28 Decembrie 2022
Domnul îl disciplinează pe acela pe care-l iubește și biciuiește pe orice fiu pe care-l primește. Răbdați disciplinarea, Dumnezeu Se poartă cu voi ca față de niște fii; deoarece, care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl?
Eu îi voi fi tată și el Îmi va fi fiu. Dacă va face nelegiuire, îl voi mustra cu nuiaua omenească și cu loviturile fiilor oamenilor.
Evrei 12.6,7; 2 Samuel 7.14
Acesta este felul în care Tatăl ceresc lucrează cu noi, în calitate de copii ai Săi: El „biciuiește pe orice fiu pe care-l primește”. El Își exercită cârmuirea Sa morală față de noi, în sensul că vom secera ceea ce semănăm (Galateni 6.7,8). Dacă nu ascultăm de El, vom suferi, iar prin aceasta învățăm că neascultarea atrage amărăciune. Dacă suntem ascultători, vom secera roadele binecuvântate ale ascultării și vom experimenta că acesta este lucrul cel mai bun. Însă, de asemenea, experimentăm și faptul că Tatăl nostru nu lucrează cu noi doar în guvernare, când suntem neascultători, ci, de asemenea, El lucrează în har, în îndurare și în răbdare, în special atunci când ne pocăim. El ne arată dragoste la timpul potrivit și ne pedepsește la timpul potrivit.
Din felul în care Tatăl nostru ceresc Se comportă față de noi, ca și copii ai Săi, învățăm cum să ne comportăm și noi cu copiii noștri. Trebuie să-i disciplinăm pentru neascultare și trebuie să dovedim că ei sunt fiii noștri tocmai prin faptul că îi disciplinăm: „Dar, dacă sunteți fără disciplinare, de care toți au avut parte, atunci sunteți nelegitimi, și nu fii” (Evrei 12.8). Trebuie să lucrăm cu copiii noștri prin mijloace de cârmuire și prin mijloace de har și de îndurare. Astfel ei vor învăța ceea ce înseamnă binecuvântarea ascultării și ce înseamnă suferința și durerea pe care le atrag neascultarea.
R. K. Campbell
Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, vei fi mântuit … după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine”.
Romani 10.9,11
Podul peste Tay
Pe 28 decembrie 1879, pe Coasta de Est a Scoției se iscase o furtună violentă. Podul feroviar lung de peste 3 kilometri peste râul Tay era o capodoperă tehnică. Cei care treceau peste el își spuneau: cu siguranță va rezista pericolelor…
La ora 19 s-a apropiat de pod un tren… Un martor ocular a văzut deodată o rază lungă de foc ca o cometă care a dispărut în valuri; după aceea s-a lăsat întunericul gros. Mijlocul podului împreună cu trenul și cu cei 75 de pasageri s-au prăbușit în apă. Au fost multe dezbateri de-a lungul anilor cu privire la cauza căderii podului Tay și cine a fost de fapt principalul responsabil. Consiliul de anchetă a ajuns la concluzia că multe greșeli de proiectare, de construcție, de mentenanță, de alegere a materialelor, precum și viteza excesivă au fost împreună cauzele accidentului.
Care este situația podului nostru? Rezistă el la toate furtunile vieții, ca să ajungem cu bine la ținta cerească? Atunci când vine vorba de mântuirea veșnică, nu ne putem baza pe niciun lucru pământesc. Doar jertfa Domnului Isus este Calea către Dumnezeu. El este podul sigur!
„Păzește-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred!” (Psalmul 16.1).
„M-am încrezut în Domnul: nu mă voi clătina” (Psalmul 26.1).
Citirea Bibliei: Maleahi 1.1-14 · Marcu 15.29-39
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA LEPROȘI! – Fundația S.E.E.R. România
„Pe când se duceau, au fost curăţiţi.” (Luca 17:14)
Luca povestește o împrejurare când „Zece leproşi… şi-au ridicat glasul, şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!”… Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare… Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?… Apoi i-a zis: „…credinţa ta te-a mântuit.” (Luca 17:12-19).
Această povestire ne oferă cel puțin trei lecții:
1) Uneori răspunsul vine rapid; alteori el se lasă așteptat și vine pas cu pas. Am citit: „Pe când se duceau, au fost curăţaţi”. N-ai de unde să știi care dintre pași îți va aduce răspunsul, așa că trebuie să-ți continui umblarea prin credință. Legea mozaică prevedea că înainte ca un lepros să poată fi reprimit în societate, preotul trebuia să-l declare „curat”. Să ne gândim puțin: Domnul Isus a văzut schimbarea în acești oameni înainte să aibă loc; asta deoarece El are puterea să facă lucrurile să se întâmple!
2) Nu te da bătut când ceilalți te resping! Ca proscriși ai societății, acești leproși se așteptau ca Domnul Isus să-i trateze și El ca atare. Dar atunci când te apropii de Dumnezeu, El Se va apropia de tine (vezi Iacov 4:8)! Te lupți cumva cu o problemă care i-a făcut pe ceilalți să te ocolească sau să te dea la o parte? Domnul Isus nu va face niciodată așa ceva! El a spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” (Ioan 6:37).
3) Nu uita niciodată să-I mulțumești lui Dumnezeu și să-L lauzi. Numai unul din cei zece leproși au trecut testul mulțumirii. Tu, l-ai fi trecut?! Când îți vei da seama cât de mult înseamnă mulțumirea ta pentru Domnul, nu vei mai lăsa să treacă nicio zi fără să-L lauzi și să I te închini!
de Jean Koechlin
2 Corinteni 11:16-33
Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într–adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.
Versetele 23–28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4.17 „necazul (său) uşor de o clipă”! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte „cele de afară” (v. 28)? „O greutate eternă de glorie” era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi ~ şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol? Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va „apăsa” niciodată prea mult: „preocuparea (sau grija) pentru toate Adunările” (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!
Mana Zilnica 