Mana Zilnica

Mana Zilnica

13 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Rugăciunea de mijlocire

Trebuie să se roage necurmat şi să nu se lase. Luca 18:1

Nu poţi mijloci în rugăciune dacă nu crezi in realitatea Răscumpărării, vei transforma mijlocirea intr-o compasiune inutilă faţă de oameni, ceea ce îi va face să rămână şi mai departe mulţumiţi cu faptul de a fi departe de Dumnezeu. In rugăciunea de mijlocire aduci înaintea lui Dumnezeu persoana sau situaţia pe care o ai pe inimă, până când eşti mânat de atitudinea pe care o are Dumnezeu faţă de acea persoană sau situaţie. Mijlocirea înseamnă a împlini ceea „ce lipseşte suferinţelor lui Cristos”; de aceea sunt aşa de puţini mijlocitori. Mijlocirea este înţeleasă în sensul de a ne pune în locul altuia. Aceasta nu este mijlocire! Încearcă să te pui în locul lui Dumnezeu.

Ca om care mijloceşte pentru alţii, ai grijă să n-o iei înaintea realităţii pe care ţi-o comunică Dumnezeu, căci altfel vei fi zdrobit. Dacă cunoşti prea multe lucruri, mai mult decât a rânduit Dumnezeu să cunoşti, nu te poţi ruga; situaţia persoanei respective este atât de zdrobitoare, încât nu mai poţi vedea realitatea.

Lucrarea noastră constă în a veni direct la Dumnezeu în legătură cu orice, dar noi ne eschivăm de la aceasta înlocuind mijlocirea cu activitatea. Facem lucrurile care pot fi înregistrate, dar nu mijlocim. Mijlocirea este însă singura lucrare care nu prezintă capcane, deoarece ea menţine deschisă relaţia noastră cu Dumnezeu.

Atunci când mijlocim, trebuie să avem grijă ca sufletele să nu fie doar „cârpite”. ele trebuie să ajungă în contact cu însăşi viaţa lui Dumnezeu. Gândeşte-te numai câte suflete a adus Dumnezeu în calea noastră, iar noi le-am părăsit! Atunci când ne rugăm de pe temeiul Răscumpărării, Domnul creează ceva ce nu poate crea decât prin rugăciunea de mijlocire.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Căci bunătatea Ta este înaintea ochilor mei şi am umblat în adevărul Tău”. PSALM 26:3

Lipsa de recunoştinţă faţă de Dumnezeu, uitarea bunătăţii şi a binefacerilor Lui, atât materiale cât şi spirituale, sunt caracteristice timpurilor noastre şi cel credincios nu este de loc exceptat. Starea aceasta periculoasă este efectul unei inimii împietrite care a devenit în mod progresiv insensibilă la chemarea lui Dumnezeu şi la îndemnurile Duhului Său. Viaţa proprie, egoistă, este pe cale să-şi reia vechiul loc şi să devină rece, nepăsătoare şi chiar agresivă căutând să se justifice în poziţia pe care o are în prezent. Atunci creştinul este în pericolul de a lua ca ceva datorat ceea ce este numai prin harul lui Dumnezeu; el este în primejdia de a profita de bogăţiile bunătăţii dumnezeieşti, ca să aibă o viaţă uşoară şi egoistă. Mărturia lui David ne dă un exemplu de recunoştinţă normală. El nu a devenit orb faţă de bunătăţile lui Dumnezeu, ci le avea înaintea ochilor lui; suferinţele şi greutăţile l-au izbăvit de el însuşi şi l-au făcut să preţuiască privilegiile care erau ascunse în ele. El umbla astfel în realitatea prezenţei lui Dumnezeu şi a adevărului Lui. Este un fapt sigur că credincioşii care s-au obişnuit cu bunătăţile lui Dumnezeu, uitând să mai mulţumească pentru ele şi să-I fie recunoscători, sunt expuşi prin egoismul lor să iasă din adevăr şi să cadă într-una din numeroasele curse ale diavolului.

Viaţa proprie voalează bunătatea lui Dumnezeu, ea împiedică părtăşia noastră cu Dumnezeu şi face ca mărturia noastră înaintea oamenilor să fie fără efect. În loc de a umbla cu Dumnezeu în tot adevărul, trăim o viaţă dublă, devenind robii unei profesiuni exterioare de credinţă, slujind lui Dumnezeu doar cu buzele.

Bunătăţile materiale şi duhovniceşti ale lui Dumnezeu sunt atât de multe, că este greu să le considerăm pe toate. Cu cât mai mari sunt, cu atât mai mult trebuie să veghem să nu ne obişnuim cu ele. În Deuteronom, Domnul spune poporului Său mai mult de douăsprezece ori să-şi amintească de ce a făcut pentru el în trecut. Să ne gândim la ce a făcut El şi pentru noi şi să-I dăm laudă şi recunoştinţă la care are tot dreptul. Psalmistul David îşi sprijineşte afirmaţia lui prin faptul că el a umblat în integritate înaintea Domnului (vs. 1) şi nu stă în compania oamenilor mincinoşi şi vicleni (vs. 4), nici nu se asocia cu cei ce făceau răul (vs. 5). El iubea adevărul şi Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea avea curajul să spună: „Cercetează-mă Doamne, încearcă-mă şi curăţăşte-mi inima” (vs. 2).

Suntem copleşiţi de bunătatea Domnului în toate felurile, de la naşterea noastră şi până astăzi. Harul pe care ni l-a dat să fim copii ai Lui, păstrarea în acest har, ridicarea din căderile noastre, precum şi ocrotirea zilnică pe care ne-o dă împotriva celor trei vrăjmaşi teribili pe care îi avem: Diavolul, firea noastră rea şi lumea plină de ispite, toate acestea trebuie să ne facă să strigăm în gura mare mulţimirile şi recunoştinţa noastră. Dacă am uitat să mai fim recunoscători şi mulţumitori să ne pocăim, căci bunătatea lui Dumnezeu ne îndeamnă la pocăinţă (Rom. 2:4).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Drept răspuns, Simon I-a zis: „Invăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău voi arunca mreaja”. Luca 5:5.

Simon a avut parte de o întâlnire minunată. El a fost împreună cu alţii pe mare la pescuit. A trecut şi Isus pe acolo însoţit de o gloată mare. Pescarii erau pe mal spălând mrejile. Isus s-a urcat în una din corăbii, cea a lui Petru, şi l-a rugat să depărteze corabia de ţărm. Petru a fost ascultător şi n-a comentat. Apoi Isus a stat jos şi a învăţat mulţimile din corabie. Când a încetat să vorbească a zis lui Simon: „Depărtează corabia şi aruncă mrejile la adâncime pentru pescuire.” Simon a răspuns şi a zis: „Învăţătorule toată noaptea am muncit şi n-am prins nimic; dar la cuvântul Tău voi arunca mrejile”. Cu toate că, gândind omeneşte, este absurd să pescuieşti în adânc pentru că peştii se găsesc în majoritatea cazurilor în apropierea malului, Simon a fost ascultător; şi ascultarea lui a fost răsplătită, pentru că au prins aşa mare mulţime de peşti, că începea să li se rupă mrejile, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să le ajute. Ei au venit şi au umplut amândouă corăbiile, aşa că au început să se afunde. Când au văzut lucrul acesta s-au înspăimântat. Simon Petru s-a aruncat la picioarele lui Isus zicând: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos!” Isus i-a răspuns: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni”. Şi trăgând corabia la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El. Putem observa că dacă suntem ascultători asemenea lui Petru, faţă de Domnul Isus, urmându-L pe calea vieţii atunci avem parte şi de binecuvântari. Chiar dacă uneori ni se pare că drumul pe care suntem chemaţi să mergem este plin de pericole, putem spune din experienţă: Domnul este credincios şi această credincioşie a dovedit-o prin faptul cum ne-a călăuzit până acum. Lui I se cuvine laudă, cinste şi mulţumire pentru bunătatea şi credincioşia Lui.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

