26 Decembrie 2022
După cum ați învățat de la Epafra, preaiubitul împreună-rob cu noi, care este un slujitor credincios al lui Hristos pentru voi, care ne-a și arătat dragostea voastră în Duhul … Epafra, care este dintre voi, rob al lui Hristos Isus, luptându-se întotdeauna pentru voi în rugăciuni, ca să fiți desăvârșiți și împliniți în toată voia lui Dumnezeu. Pentru că mărturisesc despre el că se ostenește mult pentru voi și pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole.
Coloseni 1.7,8; 4.12,13
Numele acestui slujitor al Domnului apare doar de trei ori în Noul Testament. Pavel îl recomandă pe Epafra de două ori în Epistola sa către Coloseni, scrisă atunci când era întemnițat la Roma. Scriindu-i lui Filimon, cam în aceeași perioadă, el adaugă salutări de la Epafra, pe care îl numește: „împreună-întemnițat cu mine în Hristos Isus”.
Pavel nu fusese niciodată la Colose, însă auzise despre acea adunare de la Epafra, care vestise evanghelia în acel loc. El îi adusese lui Pavel vești bune cu privire la credința colosenilor în Hristos și cu privire la dragostea lor pentru toți sfinții. Adusese de asemenea vești despre pericolele care-i pândeau pe acei credincioși, fiindcă vrăjmașul încerca să introducă învățături false acolo. Mai presus de toate, Epafra se ruga fierbinte pentru sfinții din Colose, ca și pentru cei din vecinătatea lor – din Laodiceea și din Ierapole.
Apostolul Pavel era apăsat de grija pentru toate adunările. Felul cum se ruga pentru ele strălucește în epistolele sale. Mulți dintre noi nu suntem capabili sau nu suntem chemați să facem ceea ce făcea el. Epafra însă este un exemplu practic pentru noi. El se ruga fierbinte pentru cei din adunarea sa și pentru cei din cele două adunări apropiate. Să facem și noi la fel! Dacă ne-am ruga fiecare pentru toți cei din adunarea noastră și pentru câte un frate lucrător, fiind preocupați cu nevoile spirituale și materiale ale fraților și surorilor noastre, ce binecuvântare minunată ar turna Dumnezeu, ca răspuns la astfel de rugăciuni!
E. P. Vedder, Jr.
Nimeni nu mă mai cunoaște, … nimănui nu-i pasă de sufletul meu.
Psalmul 142.4
Nu mai suport frigul… și nimeni nu oprește
Un tânăr șofer din America a fost găsit mort lângă mașina lui. El ajunsese într-o situație critică și toți au trecut nepăsători pe lângă el. Poliția a găsit în mașină un bilețel pe care scria: „Nu mai suport frigul… și nimeni nu oprește”.
Mulți oameni sunt într-o situație asemănătoare. Desigur, adesea egoismul cuiva sau comportamentul său arțăgos sunt cauza pentru care cineva este părăsit și ajunge să cadă în deznădejde. Totuși, ce este de făcut? Există rezolvare?
Psalmistul David a fost într-o astfel de stare disperată când a scris cuvintele citate astăzi. Chiar dacă ar mai fi fost în jurul lui câțiva bărbați loiali, aceștia tot nu i-ar fi putut alunga sentimentul de părăsire. Dar David a găsit rezolvarea: „Doamne, către Tine am strigat și am zis: Tu ești adăpostul meu”. – Domnul privea la David! Aceste cuvinte ale lui sunt atât de actuale astăzi. Atâția creștini pot da mărturie de câte ori au strigat și cum de fiecare dată, într-un mod cu totul neașteptat, Domnul i-a adăpostit.
Te simți părăsit? Aceste rânduri sunt un semn de la Dumnezeu că El Se gândește la tine. Cum vor merge lucrurile mai departe? Începe să citești Biblia, ca să afli ce intenționează El cu tine! Vorbește cu El în rugăciune! Dacă există piedici, El vrea să le înlăture, iertându-te, dacă și tu dorești acest lucru.
Citirea Bibliei: Zaharia 13.1-14.5 · Marcu 15.1-15
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SĂRBĂTOREȘTE NAȘTEREA DOMNULUI! (2) – Fundația S.E.E.R. România
„Ziua aceasta este închinată Domnului…” (Neemia 8:9)
Cuvântul holiday (tradus „sărbătoare”) vine dintr-un cuvânt din engleza veche care înseamnă „zi sfântă”. Deci, când Neemia a anunțat: „Ziua aceasta este închinată Domnului”, el a declarat o sărbătoare, o zi în care „au mâncat şi au băut… înaintea Domnului cu mare bucurie.” (vezi 1 Cronici 29:22) Astăzi, răsfățul exagerat și cumpărăturile excesive au devenit sinonimele Crăciunului, făcându-i pe mulți creștini să ezite să mai sărbătorească.
Pastorul Jack Hayford afirma: „Deseori lucrul acesta vine de la cei care au intrat de curând în părtășia noastră și care au experimentat poate pentru prima oară minunea și plinătatea bucuriei și sărbătorii adevărate de Crăciun. Dar sărbătoarea Nașterii Domnului este mai mult decât o sărbătoare „fericită” – este una închinată Celui Întrupat. Colindele, închinarea, dragostea, bucuria și dărnicia au un potențial plin de putere. Factorul decisiv este prezența Duhului Sfânt. Când El este prezent, accesoriile Crăciunului pot aduce bucurie, tărie, vindecare și restaurare. Când El este absent, colindele sună în gol. Urările, dorințele și zâmbetele stau la suprafață, asemenea sclipiciului lipit pe felicitări. Luminile și decorațiunile pot face ca inima să se simtă pustie mai mult ca niciodată. Dar acolo unde este Duhul Sfânt, există putere pentru a zdrobi obiceiuri, pentru a transforma inimi împietrite, pentru a alunga resentimente și pentru a ridica vieți din întuneric.
La acest Crăciun, lasă prezența Duhului Sfânt să coboare peste tine și apoi fă pași înspre cea mai bună ocazie de a te bucura din plin de sărbătoare. Apropie-te de cei din jurul tău: încurajează, binecuvântează, dăruiește, întinde o mână, mergi în vizită, împărtășește și ridică inimi peste tot pe unde o poți face.
Până la Anul Nou vei constata că sărbătoarea Nașterii Domnului din acest an a fost minunată și plină de putere!” Vă doresc tuturor să puteți spune „Amin!” după aceste cuvinte…
de Jean Koechlin
2 Corinteni 10:1-18
Pavel nu se putuse hotărî să vină la corinteni „cu nuiaua”, ca să pedepsească el însuşi răul (cap. 10.2; 1 Corinteni 4.21). Preferase să le scrie şi să aştepte efectul scrisorii. Unii însă profitaseră de această răbdare a apostolului şi de absenţa lui, pentru a–i deprecia slujba. Smerenia, blândeţea şi bunătatea creştină a lui Pavel erau pretexte pentru a–l dispreţui (v. 1). Pentru că omul natural nu admiră decât ceea ce izbeşte privirea şi judecă „după înfăţişare” (v. 7)! Ori armele unui ostaş al lui Isus Hristos nu sunt fireşti (carnale). Efeseni 6.10 le enumeră. Să ne amintim cum Ghedeon, Samson, Ionatan, David, Ezechia pentru a nu-i cita decât pe aceştia, au câştigat cele mai mari victorii. Şi atunci nu vom mai fi încântaţi de calităţi omeneşti, cum ar fi elocvenţa sau farmecul personal. Să urmăm Cuvântul şi niciodată pe acela care–l prezintă, oricât de dotat ar fi el, chiar dacă Domnul ne–a făcut bine prin intermediul lui!
Oamenii se compară cu ei înşişi şi se mândresc, arătând prin aceasta că nu sunt pricepuţi (v. 12). Noi, credincioşii, avem pentru umblare şi pentru slujire un singur model perfect: Isus! Contemplându–L, vom fi păziţi mereu în umilinţă!
Mana Zilnica 