Mana Zilnica

27 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea; și aceasta este victoria care a învins lumea: credința noastră.

1 Ioan 5.4

De ce vedem așa de puține rezultate în fiecare domeniu al lucrării creștine? De ce sunt atât de puține convertiri veritabile? De ce sunt evangheliștii noștri atât de frecvent dezamăgiți din cauza lipsei de roade? Cum putem răspunde la toate aceste întrebări? Care este cauza? Oare va îndrăzni cineva să spună că este alta decât necredința?

 

Fără îndoială, diviziunile noastre au aceeași cauză; starea noastră lumească, faptul că suntem carnali, că ne permitem tot felul de ușurătăți și că suntem comozi, toate acestea vin din aceeași sursă. Dar care este remediul pentru toate aceste rele? Cum pot fi inimile noastre atrase spre o dragoste reală pentru toți frații noștri? Prin credință – prin acest principiu prețios „care lucrează prin dragoste”! Astfel, apostolul binecuvântat le spune preaiubiților credincioși din Tesalonic, de curând întorși la Dumnezeu: „Credința voastră crește peste măsură”. Și care a fost urmarea? „Și dragostea fiecăruia dintre voi toți, unii față de alții, prisosește” (2 Tesaloniceni 1.3). Așa trebuie să stea lucrurile. Credința ne pune în legătură directă cu izvorul etern al dragostei, aflat în Dumnezeu Însuși; iar consecința este că inimile ne sunt atrase în dragoste spre toți aceia care Îi aparțin Lui – toți aceia în care putem vedea, chiar și în cel mai slab mod, chipul Lui binecuvântat. Nu este posibil să ne apropiem de Domnul și totodată să nu-i iubim pe toți aceia care, în orice loc, cheamă Numele Lui dintr-o inimă curată. Cu cât suntem mai aproape de Hristos, cu atât mai mult trebuie să fim uniți, în dragoste frățească reală, de fiecare mădular al Trupului Său.

 

Omul cel nou umblă în puterea credinței, trăiește deasupra lumii, deasupra motivațiilor ei, a principiilor ei, a obiceiurilor ei și a modei ei. Deși se află în lume, el nu este din ea. El se deplasează împotriva curentului ei. El își trage toate izvoarele din cer. Viața lui, nădejdea lui și tot ce are el se află acolo; și dorește cu multă râvnă să fie el însuși acolo, atunci când lucrarea lui pe pământ se va sfârși.

C. H. Mackintosh

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

El … va călca în picioare nelegiuirile noastre; și vei arunca în adâncimile mării toate păcatele lor.

Mica 7.19

Totul de la început!

 

Când se filmează o scenă pentru un film, nu merge totul ca pe roate. Fie actorii se bâlbâie, fie cameramanul nu este atent, fie vântul răstoarnă un coș de gunoi, fie multe altele. Regizorul strigă atunci: „Totul de la început!”. Scena este jucată din nou. Dacă acest lucru nu ar fi posibil, nu ar exista un film cu adevărat reușit.

 

Poate ne dorim și în viața noastră să spunem: „Totul de la început!”. Dar ceea ce s-a întâmplat nu mai poate fi anulat.

 

Acum avem doar două opțiuni în ceea ce privește eșecul nostru:

 

Să negăm păcatele noastre și să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Astfel, îi punem o „botniță” conștiinței noastre și, dacă i se aude cumva vocea, atunci ne implicăm mai mult în muncă și în plăceri, pentru a nu mai auzi acuzațiile ei stânjenitoare. Dar Dumnezeu ne aduce înaintea ochilor trecutul și ne va trage la răspundere pentru toate păcatele.

Să căutăm iertarea. Dumnezeu ne iartă totul și ne curăță conștiința atunci când ne recunoaștem eșecurile. Dacă ne pocăim, Dumnezeu aruncă păcatele noastre înapoia Lui și nu ne va mai acuza niciodată.

Citirea Bibliei: Zaharia 14.6-21 · Marcu 15.16-28

 

<

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE LĂSA CONDUS DE SENTIMENTE! – Fundația S.E.E.R. România

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice…” (Proverbele 4:23)

În viața noastră de zi cu zi, noi putem umbla fie călăuziți de principiile neschimbătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu, fie de propriile noastre sentimente, aflate într-o continuă schimbare.

Când trăiești după Cuvântul lui Dumnezeu, ai stabilitate.

Când trăiești după sentimente, este ca și cum ai fi într-un carusel – ești când sus, când jos…

Dumnezeu dorește să te aducă la maturitate emoțională, însă tu trebuie să vrei să cooperezi cu El. Lucrul acesta necesită un act zilnic al voinței tale: să alegi să faci lucrurile după voia Sa, nu după voia ta. Și odată ce lucrul acesta devine un obicei, vei descoperi că viața este mai plăcută. Acum, nu pe toți oamenii care bat la ușa noastră îi poftim înăuntru și nu-i lăsăm pe toți să se simtă ca acasă, așadar – de ce am lăsa ca orice emoție de suprafață să ne dicteze direcția unei zile sau să ne decidă reacțiile? Biblia ne spune să ne păzim „inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii” (Proverbele 4:23). Gândirea este cea care produce sentimentele, nu invers! De aceea apostolul Pavel ne spune că „orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5) Cu alte cuvinte, dacă un gând nu este în acord cu Cuvântul lui Dumnezeu, nu-i da glas, nici „drept de vot”! Noi „umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7)!

Poate ești surprins, însă în calitate de creștin, nu vei simți întotdeauna prezența lui Dumnezeu. După ce a înviat, Domnul Isus S-a arătat celor doi ucenici pe drumul spre Emaus… și cu toate acestea ei nu L-au recunoscut. De ce? Pentru că erau prea ocupați cu sentimentele lor! Cum i-a scos El din emoțiile lor negative? „Le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.” (Luca 24:27).

Așadar, tu trebuie să te lași condus numai de Cuvântul lui Dumnezeu!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 11:1-15

Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa”. Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.

 

Corintenii riscau să fie gata să–şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită” (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i–au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt” şi i–au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. În schimb, o evanghelie care–l înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.

 

Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a–i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit–o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8. Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.