Mana Zilnica

Mana Zilnica

15 Decembrie 2016

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Un om încercat de Dumnezeu

Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. 2 Timotei 2:15

Dacă nu poţi formula un anumit subiect, luptă-te până când vei ajunge să poţi. Dacă n-o faci, unii oameni vor fi condamnaţi la sărăcie pentru tot restul vieţii lor. Luptă-te să reformulezi pentru tine însuţi unele adevăruri ale lui Dumnezeu şi El va folosi aceasta pentru alţii. Intră în teascul lui Dumnezeu, acolo unde se strivesc strugurii. Trebuie să lupţi ca să poţi să formulezi în cuvinte ceea ce ai experimentat, apoi va veni un timp când relatarea experienţelor tale va fi ca un vin tonic pentru altcineva. Dar dacă îţi spui cu lenevie: „Nu mă voi strădui să exprim cu cuvintele mele acest subiect; voi împrumuta cuvintele altcuiva”, atunci cuvintele tale nu-ţi vor folosi nici ţie şi nici celor din jur. Încearcă să-ţi reafirmi ţie însuţi ceea ce cunoşti în mod implicit a fi adevărul lui Dumnezeu; în felul acesta îi dai lui Dumnezeu posibilitatea ca, prin tine, să-l transmită şi altcuiva.

Deprinde-te să-ţi determini mintea să formuleze clar lucrurile pe care le acceptă cu uşurinţă. Punctul de vedere pe care-l exprimăm nu este al nostru până când nu-l facem să fie al nostru prin suferinţă. Cel de la care înveţi cel mai mult nu este cel care-ţi spune ceva ce n-ai ştiut până atunci, ci cel care dă expresie adevărului care se lupta în tine în căutarea de cuvinte spre a fi rostit.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Deci, fiindcă Hristos a suferit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire”. 1 PETRU 4:1

Puterea, eficacitatea şi sensul dumnezeiesc al crucii Domnului Isus Hristos, sunt infinite. Nu îi vom cunoaşte toată valoarea şi importanţa decât în slavă. Dumnezeu va arăta „în veacurile viitoare nemărginitele bogăţii ale harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus” (Ef. 2:7). Când ne spune: „înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi gând, apostolul Petru este inspirat să ne arate un aspect vital, actual şi binecuvântat al crucii. Crucea este ca o armă spirituală pe care credinţa o foloseşte şi o valorifică împotriva celor trei vrăjmaşi ai ei: lumea, firea păcătoasă şi diavolul.

1. Lumea, curentul ei atât de puternic şi atracţia cu care îl înconjoară şi îl hărţuieşte pe cel credincios este unul din duşmanii teribili cu care suntem confruntaţi în fiecare zi sub fel de fel de aspecte. Asocierea cu lumea poate aduce o oarecare prosperitate materială şi o satisfacţie firească a eului, dar niciodată nu se poate cântări imensa pagubă a pierderii părtăşiei cu Domnul Isus. Dar crucea este mijlocul de a fii izbăvit de lume. Trebuie însă să dorim ferm lucrul acesta. Apostolul Pavel spune: „în ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume” (Gal. 6:14). Puterea crucii este invincibilă: ea a judecat lumea cu puterea şi ispitele ei. Alianţa cu lumea însă, ne împiedică să biruim lumea. Secretul unui adevărat progres duhovnicesc este răstignirea faţă de lume şi ataşamentul de Domnul Isus, dar în măsura în care am permis lumii să ocupe un loc în inima noastră am pierdut puterea spirituală. Să nu uităm că Satan este dumnezeul acestei lumi.

2. Firea păcătoasă este perseverentă, puternică şi subtilă în ce priveşte păcatul; ea este vrăjmaşă lui Dumnezeu şi nu cedează decât dacă este obligată. Ce o poate sili este numai faptul de a ne socoti morţi faţă de ea. Cum se poate aceasta, ar putea să întrebe cineva? Să considerăm un om mort. Poţi să-l batjocoreşti şi să-l ocărăşti cât ai vrea, el este mort şi nu reacţionează în nici un fel. Poţi să-l vorbeşti de bine şi să-l lauzi numai în superlative, el tot mort este şi nu-l încântă nici nu-l umflă de mândrie. Exact aşa trebuie să ne purtăm şi noi faţă de firea noastră păcătoasă. Biblia spune: „Cei care sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea păcătoasă cu patimile şi cu poftele ei” (Gal. 5:24). Să ne înarmăm şi noi cu gândul acesta. Crucea proclamă dezrobirea noastră de puterea acestui vrăjmaş biruit şi răstignit. Să folosim această armă în momentul ispitei; ea este efectivă şi trebuie folosită mereu.

3. Diavolul. Nu-mi place să consacrez nici aceste câteva rânduri pentru el, dar este bine să ştim câte ceva despre el ca să ştim cum să ne apărăm. Orice apropiere pe care acest vrăjmaş redutabil ar încerca-o faţă de noi, trebuie respinsă cu „Este scris”, armă pe care a folosit-o Domnul nostru şi cu care l-a îndepărtat. „Fiul lui Dumnezeu s-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului” (1 Ioan 3:8). În Domnul Hristos, fiind un singur duh cu El, putem să invocăm această biruinţă, această izbăvire, această autoritate asupra acestui vrăjmaş. Noi nu putem face nimic împotriva lui, dar Domnul Hristos a împlinit totul. Crucea Sa şi învierea Sa sunt cele mai eficace şi desăvârşite mijloace în biruinţa şi autoritatea asupra infernului. Crucea este şi va fi toată veşnicia subiectul laudelor cereşti, pentru că Dumnezeu S-a slăvit prin moartea ispăşitoare a Fiului Său. Veşnicia nu va ajunge să sondeze adâncimile crucii şi să-i laude AUTORUL.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră”. Matei 6:25.

Îngrijorarea nu are nimic comun cu credinţa. Deoarece lipsa de credinţă nu este plăcută înaintea lui Dumnezeu, iar îngrijorarea dovedeşte lipsa de credinţă şi îndoiala în călăuzirea lui Dumnezeu, de aceea este păcat. (Evr. 11:6, 1 Ioan 5:10, Rom. 14:23). Îngrijorându-ne, facem trei lucruri neplăcute înaintea lui Dumnezeu: Ne îndoim de dragostea, înţelepciunea şi puterea Lui. Cu alte cuvinte, prin îngrijorare exprimăm că Dumnezeu nu ne iubeşte sau că nu ştie ce este mai bun pentru noi sau că nu poate să ne ajute. Prin îngrijorarea noastră vestim celor din jur că Dumnezeu este neputincios faţă de problema noastră. Totuşi, cu toată îngrijorarea mea, nu pot schimba împrejurarea sau ameliora greutatea care mă apasă. Domnul Isus spune în Matei 6:25-30, că îngrijorările sunt fără rost, în versetele 31-32, ne arată că îngrijorarea este un obicei păgân, iar în versetul 34 ne este arătat că îngrijorarea este fără folos. Privit prin această prismă trebuie să spunem că îngrijorarea este un păcat foarte mare. Cum pot scăpa de grijile mele? Isus a purtat păcatele noastre, dar El poartă şi părerile noastre. Necazul nostru este că, în loc să privim la Dumnezeu, privirea noastră se concentrează asupra necazului. Astfel necazul creşte în aşa măsură încât ne doboară, iar Dumnezeu devine mic în ochii noştri. Dar haideţi să întoarcem lucrurile şi să ne orientăm gândurile spre Dumnezeu, astfel El va creşte tot mai mult, după cum şi este, iar necazurile vor deveni tot mai mici în comparaţie cu Dumnezeu. Astfel poate deveni o sursă de putere: Rom. 8:28 pentru noi. Toate lucrurile vor lucra spre binele nostru, pentru că Dumnezeu este cu mult mai mare. Poate lucrurile în sine nu sunt bune, dar vor fi spre binele nostru, pentrucă toate sunt sub mâna conducătoare a lui Dumnezeu.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNŢELEGEREA ÎN LUME

…El va hotărî între un mare număr de popoare; aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug, şi din suliţele lor, cosoare; nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia, şi nu vor mai învăţa războiul. Isaia 2.4

Oh! să poată aceste zile fericite să strălucească mai curând. Acum popoarele sunt bine înarmate şi descoperă arme noi din ce în ce mai distrugătoare, ca şi când cea mai mare slavă a omului ar fi să nimicească mii de semeni de-ai săi. Dar pacea va birui într-o zi în aşa măsură, încât armele de război vor fi din nou trecute prin foc şi schimbate pentru a putea fi întrebuinţate în scopuri paşnice.

Cum pare că se va face această minune? Prin comerţ, prin civilizaţie, prin instruire sau prin forţă? Nu, noi nu credem aceasta. Experienţele din trecut ne fac să nu avem nici o încredere în astfel de mijloace slabe. Nu, pacea nu va fi aşezată pe pământ decât prin domnia Prinţului păcii. El trebuie să cârmuiască poporul prin Duhul Său, să înnoiască inimile prin harul Său şi să domnească în ele prin puterea Sa dumnezeiască. Numai atunci fiinţele omeneşti vor înceta de a se război şi omorî. Omul este ca o fiară sălbatică atunci când i se tulbură sângele, şi numai Domnul Isus poate să facă din această fiară sălbatică un porumbel. Aceasta o face înnoind inima omului, căreia îi domoleşte patimile sângeroase. Facă Domnul ca cititorii acestei scrieri să se unească pentru ca să ceară ca stăpânirea păcii să se aşeze fără să mai întârzie, punând capăt urii şi oricărui rău al omenirii, iar înţelegerea şi iubirea să se răspândească asupra întregii lumi.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

La a patra strajă din noapte, El a pornit spre ei, umblând pe mare. Matei 14.25

Mintea omenească nu poate înțelege cum poate fi posibil așa ceva, din cauză că nu are credință. Nimic nu uimește inima care se încrede în Dumnezeu și care crede Cuvântul Său.

Mântuitorul Sa suit pe munte ca să Se roage, după ce ia trimis pe ucenici de partea cealaltă a mării. Aceasta este o imagine a înălțării Sale la Dumnezeu, pentru a intra în slujba Sa prezentă de mijlocire, lăsândui pe ucenici să se lupte cu valurile și cu vântul împotrivitor, în timpul absenței Sale. Ei au descoperit că traversarea era dificilă și obositoare, la fel cum au descoperit cei care urmează un Domn lepădat și crucificat în această lume. Satan a iscat multe furtuni cu intenția de a distruge orice mărturie pentru Numele pe care îl urăște atât de mult.

În cea dea patra strajă a nopții, Domnul a mers la ucenicii Săi, umblând pe ape. Gândinduse că văd o nălucă, ei au strigat de spaimă, însă au fost curând liniștiți de cuvintele Lui: „Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!”. El niciodată nu uită să Se apropie de cei ai Săi, atunci când trec prin încercări și suferințe.

Matei, Marcu și Ioan ne relatează toți umblarea Domnului pe ape. Matei adaugă ceva, anume că Petru, atunci când a văzut că era Domnul, La rugat săi dea voie să vină la El. Domnul la chemat, iar Petru a coborât din corabie și a mers către El. Când însă a privit la valuri, a început să șovăie și a strigat către Domnul, care imediat a întins mâna și la apucat.

Corabia este o imagine a vechiului sistem de lucruri în care Domnul ia lăsat pe ucenicii Săi după ce Sa înălțat la cer. Cartea Fapte ne arată cât de mult sau ținut ei alipiți de acea veche ordine de lucruri și cât de greu lea fost să înțeleagă că în esență, creștinismul este, un sistem ceresc și spiritual. „Noi umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5.7).W. W. Fereday

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, mă îndrept fără nici o rezervă la Tine. Fii Tu o aşa atmosferă în noi şi în jurul nostru, ca să fim aceia din care curg râuri de apă vie.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Se întorc, dar nu la Cel Preaînalt.» OSEA 7,16

