29 Decembrie 2022
Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.
Romani 8.1
Se confundă existența firii păcătoase în noi cu imputarea păcatului, a vinei înaintea lui Dumnezeu. Cum aș putea să mă tem de pedeapsă, dacă Hristos mi-a purtat păcatele? Judecătorul înaintea Căruia voi apărea este Mântuitorul care mi-a înlăturat păcatele. Vorbesc de păcatele celor credincioși. Iar dacă se spune că nu putem fi siguri de mântuire, răspundem că cel credincios trebuie să fie sigur de ea, deoarece Hristos a venit să aducă „cunoștința mântuirii, prin iertarea păcatelor” (Luca 1.77).
Când mă gândesc la judecată și la El ca Judecător, îmi spun: „Eu sunt una cu El în toate lucrurile, El este al meu. Tot ceea ce Îl privește pe Hristos mă privește și pe mine”. Bucuria noastră constă nu numai în cunoașterea mântuirii personale, deoarece mântuirea personală nu este apogeul bucuriei noastre, ci doar începutul vieții noastre de credință.
Putem vedea lucrul acesta în cazul unui creștin aflat pe patul morții: dacă Hristos Însuși i-a fost bucuria, el va fi plin de bucurie în clipa plecării, dar, dacă sufletul lui a fost ocupat mai mult cu lucrarea lui Hristos care i-a adus mântuirea, el va avea pace, știind că este mântuit. Astfel, dacă Persoana lui Hristos a fost Obiectul afecțiunilor lui și dacă a fost preocupat cu Domnul Isus Însuși, atunci el are un izvor constant și de bucurie lăuntrică și de pace temeinică. Căci atunci când Hristos este Obiectul personal al sufletului, creștinul are o bucurie pe care nici faptul cunoașterii mântuirii sale, oricât de binecuvântat ar fi, nu o poate da în aceeași măsură.
J. N. Darby
El era disprețuit și noi nu L-am băgat în seamă.
Isaia 53.3
Ce valoare are Isus Hristos în viața mea?
Ce loc ocupă Isus Hristos în viața noastră? Sau am dat altcuiva locul Lui?
Cunoaștem cu toții expresia: „Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești!”. Aceste cuvinte ne spun că alegerea prietenilor lasă amprente asupra caracterului nostru. Aș dori să formulez această expresie altfel: „Spune-mi cum Îl tratezi pe Isus Hristos, ca să-ți spun cine ești!”. Locul sau importanța pe care I-o acordăm Lui arată cine este El pentru noi și cât de mult înseamnă El pentru noi.
Mulți dintre oamenii care L-au întâlnit personal pe Domnul Isus când El era pe pământ au fost copleșiți de măreția Persoanei Sale. Iată câteva cuvinte rostite de ucenicii Săi! Toma a spus: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20.28). Petru a exclamat: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16). Ioan Botezătorul a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1.36). Pavel L-a numit: „Hristos Isus, Domnul meu” (Filipeni 3.8), „Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit” (Galateni 2.20). Toți ucenicii au exclamat într-un glas: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 14.33).
Ce loc ocupă Isus Hristos în viața mea? Sau am dat altcuiva locul care I se cuvine Lui?
„Tu ai iubit dreptatea și ai urât răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe însoțitorii Tăi” (Psalmul 45.7).
Citirea Bibliei: Maleahi 2.1-17 · Marcu 15.40-47
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
IERTAREA, MILA ȘI HARUL LUI DUMNEZEU (1) – Fundația S.E.E.R. România
„Dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” (1 Ioan 4:18)
Dumnezeu te iubește prea mult ca să te lase în vreo urmă de îndoială cu privire la dragostea Sa. Biblia ne spune că „dragostea desăvârşită izgoneşte frica.” Dacă Dumnezeu ne-ar iubi cu o dragoste imperfectă, am avea motive de îngrijorare.
Dragostea omenească este imperfectă; ea ține evidența păcatelor și nelegiuirilor noastre – și-o consultă adesea. Dumnezeu nu are o astfel de listă! Dragostea Sa izgonește frica noastră, pentru că îndepărtează vina noastră. Apostolul Ioan adaugă: „ori în ce ne osândește inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră…” (1 Ioan 3:20). Când simți că nu ești iertat, pune-ți la îndoială sentimentele, dar nu-L pune la îndoială pe Dumnezeu! Întoarce-te la Cuvântul Său, care devansează autocritica și îndoiala. Nimic nu întărește mai mult încrederea decât o înțelegere clară a harului lui Dumnezeu, și nimic nu întărește mai mult teama decât necunoașterea harului. Adevărul este că dacă nu ai acceptat harul lui Dumnezeu, ești condamnat să trăiești în teamă. Nicio pastilă, nicio discuție motivatoare, niciun psihiatru și nicio posesiune materială nu-ți poate liniști inima. Astfel de lucruri îți pot reduce la tăcere teama, dar nu o pot eradica. Numai harul lui Dumnezeu o poate face!
Ai primit iertarea lui Hristos? Dacă nu, pleacă-te pe genunchi și roagă-te s-o primești chiar acum! Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9). Locul mărturisirii păcatelor este și locul curățării și al restaurării încrederii în Dumnezeu. Rugăciunea ta poate fi la fel de simplă ca aceasta: „Doamne, recunosc că m-am abătut de la calea Ta și de la Tine. Te rog, iartă-mă! Îmi pun viața în mâna Ta și încrederea în harul Tău. În Numele Domnului Isus mă rog, Amin.” Acum, dacă ai primit iertarea, mila și harul lui Dumnezeu – trăiește pe baza lor!
de Jean Koechlin
2 Corinteni 12:1-10
Un om în Hristos (v. 2) este acela pentru care carnea şi–a pierdut drepturile (Romani 8.1,2); „este o creaţie nouă” (cap. 5.17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos Însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s–a aflat acolo realmente, răpit într–un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară! Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a–l păzi să nu se îngâmfe, i–a fost dat un „ţepuş în carne” (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să–i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10.1,10; Galateni 4.14). „Doamne, debarasează–mă de asta ~ Îl imploră apostolul ~ slujba mea va avea de suferit”
„Harul Meu îţi este de ajuns” (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într–adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin infirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9,10; cap. 4.7).
Mana Zilnica 