6 Februarie 2022
Isus i-a spus: „Nu Mă atinge, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl Meu; ci mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»”.
Ioan 20.17
Maria Magdalena era adânc întristată, după ce văzuse cum Domnul ei fusese răstignit și îngropat. El era totul pentru ea. Ce putea face acum? Unde să se ducă? A venit dimineața devreme la mormânt, în ziua întâi a săptămânii, fără să aștepte altceva decât să vadă încă o dată mormântul Său. Cât de surprinsă a fost să vadă piatra de la intrarea mormântului dată la o parte! Un înger făcuse acest lucru, însă nu pentru ca Domnul să poată ieși, ci pentru a se putea vedea că mormântul era gol – că El nu mai era acolo.
Maria, care stătea afară și plângea, s-a plecat să privească în mormânt și a văzut doi îngeri acolo. Ea nu a părut deloc interesată de această apariție miraculoasă a îngerilor, ci le-a spus că Domnul ei fusese luat și că nu știa unde este. Apoi s-a întors și L-a văzut pe Domnul stând lângă ea, dar nu L-a recunoscut și a crezut că este grădinarul, până când El a strigat-o pe nume: „Maria!”.
Domnul a avut un mesaj pentru ea: „Nu mă atinge, … mergi la frații Mei și spune-le: «Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, și la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru»”. Ce mesaj minunat i-a fost încredințat acestei femei credincioase! Legătura dintre Maria și Domnul n-avea să mai fie ca cea de pe pământ, ci urma să fie una la un nivel mult mai înalt – în chiar prezența Dumnezeului și Tatălui Său.
Acest lucru este adevărat pentru orice suflet care a fost mântuit prin credința în Domnul Isus. Binecuvântările noastre sunt acum în locurile cerești, întrucât Domnul și Mântuitorul nostru Se află acolo. El a fost înviat dintre morți și a fost înălțat și glorificat la dreapta Tatălui.
J. T. Mawson
Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.
Romani 10.13
Ești mântuit?
Aceasta este cea mai importantă întrebare din viața fiecărui om, pentru că de răspunsul ei depinde perspectiva veșnică. Întrebarea nu este dacă ești membru al unei biserici, ci dacă ești mântuit. Nici dacă trăiești cuviincios sau faci binele, ci simplu și la obiect: Ești mântuit? Cu alte cuvinte: Ești sigur că, dacă mori, ajungi în cer?
Punctul de plecare este același: toți au păcătuit și toți merită astfel pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru a scăpa de această judecată veșnică, cu toții avem nevoie de un Răscumpărător. Dumnezeu Însuși L-a dat pe unicul Său Fiu, Isus Hristos, la moarte, pentru ca oamenii păcătoși să poată fi salvați pentru veșnicie. Prin credința personală în Mântuitorul care a suferit din cauza vinei noastre și care a murit pe cruce pentru noi putem fi mântuiți. De aceea, invitația divină este: „Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit” (Fapte 16.31). Viața trece! Timpul pierdut se transformă în povară. Într-un prea târziu!
Recunoaște în fața lui Dumnezeu păcatele înfăptuite și acceptă această salvare! Atunci Dumnezeu îți iartă vina și îți deschide intrarea în cer, acolo unde El locuiește. Când vei gusta iubirea Lui, cu siguranță vei regreta că nu ai cunoscut această iubire mai devreme.
Eu sunt al lui Isus, da, scăpat de vina grea,
Căci scumpul sânge ce-a vărsat păcatul mi-a spălat.
—L. Charriére
Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PUTEREA DE A TE SCHIMBA – Fundația S.E.E.R. România
„Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor…” (Isaia 41:10).
Dăm năvală la seminarii și la conferințe căutând leacuri nedureroase prin care viețile noastre pot fi schimbate și transformate. Ținem diete… Ne înscriem la cursuri despre sănătate… și entuziasmul nostru crește cam două săptămâni. Apoi, cădem în aceeași veche rutină… Nu ne schimbăm! Citim cărți despre autoperfecționare, dar problema cu aceste cărți este că ele ne spun ce să facem, dar nu ne pot da puterea necesară să facem. Ni se spun lucruri precum: „Scapă de toate obiceiurile rele. Fii pozitiv; nu fi negativist.” Dar cum? De unde luăm puterea de a ne schimba?
Cuvântul „putere” apare în Noul Testament de 57 de ori. Este folosit pentru a descrie evenimentul cel mai plin de putere care s-a întâmplat vreodată: învierea lui Isus Hristos din morți. Și acea putere a învierii ne stă la dispoziție pentru a ne schimba viețile astăzi. Cel mai important lucru în viață este să-L cunoaștem pe Hristos și să experimentăm puterea învierii Sale. Apostolul Pavel își recunoștea acest scop principal: „să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui” (Filipeni 3:10). Și tot el scrie (Efeseni 1:19-20): „care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi”.
Cuvântul grecesc pentru „putere” este dunamis și se poate traduce în două feluri: 1) „dinamită”, care este o forță explozivă; sau 2) „dinam” – un generator care crează un flux constant de curent. Și în Hristos, noi le avem pe amândouă. Prin El noi putem rupe lanțurile care ne leagă și limitele care ne constrâng și putem umbla biruitori prin puterea Sa – chiar de azi, dacă vrem!
de Jean Koechlin
Psalmul 72
Acest psalm îl are ca autor pe Solomon (vezi titlul), imagine a lui Hristos, Împărat al dreptăţii şi al păcii. Vremurile de suferinţe şi de lupte, despre care ne–au vorbit psalmii precedenţi, sunt succedate de domnia dreaptă şi binecuvântată a lui Mesia, Fiul lui David. La El, Cel sărac şi lovit, vor găsi mângâiere şi ajutor toţi cei nemângâiaţi de pe pământ. Violenţa şi asuprirea, exploatarea celor slabi de către cei puternici, toate aceste nedreptăţi îşi vor găsi sfârşitul şi, odată cu ele, şi mizeria materială şi subnutriţia care lovesc astăzi cel puţin jumătate din populaţia globului.
„Va fi belşug de grâne pe pământ, pe vârful munţilor” (v. 16). „Belşug de pace” (v. 7) şi „belşug de grâne” (v. 16) oare nu acestea sunt bunurile cele mai râvnite de omenire? Şi aceste binecuvântări, în întregime, vor deştepta în sfârşit un ecou de recunoştinţă în inimile acestor oameni atât de nerecunoscători astăzi faţă de binefacerile lui Dumnezeu. Aşa răsună şi versurile unei cântări: „Cerurile binecuvânta–vor pământul / Iar pământul va răspunde cerurilor” (comp. cu Osea 2.21,22). Atunci gloria Domnului va acoperi tot pământul (v. 19; Numeri 14.21). Iar în acordurile acestei laude şi contemplându–L pe Adevăratul Solomon, cea de–a doua carte a Psalmilor ajunge la sfârşitul ei.