Aceasta este acuzaţia Domnului rostită prin gura profetului Osea împotriva poporului Său. După o întoarcere adevărată urmează întotdeauna trezirea. Aceasta înseamnă viaţă, iar viaţa are un impact extraordinar asupra celor din jur. Întoarcerile cu răspunsuri în lanţ din partea multor oameni sunt din această cauză ceva normal în Biserica lui Isus. Despre prima biserică citim: «Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi» (Fapte 2,47). Unde nu se întâmplă acest lucru există un caracter duplicitar în credincioşi. Duplicitatea, ipocrizia reprezintă cel mai mare duşman al trezirii spirituale. Dar puterea lui Dumnezeu se descoperă acolo unde inimile frânte se întorc la El cu pocăinţă. În 2 Cronici 16,9 este scris: «Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul, ca să sprij-nească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui». Puterea lui Dumnezeu o experimentează doar aceia care s-au întors cu totul la El. Inimile frânte sunt rănite nu numai în faţa Domnului, ci şi în mediul social din care provin. De aceea avem atât de multe familii şi căsnicii distruse. Însă imediat ce ai predat pe deplin inima ta în mâna Domnului, căsnicia şi relaţia cu familia ta sunt vindecate definitiv.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Orpa a sărutat pe soacră-sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea. Rut 1:14

Şi Orpa şi Rut o iubeau pe Naomi De aceea au hotărât să se întoarcă cu ea în ţinutul lui Iuda. Dar a venit ceasul încercării. Naomi le-a prezentat toate încercările care le aşteptau. Dacă voiau confort şi bunăstare, le-a încurajat să se întoarcă la prietenii lor moabiţi. La început,’ amândouă au declarat că vor locui cu poporul Domnului, dar, după ce s-a gândit mai bine, Orpa a părăsit-o pe soacră şi pe Dumnezeul ei cu inima îndurerată şi un sărut respectuos. S-a întors la prietenii ei idolatri. Însă Rut se dăruise cu toată inima Dumnezeului soacrei sale. Este uşor să umbli pe calea Domnului atunci când toate merg bine, dar este cu totul altceva să-L urmezi în descurajări şi necazuri. Sărutul declaraţiilor verbale este ieftin şi uşor, dar să te ţii în mod practic de Domnul, prin hotărâre pentru adevăr şi sfinţenie, nu este chiar atât de uşor. Cum stă treaba cu noi? Sunt inimile noastre fixate în Isus? Este jertfa legată cu funii de coarnele altarului? Am socotit preţul, şi suntem gata să suportăm pierderi pământeşti de dragul învăţătorului? Câştigul viitor va fi o recompensă îmbelşugată, fiindcă comorile Egiptului sunt nimic în comparaţie cu ceea ce ne aşteaptă. Nu se mai ştie nimic despre Orpa; viaţa ei s-a îndreptat spre moarte veşnică, în bunăstare şi plăceri idolatre. Dar Rut trăieşte în istorie şi în cer, fiindcă harul a plasat-o în linia din care s-a născut Regele Regilor. Binecuvântată printre femei este cea care a renunţat la tot de dragul lui Isus; dar uitată şi mai rău decât uitată este cea care, în clipa încercării, îşi calcă pe conştiinţă şi se întoarce în lume. O, să nu ne mulţumim cu o formă de evlavie în dimineaţa aceasta, fiindcă nu este mai bună decât sărutul Orpei; fie ca Duhul Sfânt să lucreze în noi şi să ne predăm în întregime inimile Domnului Isus.

Seara

Şi îţi voi da temelii de safir. Isaia 54:11

Nu numai ce se vede din biserica lui Dumnezeu, dar şi ce nu se vede este frumos şi preţios. Temeliile nu se văd. Atâta timp cât sunt tari, nu se aşteaptă nimeni să fie şi valoroase. Dar în lucrarea lui Iehova, totul este din El; nimic nu este fără valoare sau defect. Temeliile adânci ale lucrării harului sunt din safir preţios; nici o minte omenească nu le poate măsura slava. Noi construim pe legământul de har, care este mai tare decât diamantele şi la fel de trainic ca pietrele preţioase, peste care timpul trece în zadar. Temeliile de safir sunt veşnice, şi legământul va dura cât va trăi Cel Prea înalt. O altă temelie este persoana Domnului Isus, care este curată, nepătată, veşnică şi frumoasă ca safirul. Ea îmbină albastrul adânc al oceanului şi azurul strălucitor al cerului. Odinioară, atunci când Domnul a fost acoperit de propriul Său sânge, putea fi comparat cu rubinul; dar acum Îl vedem strălucind în azuriul iubirii, o iubire bogată, veşnică şi adâncă. Speranţele noastre veşnice sunt clădite pe dreptatea şi credincioşia lui Dumnezeu, care sunt la fel de limpezi şi senine ca safirul. Nu suntem mântuiţi printr-un compromis, printr-o îndurare care anulează dreptatea sau suspendă legea; nu, nici privirea unui vultur nu ar putea găsi o crăpătură în temelia încrederii noastre – temelia noastră este din safir, şi va îndura chiar şi focul. Domnul însuşi a construit temelia speranţelor poporului Său. Nu se ştie însă dacă noi ne construim speranţele pe această temelie. Faptele bune şi ceremoniile nu sunt o temelie de safir, ci de „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:12); nici nu ne întemeiem pe Dumnezeu, prin încredere în noi înşine. Vai de cel al cărui turn se va prăbuşi cu mare zgomot, fiindcă a fost clădit pe nisip. Cel care a construit pe safir poate aştepta furtuna şi focul în linişte, fiindcă va trece testul.

IZVOARE IN DEŞERT

Încrede-te în El. (Psalmul 37:5)

Cuvântul „încredere” este inima credinţei şi este cuvântul Vechiului Testament dat pentru stadiile de prunc sau tânăr în credinţă. Cuvântul „credinţă” sugerează mai mult un act de voinţă, în timp ce cuvântul „convingere” sugerează un act al minţii sau al intelectului, dar încrederea este limbajul inimii. Cuvintele „credinţă” şi „convingere” se referă mai mult la un adevăr crezut sau la ceva ce te aştepţi să se întâmple.Încrederea implică mai mult decât aceasta, pentru că vede şi simte şi se bizuie pe aceia care au o viaţă deplină şi o inimă curată plină de dragoste. De aceea, haideţi să ne încredem în El, în toate întârzierile, în ciuda tuturor dificultăţilor, şi în faţa tuturor respingerilor pe care le întâlnim în viaţă. Şi în ciuda sentimentelor noastre şi a împotrivirii evidente, şi chiar când nu putem înţelege calea pe care mergem sau situaţia în care suntem, să ne încredem totuşi în El; căci „El va lucra”. Calea se va deschide, situaţia noastră se va schimba, şi rezultatul final va fi pace. În cele din urmă norii se vor ridica şi lumina zilei eterne va străluci în sfârşit.

Încrede-te şi stai liniştit când totul în jurul tău

    Îţi pune credinţa la grea încercare;

Nu lăsa nici o teamă şi nici un vrăjmaş să te intimideze,

    Aşteaptă-L pe Dumnezeu, încrede-te şi stai liniştit.

Încrede-te şi stai liniştit cu inimă statornică,

Ca o păsărică în cuibul ei,

Care se ascunde sub penele Lui,

    Strânge-ţi aripile, încrede-te şi stai liniştit.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 10.23-34

În Vechiul Testament, binecuvântările erau pământeşti, astfel că bogăţiile erau privite ca o dovadă a favorii din partea lui Dumnezeu (Deuteronom 8.18). De aici şi uimirea ucenicilor! Le fusese dat să vadă un om deosebit de prosper, deci în aparenţă binecuvântat de Dumnezeu, amabil, cu o purtare ireproşabilă şi care era dispus să facă mult bine. Şi Domnul îl lăsase să plece… Dacă nici asemenea calităţi nu deschid împărăţia lui Dumnezeu, atunci cine poate fi mântuit? În adevăr, le răspunde Isus, mântuirea este lucru imposibil la oameni; numai Dumnezeu a putut-o împlini (v. 27).

Domnul îi condamnă aici nu pe bogaţi, ci pe „cei care se încred în bogăţii” (v. 24). De altfel, a-L urma pe El implică inevitabil renunţări, dar câtă vreme acestea sunt de bunăvoie, din dragoste pentru Domnul şi pentru Evanghelie, vor fi în acelaşi timp şi sursa unor bucurii fără seamăn, între care cea dintâi va fi sentimentul aprobării Sale. Ochiul atât de pătrunzător al Domnului (v. 21,23,27) priveşte în inima noastră pentru a vedea dacă sunt potrivite motivele care ne fac să acţionăm, dacă este un răspuns drept la iubirea Celui care a părăsit totul pentru noi (vezi Zaharia 7.5).În acest capitol găsim ilustrate o sumedenie de trăsături ale firii (ale cărnii): amabilă (v. 17-22), înfumurată (v. 28), dominată de frică (v. 32), geloasă (v. 41), egoistă (v. 35-40).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Galateni 6:1-10

NU TE LĂSA DESCURAJAT!

Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Galateni 6:9

Cât de ușor cedăm descurajării! Uneori cedăm fiindcă suntem epuizați fizic și emoțional. Alteori ne pierdem curajul datorită faptului că oamenii ni se împotrivesc. Oricare ar fi motivul, deseori devenim atât de dezgustați încât cedăm – încetăm să ne mai îndeplinim sarcina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Am citit despre un pastor care se simțea atât de deprimat și de înfrânt, încât era gata să se lase pradă descurajării. într-o dimineață, pe când sta demoralizat lângă fereastră, s-a uitat afară și a văzut un graur cocoțat pe pervazul ferestrei. Se părea că pasărea se uita țintă la el și ciripea „Lasă-te bătut! Lasă-te bătut!” pe limba ei. Pastorul s-a gândit la aparentul său eșec în lucrarea pe care i-a dat-o Dumnezeu s-o facă. Ii transmitea graurul un mesaj? In timp ce pastorul se gândea la lucrul acesta, soția lui a intrat în cameră. Când el i-a spus ce s-a întâmplat, ea s-a apropiat de fereastră ca să asculte. Graurul a ciripit din nou ceva ce semăna cu „Lasă-te bătut! Lasă-te bătut!” Soția pastorului a râs, apoi s-a întors spre soțul ei și i-a spus cu zâmbetul pe față: Dar graurul îți zice: „Nu te da bătut! Nu te da bătut!”, nu „Lasă-te bătut!”

Ești descurajat astăzi? Ești gata să te dai bătut? Mai citește odată versetul de astăzi; este chiar pentru tine. „Nu te descuraja.” Dimpotrivă, prinde curaj în lucrarea pe care ți-a dat-o Dumnezeu s-o faci. Nu te da bătut! P.R.V.

Ridică-ți ochii, tu om descurajat,

Domnu-ți este ajutorul, nu uita;

Putere îți va da, căci Domnul te-a chemat:

„Vino la Mine, odihnă vei afla”. Anonim

Curajul nu înseamnă puterea de a merge înainte,ci înseamnă a merge înainte când nu ai putere.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Ceea ce suferiți este educare: DUMNEZEU Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l educă tatăl? Evrei 12,7.

Care dintre credincioși nu ar fi în primejdie de a fi fără putere dacă calea nu ar fi presărată cu dureri? La evrei nu era cazul de boală sau altfel de dureri; ci ei au suferit din cauza necredinței lor. Ei au văzut cum le-a fost luate averile, totuși viața lor nu a fost atinsă cum a fost cazul la martiri. Domnul este începătorul și Cel care duce credința la un sfârșit de slavă, Cel care a rezistat din pricina păcătoșilor la cele mai mari împotriviri, El este Acela care acum din mâna Lui dă binecuvântările necesare fiecărui copil al lui Dumnezeu.Dumnezeu se poartă cu noi ca și cu niște fii; dar nu cum o fac părinții pământești după priceperea și înțelepciunea lor, ci dragostea este izvorul educației Sale. Noi nu suntem totdeauna de acord cu calea Domnului pentru că nu-L pricepem. Inima firească (naturală) este cea mai împotrivitoare suferințelor cauzate din pricina credinței. Totuși este o lucrare binecuvântată, căile pe care Dumnezeu ne călăuzește sunt expresia dragostei Lui față de noi, și au tendința de a ne apropia mai mult de El, de a înțelege mai bine gândurile Sale și a le pune în practică. Oare poate să izvorască din inima lui Dumnezeu ceva rău pentru noi? Niciodată!La fel cum au fost îmbărbătați evreii altădată la fericita comuniune a familiei lui Dumnezeu și la legătura ca fii, la fel ar vrea Sfânta Scriptură în zilele de astăzi să ne arate pe Domnul cât este de interesat să vorbească inimilor noastre și să recunoaștem „că TOATE lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său.” (Rom. 8.28)Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare; dimpotrivă, cu cât greutatea este mai mare, cu atât El are prilejul să-Și arate prin ea firea Lui de Dumnezeu prea bun și Atotputernic.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat. Tit 2.11

Harul

Când s-a arătat harul lui Dumnezeu? Când a venit Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe acest pământ, pentru a împlini lucrarea de salvare.

Înainte, Dumnezeu vorbise oamenilor în multe feluri prin proroci; dar acum, El vorbește prin Fiul Său într-un limbaj al dragostei, dragoste pe care niciun om și niciun înger nu o poate înțelege în întregime. Harul lui Dumnezeu s-a arătat aducând mântuire tuturor oamenilor. Nu este exclus niciunul. Mântuirea lui Dumnezeu nu este pentru un anume popor, nici pentru o anume clasă socială. Nu, ea este pentru toți!

Harul lui Dumnezeu spune clar: „cine însetează”, „cine vrea”. Nimeni, nici chiar cel mai mare păcătos, nu poate spune: „Pentru mine nu există mântuire, nu este har”. Limbajul dragostei dumnezeiești se adresează tuturor, fără excepție. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

O, de s-ar deschide cât mai multe inimi, ca să primească mântuirea! O, de s-ar deschide gurile să spună: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Atunci, fericirea veșnică va fi partea oricărui om care crede în lucrarea de la cruce a Mântuitorului.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CAUTĂ ÎMPĂCAREA (1)

„Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur” (Matei 18:15)

     După ce a explicat porunca a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta…” (Exod 20:12), o învățătoare de școală duminicală i-a întrebat pe copiii de șase ani din grupa ei: „Știți vreo poruncă care ne învață cum să ne purtăm cu frații noștri și cu surorile noastre?” Fără să ezite, un băiețel a răspuns: „Să nu ucizi!”

Zâmbiți?!

De ce credeți că Domnul Isus ne-a vorbit atât de mult referitor la împăcarea cu frații și surorile noastre în credință, în loc să lăsăm ca certurile să ne amărască viața? De fapt, El a considerat împăcarea suficient de importantă ca să ne ofere un plan în trei pași pentru a învăța cum să procedăm.

Primul pas: Adresează-te acelei persoane între patru ochi.

Al doilea pas: Ia cu tine două sau trei persoane pentru ca ceea ce se spune să fie confirmat.

Al treilea pas: Dacă primii doi pași nu duc la împăcare în relație, prezintă situația în fața prezbiterilor din biserica ta. Cu toate acestea, dacă citești aceste versete fără să le citești pe cele care urmează, pierzi ideea pe care o subliniază Domnul Isus.

El a continuat: „Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18:19-20)

Când căutăm împăcarea și ajungem la unitate, două lucruri nemaipomenite au loc:

a) Ne putem ruga cu încredere și putem obține rezultatele de care avem nevoie.

b) Putem simți pacea și prezența lui Dumnezeu… ceea ce nu este posibil câtă vreme problemele rămân nerezolvate.

Așadar, dacă dorești să umbli astăzi în binecuvântarea lui Dumnezeu, caută împăcarea!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: