Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Februarie 2022

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul i-a zis lui Moise: … fiii lui Israel să intre pe uscat în mijlocul mării.

Exod 14.15,16


Traversarea Iordanului (1)

La trecerea Mării Roșii, valurile s-au dat înapoi dinaintea lui Israel; la traversarea Iordanului, râul a secat dinaintea poporului. Marea Roșie a însemnat puterea lui Dumnezeu de a-Și scoate poporul din robie, în timp ce Iordanul a însemnat puterea Lui de a-i introduce în plinătatea binecuvântărilor lor. În primul caz, poporul a trecut, în mod simbolic, prin moarte; în al doilea, moartea, în mod simbolic, a fost înlăturată complet. De asemenea, în primul caz avem prezentată puterea învierii, iar în al doilea, pe Domnul Isus, care a trecut prin moarte și a intrat în cer, precum și puterea lui Dumnezeu, care îi aduce pe sfinți acolo unde Domnul Se află.

Când cel credincios se preocupă cu Omul al Doilea, cu Domnul din cer, îi este dăruită putere de sus. Această putere face ca ochiul credinței să vadă măreția lucrării Sale, învierea Sa și gloriile înălțării Sale, iar piedicile dispar din vedere. Lucrarea Domnului Isus pentru cei ai Săi este una singură, iar beneficiile ei sunt pentru toți sfinții. Când contemplăm înălțarea Sa la cer, înțelegem măreția lucrării Sale. Poziția Sa o determină pe cea a celor ai săi, care sunt așezați în El, acolo unde El este. El a purtat judecata pe cruce, iar acum este înviat și, în El, cei ai Săi sunt o nouă creație.

Privim la Domnul nostru înălțat și exclamăm: «Cu adevărat, nu mai există apa Iordanului pentru noi!». Creștinismul izvorăște din moartea, din învierea și din înălțarea Domnului Isus Hristos. Noua creație este partea noastră, a celor care suntem acum în El, în cer. Calea către locurile cerești – către Canaanul nostru – este prin Domnul Isus înviat dintre cei morți și înălțat în glorie.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Isus a plecat împreună cu el.

Marcu 5.24


Domnul merge cu Iair

Iair avea o singură fiică, iar aceasta era foarte bolnavă. Acest necaz l-a determinat pe Iair să meargă la Domnul Isus, pentru că știa că Domnul îl poate ajuta. A căzut la picioarele Lui și L-a rugat: „Fetița mea este pe moarte; Te rog să vii și să-Ți pui mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă și să trăiască!” (Marcu 5.23).

Și noi putem ajunge pe neașteptate în situații dificile. Ce facem atunci? Mergem noi totdeauna cu îngrijorările noastre la Acela care poate să rezolve orice problemă? Adesea, Domnul trebuie să ne trimită o încercare grea, ca să ne determine să căutăm apropierea Lui și să ne punem mai mult încrederea în El. Un creștin s-a exprimat cândva în felul acesta: „Necazul este «câinele ciobănesc» al lui Dumnezeu, pentru a aduce oaia rătăcită la turma Bunului Păstor”.

Când Iair și-a exprimat rugămintea, Isus era înconjurat de o mare mulțime de oameni. A părăsit El mulțimea pentru a Se ocupa de acel copil bolnav? Da, Domnul este întotdeauna gata să ne ajute pe fiecare în parte! Citim cuvintele încurajatoare: „a plecat împreună cu el”. Problema din viața lui Iair încă nu se schimbase în acel moment, dar el nu mai era singur, pentru că Mântuitorul îl însoțea.

Și noi avem această promisiune când ne aflăm ­într-o situație dificilă. Nu suntem chemați să rezolvăm singuri problema, pentru că Domnul Isus merge împreună cu noi. Aceasta este o mare mângâiere!

Citirea Bibliei: Neemia 4.9-5.5 · Proverbe 12.10-19

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNFRUNTĂ-ȚI PĂCATUL! – Fundația S.E.E.R. România

„Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit…” (Psalmul 51:4).


Avem nevoie de un nou mod de a privi păcatul, de o nouă înțelegere a acestuia. Pastorul și autorul John Ortberg a scris: „Orice păcat implică negare. Păcatul aduce cu el o anumită miopie morală – vedere încețoșată.” Și singura cale prin care îl poți vedea clar este prin ochii Celui împotriva căruia ai păcătuit, de fapt…

Psalmistul a recunoscut: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit.”

Un profesor universitar creștin a spus-o în felul următor: „Sunt amabil cu studenții mei, respectuos cu colegii mei, îmi iubesc familia; nu fur, nu comit adulter, nu consum droguri, nu înjur și folosesc regulat ața dentară… Dar când mă uit sincer și profund la mine, văd că nutresc sentimente de amărăciune, îmi folosesc cu zgârcenie timpul și banii, și nu-i iubesc pe cei ce vin nepoftiți. Sunt orgolios și mă consumă felul în care mă văd sau mă tratează ceilalți. Mă lupt cu pornirile mele carnale, și privirea și inima mea se mai abat și asupra unor lucruri neîngăduite. Mă prefac că ascult, dar nu ascult. Mă gândesc mai mult la cum pot să fiu mai extraordinar, decât la cum să fiu bun. Mă dau mai spiritual decât sunt. Sunt un dezastru – spart în o mie de cioburi! Și singura mea speranță este mila lui Dumnezeu!”

Când Isaia L-a văzut pe Dumnezeu stând pe tronul Său, el a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut…” (Isaia 6:5). Apoi un înger a adus un cărbune aprins de pe altar și i-a atins buzele, spunând: „nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!” (Isaia 6:7). Conștientizarea păcătoșeniei noastre poate fi un ghiont blând, sau ne poate trânti la pământ cu forța unui tsunami. Dar important este modul în care reacționăm. Indiferent cât de des ai căzut, sau cât de gravă este greșeala ta, astăzi Dumnezeu își extinde harul și îți oferă șansa de a o lua de la capăt – dacă ești dispus s-o accepți!


SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 73:15-28


Psalmistul îşi continuă jenanta sa meditaţie (v. 16), până când, deodată, i se face lumină. Conducându-l la altarul comuniunii cu El, Dumnezeu îi arată locul unde sfârşeşte calea celor răi (conf. Psalmul 37.38). Panta pe care ei o urmează este alunecoasă şi îi duce la ruină sigură; trecerea lor pe pământ nu va fi decât un vis amăgitor (v. 18,20). Proverbe 23.17,18, care de asemenea ne îndeamnă să nu-i invidiem pe cei răi, ne mai învaţă că, pentru cel care se teme de Domnul, „sigur este un sfârşit”, şi cât de diferit! (Romani 6.22).

Întradevăr, cum a reuşit creştinul săl uite? El se acuză de a fi fost fără cunoştinţă şi prost. Câtă deosebire între soarta celor răi şi ceea ce îi este rezervat lui, chiar dacă trece prin încercări! Nu se va bucura el de onoarea de a fi în compania Domnului? „Eu sunt totdeauna cu Tine” (v. 23). El Îl cunoaşte pe Domnul potrivit preţioaselor expresii din versetul 26 şi ştie că în ceruri este partea sa (Hristos Însuşi v. 25).

Oamenii din lume le citează deseori creştinilor care se ocupă de politică această cugetare: „Aveţi cerul; lăsaţi-ne nouă pământul!”. Este o ironică chemare la ordine, dar totodată vrednică de luat în seamă.

Fie ca viaţa noastră să se rezume la acest cuvânt care doar în Domnul Isus şi-a probat întreaga sa valoare: „Nam avut plăcere pe pământ decât în Tine” (v. 25).

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: