Mana Zilnica

Dragostea Mântuitorului

… Și viața pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2.20

Cine ar putea cuprinde mărimea lucrării dragostei Mântuitorului față de lumea păcătoasă? Numai veșnicia va face cunoscut în totalitate rezultatele lucrării Domnului. Deși oamenii au neglijat dragostea Mântuitorului și i-au răspuns cu ură, El nu a încetat să practice binele față de dușmanii Săi! Chiar și în Ghetsimani, când au venit să-L prindă și Petru a tăiat urechea slujitorului marelui preot, Domnul l-a vindecat pe acel om. Când a fost răstignit pe cruce și chinuit groaznic, auzim cuvintele mișcătoare ale Domnului: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!”.

Dar a venit clipa, când dragostea Mântuitorului a fost pusă la marea încercare, și anume când Domnul a fost atârnat pe cruce fiind înconjurat de întuneric dens, când a suferit acolo pentru vinovăția noastră. Toate acestea nu i-au zdruncinat dragostea. Chiar și valurile și talazurile judecății divine asupra păcatelor noastre, care L-au lovit pe Mântuitorul acolo cu toată greutatea, n-au putut să-i stingă dragostea. În acele clipe, ea s-a dovedit mai tare ca moartea.

Domnul și Mântuitorul nostru Și-a dat viața din dragoste pentru Dumnezeu și din dragoste pentru cei pe care i-a câștigat ca moștenire a Sa.

NU TE ÎNDOI DE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU

coordonatori Bob & Debby Gass

„Credinţa vine în urma auzirii” (Romani 10:17)

Poți avea dubii în ceea ce privește propriile tale abilități, dar nu te îndoi niciodată de abilitățile lui Dumnezeu – sau de promisiunile Sale și de dorința lui de a le îndeplini. Psalmistul a scris: „Ţi s-a mărit faima prin împlinirea făgăduinţelor Tale” (Psalmul 138:2). Singurul lucru din univers pe care Dumnezeu l-a pus deasupra Numelui Său este Cuvântul Său. Așa că umple-ți mintea cu el, rostește-l zilnic și nu-l pune niciodată sub semnul întrebării.

Îndoiala își are deseori originea în înclinația noastră de a ne încrede în forțele proprii. Încrederea în sine este un concept cu mare priză la public; el ne încurajează să ne bazăm pe propriile noastre competențe și abilități. Însă Biblia spune: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi mântuit” (Proverbe 28:26). După cum spune și versetul din inima sau centrul Bibliei: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om” (Psalmul 118:8). Așadar, pune-L pe Dumnezeu în centrul încrederii tale, nu pe tine însuți sau pe oricine altcineva. Te îndoiești de tine însuți și de propria ta valoare?

Îți pui la îndoială abilitatea de a-ți dezvolta cariera? Îți pui la îndoială abilitatea de a lega prietenii sănătoase? În ciuda faptului că a trăit alături de Domnul Isus aproape trei ani și i-a auzit promisiunea că va învia dintre cei morți, Toma a spus totuși: „Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.” (Ioan 20:25).

Domnul Isus i-a întors spatele lui Toma din cauza necredinței lui? Nu, El nu respinge niciodată o inimă sinceră. Domnul Isus s-a arătat în persoană și a rezolvat toate îndoielile lui Toma. Și pe măsură ce citești cuvântul Său și Îi cauți Fața, El îți va ușura povara slăbiciunilor și a necredinței.

Când încetezi să mai trăiești în lumea „simțurilor” și înveți să umbli prin credință, îndoielile tale vor începe să dispară una câte una.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:16-40

Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia!

Ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca să ajute (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: Bucuraţivă totdeauna în Domnul (Filipeni 4:4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur! Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.

La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberândui pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?. Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: Crede în Domnul Isus (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.

După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou pe fraţi.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 sept. 2017

23 Septembrie 2017

Simon Petru le-a spus: „Mă duc să pescuiesc”. Ei i-au spus: „Venim și noi cu tine”. Au ieșit și s-au suit în corabie; și în noaptea aceea n-au prins nimic.
Ioan 21.3

Simon Petru – Misiunea sa

Cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, Domnul Isus îl avertizase pe Simon Petru că acesta urma să se lepede de El de trei ori, însă l-a încurajat, spunându-i că urma să-i susțină credința și că, după restabilirea sa, avea să-i întărească pe frații săi (Luca 22.32). Petru urma nu doar să fie restabilit, ci să fie făcut mai folositor ca niciodată în lucrarea Domnului. Cât de minunat este harul Dumnezeului nostru!

Primul indiciu despre lucrarea de restabilire a lui Petru îl avem atunci când îngerii aflați la mormânt, în ziua învierii, le spun femeilor să ducă un mesaj ucenicilor și „lui Petru” (Marcu 16.7). Faptul că fusese menționat separat era de natură să mângâie inima ucenicului zdrobit, făcându-l să înțeleagă că Domnul Se gândea în mod special la el. De asemenea, în seara zilei de înviere, ucenicii au menționat că Domnul i Se arătase „lui Simon” (Luca 24.34). Domnul Isus avusese o întâlnire personală cu Petru, în care îl asigurase de iertarea Sa pentru păcatul de care se făcuse vinovat.

Poate că Simon credea că, deși fusese iertat, își pierduse orice utilitate în lucrare. Prin urmare, s-a întors la vechea lui îndeletnicire de pescar, din care Domnul îl scosese mai înainte. În Ioan 21, puterea naturală de conducere a lui Petru este evidentă, atunci când alți șase ucenici îl urmează în această acțiune. Iată o lecție solemnă pentru toți cei care sunt conducători în poporul lui Dumnezeu: ei ai o putere mare de influență, fie spre bine, fie spre rău. Simon avea să afle în curând că Domnul nu numai că îl iertase, dar și că avea planuri mari cu el, ca apostol: avea să-i dea în grijă oile Sale prețioase.

B Reynolds

Este datoria noastră dar … să lucrăm împreună cu adevărul.
3 Ioan 8

Doi colaboratori

Dumnezeu i-a dat reformatorului Martin Luther un colaborator de o valoare care nu se poate prețui în persoana lui Philipp Melanchthon (1497-1560). De timpuriu, acești doi prieteni au simțit câtă nevoie au unul de altul în colaborarea lor pentru o cauză dreaptă. Melanchthon avea cele mai frumoase calități spirituale. Dumnezeu îi dăruise o inteligență vie, o mare ușurință de a înțelege, putea minunat de bine să comunice altuia lucrurile pe care le știa. El era dintre cei care au „un duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 3.4) și în felul acesta el câștiga inimile. Aceasta nu-l împiedica deloc să nu se bucure de o mare autoritate asupra tuturor, prin profunzimea cunoștințelor sale. Cuvântul lui Dumnezeu era studiul lui preferat; din tinerețe i-a dat o atenție deosebită. El înlătura toate raționamentele omenești cu privire la Cuvânt și se ținea în mod literal de declarațiile Bibliei, din care avea totdeauna un exemplar la el.

Luther a caracterizat colaborarea lor în acești termeni pitorești: „Eu sunt desțelenitorul aspru care deschide și netezește calea. Maestrul Philipp vine după mine; el plantează, seamănă potrivit bogatelor daruri pe care i le-a hărăzit Dumnezeu”.

ÎNCEARCĂ SĂ-I VEZI PE OAMENI ASA CUM ÎI VEDE DUMNEZEU

coordonatori Bob & Debby Gass

„Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos (2 Corinteni 3:3)

Când ne gândim la unii dintre cei pe care Domnul Isus i-a numit ucenici, ne vine în minte cuvântul „nepotriviți.” Însă Domnul Isus nu s-a lăsat influențat. La fel ca în situația în care cauți o comoară în gunoi, El a reușit să le vadă potențialul, să-l aducă la lumină și să-l dezvolte. Aceasta e și istoria ta, nu-i așa?

Pavel scrie: „Voi sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă … nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu.” Nu alții îți scriu istoria. Nici măcar tu nu ți-o scrii. „Duhul Dumnezeului celui viu” o scrie. Asta înseamnă că cele mai bune zile ale tale încă nu au sosit! Pe o tejghea se afla o Biblie veche, alături de alte sute de cărți jerpelite. Mulți oameni au luat-o și i-au răsfoit paginile. Nu era într-o stare foarte bună – firește, nu merita nici doi lei – așa că era dată la o parte. Apoi a luat-o un om, care a scos un strigăt de uimire și grăbindu-se s-o plătească a plecat cu ea acasă. A dat pe ea o sumă derizorie. S-a dovedit a fi un Gutenberg original a cărui valoare s-a estimat la peste un milion de lire sterline! Prin câte mâini a trecut acea veche carte înainte de a fi răscumpărată? De câte ori a fost aruncată la o parte de oameni care nu erau conștienți de valoarea ei? De fapt cu toții am fost dați la o parte până când Domnul Isus a văzut valoare în noi. Dar în loc să plătească un preț de nimic, El a plătit cel mai mare preț posibil. „Pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” (Romani 5:8).

Așadar, atunci când ai o zi proastă, uită-te în oglindă și amintește-ți: „Dumnezeu mă iubește prin valoarea pe care mi-a dat-o la Calvar!” Apoi du-te și încearcă să-i vezi pe ceilalți ca pe niște comori fără de care Dumnezeu nu a putut trăi; păcătoși pentru care a murit Hristos, ca noi să fim răscumpărați.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 16:1-15

Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseră adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă onorat de Dumnezeu. El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1:5 şi 3:15).

Ce fericită pregătire pentru serviciul pe carel va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, ca un copil pentru tatăl său (Filipeni 2:22)!

Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.

Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 sept. 2017

22 Septembrie 2017

Nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei? … Și S-a mirat de necredința lor.
Marcu 6.3,6

Îl vedem pe Domnul în slujirea Lui de dragoste asociindu-Se cu cei umili din ținutul Său și din casa Sa. El vine în mijlocul lor cu o înțelepciune și cu o putere divină, învățându-i pe cei sărmani din țară și vindecându-i pe cei bolnavi. El însă nu face nimic pentru a satisface vanitatea firii omenești, care iubește ceea ce este înălțat și respinge ceea ce este smerit. Slujirea de har a Domnului dă pe față starea morală joasă a poporului. Ei sunt uimiți de învățătura și de înțelepciunea Lui, ca și de minunile Sale, însă se poticnesc de El.

Carnea rămâne întotdeauna aceeași, astfel că și noi suntem astăzi în pericol de a împiedica lucrarea lui Dumnezeu prin mândria și prin vanitatea cărnii, care disprețuiește lucrarea unui slujitor al lui Dumnezeu, din cauza originilor lui umile. La Domnul, totul a fost perfect, astfel că poporul era în întregime vinovat fiindcă găsea o pricină de poticnire în El. Acești oameni au disprețuit înțelepciunea Domnului și minunile Sale, spunând: „Nu este acesta tâmplarul, fiul Mariei?”. Ei n-au perceput gloria Persoanei Sale, nici harul inimii Sale, prin care, deși bogat, Se făcuse sărac pentru noi.

Astfel, Creatorul devenise Tâmplarul, iar Fiul lui Dumnezeu devenise Fiul Mariei. Domnul le reamintește celor care Îl respingeau din cauza stării Sale smerite că niciun profet nu este prețuit în țara lui. Aceasta nu înseamnă că Domnul era respins în țara Lui din cauza slăbiciunii și falimentului Său, așa cum ni se întâmplă nouă adesea, ci că familiarizarea cu El în lucrurile acestei vieți este folosită pentru a respinge misiunea Lui divină de la Dumnezeu. Rezultatul a fost că nu a putut face multe minuni acolo, din cauza necredinței lor. Acesta este un lucru solemn; în zilele noastre, de asemenea, necredința poate împiedica lucrarea lui Dumnezeu.

H Smith

Acum, împărate, întărește oprirea și iscălește porunca … împăratul Dariu a scris porunca și oprirea.
Daniel 6.8-9

Porunca și oprirea

Despre Dariu nu se poate spune nicidecum că era un om lipsit de înțelepciune și experiență de viață. Aproape că nu ne-am fi așteptat, ca un om ca el să cadă în plasa urzelilor murdare ale supușilor săi. Cu siguranță, în spatele acțiunii era vrăjmașul cel vechi, diavolul. Cu cât un om ajunge mai sus pe treptele piramidei sociale prin propriile sale puteri, cu atât mai mult va depinde de sfaturile și intervențiile celor ce-l înconjoară. Vrăjmașii lui Daniel, prin acel decret împărătesc de interzicere a oricărui fel de închinare personală, căutau nu onoarea și slava împăratului, ci să-l așeze pe Daniel într-o situație atât de critică, atât de periculoasă, încât condamnarea lui la moarte să fie semnată chiar de împăratul Dariu, care, cel puțin în mintea lor, părea că făcuse din Daniel un protejat al tronului. Ei știau bine despre Daniel că nu va înceta să se închine Dumnezeului său așa cum făcea și mai înainte. Ei știau că Daniel ar fi fost în stare să renunțe la orice, dar nu și la credința lui. Ei știau că mai presus de credincioșia sa față de împăratul stătea credincioșia sa față de Dumnezeu. Dacă până aici corectitudinea și credincioșia lui Daniel față de stăpânul său pământesc i-au fost un fel de pavăză și i-au ocrotit viața, rămânea acum să se facă dovada dacă, așezând mai presus de toate și toți pe Dumnezeu, este un lucru înțelept, în stare să-i asigure și izbăvirea.

ÎNCURAJEAZĂ-TI PASTORUL!

coordonatori Bob & Debby Gass

„A pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului” (2 Cronici 35:2)

Biblia spune că regele Iosia „a pus pe preoţi în slujbele lor, şi i-a îmbărbătat la slujba Casei Domnului.” Iosia a făcut două lucruri: i-a instruit și i-a încurajat. De ce? Pentru că una fără alta nu sunt de folos! De câte ori ai plecat de la biserică simțind că ai fost înălțat, încurajat și inspirat de predică?

Întrebare: Te-ai gândit vreodată să-i spui pastorului cât de mult a însemnat pentru tine sau i-ai trimis un e-mail ca să-i spui că îi apreciezi lucrarea? Pastorii sunt mai mult blamați decât apreciați. Aproximativ 37% dintre ei renunță la lucrare din cauza descurajării.

Pavel a fost și el descurajat de aceea scrie: „După venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiţi în toate chipurile: de afară lupte, dinăuntru temeri. Dar Dumnezeu, care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. Şi nu numai prin venirea lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” (2 Corinteni 7:5-7).

Tit l-a încurajat pe Pavel în două feluri:

1) Vizitându-l. „Ne-a mângâiat prin venirea lui Tit.” Fie că-ți convine, fie că nu, atunci când nu mergi la biserică, tu spui: „Frate pastor, nu meriți să vin să te ascult.”

2) Îmbărbătându-l. „El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare.” Săptămâna aceasta, încurajează-ți pastorul.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Volumul IV de Jean Koechlin

Fapte 15:22-41

Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11:18).

Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel pentru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea cum se află fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11:28). De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnaba. Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi folositor pentru slujbă (Coloseni 4:10; 2 Timotei 4:11).

Publicat în Romanian devotionals | Lasă un comentariu

24 sept. 2017

21 Septembrie 2017

Și ei mi-au zis: „Cei care au rămas, care au scăpat din captivitate acolo, în provincie, sunt în mare necaz și în rușine; și zidul Ierusalimului este dărâmat și porțile lui sunt arse de foc”. Și a fost așa: când am auzit cuvintele acestea, m-am așezat și am plâns și am jelit câteva zile și am postit și m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.
Neemia 1.3,4

După captivitatea babiloniană – Rugăciunea lui Neemia

Neemia, paharnicul împăratului Persiei, avea o poziție înaltă, fiindcă era responsabil cu buna dispoziție a împăratului și cu siguranța lui. Inima sa însă era îndreptată către poporul său și către Ierusalim, locul unde Domnul Își așezase Numele și unde era templul Său. Când a auzit despre zidurile dărâmate ale cetății, despre porțile ei arse și despre starea nenorocită a poporului, Neemia a plâns, a postit și s-a rugat.

Rugăciunea lui a fost reală, de mărturisire și de smerire, nu de acuzație. Deși Neemia, personal, era un om evlavios, el s-a identificat cu păcatele poporului său și cu rugăciunile altor slujitori ai lui Dumnezeu. El I-a reamintit lui Dumnezeu de ceea ce El promisese, cerându-I să capete îndurare înaintea împăratului, după care a continuat să postească și să se roage multe zile înaintea Dumnezeului cerului.

„Inima împăratului în mâna Domnului este ca niște izvoare de apă: El o îndreaptă încotro vrea” (Proverbe 21.1). A venit ziua când împăratul a observat că Neemia era trist. A fi trist în prezența împăratului putea fi un lucru fatal, căci acești monarhi persani adesea insistau să fie tratați ca dumnezei. Doar despre Dumnezeu se poate spune cu adevărat: „Fața Ta este belșug de bucurie, la dreapta Ta sunt desfătări pentru totdeauna” (Psalmul 16.11). Dumnezeu a răspuns rugăciunilor lui Neemia, făcându-l pe împărat să-l trimită la Ierusalim, ca guvernator, pentru a rezidi cetatea ruinată.

E P Vedder, Jr

Nu este Cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, și ca un ciocan care sfărâmă stânca?
Ieremia 23.29

Puterea unei Cărți

„Mesia”, cel mai măreț oratoriu scris vreodată, a luat naștere în urma unei experiențe pricinuită de puterea unei cărți – Biblia. Compozitorul Georg Friedrich Haendel a spus cu această ocazie: „Credeam că văd tot cerul în fața mea și pe Însuși mărețul Dumnezeu”. Nu este de mirare că regele George al II-lea a fost așa de uimit, când oratoriul a fost interpretat pentru prima dată în fața sa la Londra, încât, la începutul corului „Aleluia”, s-a ridicat în picioare dintr-o dată și toată mulțimea împreună cu el! Nu este de mirare că oamenii se mai ridică în picioare de fiecare dată când se cântă corul „Aleluia”.

„Mesia” este singura operă muzicală rămasă în conștiința ascultătorilor, care evocă viața Mântuitorului folosind multe fragmente din Biblie. Cât de minunat lucrează Dumnezeu! Cât de mare este puterea Cuvântului Său! Dacă n-am avea Cuvântul lui Dumnezeu, am fi privați de singura temelie solidă, pe care se pot odihni sufletele noastre. Dacă n-am avea Scriptura, am fi ca un vapor fără busolă. Cuvântul lui Dumnezeu este ca un ciocan care sfărâmă inimi împietrite, un foc care mistuie neadevărul vieților noastre. Să lăsăm acest Cuvânt să-și facă lucrarea în inima noastră și atunci ne vom putea uni cu mulțimea care laudă lucrarea Mântuitorului.

CUM SĂ RĂMÂNETI ÎMPREUNĂ

coordonatori Bob & Debby Gass

„Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri … Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele” (Coloseni 3:18-19)

Să ne imaginăm două bărci cu vâsle care plutesc pe un lac agitat. Într-una se află un bărbat, iar în cealaltă o femeie. Au toate intențiile să vâslească unul lângă altul, dar cu toate acestea încep să o ia în direcții opuse până nu se mai pot nici auzi din cauza vântului. În scurt timp, bărbatul se trezește într-un capăt al lacului, iar femeia în celălalt. Nici unul dintre ei nu știe cum au ajuns să se despartă sau cum s-ar putea reîntâlni.

Acum să ne imaginăm doi proaspăt căsătoriți. Stau în fața altarului și jură că vor trăi în dragoste și armonie. Din nefericire, în jumătate din cazuri, nu e așa. Dacă relația lor nu este păstrată și cultivată, se vor îndepărta unul de altul. Acesta e motivul pentru care cele două bărci romantice se depărtează una de cealaltă ajungând în părți diferite ale lacului. Așadar, cum pot soții și soțiile să rămână îndrăgostiți și împreună toată viața? Vâslind din greu!

Puneți timp deoparte pentru activități romantice. Gândiți-vă unul la celălalt pe parcursul zilei. Evită ceea ce dă naștere certurilor și resentimentului. Îngrijește-te de dorințele și nevoile celuilalt. Acestea sunt căile ce duc la armonie și prietenie. Da, e greu să ții două bărci împreună, dar este posibil dacă fiecare partener este hotărât să vâslească. Nimic nu poate învinge o căsnicie bună, dar trebuie să te străduiești să ai parte de așa ceva, deoarece curenții culturii și stresul vieții vă pot face să vă desparțiți.

De aceea spune Biblia: „Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri, cum se cuvine în Domnul. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele.”

Așa că, astăzi fă ceva special pentru soțul sau soția ta.

/embed/YH6tXXfTg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>