9 Februarie 2022
Preoții care purtau chivotul legământului Domnului au stat neclintiți pe loc uscat, în mijlocul Iordanului. Și tot Israelul a trecut pe uscat, până când toată națiunea a terminat de trecut Iordanul.
Iosua 3.17
Traversarea Iordanului (2)
Toți cei din poporul lui Dumnezeu, mari și mici, au trecut Iordanul în virtutea puterii chivotului. Acesta este simbolul unei minunate realități pentru noi, fiindcă noi intrăm în locurile cerești nu prin puterea noastră, nici prin măsura noastră de credință, ci prin puterea Tatălui, prin Fiul Său. Fiecare credincios este deopotrivă binecuvântat în El cu privilegii cerești. Canaanul este partea tuturor celor „în Hristos”, iar aceasta doar pe baza a ceea ce El a făcut și a ceea ce El este. Aceste lucruri nu sunt prea minunate sau prea mărețe pentru a fi adevărate, ci sunt lucruri valabile chiar și pentru cel mai mic și mai slab dintre credincioși – ele sunt moștenirea comună a tuturor sfinților.
Nemaipomenita mărime a puterii lui Dumnezeu față de noi este aceeași cu care El a lucrat față de Hristos, atunci când L-a înviat dintre cei morți și L-a așezat la dreapta Sa în locurile cerești. Măsura acestei puteri este divină. Dacă vom încerca să pătrundem complet această lucrare prin credința, prin simțămintele sau prin inteligența noastră, nu vom reuși niciodată. Mărimea ei depășește complet capacitatea noastră de a o înțelege pe deplin.
Ochii noștri spirituali trebuie să fie ațintiți asupra Chivotului binecuvântat al Tatălui – asupra Domnului Isus înviat. Duhul este Cel care trezește conștiința omului și îl face să-și simtă păcatele și faptul că se află sub mânia divină. Sufletul învață astfel ce înseamnă eliberarea de jugul legii și de robia cărnii. Însă, în ce privește lucrurile cerești, noua creație, viața împreună cu El, ca înviat, și binecuvântările cerești în El, acestea sunt învățate doar privind la Cel care este înviat dintre cei morți și înălțat în cer.
H. F. Witherby
Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.
Al căror nume nu a fost scris … în cartea vieții Mielului înjunghiat.
Luca 10.20; Apocalipsa 13.8
Un șlagăr neîntemeiat: Chiar toți?
Petrecerea era în plină desfășurare și toți erau bine dispuși. Muzica era dată la maxim și, când exuberanța a atins punctul culminant, toți cântau: „Noi vom ajunge cu toții, cu toții, cu toții în cer”. Patrick cânta încă versurile când a urcat clătinându-se în mașina prietenului său. Apoi s-a întâmplat ceea ce nu era tocmai imprevizibil: au intrat cu autoturismul cu viteză mare într-un pom. Patrick a mai auzit doar o bubuitură cutremurătoare. Când s-a trezit, el se afla deja la spital. Era singurul supraviețuitor. Gândurile lui Patrick zburau în toate direcțiile. Își aducea mereu aminte de șlagărul pe care îl cântaseră: „Noi vom ajunge cu toții, cu toții, cu toții în cer”. – Într-adevăr, toți? Pentru prima dată în viața lui, Patrick a început să cugete la starea sa. Putea el, așa cum era, să ajungă în cer? Confruntarea cu moartea l-a făcut pe tânăr să se gândească la ceea ce vine după această viață.
Dumnezeu este Acela care hotărăște asupra cerului și asupra pământului. Dar i-a lăsat omului libertatea de a decide dacă odată va fi în cer. Acum, pe pământ, noi suntem răspunzători să luăm decizia unde ne vom petrece veșnicia.
Biblia ne arată calea spre cer. Citind-o, aflăm că Isus Hristos este singura Cale spre cer!
Citirea Bibliei: Neemia 5.6-19 · Proverbe 12.20-28
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUNE ÎN PRACTICĂ CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU! – Fundația S.E.E.R. România
„Cine își va adânci privirile în legea desăvârșită și… va stărui în ea… ca un împlinitor cu fapta va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:25)
Pastorul și autorul american David Jeremiah povestea despre un cunoscut profesor universitar care și-a petrecut o vară studiind la Ierusalim. În clădirea de apartamente în care stătea, locuia și un evreu ortodox, cu care a studiat ebraica pe parcursul verii. Într-o zi, profesorul s-a așezat și l-a ascultat pe prietenul său evreu recitând întreaga carte a Psalmilor în ebraică, fără să lipsească nici măcar o slovă sau o literă. E chiar impresionant, nu-i așa? Însă Dumnezeu nu te binecuvântează doar pentru că citești Cuvântul Său, pentru că îl memorezi sau chiar pentru că ești în stare să-l repeți cuvânt cu cuvânt în limbile originale. Dumnezeu promite că-i va binecuvânta numai pe cei ce „fac”/împlinesc ce spune Cuvântul Său. Citirea Bibliei fără a o pune în practică e ca și cum te-ai duce la un restaurant și ai mânca lista cu meniuri, ignorând mâncarea.
„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25). Unul dintre pericolele care îi vizează pe cei care se bucură când predică, este că deși le place să facă asta, ei merg acasă mișcați, dar neschimbați.
Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu are importanță și consecințe vitale. Dar o aprofundare temeinică a Scripturilor poate să ude rădăcinile mândriei spirituale, din inima ta, din cauza căreia aprobi Scripturile – dar nu le aplici! Așadar, Cuvântul pentru tine astăzi este acesta: pune în practică Cuvântul lui Dumnezeu.
de Jean Koechlin
Psalmul 74
„Pentru ce”‑-ul cu care începe acest psalm se aseamănă cu marea întrebare cu care se deschidea şi Psalmul 22. Respingerea ~ pentru un timp ~ a lui Israel are însă un motiv pe care acest popor, la sfârşit, îl va înţelege: este vorba de propriile păcate (Zaharia 12.10), atunci când Domnul Hristos a fost părăsit din cauza fărădelegilor noastre. În această a treia Carte a Psalmilor nu va mai fi vorba numai de rămăşiţa din Iuda, ci şi de credincioşii din cele douăsprezece seminţii. Împotriva acestora de asemenea va fumega mânia, care însă nu va fi „pentru totdeauna” (v. 1; Psalmul 30.5).
Aceşti sărmani credincioşi se gândesc la templul căzut în ruină, la încetarea cultului public şi măsoară puterea vrăjmaşului. Nu au din partea lui Dumnezeu niciun semn de încurajare; dimpotrivă, înţeleg că El este Cel care a permis o asemenea pustiire. Totuşi, ei se încred în „Dumnezeul din vechime” şi îşi aduc aminte de tot ce a făcut El odinioară pentru a–Şi elibera poporul. „Aminteşte-ţi”, repetă ei (v. 2,18,22). Ei ştiu că sunt răscumpăraţii Lui şi, prin urmare, vrăjmaşii care–l atacă pe Israel şi cultul lui Îl dispreţuiesc şi–L batjocoresc de fapt pe Dumnezeu Însuşi (v. 10,18). Această problemă Îl priveşte pe El şi El nu Se va lipsi de a pleda pentru propria Sa cauză (v. 22).
Mana Zilnica 