SEARA LUMINÂND CA ZIUA

…nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina. Zaharia 14.7

Este ceva neobişnuit acest lucru, căci totul prevesteşte că spre seară cerul se întunecă. Dar Dumnezeu poate să lucreze într-un chip cu totul diferit de felul cum credem sau nădăjduim noi, ca să ne uimească, pentru a lăuda măreţia harului Său. Nu, nu se va întâmpla ceva după cum presimt inimile noastre; întunericul nu va ajunge să crească până la miezul nopţii, căci lumina zilei va străluci deodată în faţa ochilor noştri. Să nu deznădăjduim niciodată, ci în cele mai grele clipe din viaţa noastră să ne încredem în Dumnezeu, care va schimba întunericul umbrei morţii în zorii dimineţii. Tocmai când muncile grele ale israeliţilor au fost dublate, a apărut Moise şi, când tulburarea a ajuns la culme, eliberarea s-a ivit.Făgăduinţa este dată ca să ne ajute să învăţăm răbdarea. Lumina deplină nu va străluci poate, până când aşteptarea îndelungată ne va face să ne pierdem nădejdea. Pentru cel rău, soarele apune când încă este ziuă; dar lumina răsare pentru cel neprihănit, când încă este noapte. Să n-aşteptăm noi cu răbdare ziua cerească? Poate va trece mult timp până va veni, dar ea este vrednică să fie aşteptată.Şi acum, sufletul meu, bucură-te în Acela care vrea să te binecuvânteze şi în timpul vieţii şi la moarte, într-un fel care va întrece totul, cum n-ai văzut şi n-ai nădăjduit niciodată.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

În credință au murit toți aceștia, neprimind promisiunile, ci văzândule de departe și salutândule și mărturisind că sunt străini și călători pe Pământ.  Evrei 11.13

Da, credința vede! Ea vede dincolo de obstacole și vede ceea ce încă nu există. Credința nu este oarbă. Vederea credinței este atât de sigură, încât, deși este pusă la grele încercări, ea continuă până la sfârșit. Credința nu disperă și nici nu intră în panică. Ea are o liniște care poate fi explicată doar prin Cel de la care ea vine. De această credință avem nevoie astăzi.

Să privim la Șadrac, Meșac și Abednego, aflați înaintea împăratului Nebucadnețar! Acel monarh trufaș a dorit ca sfinții lui Dumnezeu să îngenuncheze înaintea chipului făurit de el sau să fie aruncați întrun cuptor de foc. Mai mult, el sa lăudat: „Cine este dumnezeul acela care vă va scăpa din mâinile mele?” (Daniel 3.15). Amenințarea cu moartea plana asupra lor și li se spunea că Dumnezeul lor nu are nicio putere. Dumnezeu a văzut și a auzit toate acestea; El nu a trimis un fulger cu care săl lovească pe trufașul împărat, nici na făcut ca pământul săși deschidă gura și săl înghită. Totuși, a rămas El impasibil? Nu, ci lea inspirat sfinților Săi un răspuns al credinței: „Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul care arde cu foc; și ne va scăpa din mâna ta, împărate! Și dacă nu, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina chipului de aur pe care lai ridicat” (Daniel 3.17,18). Un astfel de răspuns nu putea veni decât dintro credință care își arunca privirea departe, dincolo de moarte, către planurile unui Dumnezeu etern. Această credință a fost în curând onorată în mod glorios. Adevărata credință vede departe și clar. Ea vede promisiunile lui Dumnezeu de departe și își ține privirea ațintită asupra Domnului Isus.Trăim în zile în care este așa de mare nevoie de bărbați, de femei și de copii care să ia poziție pentru Domnul Isus Hristos. Ispitele lumești abundă, însă harul divin nea așezat mâinile pe plug și nu trebuie să privim înapoi. N. Oloniyo

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Doamne, spre Tine mă îndrept şi, pe temelia puternicei Tale Răscumpărări, înalţ rugăciuni măreţe şi triumfătoare cu „îndrăzneala pe care o avem la El… că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă” (1 loan 5:14).

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Aşa ca nu duceţi lipsa de nici un fel de dar în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Cristos.»

1 CORINTENI 1,7

În timp ce îl aşteptăm, Domnul Isus Cristos ia asupra Sa grijile noastre, dându-ne harul de a ne concentra numai asupra Persoanei Sale. Trebuie să fim însă extrem de atenţi la micul şi apărent neînsemnatul cuvânt «numai». Doar cine II aşteptă numai şi numai pe El nu duce lipsă de nici material, nici spiritual şi este binecuvântat de Dumnezeu pentrucă viaţa, se focalizează numai asupra lui Isus. Prin aşteptare suntem eliberaţi de ispitele cotidiene: «s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti» (Tit 2,12). Numai cei binecuvântaţi Îl pot aştepta pe Isus. Îndurarea nu este o umbrelă sub care omul cel vechi, firea noastră păcătoasă se poate adăposti şi spune: «Mda, suntem binecuvântaţii păcatul nu e aşa de greu!» Nu, dinpotrivă! Binectarântarea si îndurarea lui Dumnezeu ne obligă la a spune un «nu» hotărât firii noastre păcătoase. Eul, părerea înaltă despre sine, mândria pălesc în faţa bineuvântării, astfel încât prin har putem lăsa în urmă toate cele lumeşti. Doar în acest mod aşteptăm cu adevărat revenirea Mântuitorului nostru Isus Cristos.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Sare câtă va vrea. Ezra 7:22

Sarea era folosită în fiecare jertfă oferită Domnului prin foc. Prin proprietăţile ei de păstrare şi curăţare, era simbolul harului divin în suflet. Este vrednic de atenţie faptul că, atunci când Artaxerxe i-a dat sare preotului Ezra, nu a stabilit nici o limită de cantitate (Ezra 6:9); putem fi siguri că, atunci când Regele Regilor îşi distribuie harul preoţilor Săi, cantitatea nu este limitată de El. Adesea ne punem singuri restricţii, dar Domnul nu ne limitează niciodată. Cel care alege să strângă mai multă hrană va vedea că are exact cât doreşte. Nu este foamete în Ierusalim, pentru ca cetăţenii să-şi limiteze porţia de pâine şi apă. Unele lucruri din economia harului sunt însă măsurate; de exemplu, oţetul şi fierea ne sunt date cu exactitate, ca să nu avem nici o picătură în plus; sarea harului nu are însă nici o restricţie: „orice vei cere de la Dumnezeu, îţi va da Dumnezeu” (loan 11:22). Părinţii trebuie să încuie dulapul cu fructe şi dulciuri, dar sarea nu trebuie ţinută sub cheie, fiindcă puţini copii mănâncă cu lăcomie; din ea. Un om poate avea prea mulţi bani sau prea multă onoare, dar niciodată prea mult har. Ieşurun „s-a îngrăşat, şi a azvârlit din picior” (Deuteronom 32:15) împotriva Lui Dumnezeu, dar nu există nici o teamă că se va întâmpla aşa ceva atunci când un om are prea mult har. Este imposibil să ai prea mult har. Bogăţia multă aduce mai multe griji, dar harul mult aduce mai multe bucurii. Creşterea înţelepciunii aduce creşterea durerii, dar abundenţa Duhului este plină de bucurie. Credinciosule, înfăţişează-te înaintea tronului ca să ceri mai multă sare cerească. Vine anotimpul necazurilor, şi nu îl poţi trece fără sare. Sarea îţi păstrează inima, care se strică fără ea, şi îţi ucide păcatele, aşa cum ucide reptilele. Ai nevoie multă. Caută mult, şi vei avea mult.

Seara

Îţi voi face… porţile de pietre scumpe. Isaia 54:12

Biserica este foarte instructiv simbolizată de o clădire ridicată de puterea cerească şi plănuită de înţelepciunea divină. O asemenea clădire spirituală nu trebuie să fie întunecată, fiindcă israeliţii aveau lumină în locuinţele lor; de aceea, trebuie să existe porţi care să primească lumina, şi să îngăduie locuitorilor să privească afară. Aceste porţi sunt preţioase ca pietrele scumpe. Calea prin care biserica îl priveşte pe Domnul, cerul şi adevărul spiritual în general trebuie mult preţuită. Pietrele scumpe nu sunt cele mai transparente. Ele sunt cel mult semi-transparente. „Cunoaşterea noastră despre viaţa aceasta este mică; ochiul credinţei este slab”. Credinţa este una din aceste preţioase porţi de pietre scumpe, dar adesea este atât de întunecată şi înceţoşată încât vedem prea puţin, şi ne înşelăm mult. Totuşi, dacă nu putem privi prin porţile de diamant ca să cunoaştem aşa cum suntem cunoscuţi (vezi 1 Corinteni 13:12), este un lucru glorios să Îl priveşti pe Cel care este „plin de farmec” (Cânt 5:16), chiar printr-o sticlă ceţoasă ca pietrele scumpe. Experienţa este şi ea una dintre aceste porţi înceţoşate, care ne oferă o lumină prin care să vedem suferinţele Omului Durerii prin necazurile noastre. Ochii noştri slabi nu pot îndura ferestre de sticlă transparente care să lase să intre slava Stăpânului, dar, atunci când sunt slăbiţi de plâns, strălucirea Soarelui Neprihănirii este temperată. Atunci străluceşte prin porţi de pietre scumpe cu o strălucire blândă, nepreţuită pentru sufletele ispitite. Sfinţirea, care ne conformează cu Domnul nostru, este o altă poartă. Numai atunci când devenim cereşti putem să înţelegem lucrurile cereşti. Cel cu inima curată va vedea un Dumnezeu curat Cei care sunt ca Isus Îl văd aşa cum este. Fiindcă semănăm cu El atât de puţin, poarta este de pietre scumpe; fiindcă semănăm cât de cât cu El, este de pietre scumpe. Ii mulţumim Lui Dumnezeu că o avem, şi ne dorim mai mult Când Îl vom vedea pe Dumnezeu, pe Isus, cerul şi adevărul faţă în faţă?

IZVOARE IN DEŞERT

Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate. (Isaia 45:3)

În faimoasele magazine de dantelă din Bruxel, există camere speciale pentru fabricarea celor mai fine dantele din lume, cu cele mai delicate modele. Camerele sunt ţinute complet în întuneric, cu excepţia luminii care cade direct pe modelul în lucru, de la o fereastră foarte mică. Doar un singur om stă în fiecare cameră mică, în care razele înguste de lumină cad pe firele pe care el le ţese, pentru că dantela este întotdeauna mai frumos şi mai delicat ţesută când ţesătorul însuşi este în întuneric, şi numai lucrul lui este în lumină.Uneori întunericul din vieţile noastre este mai rău, pentru că nu putem nici măcar să vedem pânza pe care o ţesem sau să înţelegem ce facem. De aceea noi nu putem vedea nici o frumuseţe şi nici un eventual rezultat bun din experienţele noastre. Şi totuşi dacă suntem credincioşi să ne croim drum înainte şi „dacă nu vom cădea de oboseală” (Gal. 6:9), într-o zi vom afla că cea mai splendidă lucrare a vieţii noastre a fost făcută în acele zile când era cel mai întuneric.

Dacă ai impresia că trăieşti în întuneric adânc, pentru că Dumnezeu lucrează pe căi ciudate şi misterioase, nu te teme. Mergi pur şi simplu înainte în credinţă şi în dragoste, neîndoindu-te de El niciodată. El veghează şi va scoate ceva bun şi frumos din toată durerea şi lacrimile tale. J.R. Miller

Suveicile scopului Său se mişcă

Să ducă planul Său la îndeplinire;

Nu căuta prea curând să dezaprobi

Lucrarea Lui, şi nu-i acorda încă

Motive întunecate, când, păşind tăcut,

Zăreşti un labirint închis;

Căci iată, cu fiecare fir mai negru

Se împleteşte un fir de aur.

Ţese cu bucurie,

Nu cu lacrimi,

El cunoaşte calea pe care mergi cu greu;

Ţese cu grijă,

Ţese cu rugăciune,

Dar lasă firul în mâna lui Dumnezeu.

din Jurnalul de casă canadian

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 9.33-51

Sărmanii ucenici! Când învăţătorul vine să le vorbească despre suferinţele şi moartea Sa, singurul lucru care îi interesează, încât ajunseseră pe punctul să discute între ei în contradictoriu, era să ştie cine va fi cel mai mare. Prin întrebarea Sa, Domnul le cercetează inimile (v. 33), după care, cu har şi răbdare, îi învaţă ce este smerenia.

Această lecţie este urmată de o alta. Ucenicii crezuseră că trebuia oprit un om de la a face minuni în Numele lui Isus. Din ce motiv? „Pentru că nu ne urma” (v. 38), este pretextul invocat de Ioan. Domnul le arată că şi atunci fuseseră preocupaţi cu ei înşişi, şi nu cu El. Să ne ferim de a fi sectarii. Sunt atât de mulţi creştini care îl urmează îndeaproape pe Domnul pe calea renunţării şi a crucii (cap. 8.34), chiar dacă nu merg cu noi.Am găsit deja în Matei ceea ce corespunde cu v. 42-51 din capitolul nostru (vezi Matei 5.29…; 18.8…), însă remarcăm într-o manieră generală că, în Evanghelia după Marcu, învăţăturile Domnului ocupă mai puţin spaţiu în raport cu activitatea Lui. De exemplu, aici nu avem echivalentul predicii de pe munte. Puţine cuvinte, dar multă dăruire, aşa cum se potriveşte unui slujitor credincios!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 11:45-57

CUM STAI CU VEDEREA?

Dacă-L lăsăm așa… vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul. Ioan 11:48

O persoană care suferă de miopie nu este responsabilă de starea sa fizică. Iar problema este de obicei rezolvată cu o pereche de ochelari. Miopia spirituală însă este o problemă cu totul diferită. Ea este rezultatul unor alegeri greșite. Mai mult decât atât, ea nu poate fi corectată fără o schimbare radicală a inimii.

Iată două exemple de miopie spirituală. După ce I-am mărturisit pe Cristos unui bărbat, unui coleg din Cel de-al II-lea Război Mondial, acesta mi-a răspuns: „Herb, s-ar putea ca ceea ce crezi tu să fie adevărat, dar este pentru bătrâni. Am prea multe de făcut pentru viața aceasta ca să mai am timp să mă gândesc la o altă lume”. Apoi, un om a întrebat recent: „De ce toți aceștia vorbesc despre o lume care va urma? Faptul că trăiesc în lumea aceasta îmi creează destule probleme”. Și unul și celălalt au decis să trăiască pentru prezent și de aceea ei spun că nu este nevoie să se pregătească pentru eternitate.

Miopia spirituală a fost larg răspândită în zilele lui Isus. De ea au suferit liderii religioși care I s-au împotrivit lui Isus. Când au văzut că El nu avea de gând să-i scape de asuprirea romană, ei au decis să-L respingă. Ei s-au gândit numai la prezent, numai la ceea ce se putea obține imediat.

Cum stai cu vederea, din punct de vedere spiritual? Privești tu prezentul din perspectiva eternității? Dacă nu, recunoaște-ți starea pierdută și păcătoasă și primește-L pe Isus ca Mântuitorul tău personal. EI este remediul pentru miopia spirituală. H.V.L.

Ce nebunie, să nu știi în viață

Că vom sta cu veșnicia-n față,

Că sufletul va fi pentru etern

În Paradis, sau focul din Infern. D.J.D.

Locul în care pleci după ce părăsești această viată depinde în mare măsură de ceea ce faci cu restul vieții tale.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 11,1.

Un ofițer foarte lumesc s-a căsătorit cu o femeie credincioasă. Unica lor fată a fost adusă la credința în Domnul Isus și ele erau întristate de necredința tatălui ei. Dar într-o zi această fiică prea iubită a tatălui, se îmbolnăvește așa de tare încât medicii cu toată experiența și bună voința lor au fost nevoiți să o dea nevindecată înapoi. Când copila a simțit sfârșitul care se apropia, a chemat pe tatăl ei pe care nu putea să-l mângâie nimeni și i-a spus: „Tată iubit eu voi muri acum. În ce credință ai vrea să mă vezi murind, în credința mamei sau în necredința ta care a fost ca o lozincă până acum?”

Tatăl s-a întors cu lacrimi în ochi și s-a dus în camera cealaltă. Dar după scurt timp fata l-a chemat din nou la patul ei și i-a pus aceiași întrebare. Deși simțea că i se rupe inima în două nu i-a dat nici de data aceasta nici un răspuns. Starea sănătății fiicei se agrava tot mai mult. Cu vocea ei lină îi puse în șoaptă pentru a treia oară aceeași întrebare. Acum tatăl nu sa mai putut stăpâni și a căzut în genunchi la patul fetei și a sărutat obrajii ei palizi strigând de durere sufletească: „Mori după voia Lui Dumnezeu în convingerea și credința în care te-a crescut mama ta!” Dar și necredința tatălui a fost biruită. În acele clipe grele a simțit puterea credinței care până atunci a batjocorit-o.

Știm că oamenii se împacă greu cu gândul că mântuirea se capătă în dar și se primește prin credință. Oamenii ar vrea să facă și ei ceva ca să-și ispășească păcatele; să postească, să facă mătănii, milostenii, să se spovedească… Sfânta Scriptură însă spune lămurit că mântuirea nu stă în ceea ce ar putea face omul ci în ceea ce a făcut Domnul Isus Hristos răstignindu-se pentru noi. Încrede-te în El.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire.

Romani 10.10

Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu.

Ioan 15.14

Curaj pentru mărturisire

Irina, un copil fericit al lui Dumnezeu, făcea practică într-un cabinet medical. Dorința ei era ca și acolo să exprime prin cuvânt și umblare că aparține Domnului Isus.

Ca angajata cea mai tânără îi cădea greu să depună mărturie verbală, clară pentru Domnul și Mântuitorul ei. De aceea se ruga tot mereu, ca Domnul să-i dăruiască într-o ocazie potrivită curajul și cuvintele necesare.

Una dintre surorile medicale povestea adesea despre prietenul ei. Într-o zi îi puse Irinei întrebarea: „Tu nu ai niciun prieten?”. Atunci, Irina răspunse bucuroasă: „Ba da, și eu am un prieten, și anume pe cel mai bun care poate exista. Este Mântuitorul meu Isus Hristos, care mă iubește așa de mult, încât a murit pentru mine la cruce și care îmi stă tot timpul alături”.

Drag cititor, Îl ai și tu pe acest Prieten fidel?

Dacă Îl cunoști pe acest cel mai bun Prieten, atunci dorința ta va fi desigur să le spui despre El prietenilor de la școală și colegilor de muncă. Sau te rușinezi de acest Prieten fidel?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

CE ASTEAPTĂ DUMNEZEU DE LA TINE

„Cui i s-a dat mult, i se va cere mult” (Luca 12:48)

     O binecuvântare în plus întotdeauna aduce cu ea o responsabilitate în plus, așa că:

1) Nu te mai plânge! Fericirea nu vine atunci când primești ce-ți dorești, ci atunci când recunoști și te bucuri de ceea ce ai. Așa că, păstrează o atitudine pozitivă și fii mulțumitor în fiecare zi! Rudyard Kipling a spus: „Nu acorda prea mare atenție faimei, puterii sau banilor. Într-o zi vei întâlni pe cineva care nu pune niciun preț pe ele și atunci vei ști cât de sărac ești!”

2) Nu mai face presupuneri. Când vezi că vecinul tău își cumpără mobilă nouă, că merge în vacanțe scumpe și că are ultimul model de mașină, ceva în lăuntrul tău te stârnește să faci și tu la fel? Ai grijă! Doar pentru că cineva pare să fie în aceleași statut și condiție ca tine nu înseamnă nimic. Poate acea persoană câștigă de două ori mai mult decât tine. Sau poate este înglodată în datorii, sau pe punctul de a da faliment, sau de a divorța… Nu mai face comparații, și nici presupuneri, și nu mai încerca să fii ca altcineva!

3) Nu ține doar pentru tine. Bruce Larson a spus: „Banii sunt o altă pereche de mâini cu care putem vindeca, putem hrăni și putem binecuvânta familiile disperate de pe pământ. Cu alte cuvinte, banii sunt celălalt sine al meu”. Lucrul acesta este adevărat numai dacă ești dispus să fii și tu parte. Banii sunt ca bălegarul: dacă îi lași să se adune, încep să miroasă urât; dacă îi împrăștii, fac ca lucrurile să crească. Banii îți oferă posibilități pentru care cei mai puțin norocoși se pot numai ruga.

Și încă un gând foarte important: felul în care îți folosești banii poate fi cauza unora din cele mai importante probleme cu care te vei confrunta în Ziua Judecății… dar poate fi și factorul determinant când vine vorba de răsplata ta veșnică. Gândește-te la asta!


Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: