Mana Zilnica

Mana Zilnica

19 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ţinta mesajului nostru

„N-am venit să aduc pacea, ci sabia.” Matei 10:34

Nu îl compătimi niciodată pe sufletul a cărui situaţie te face să tragi concluzia că Dumnezeu este aspru. Dumnezeu este mult mai blând decât putem să ne închipuim noi şi, din când în când, El ne dă ocazia să fim duri, pentru ca El să fie văzut ca Cel blând. Dacă un om nu poate ajunge la Dumnezeu, aceasta este din cauză că există un lucru secret la care nu vrea să renunţe. „Recunosc că am greşit, dar nu intenţionez şi renunţ la acel lucru sub nici un motiv.” Este dificil să arătăm compasiune într-un astfel de caz; trebuie să pătrundem adânc până ajungem la rădăcina problemei care cauzează ostilitate şi resentimente faţă de mesajul lui Dumnezeu. Oamenii doresc binecuvântările lui Dumnezeu, dar nu suportă acel lucru care taie în carne vie.

Dacă Dumnezeu a lucrat in tine, mesajul tău, în calitatea ta de slujitor al Lui, insistă neînduplecat în aceeaşi direcţie: taie până la rădăcină, altfel nu există vindecare. Insistă asupra mesajului până când oamenii nu vor mai putea să evite să-l pună în practică. Ocupă-te de oameni la nivelul la care sunt, până când îi vei face să înţeleagă ce le lipseşte, şi apoi arată-le standardul lui Isus Cristos pentru viaţa lor. Poate că ei vor spune: „Nu vom putea fi niciodată aşa”, dar tu arată-le: „Isus Cristos spune că trebuie să fiţi”. „Dar cum putem fi aşa?” „Nu puteţi dacă nu primiţi un Duh nou” (vezi Luca 11:13).

Oamenii trebuie să-şi cunoască nevoia, pentru ca mesajul tău să le fie de vreun folos. Mii de oameni sunt fericiţi in lumea aceasta fără Dumnezeu. Dacă eu sunt un om fericit şi moral, atunci de ce a mai venit Isus? Deoarece acest fel de fericire şi pace se află la un nivel greşit; Isus Cristos a venit să aducă sabia peste orice pace care nu are la baza o relaţie personală cu El.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă de loc.”

LEVITIC 6:13

Imaginile Vechiului Testament sânt bogate în învăţături pentru viaţa celui credincios şi pentru Biserică. Focul de pe altar trebuia să ardă neîntrerupt, să nu se stingă niciodată. Aceasta descrie dorinţa fierbinte şi adâncă a multor inimi de credincioşi, în care Dumnezeu a aprins focul dragostei Lui pe temeiul noului legământ. Această experienţă binecuvântată prin care Duhul lui Dumnezeu ia o viaţă în stăpânire, în care focul prezenţei Sale topeşte ghiaţa unei profesiuni religioase sterile, nu se poate descrie. Cine ar putea spune în cuvinte lucrarea solemnă a Duhului Sfânt care ne încredinţează de păcat şi ne determină să ne dâruim în întregime lui Dumnezeu? Dragostea dumnezeiască devine atunci o realitate vie, un foc care arde. Fiecare din cei ce s-au întors cu adevărat la Dumnezeu, trebuie să aibe o istorie a acestui foc lăuntric pe care Dumnezeu l-a aprins în cugetele noastre şi care ne-a determinat să ne predăm Lui prin credinţa simplă şi sinceră în jertfa Domnului Isus, care a fost, „mistuit” pe altarul dragostei lui Dumnezeu. Aceasta este ilustrată în Levitic prin arderea de tot. Abia atunci, după predarea noastră am început să înţelegem ce înseamnă libertatea slăvită a copiilor lui Dumnezeu în rugăciune, în laudă şi în mărturie pentru că sunt alimentate de focul dragostei divine.Dacă prin har am făcut această experienţă, să ascultăm ce spune textul nostru. „Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă de loc.” Ce a început Dumnezeu, vrea să continue, ce ne-a dat, vrea să desăvârşească, ce a aprins în noi, El vrea să se întindă ca să cuprindă şi pe alţii. Focul sau trebuie să se întindă, sau se stinge. Cum este focul din noi, dacă este? Proorocul Ieremia, când se hotărâse să nu mai amintească de Dumnezeu poporului şi să nu mai vorbească în Numele Lui, a realizat că în inima lui „era ca un foc mistuitor” închis în oasele lui. S-a ostenit să-l oprească dar nu a putut (Ier. 20:9).

Pentru ca focul să poată să ardă necurmat, trebuie să fie alimentat. Dacă crucea este centrul vieţii noastre, focul va arde, căci de acolo s-a aprins. Să nu părăsim terenul Golgotei, siguranţa noastră este acolo cu Domnul nostru care alimentează focul inimilor noastre cu focul inimii Lui care arde şi acuma pentru noi cum a ars din totdeauna. Fie ca crucea Lui să continue lucrarea purificatoare ta inima noastră; fie ca focul Duhului Sfânt, care Şi-a manifestat prezenţa prin nişte limbi de foc, la Cincizecime, să consume până în adâncul inimii noastre tot ce este păcat, viaţă proprie, îndărătnicie şi orice nesfinţenie. Numai în măsura în care focul care a izbucnit la Golgota va mistui tot ce este rău în noi, el se va extinde şi asupra altora. Dacă crucea este plantată zilnic în vieţile noastre, nici vânturile împotrivitoare, nici epuizarea încercărilor prelungite nu vor putea să stingă focul pe care Domnul Isus l-a aprins în noi prin Duhul Său.Dumnezeu să ne dea credincioşie şi stăruinţă pentru a veghea ca focul să nu se stingă niciodată ci să se înflăcăreze tot mai mult.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Isus, ostenit de călătorie, stătea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea”. Ioan 4:6.

Pe când Isus stătea la fântână a venit o samariteancă după apă. El i-a spus: „Dă-Mi să beau”. Ea s-a mirat că un evreu o roagă ceva, deoarece ei nu se împăcau cu samaritenii. Dar Isus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-mi să beau”! tu singură ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie”. Samariteanca Îl întrebă pe Isus de unde este şi cum ar avea să-i dea apa vie, la care răspunsul Mântuitorului este: „Oricine va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va mai fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică”. „Doamne, dă-mi această apă”, Îl rugă femeia, rugăminte pe care Isus o îndeplineşte bucuros, dar nu aşa cum şi-a închipuit samariteanca. „Du-te, i-a zis Isus, de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. Femeia i-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis:”Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentrucă cinci bărbaţi ai avut şi acela pe care-l ai, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul”. Astfel, femeia „bând” din această apă şi-a dat seama de starea de păcat în care se află; apoi a spus: „Doamne, văd că eşti prooroc şi întorcându-se în cetate le-a zis oamenilor: „Veniţi de vedeţi un Om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?” Ucenicii, întorcându-se din oraş, au adus de mâncare, dar femeia a venit însoţită de oamenii din Samaria, care după ce L-au ascultat pe Isus, au ajuns la concluzia: „Acum numai credem din pricina spuselor tale, ci din pricina că L-am auzit noi înşine, şi ştim că Acesta este într-adevăr Hristosul, Mântuitorul Lumii.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNTRISTĂRI, DAR NU OASE RUPTE

Toate oasele i le păzeşte, ca nici unul din ele să nu i se sfărâme. Psalmul 34.20

Acest verset se referă în întregime la credinciosul care se găseşte într-o mare mâhnire: „Multe sunt necazurile celui neprihănit, dar Domnul îl scapă din toate”. Se poate să i se zdrobească sau să i se rănească carnea, dar „nici un os nu i se va sfărâma”.Mare îmbărbătare pentru copilul lui Dumnezeu în încercare, îmbărbătare menită, să-l sprijinească în toate momentele sale grele. Până acum, ca şi de acum înainte, recunosc că n-am avut nici o pagubă adevărată din diferitele mele întristări. Ele nu m-au făcut să-mi pierd nici credinţa, nici nădejdea, nici dragostea. Dimpotrivă, departe de a se pierde, aceste oase ale caracterului au câştigat în tărie şi putere. Eu am acum mai multă cunoştinţă, mai multă experienţă, mai multă răbdare, mai multă statornicie decât aveam înainte de a veni încercările. Chiar bucuria mea, n-a fost distrusă. Boala şi lipsurile, clevetirile sau împotrivirea mi-au pricinuit mai mult decât o zdrobire; dar acum ele s-au dus şi nici unul din oasele mele n-a fost zdrobit.Nu te supăra deci, suflete al meu, dacă ai de suferit unele dureri; nu se va afla nimic în tine care să se spargă. Îndură toate mâhnirile, şi încrede-te în Domnul care te va izbăvi de toate urmările neplăcute ale acestei mâhniri.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Și ei, ascultând pe împăratul, au plecat; și, iată, steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor, până când a venit și a stat deasupra, unde era Copilașul.  Matei 2.9

Se spune că astronomii au căutat în zadar o explicație pentru apariția acestei stele. Cum au știut magii că aceasta este steaua Celui care Se născuse ca Împărat al iudeilor? În mod evident, aceasta a fost o minune, fiindcă doar Dumnezeu putea să le descopere că aceasta era steaua Celui pe care Îl căutau. Această stea îi făcuse să meargă în Israel, însă nu se spune că steaua iar fi călăuzit pe tot drumul către acolo. De fapt, ei iau spus lui Irod că văzuseră steaua în Răsărit. Apoi, după ce au plecat de la Irod, magii sau bucurat să vadă steaua din nou, care ia călăuzit până la casa în care Se afla Domnul Isus.

Prin urmare, steaua nu putea fi una dintre stelele cerului. Acestea sunt la o așa de mare distanță, încât nu se pot așeza deasupra unei case, pentru a călăuzi pe cineva acolo. Aceasta a fost în întregime intervenția lui Dumnezeu. El a mișcat inima unora dintre națiunile de departe, făcândui să întreprindă această lungă călătorie doar pentru aL vedea pe Împărat. Lui Irod nu i sa dat o astfel de revelație; de fapt, simpla aluzie la ea a iscat cea mai mare împotrivire în inima lui egoistă.

Să remarcăm că Hristos a fost născut Împărat al iudeilor. Acest lucru nu este obișnuit. Cineva se poate naște prinț, dar nu direct împărat. Domnul însă este infinit diferit de restul oamenilor. El nu a fost succesorul lui Irod, nici al vreunui alt împărat pământesc. Venind în har în mijlocul creației Sale, El avea drept la o autoritate absolută. El era „Împăratul lui Israel”, însă nu doar atât. Mai târziu, se spune despre El că este „Împăratul împăraților și Domnul domnilor”.Acești magi din Răsărit sau închinat înaintea Lui cu inimi pline de adorare. În același timp, Irod și întreg Ierusalimul erau foarte tulburați, fiindcă nu doreau în niciun fel intervenția autorității divine.L. M. Grant

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, acest singur lucru: nevoia mea de Tine, grăită şi negrăită. „Sărac în duh” descrie ceea ce ştiu sigur despre mine. Vin la Tine în sărăcie totală.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui.» EXOD 33,11

Despre autoritatea impresionantă a lui Moise citim în cuvinte atât de simple: «Moise a scos poporul din tabără spre întâmpinarea lui Dumnezeu» (Exod 19,17). În ce consta puterea lui Moise? Răspunsul e foarte simplu: el a trăit permanent în prezenţa lui Dumnezeu! Moise a găsit îndurare înaintea Lui. Vreau să menţionez în acest context că nu poţi conduce un om în prezenţa lui Dumnezeu decât până în punctul în care ai ajuns tu însuţi. Copiii tăi spirituali sunt ceea ce eşti şi tu din punct de vedere duhovnicesc. Dumnezeu vrea chiar azi să te tragă la El cu funiile dragostei (vezi Osea 11). Pe când eram noi încă păcătoşi, Fiul Său a venit în această lume şi a murit pentru a ne salva şi a reface relaţia noastră cu Tatăl. De aceea întrebarea ur-mătoare are o relevanţă decisivă: cât de mult te-ai apropiat de Dumnezeu în sufletul tău? Dacă eşti departe de El, ascultă ce-ţi spun: «Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!» (Ier. 31,3). Dragostea lui Dumnezeu trece prin Golgota. Puterea atotbiruitoare a dragostei Sale care s-a lăsat dusă până la cruce vrea să ne ducă şi pe noi acolo, la Golgota.. Doar răstignindu-ne firea veche suntem mai aproape de Dumnezeu, deoarece, prin Mielul Isus Cristos suntem una cu Tatăl ceresc!

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul. Proverbe 16:33

Dacă orice hotărâre vine de la Domnul, cine ne aranjează vieţile? Dacă simpla aruncare a sorţului este călăuzită de El, cu cât mai mult vor fi evenimentele vieţii noastre, mai ales că Mântuitorul ne-a spus că „până şi perii capului vă sunt număraţi” (Matei 10:30). Nici o vrabie nu cade pe pământ fără voia Tatălui (vers. 29). Dacă ţi-ai aminti întotdeauna acest lucru, dragă cititorule, ai avea parte de o linişte sfântă. Te-ai lepăda de frică, şi ai putea merge cu răbdare, linişte şi bucurie, aşa cum trebuie să meargă orice creştin. Când eşti tulburat de lume, nu poţi sluji învăţătorului; gândurile îţi slujesc ţie însuti. Dacă ai căuta „întâi împărăţia cerurilor, şi neprihănirea Sa” (Matei 6:33), toate celelalte lucruri ţi s-ar da pe deasupra. Eşti amestecat în afacerile Lui Christos, şi le neglijezi pe ale tale, atunci când te îngrijorezi de soarta şi împrejurările tale. Încerci să-ţi „faci rost” de muncă, şi uiţi că datoria ta este să asculţi. Fii înţelept şi gata să asculţi; lasă-L pe Christos să se îngrijească de tine. Vino şi te uită în hambarul Tatălui tău, şi întreabă-te dacă te va lăsa să flămânzeşti când El are atâta belşug de recoltă. Uită-te la inima Lui îndurătoare. Vezi dacă s-a dovedit vreodată rea! Uită-te la înţelepciunea Lui nepătrunsă. Vezi dacă a greşit vreodată. Mai presus de toate, uită-te la Isus Christos, Mijlocitorul tău, şi întreabă-te dacă Tatăl poate fi rău cu tine atunci când El pledează în favoarea ta. Dacă îşi aminteşte de fiecare vrabie, va uita El vreunul din copiii Săi? „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmi 55:22).

Fii fericit în starea ta umilă

Fără dorinţe mari, şi aşteptări deşarte

S-asculţi oricând de Voia cea Divină

Va fi o bogăţie mai presus de orice parte.

Seara

Şi marea nu mai era. Apocalipsa21:1

Nu ne putem bucura la gândul că vom pierde bătrânul ocean; cerurile noi şi pământul nou nu vor fi mai frumoase decât ne imaginăm, dacă nu va exista o mare să scalde ţărmul cu valuri înspumate şi strălucitoare. Oare textul nu trebuie privit ca o metaforă, mărginită de prejudecăţile cu care orientalii priveau marea în vechime? O lume reală fără mare ar fi jalnică. Ar fi ca un inel de alamă fără safirul care îl face preţios. Trebuie să existe un înţeles spiritual aici. In noua orânduire nu va fi separare – marea separă naţiunile şi desparte popoarele unele de altele. Pentru Ioan, exilat pe insula Patmos, apele adânci erau ca nişte ziduri de închisoare, care îl despărţeau de fraţi şi de lucrare. In lumea care va veni nu vor exista asemenea bariere. Mii de kilometri de valuri înspumate se află între noi şi mulţi prieteni pentru care ne rugăm în seara aceasta, dar în lumea în care mergem nu vor exista prietenii rupte şi familii despărţite. In sensul acesta nu va mai fi mare. Marea este simbolul schimbării; cu fluxul şi refluxul ei, cu liniştea ei tihnită şi munţii de ape spumegânde, cu murmurul ei blând şi cu urletele ei furioase, nu este niciodată aceeaşi. Sclavă a vânturilor capricioase şi a lunii schimbătoare, instabilitatea ei este proverbială. In starea noastră muritoare avem prea multe schimbări. Pământul este constant doar în schimbare. Dar, în starea cerească, toate schimbările jalnice vor fi necunoscute, cu tot cu teama că ni se vor îneca speranţele şi ne vor naufragia visurile. Marea de cristal străluceşte fără urmă de val. Nici o furtună nu tulbură ţărmurile paradisului. In curând vom ajunge în ţara fericită care nu cunoaşte despărţire, schimbare şi furtună! Isus ne va duce acolo. Suntem în El sau nu? Aceasta este marea întrebare.

IZVOARE IN DEŞERT

Aceste lucruri vi se vor întâmpla ca să fiţi mărturie. (Luca 21:13)

Viaţa este un urcuş abrupt, şi este întotdeauna încurajator să avem pe cineva înaintea noastră care „să-şi aducă aminte” de noi şi să ne invite cu bucurie să urcăm mai sus. Noi urcăm toţi împreună, aşa că trebuie să ne ajutăm unul pe altul. Urcarea muntelui vieţii este o treabă serioasă, dar glorioasă; e nevoie de putere şi de perseverenţă ca să ajungi în vârf. Şi când vizibilitatea noastră devine mai bună pe măsură ce câştigăm altitudine, şi când descoperim lucruri importante, trebuie „să ne aducem aminte” de încurajarea noastră pentru alţii.

Dacă ai mers puţin înaintea mea, cheamă-mă –

Aceasta va bucura inima mea şi va ajuta picioarele mele pe drumul stâncos;

Şi dacă, poate, lumina Credinţei este slabă, pentru că untdelemnul a scăzut,

Chemarea ta mă va călăuzi când voi rămâne în urmă, mergând cu greu.

Cheamă-mă, şi spune-mi că El a mers cu tine prin furtună;

Cheamă-mă, şi spune-mi că El te-a ţinut când copacii erau smulşi din rădăcini;

Că, atunci când cerurile tunau şi cutremurul zguduia muntele,

El te-a sprijinit şi te-a ţinut acolo unde aerul de sus s-a liniştit.

O, prietene, cheamă-mă, şi spune-mi pentru că nu pot să-ţi văd faţa;

Ei spun că străluceşte în triumf, şi că picioarele tale aleargă repede în cursă;

Dar e ceaţă între noi şi ochii mei spirituali sunt întunecaţi,

Şi nu pot să văd gloria, deşi tânjesc după un cuvânt din partea Lui.

Dar dacă vei spune că El te-a auzit când rugăciunea ta nu era decât un strigăt,

Şi dacă vei spune că El te-a văzut prin cerul nopţii întunecate de păcat –

Dacă ai mers puţin înainte, o, prietene, cheamă-mă –

Aceasta va bucura inima mea şi va ajuta picioarele mele pe drumul stâncos.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 12.1-17

Conducătorii poporului sunt constrânşi să se recunoască în zdrobitoarea parabolă a viticultorilor răi.

Remarcaţi cum este desemnat (numai în Marcu) cel din urmă trimis al Stăpânului viei: „mai având deci un singur fiu preaiubit..” (v. 6). Această expresie ne aminteşte de cuvântul Domnului către Avraam, „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti” (Geneza 22.2), şi totodată ne traduce, într-un mod emoţionant, afecţiunile Tatălui pentru Preaiubitul pe care L-a sacrificat pentru noi.

Astfel demascaţi, fariseii şi irodienii caută să riposteze. Cu complimente ipocrite, care însă, fără voia lor, sunt totuşi o mărturie în favoarea Domnului Isus („Tu eşti adevărat … Tu înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu”, v. 14), ei încearcă să-L încurce cu o întrebare deosebit de subtilă. Da”-ul Său L-ar fi descalificat ca Mesia, în timp ce „nu”-ul Său L-ar fi condamnat din partea romanilor. El însă le răspunde într-un fel cum nu se aşteptau, făcând apel la conştiinţa lor. Ce divină şi admirabilă înţelepciune! Cu toate acestea, de câte ori nu a trebuit Mântuitorul – Cel care este Dragoste şi Adevăr – să sufere din cauza acestei rele credinţe, a răutăţii, a acestei necontenite şi „aşa mari” împotriviri „de la păcătoşi … faţă de Sine”! (Evrei 12.3; vezi şi Ezechiel 13.22).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ieremia 20:1-12

CONVINGERE MISTUITOARE

Apoi am zis: „Nu voi mai vorbi”,… dar iată că Cuvântul Lui este in inima mea ca un foc mistuitor. Ieremia 20:9

Pentru a persevera în fața opoziției și pentru a-L sluji pe Cristos, în ciuda marilor sacrificii pe care le cere această slujire, este nevoie ca în inima ta să existe o convingere care să te mistuie. O tânără misionară a continuat să lucreze printre membrii unui trib foarte primitiv, an după an, în ciuda mușcăturilor de insecte și a căldurilor tropicale. Un doctor creștin continuă să trateze pacienții fără să le ceară plată într-o clinică din lumea a treia, cu toate că puțini dintre ei își manifestă recunoștința. Un prieten și-a lăsat un serviciu foarte bine plătit ca să devină liderul unei organizații ce luptă împotriva pornografiei, cu toate că serviciul acesta din urmă este foarte slab plătit. Acești oameni sunt convinși că Dumnezeu i-a chemat să facă ceea ce fac, și nimic nu-i poate împiedica să slujească în acest fel.

Ieremia a avut același impuls lăuntric. El a predicat fără frică despre judecată, dar puțini au fost cei care au ascultat. A fost pus cu picioarele în butuci (Ieremia 20:2). A început să se descurajeze. Pe de-o parte, ar fi dorit sa poată să nu mai transmită mesajul pe care Dumnezeu voia să-l transmită lui Israel, dar a văzut că este nevoie să-l transmită și a simțit un puternic imbold de a face lucrul acesta. Cuvântul lui Dumnezeu era un foc mistuitor în sufletul lui. Câtă nevoie este astăzi de această convingere mistuitoare! Se pare că aceia care luptă pentru cel rău sunt mult mai zeloși decât aceia care sunt de partea binelui. Oamenii au nevoie să audă Evanghelia. Avorturile la cerere trebuie oprite. Industria pornografică trebuie combătută. Să-I cerem lui Dumnezeu să aprindă un foc în inimile noastre, așa încât să abordăm aceste probleme prin rugăciune și printr-o acțiune fermă. H.V.L.

Dăruiește-mi, Doamne, zelul mare, sfânt,

O torță vie în suflet arzând.

Un zel ca al Tău de-adevăr și Cuvânt

De care să nu mă-ndepart nicicând.
D.J.D.

Prea mulți creștini țin adevărul pe gheață în loc să-l țină pe foc.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău; Chibzuință va veghea asupra ta, priceperea te va păzi. Prov. 2,10.

Cunoștința, chibzuință și priceperea sunt urmările și roadele înțelepciunii lui Dumnezeu. Dacă aceasta intră în inimă, atunci cunoașterea este primul rod care îi dă hrană sufletului. Chibzuință este scutul ei și priceperea călăuzește și întărește pașii. Calea înțelepciunii duce printr-o lume plină de primejdii și întunecată, mult îndepărtată de calea celor care au uitat pe Dumnezeu, ale căror case se prăbușesc în adâncul morții”, de aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine și să ții cărările celor neprihăniți.” UNDE se GĂSEȘTE această înțelepciune? Dumnezeu ne- o dăruiește prin Cuvântul Său ca inima să se reînnoiască și să-i dea sufletului lumină și viață. De aceea Psalmistul spune: „Cum își va ține tânărul curată cărarea? îndreptându-se după Cuvântul Tău.” După aceea mai spune către Dumnezeu: „Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.” (Ps. 11 vers. 9 și 11).

Pentru aceasta Dumnezeu dăruiește Duhul Său tuturor celor care vor să asculte glasul înțelepciunii cerești, adică „duhul puterii și al dragostei și al chibzuinței.”De aceea în deplină dependență, sub călăuzirea Duhului Său să păstrăm îndemnurile Lui! Să le cercetăm cu seriozitate și să umblăm în frică de El. Este dureros că mai sunt creștini care citesc mărețul Cuvânt fără să fie atinși în suflet. Cugetul lor nu tresare și inima nu trăiește în adevărul primit. în asemenea situații nu se poate ca sufletul să primească lumină și putere nu poate crește și nu se poate dezvolta. Dar celor care sunt devotați pentru cauza Domnului, El le va da înțelepciune pentru a propăși în viața spirituală.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

El a plecat și a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Și toți se minunau. Marcu 5.20

Mergeți și spuneți!

Un oftalmolog și-a început practicarea meseriei cu operarea unui cerșetor orb pe care l-a găsit pe stradă. Omul, după vindecarea sa, a spus plin de mulțumire: „Ah, nu am niciun ban să vă plătesc! Dar n-aș putea face ceva pentru dumneavoastră?”. Medicul a spus: „Desigur, știu ce puteți face pentru mine! Povestiți fiecăruia pe care îl întâlniți, că ați fost orb și acum vedeți și spuneți cine v-a operat”. Omul a fost de acord și nu după mult timp medicul a avut mai mulți pacienți decât putea trata.

Cel mai mare oftalmolog este Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu. El vrea să deschidă oamenilor ochii orbiți din cauza păcatului. După ce va avea loc această lucrare, fiecare va putea privi minunea harului și a dragostei Sale. În general, omul nu vrea să recunoască faptul că este orb din punct de vedere spiritual. El crede că este inteligent și poate judeca toate lucrurile. Chiar și pe Dumnezeu, pe Domnul Isus și Cuvântul Său are curajul să-i judece! Biblia spune: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă?”. Dar după ce ai început să vezi prin harul lui Dumnezeu, poți relata și altora despre vestea bună, așa cum a făcut și omul eliberat de puterile întunericului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

IMPLICĂ-TE!

„Căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc…” (Iuda 1:23)

     Când o persoană dragă trece printr-o situație care i-ar putea dăuna, te implici, nu?! Biblia spune: „căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne.” (Iuda v. 22-23). Cuvântul grecesc pentru „a mântui” înseamnă „a lua inițiativă imediat, decisiv și continuu”, iar cuvântul „frică” înseamnă „respect puternic pentru ceva ce amenință viața, ceva ce este periculos sau alarmant”.

Expresia „a smulge din foc” înseamnă că nu mai ai nicio clipă de pierdut. Casa este în flăcări, iar locatarii ei dorm! Sparge ușa și trage-i afară dacă trebuie, dar scapă-i! Eugene Peterson reformulează în felul următor: „Mergeți după cei ce au luat-o pe o cale greșită!” (v. 22)

Nu sta deoparte, spunând: „Nu este responsabilitatea mea!” Ba da, este!

Păstorul cel Bun a lăsat cele nouăzeci și nouă de oi și S-a dus după cea care se pierduse – și nu S-a oprit până nu a găsit-o! Apoi a luat-o pe umeri și a adus-o înapoi în siguranța turmei. Se poate întâmpla să fii înțeles greșit, criticat sau respins, firește… însă după cum spune Pavel: „dragostea lui Hristos ne strânge (ne constrânge; ne îndeamnă)” (2 Corinteni 5:14).

Când chiar îi iubești pe cei pe care-i iubește Domnul Isus, nu ai de ales!

Poate spui: „Dar nu știu ce să le spun!” Atunci roagă-te: „Doamne, ajută-mă să știu întocmai cum să ma comport, ce să fac, ce să le spun… Dă-mi înțelepciune și îndrăzneală să spun ceea ce este nevoie să spun. Ajută-mă să-i iubesc suficient de mult ca să le spun adevărul înainte să fie prea târziu. În Numele lui Isus, amin”.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: