şi doreşte şi astăzi să curăţească de toate păcatele pe oricine se recunoaşte necurat.

Lepra pe o haină (v. 47-59) reprezintă răul care poate să afecteze obiceiurile şi mărturia noastră. Fie ca Domnul să ne dea atenţie pentru a-l distinge, curaj pentru a-l „arde“, altfel spus, pentru a-l judeca de îndată ce apare!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU: SURSA ÎNCREDERII TALE | Fundația S.E.E.R. România

„Cei ce se încred în Domnul… nu se clatină…” (Psalmul 125:1)

Oamenii sunt atrași în mod natural de persoanele care dau dovadă de echilibru și siguranță de sine; ei nu vor urma pe cineva care nu are încredere în sine. O ilustrare excelentă a acestui lucru este un incident care a avut loc în Rusia în timpul unei tentative de lovitură de stat. Tancurile armatei au înconjurat clădirea guvernului în care se aflau președintele Boris Elțîn și susținătorii săi pro-democrație. În timp ce armata era pe poziții, Elțîn a ieșit din clădire, s-a urcat pe un tanc, l-a privit pe comandant în ochi și i-a mulțumit că a trecut de partea democrației. Mai târziu, comandantul a recunoscut că, deși nu a intenționat să treacă de partea lui Elțîn, liderul rus a părut atât de încrezător, încât soldații au decis să i se alăture. Marii oameni de succes dau dovadă de încredere indiferent de circumstanțe. Dar adevărata încredere nu vine din faptul că ai aprobarea oamenilor din jurul tău. „Dar de unde vine?” – întrebi tu. Biblia spune: „Domnul va fi încrederea ta” (Proverbele 3:26); vorbim aici despre a ști că El te-a chemat și te-a echipat în vederea slujbei pe care o ai de făcut. Apostolul Pavel a scris: „Avem încrederea aceasta tare în Dumnezeu… Destoinicia noastră… vine de la Dumnezeu…” (2 Corinteni 3:4-5). Chiar dacă alții nu cred în tine, faptul că știi că Dumnezeu te cheamă și te folosește îți permite să crezi în tine însuți. Însuși împăratul David a experimentat acest lucru, și a putut spune: „Cât de mulţi zic despre mine: „Nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu!” Dar Tu, Doamne, Tu eşti scutul meu, Tu eşti slava mea şi Tu îmi înalţi capul!” (Psalmul 3:2-3). Un conducător încrezător le spune celor care-l urmează: „Am încredere în Dumnezeul care m-a chemat. Am încredere în voi. Cred că împreună putem realiza ceea ce Dumnezeu vrea să facem!” Așadar, fă din Dumnezeu sursa încrederii tale!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iul. 2024

1 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat.

1 Corinteni 5.6,7

Disciplina în adunare (1)

În legătură cu disciplina este scris, în 1 Corinteni 5, să dăm afară „aluatul cel vechi“, ca să fim „o plămădeală nouă“. Când păcatul a devenit cunoscut, trebuie să fim conștienți că suntem una cu el. Dacă unul din familia noastră a păcătuit, purtăm cu toții acea rușine. La fel sunt lucrurile și sub aspectul părtășiei. Trebuie să ne rușinăm – întâi pentru că Domnul este dezonorat și, în al doilea rând, pentru că suntem cu toții întinați de o astfel de faptă – și să ne smerim. Cred că de multe ori nu simțim această părere de rău. Trebuie să avem o unitate de simțăminte. Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă. Aici este vorba de un mădular care L-a necinstit pe Domnul, iar eu sunt părtaș la această stare rea. Trebuie să spunem: noi am păcătuit.

Dacă am recunoscut păcatul, nu mai este altă cale de urmat decât: „Înlăturați pe cel rău dintre voi“. Trebuie să fim o plămădeală nouă. Aluatul cel vechi trebuie să fie dat afară. Nu trebuie să îngăduim aluatului cel vechi să lucreze printre noi. Cred că aici este punctul sensibil unde vrăjmașul își desfășoară planul său: unii continuă să vorbească despre păcatul respectiv cu indiferență, chiar și după exercitarea disciplinei, ceea ce arată că nu s-au identificat cu el considerându-l ca fiind al lor. În imaginile Vechiului Testament se vorbește despre lepră. Dacă lepra apărea într-o casă, trebuiau scoase pietrele din ea, curățiți pereții și tencuiți din nou. Tencuiala, pietrele și lemnele care rezultau din această lucrare erau scoase afară din cetate (Levitic 14.33,34). Tot acel praf care se forma în urma scoaterii pietrelor și a curățirii pereților trebuia măturat și înlăturat. Acest fel de a acționa ne lipsește de multe ori. Dacă aș vedea păcatul ca fiind al meu, nu aș mai vorbi despre el cu indiferență.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.

Isaia 40.26

Măreția cosmosului

În serile călduroase de vară, mai tuturor le place să stea afară și să aștepte răcoarea plăcută pe care o aduce cu sine căderea nopții. Iar dacă cerul este senin, se poate observa un spectacol minunat: cu cât lumina pălește mai mult la apus, cu atât mai multe stele apar pe întreg firmamentul.

Ce întinderi incomensurabile! Mărețul Dumnezeu Creator a făcut toate acestea aducându-le la existență! Privindu-le, ne simțim propria micime și suntem impresionați de măreția infinită a lui Dumnezeu. Afirmăm poate cu ușurință că stelele sunt fără număr, însă Dumnezeu le-a numărat pe toate și le cunoaște pe nume.

Dacă stelele înseamnă atât de mult pentru El, cu atât mai mult valorăm noi, oamenii, înaintea Lui! Dumnezeu însă este întristat când vede cât de mult ne-am îndepărtat de El și cum trăim în opoziție cu voia Lui! Cu toate acestea, El nu Se resemnează în fața acestei situații. El ne îndeamnă neobosit să ne întoarcem la El. Prin evanghelie, Dumnezeu ne cere să ne mărturisim sincer înaintea Lui vinovăția.

Numai în acest fel ne iartă, pentru că Fiul Său – Isus Hristos – a suferit și a murit pe crucea de la Golgota pentru a ne ispăși păcatele. Este această iertare oferită de Dumnezeu prilejul bucuriei noastre? El cheamă stelele pe nume. Una nu lipsește. El ne cheamă pe nume. Să nu-L respingem.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul“ (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pier­dut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?“ (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂSĂTURI DE CARACTER CARE TREBUIE CORECTATE | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi (Elisei) s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.” (1 Împărați 19:21)

Pentru a face lucrurile bine și corect, trebuie să te înconjuri de oamenii potriviți. De aceea, liderii buni sunt în permanență în căutare de oameni buni. Iar cei care ți se alătură nu sunt neapărat interesați de ceea ce îți dorești tu, cât de ceea ce ești. În cele mai multe cazuri, atragi oameni care posedă multe dintre calitățile pe care le ai și tu. Elisei nu numai că era ca Ilie, dar își dorea o măsură dublă din Duhul care era peste Ilie. Tu vei atrage tipul de persoană care ești și tu. Este posibil să mergi și să recrutezi oameni diferiți de tine, dar este esențial să recunoști că cei care sunt diferiți de tine s-ar putea să nu fie atrași în mod natural de tine. Mai mult, dacă nu ești pe deplin mulțumit de genul de oameni pe care îi atragi, probabil că este timpul să te îmbunătățești tu, înainte să le ceri lor asta! Trebuie să fii conștient de aceste cinci trăsături de caracter negative și, atunci când le vezi în tine, să le tratezi: 1) Mândria. Nimeni nu vrea să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți. 2) Nesiguranța. Dacă nu te simți confortabil cu ceea ce ești, și ceilalți se vor simți la fel. 3) Labilitatea. Dacă oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, nu se mai așteaptă la nimic. 4) Perfecționismul. Oamenii respectă dorința de excelență, dar nu agreează așteptările nerealiste. 5) Cinismul. Oamenii nu vor ca viața lor să fie umbrită de cineva care vede un nor negru în jurul fiecărei raze aurii. Aceste cinci probleme sunt atât de dăunătoare încât, dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care sunt dispuși să ți le scoată în evidență și să te ajute să le elimini, ca să devii un slujitor sau un șef mai eficient.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →