Mana Zilnica

Mana Zilnica

24 Decembrie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Vorbește fiilor lui Israel și spune-le: „Fie bărbat, fie femeie, când va face o promisiune specială de nazireu … În toate zilele despărțirii lui este sfânt pentru Domnul”.

Numeri 6.2,8


A existat doar un Nazireu adevărat și perfect în această lume – doar Unul care a manifestat, de la început până la sfârșit, o separare completă față de orice bucurie pământească. Din momentul în care a intrat în lucrarea Sa publică, inima Sa a fost cu totul despărțită de această lume și fixată în mod deplin asupra lui Dumnezeu și asupra lucrării Sale, cu un devotament pe care nimic nu-l putea clătina. Niciunei cerințe pământești sau naturale nu i-a fost îngăduit, nici măcar pentru un singur moment, să se interpună între inima Sa și lucrarea pe care venise să o facă. „Nu știați că trebuie să fiu în cele ale Tatălui Meu?” (Luca 2.49). Și din nou: „Ce am Eu a face cu tine?” (Ioan 2.4). De acest fel au fost cuvintele prin care adevăratul Nazireu a corectat cerințele naturale. El avea doar un singur lucru de împlinit, iar pentru acesta S-a separat în mod perfect pe Sine Însuși. Ochiul Lui a fost simplu, iar inima Lui a fost întreagă pentru Dumnezeu.

 

Acest lucru s-a văzut în umblarea Sa, de la început până la sfârșit. El le-a putut spune ucenicilor Săi: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoașteți”; iar când ei, neînțelegând semnificația cuvintelor Sale, s-au întrebat: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?”, El a răspuns: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să sfârșesc lucrarea Lui” (Ioan 4.32-34). În același fel, la sfârșitul drumului Său de pe pământ, când a luat în mâna Sa paharul pascal, Îl auzim exprimând cuvinte ca acestea: „Luați paharul acesta și împărțiți-l între voi; pentru că vă spun că nicidecum nu voi bea din rodul viței până când nu va veni Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 22.17,18). În toate acestea vedem cum S-a comportat acest Nazireu perfect în orice împrejurare. El nu putea avea nicio bucurie pe pământ, nicio bucurie în națiunea lui Israel. Va veni timpul când El, ca Mesia, Își va găsi bucuria în poporul Său și în acest pământ, care va fi reînnoit; dar până la acel moment binecuvântat, El este separat ca adevărat Nazireu, iar cei ai Săi sunt uniți cu El.

 

C. H. Mackintosh

 


 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine crede în Fiul are viața veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.

Ioan 3.36


De la iesle pân’ la cruce (2)

 

Dar „Dumnezeu n-a trimis pe Fiul Său în lume să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3.17) – aceasta este a doua parte a mesajului. Dumnezeu nu este doar sfânt și drept, ci El este și dragoste. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

 

Pentru a înțelege această dragoste, trebuie să ne îndreptăm de la Betleem și de la iesle către Ierusalim și către cruce. Acolo, după 33 de ani de la iesle, Omul Isus Hristos a fost răstignit pe cruce din ură și din invidie. Isus Hristos, care nu a făcut niciodată în viața Lui niciun păcat, a mers de bunăvoie pentru păcatele altora și în locul acestora la judecata lui Dumnezeu. „Pedeapsa care ne dă pacea era peste El” (Isaia 53.5). Astfel, pe această temelie, Dumnezeu ne dă iertarea păcatelor și scăpăm de pedeapsa meritată. „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nedreptate” (1 Ioan 1.9). Dumnezeu ne cunoaște păcatele, dar așteaptă ca noi să acceptăm sentința Lui asupra vieții noastre și să venim în rugăciune cu fiecare păcat de care ne aducem aminte și să-l mărturisim înaintea Lui.

 

„Cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Citirea Bibliei: Zaharia 11.1-17 · Marcu 14.43-54

 


CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CEL MAI MARE DAR – Fundația S.E.E.R. România

„Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul…” (Luca 2:10)


Pentru mulți oameni, Nașterea lui Isus Hristos este o sărbătoare îngrozitoare și nu una plină de bucurie. Autorul Jon Walker scria următoarele: „Mă aflu într-un restaurant fast-food și asist la modul în care o fetiță sărbătorește anticipat Crăciunul împreună cu mama ei. Cadourile sunt răsfirate pe masă și ea tocmai a spus: „Îmi este dor de tine, mami!” „Și mie mi-e dor de tine, puiule!” îi răspunde mama. Dincolo de separeu, o femeie privește din când în când, cu mare atenție. Cu ochiul meu de jurnalist, pun lucrurile cap la cap. Femeia care privește este un asistent social care supraveghează o întâlnire aranjată pentru o mamă și fiica sa ca să sărbătorească împreună Crăciunul. După câteva minute apar părinții adoptivi și iau fetița cu ei acasă. Mama pleacă singură.

Există o parte întunecată a Crăciunului de care rareori ne dăm seama. Noi creăm această fantezie care rareori se potrivește cu realitatea, chiar și în cele mai bune familii. Multe amintiri legate de Crăciun sunt pline de tensiune, și nu de bucurie; sărbătorile sunt doar o altă scuză ca mama să se îmbete sau ca tata să fie cu noua lui familie. O altă aducere aminte poate să fie că persoana dragă nouă este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată. Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia este la fel de obișnuită precum „O, ce veste minunată”, și de Crăciun suferă mai mulți oameni decât ne putem imagina. Pentru cei ce au obosit din cauza speranței „deșarte” a Crăciunului, vestea bună este că „Dumnezeu este cu noi”! Domnul Isus a coborât pe pământ să aducă „o veste bună… pentru tot norodul”. Indiferent de situația în care te afli, Nașterea Domnului este cel mai frumos cadou pentru omenire.

Iată de ce:

1) Este cel mai costisitor dar pe care-l vei primi vreodată! De ce? Pentru că pe Domnul Isus L-a costat viața!

2) Este singurul dar care dăinuie pe vecie;

3) Este darul de care te poți bucura pentru tot restul vieții.”


 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Corinteni 8:9-24


Dar ce era dragostea macedonenilor faţă de exemplul suprem al „Domnului nostru Isus Hristos”? Ei nuşi aleseseră singuri sărăcia lor lucie (v. 2). El însă, Moştenitorul tuturor lucrurilor (Evrei 1.2), cu condescendenţă S-a dezbrăcat de toate gloriile Lui cereşti şi S-a născut întrun staul pentru a fi pe pământ „Cel sărac”, Cel care navea niciun loc unde săŞi plece capul (v. 9; Psalmul 40.17; 41.1; Luca 9.58). Pentru ce? Ca să ne îmbogăţească prin aceleaşi glorii şi să ne facă moştenitori împreună cu El. Ce minunată taină a harului!

 

Corintenii nu şi-au dus până la capăt intenţia fericită de a ajuta adunările şi, de aceea, apostolul lea scris că a voi era bine, dar cu mult mai bine era să şi facă. Adesea intenţiile noastre cele mai bune ~ rămân doar intenţii: această Biblie de oferit, acest bolnav de vizitat, acest mic serviciu care s-a ivit ~ Dumnezeu a pregătit pentru noi fapte bune (Efeseni 2.10), dar noi avem nevoie de El atât pentru a voi, cât şi pentru a face (v. 11,12). El este Cel care le produce în noi şi pe una şi pe alta, după buna Sa plăcere (Filipeni 2.13), însă decalajul dintre mişcarea inimii şi cea a mâinii vine din neglijenţa noastră.

 

Pavel avea grijă să se păzească nu numai de orice înşelăciune, ci şi de orice aparenţă de rău înaintea oamenilor.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: