Mana Zilnica

Mana Zilnica

3 Decembrie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Nu prin putere, nici prin tărie

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere. 1 Corinteni 2:4

Dacă, atunci când vesteşti Evanghelia, tu înlocuieşti încrederea în puterea Evangheliei cu cunoştinţele tale clare despre calea mântuirii, îi împiedici pe oameni să ajungă la realitate. Trebuie să ai grijă ca, atunci când predici ceea ce cunoşti despre calea mântuirii, tu însuţi să ai rădicina şi temelia in credinţa în Dumnezeu. Nu te bizui niciodată pe claritatea prezentării tale, ci, atunci când predici, ai grijă să te bizui pe Duhul Sfânt. Bazează-te pe certitudinea puterii răscumpărătoare a lui Dumnezeu şi El va face să se nască propria Sa viaţă in sufletele oamenilor.

Odată ce eşti înrădăcinat in Realitate, nimic nu te poate clătina. Dacă însă credinţa ta se bazează pe experienţe, orice întâmplare ţi-ar putea clătina credinţa. Dar nimic nu-L poate clatină pe Dumnezeu sau atotputernica realitate a Răscumpărării; bazează-ţi credinţa pe aceasta şi vei fi într-o siguranţă veşnică, la fel ca Dumnezeu. O dată ce ajungi în contact personal cu Isus Cristos, nu vei mai fi clătinat niciodată. Acesta este înţelesul sfinţirii. Dumnezeu îşi arată dezaprobarea faţă de experienţa umană atunci când începem să credem că sfinţirea este doar o experienţă şi uităm că însăşi sfinţirea trebuie să fie şi ea sfinţită (conform textului din Ioan 17:19). Eu trebuie să-mi predau de bună voie viaţa mea sfinţită lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa, astfel încât El să mă poată folosi ca mâini şi picioare ale Sale.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„Voi sunteţi lumina lumii”. MATEI 5:14

Iată aici o altă comparaţie pe care o face Domnul Isus cu noi credincioşii Lui. Minunată comparaţie dar plină de răspundere! Primul lucrul în creaţia lui Dumnezeu a fost lumina şi a fost făcută ca să împrăştie întunericul care domnea pe pământ. Să luăm câteva din însuşirile luminii şi să vedem de ce Domnul ne aseamănă cu ea.

1. Lumina împrăştie întunerecul. Ştim ce întunerec mare a cuprins lumea din punct de vedere spiritual. Suntem în fiecare zi martori la toate grozăviile întunericului moral şi spiritual de aceea Domnul ne spune că suntem lumină şi că trebuie ca lumina noastră să lumineze pe toţi cu care venim în contact ca să scape de întunerecul păcatului. Suntem noi aşa? în familie, la fabrică sau la birou, la şcoală sau oriunde suntem, răspândim noi lumină prin viaţa noastră care „să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri”? Dacă nu, atunci ni se potrivesc alte cuvinte ale Domnului Isus: „Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta!” El recunoaşte că lumina este în noi, dar că ea nu trebuie să fie ascunsă sub obrocul ruşinii.

2. Lumina dă viaţă. Lăsaţi o plantă într-un beci şi în foarte scurt timp se ofileşte şi moare. Moartea spirituală în care zace omenirea nu poate fi înlăturată decât prin lumina spirituală a copiilor lui Dumnezeu. Ne dăm noi seama ce răspundere enormă avem? Dumnezeu ne-a pus, într-un fel, în mână viaţa şi moartea celor din jurul nostru. Am adus noi la viaţă vreun suflet mort în păcate şi fărădelegi sau VAI, prin felul nostru de viaţă întunecos şi uşuratec, am ucis suflete lipsindu-le de lumina care dă viaţă, şi aceasta din pricină că lumina din noi a scăzut din ce în ce mai mult. Dar Cuvântul spune: „Cărarea (viaţa) celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei” (Prov. 4:18). Este aşa lumina noastră? Dacă o lampă, îşi diminuiază treptat lumina şi apoi se stinge, ne ducem imediat la sursă şi o reparăm. SURSA noastră de lumină este Domnul Isus care a zis: „Eu sunt LUMINA lumii.” Să ne ducem îndată la El şi să-L rugăm cu pocăinţă să reînsufleţească sursa de lumină a vieţii noastre.

3. Lumina dă la iveală lucrurile ascunse în întuneric. Intraţi numai cu un chibrit aprins într-o pivniţă şi veţi vedea o mulţime de gândaci, păianjeni, şoareci fugind de lumină. Aceste urâciuni nu pot suferi lumina care le deranjează.

Şi cel mai slab credincios este o lumină care poate să dea la iveală ce nu poate suferi lumina „căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vadă faptele aşa cum sunt” (Ioan 3:20). Viaţa noastră plină de lumină demască şi osândeşte faptele întunericului. Am întâlnit oameni care aveau o sfială şi o reţinere faţă de credincioşii integri şi sobri. Să umblăm deci „ca nişte copii ai luminii, ca nişte fii ai zilei” (Ef. 5:8 şi 1 Tes. 5:5).

4. Lumina ne ajută să nu greşim drumul. într-o pădure întunecoasă, şi cea mai mică lumină ne ajută să găsim drumul spre casă. În acest sens, lumina pentru noi este Cuvântul lui Dumnezeu. „Cuvântul Tău este o lumină pe cărarea mea” (Ps. 119:105). Şi dacă ştim că Izvorul de lumină pentru noi este Domnul Isus prin Duhul Său Cel Sfânt, să-L urmăm fără şovăire, fără abateri sau compromisuri ca să nu ne trezim ca fecioarele nechibzuite ale căror candele erau stinse şi n-au putut intra, cu Mirele în CASĂ.

Domnul Isus a mai spus: „Umblaţi cât aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul” (Ioan 12:35).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

„Dar duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte.” Mat.12:43.

Dacă citim întreg capitolul vedem că Isus a avut de-a face cu fariseii şi cărturarii. Când a fost adus la El un îndrăcit care a fost orb şi mut, Isus l-a vindecat, fariseii au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Belzebul, domnul demonilor!”. Astfel au hulit Duhul Sfânt, un păcat ce nu li se iartă oamenilor, aşa cum spune versetul 31. Textul nostru de azi este foarte important. Sunt oameni stăpâniţi de duhuri necurate dar aceştia trebuie să-i părăsească prin rugăciune făcută cu credinţă. „El umblă prin locuri fără apă căutând odihnă şi n-o găseşte. Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea de unde am ieşit”, şi când vine, o găseşte goală, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu el alţi şapte demoni mai răi decât el şi intră în casă şi locuiesc acolo. Şi starea din urmă a omului acesta ajunge mai rea decât cea dintâi.

Un om poate să-şi corecteze într-o anumită măsură viaţa, prin puterea voinţei poate să scape de unele vicii, deci din exterior ar semăna cu un om care s-a întors la Dumnezeu, dar interiorul lui rămâne gol. Poate că s-a bucurat şi de lucrarea Domnului Isus care l-a eliberat de anumite lucruri dar nu a început o relaţie şi o părtăşie strânsă cu Domnul Isus. Iar noi la aceasta suntem chemaţi. 1 Cor.1:9. Noi avem nevoie în permanenţă de Domnul Isus în viaţa noastră; nu ajunge o experienţă cu El, nu ajunge dacă El a făcut o dată ceva în viaţa noastră, El vrea să fie totdeauna prezent şi astfel casa noastră nu rămâne goală, are un domn şi un stăpân de care duşmanul fuge pentru că ştie că nu are şanse de biruinţă. Aş dori să te las pe gânduri la o întrebare: Cum este părtăşia ta cu Domnul Isus?

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PACE, INDIFERENT DE LOC

Voi încheia cu ele un legământ de pace, şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în mijlocul pădurilor. Ezechiel 34.25

Este un har deosebit că Dumnezeu a binevoit să facă legământ cu omul, această făptură slabă, păcătoasă şi muritoare. Dar Domnul, cu toate acestea, S-a legat cu el printr-o învoială măreaţă pe care n-o va desfiinţa niciodată. Din pricina acestui legământ, noi suntem în siguranţă. După cum păstorii alungă fiarele sălbatice, tot aşa şi noi suntem păziţi de toate înrâuririle rele. Dumnezeul nostru ne păzeşte de tot ceea ce ne poate strica sau distruge; fiarele sălbatice vor fi îndepărtate din ţară. Doamne, împlineşte şi azi această făgăduinţă cu privire la noi. Poporul lui Dumnezeu se va bucura de paza Sa chiar în locurile cele mai primejdioase. Pustia şi pădurile întunecoase se vor preface în păşuni şi în ţarcuri pentru turma lui Cristos. Dacă Domnul nu schimbă aceste locuri primejdioase cu altele mai în siguranţă, El ne va ocroti chiar în locurile primejdioase. Pustia nu este un loc de locuit, dar Domnul poate s-o facă bună de locuit. Şi dacă într-o pădure este mai bine ca omul să vegheze decât sa doarmă, chiar acolo Dumnezeu va da liniştea trebuitoare prea iubiţilor Săi. Nimic dinăuntru şi nimic dinafară nu va avea putere să îl înspăimânte pe un copil al lui Dumnezeu. Astfel, prin credinţă, pustia poate să se prefacă într-un bulevard al cerului, şi cele mai întunecoase păduri, în nişte luminişuri de slavă.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Să faci și o masă de lemn de salcâm … Săi faci un pervaz lat de o palmă de jurîmprejur și să faci o bordură de aur pentru pervazul ei, de jurîmprejur. Exod 25.23,25

Și acestea sunt măsurile altarului în coți: cotul este un cot și un lat de palmă; partea de jos era de un cot în înălțime, și lățimea de un cot; și marginea lui pe muchia lui de jurîmprejur, de o palmă; și aceasta era baza altarului.  Ezechiel 43.13

Moise a fost pe munte patruzeci de zile, timp în care Dumnezeu ia dat instrucțiuni cu privire la lucrurile din cer, cu porunca de a face un cort ca imagine a lor (Exod 24–31). Dumnezeu urma să locuiască în mijlocul poporului Său pe pământ, iar toate aceste detalii oferă lecții pentru noi astăzi. În cântarea lui Moise (Exod 15), un popor răscumpărat își exprima dorința de aI face lui Dumnezeu o locuință. Prin urmare, Dumnezeu a dat indicații precise despre cum trebuia făcută această locuință, precum și obiectele din ea. Unul dintre aceste obiecte era masa din lemn de salcâm.

Masa vorbește despre părtășia dintre Dumnezeu și cei ai Săi și despre părtășia celor ai Săi unii cu alții. O astfel de părtășie, în această lume ostilă, are nevoie de o temelie corectă și de o protecție adecvată. Masa era făcută din lemn de salcâm, care simbolizează umanitatea perfectă a Domnului, lipsită de orice pată sau defect. Lemnul era acoperit complet cu aur curat, care simbolizează divinitatea Domnului. Masa avea rolul de a susține cele douăsprezece pâini în prezența lui Dumnezeu, oferind o prezentare (punereînainte) perfectă, atât către Dumnezeu, cât și către om. Ea ilustrează părtășia la care am fost chemați și este legată de perfecțiunea Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru (1 Corinteni 1.9). Toată această părtășie este susținută de El și protejată de El.

Muchia de jurîmprejur, de o palmă, semnifică protecția și controlul Lui. Fără acestea, totul se năruiește, fiindcă, fără mâna Lui, nu putem face nimic, așa cum ne spune și Ioan 15.5. În lumea viitoare, despre care vorbește altarul lui Ezechiel, părtășia dintre Domnul și poporul Său va fi în mod public restabilită și menținută conform gândului Său. Mâna Lui va asigura orice lucru și de aceasta avem nevoie și noi astăzi, din punct de vedere moral. A. E. Bouter

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

Cât de des descopăr că „măgarul” din mine, mai degrabă decât inteligenţa mea, „se întoarce şi Îl vede pe îngerul Domnului”. Doamne, sporeşte-mi sensibilitatea spirituală ca să pot detecta cele mai fine plecări şi apropieri ale Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii şi noi vom fi schimbaţi.» 1 CORINTENI 15,52

Când apostolul Pavel le scrie tesalonicenilor despre răpire face o întrerupere (cu toate că era inspirat de Duhul Sfânt) pentru a sublinia: «vă spunem prin Cuvântul Domnului» (1 Tes. 4,15). Domnul Isus însuşi defineşte în predica Sa de pe Muntele Măslinilor din Matei 24 diferite evenimente ca semne ale revenrii Sale, unele dintre ele fiind războaiele şi veştile de războaie, îndreptate mai ales împotriva poporului Israel. Pentru biserică Domnul Isus Cristos indică un singur semn după care credincioşii să poată şti cu certitudine că răpirea este aproape, şi anume Israelul! Problemele tot mai mari ale Israelului sunt un semn clar că răpirea Bisericii lui Isus este aproape. Prin aceasta se multiplică totodată şi atacurile de natură spirituală asupra copiilor lui Dumnezeu, atacuri pe care noi trebuie să le biruim prin credinţă. Nu putem să nu observăm, mai ales în ultima vreme, o escaladare la nivel global a războaielor şi a catastrofelor, lucru la care nici nu ne-am fi gândit acum 10 ani. Avem parte de semne pe care nici nu le putem defini. Dar, dacă suntem statornici şi veghem cu credincioşie pe calea credinţei, înţelegem că toate aceste semne vestesc judecata care se va abate asupra lumii, iar pe noi ne pregătesc pentru răpire.

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Nu ai nici un cusur. Cântarea Cântărilor 4:7

După ce şi-a declarat biserica plină de frumuseţe, Domnul nostru îşi confirmă lauda printr-o preţioasă negaţie: „nu ai nici un cusur”. Este ca şi cum Mirele s-ar fi gândit că criticii lumii vor insinua că El a menţionat numai părţile frumoase ale miresei, trecând cu vederea pe cele deformate sau pătate. El le însumează pe toate declarând-o universal şi complet frumoasă, şi lipsită de cusururi. Pata poate fi curând îndepărtată; este cel mai mic lucru care poate desfigura frumuseţea. Dar credinciosul este eliberat chiar şi de aceste pete neînsemnate. Dacă ar fi spus că nu are nici o rană hidoasă, nici o diformitate oribilă, nici o ulceraţie mortală, ne-am fi mirat; dar, când El mărturiseşte că nu, are nici un cusur, toate aceste diformităţi sunt incluse, şi uimirea este şi mai mare. Dacă ar fi promis să îndepărteze cusururile unul câte unul, am fi avut un motiv de bucurie veşnică; dar, când vorbeşte El, lucrul acesta este deja făcut, şi cine îşi poate retine cea mai intensă emoţie de satisfacţie şi plăcere? Suflete, iată „nişte bucate grase şi mieroase” (Psalmi 63:5) pentru tine; mănâncă cât poţi, şi satură-te cu delicatese regale. Isus Christos nu se ceartă cu mireasa Sa. Ea se rătăceşte de El adesea, şi îndurerează Duhul Său Sfânt, dar El nu îngăduie greşelilor să-I afecteze dragostea. El o mustră uneori, dar întotdeauna cu blândeţe, şi cu cele mai bune intenţii; ea este „iubito” (Cânt. 4:1) chiar şi atunci. Nu există nici o amintire a relelor noastre. El nu nutreşte gânduri rele în privinţa noastră, ci ne iartă şi ne iubeşte înainte şi după ce greşim. Iertarea Lui este benefică, fiindcă, dacă Isus ar fi la fel de plin de resentimente ca noi, cum am putea comunica cu El? Credinciosul se supără de multe ori pe Domnul pentru o mică întoarcere a providenţei, dar Mirele nostru ne cunoaşte prea bine nebunia inimilor ca să se supere pe manierele noastre necioplite.

Seara

Domnul cel viteaz în lupte. Psalmi 24:8

Dumnezeu este slăvit în ochii poporului Său, fiindcă a făcut asemenea minuni pentru ei, în ei şi prin ei. Pentru ei, Domnul Isus a învins orice duşman pe Calvar, sfărâmând toate armele lor prin desăvârşirea lucrării Sale de ascultare. Prin învierea Sa triumfătoare şi prin înălţarea Sa, El a nimicit speranţele iadului, luând „robia roabă” (Psalmi 68:18), făcându-i de râs pe duşmanii noştri, triumfând asupra lor la cruce. Fiecare săgeată pe care ne-ar fi putut-o arunca Satana este ruptă, fiindcă „cine va ridica pâră împotriva aleşilor Lui Dumnezeu” (Romani 8:33)? Deşarte sunt toate cuvintele răutăţii infernale, şi bătăliile necontenite ale şarpelui, fiindcă, în mijlocul bisericii, cel şchiop se bucură de pradă, şi slăbănogul este încoronat cu victorie. Cei mântuiţi pot să-L adore pe Domnul pentru vitejia Lui, fiindcă săgeţile urii lor fireşti sunt rupte, şi armele răzvrătirii distruse. Ce victorie a câştigat harul în sufletele noastre! Cât de slăvit este Isus, atunci când voinţa este supusă şi păcatul detronat! Cât despre stricăciunea rămasă, va fi îndepărtată şi ea; fiecare ispită, îndoială şi teamă va fi distrusă. In Salemul inimilor noastre renăscute, numele lui Isus întrece orice comparaţie. El a câştigat dragostea noastră, şi o va purta. Siguri în dragostea Lui, aşteptăm victoria. „Suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37). Prin credinţa, zelul şi sfinţenia noastră, vom nimici puterile întunericului care sunt în lume. Vom câştiga păcătoşii pentru Isus, vom demasca sistemele false, şi vom converti popoarele; fiindcă Dumnezeu este cu noi, şi nimeni va sta înaintea noastră. In seara aceasta, războinicul creştin cântă imnul de luptă şi se pregăteşte pentru bătălia de mâine. „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 loan 4:4).

IZVOARE IN DEŞERT

„Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine?”

Ea a răspuns: „Bine”.

Fii tare, suflete al meu!

Cei dragi ai tăi merg

În mormânt. Dumnezeu este al tău, chiar şi atunci;

Fii tare.

Fii tare, suflete al meu!

Moartea se arată la orizont.

Ia seama, ascultă-L pe Dumnezeul tău! El te va purta prin asta;

Fii tare.

Timp de şaizeci şi doi de ani şi cinci luni am avut-o pe soţia mea iubită, şi acum, în al nouăzeci şi doilea an al vieţii mele, am rămas singur. Dar mă întorc spre Domnul Isus care este mereu prezent, în timp ce mă plimb prin cameră, şi spun: „Doamne Isuse, sunt singur. Şi totuşi nu sunt singur, pentru că Tu eşti cu mine şi eşti Prietenul meu. Acum, Doamne, Te rog, mângâie-mă, întăreşte-mă şi dă umilului Tău servitor tot ce vezi că am nevoie”.N-ar trebui să fim niciodată mulţumiţi până nu ajungem să-L cunoaştem pe Domnul Isus în felul acesta – până nu vom descoperi că El este Prietenul nostru etern – în permanenţă, în toate situaţiile, şi mereu gata să Se dovedească a fi Prietenul nostru. George Muller

Necazurile nu ne pot vătăma când le amestecăm cu supunere.

Gheaţa de pe copaci va îndoi multe ramuri până la punctul de rupere. În mod similar, văd o mare mulţime de oameni încovoiaţi şi striviţi de necazurile lor. Totuşi, când şi când întâlnesc pe cineva care cântă în necaz, şi atunci Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru situaţia mea, precum şi pentru a lui. Nu este cântec mai frumos decât acela cântat în timpul nopţii. Poate vă mai amintiţi povestea unei femei care, atunci când a murit singurul ei copil, a privit spre cer cu o faţă ca de înger şi a spus: „Îţi dau bucurie, scumpul meu copil”. Acea propoziţie solitară, simplă a rămas cu mine mulţi ani, dându-mi deseori energie şi mângâiere. Henry Ward Beecher

Nici chiar pentru cei morţi nu-mi voi închide sufletul în întristare;

Moartea nu ne poate despărţi pentru mult timp.

Căci nu este ca atunci când trandafirul care s-a căţărat pe zidul grădinii mele.

A înflorit pe partea cealaltă?

Moartea ascunde,

Dar nu desparte;

Tu eşti deci pe partea cealaltă a lui Hristos!

Tu eşti cu Hristos, şi Hristos este cu mine;

În Hristos suntem încă uniţi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Marcu 6.1-13

Pentru locuitorii Nazaretului, Isus era „tâmplarul”. Timp de treizeci de ani, El îşi ascunsese gloria sub condiţia smerită a unui meşteşugar de provincie; o asemenea înjosire este de neconceput pentru omul firesc, obişnuit să judece după aparenţe.

Dacă era dificil pentru mărturia Domnului să fie primită „în patria Lui şi între rudele Lui şi în casa Lui” (v. 4), cu cât mai greu este pentru mărturia noastră să fie primită în locul unde suntem cunoscuţi … cu toate defectele şi cu tot trecutul nostru trist! Dar tot în acelaşi loc, şi roadele unei vieţi noi vor fi cu atât mai evidente şi vor constitui cea mai puternică vorbire (Filipeni 2.15).

Aleşi în cap. 3.13-19, cei doisprezece sunt acum trimişi să predice pocăinţa. Domnul îi îndeamnă să nu ia nimic pentru dram. Viaţa lor trebuie să fie o viaţă de credinţă. Clipă de clipă, ei vor primi ceea ce le va fi necesar atât pentru slujbă, cât şi pentru nevoile lor personale. Strângerea de provizii i-ar fi privat de bogate experienţe şi i-ar fi făcut să piardă din vedere legătura care-i unea cu învăţătorul absent, în ce priveşte sandalele, aici acestea sunt obligatorii: ele sugerează ceea ce Efeseni 6.15 numeşte „pregătirea Evangheliei păcii”. Orice credincios trebuie să-şi aranjeze («orneze») mersul în aşa fel încât să confirme mesajul de har al cărui purtător este (comp. cu Romani 10.15).

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Căci cine mănâncă și bea nevrednic își mănâncă și bea osânda lui însuși, dacă nu deosebește trupul DOMNULUI. 1. Cor. 11,29.

Este un mare privilegiu să ne ocupăm locul nostru la Masa Domnului ca să sărbătorim împreună cu toți cei răscumpărați amintirea morții Domnului Isus. Dar pe de altă parte suntem în legătură cu o mare răspundere. Inimile noastre se bucură că Domnul Și-a dat pentru noi sângele și trupul Său. Dacă se găsește această dragoste în inimile noastre și le îmbărbătează zi de zi nu poate decât să se înalțe laudă, mulțumire și adorare, pentru Cel care S-a dat pentru noi. Masa Domnului reprezintă și marea răspundere pe care o avem unii față de alții în păstrarea comuniunii (legăturii frățești). Niciodată să nu ne așezăm la masa Domnului fără o cercetare profundă, intimă și clară în lumina lui Dumnezeu. Cât de ușor pot să fie în inimile sau în viața noastră lucruri care nu sunt judecate! Cuvântul de azi vorbește de a „mânca și a bea cu nevrednicie.” Copiii lui Dumnezeu din Corint nu au respectat Masa și Domnul a răspuns cu judecată în îmbolnăviri și moarte, în Psalmul 93.5 citim: „Sfințenia este podoaba Casei Tale.” Aceasta este o temelie dumnezeiască. Cu Numele sfânt al Domnului nu poate intra nimic în legătură. Dacă suntem delăsători în practicarea judecății proprii devenim reci și indiferenți față de dragostea Domnului, atunci Dumnezeu în marea Sa sfințenie trebuie să ne pună sub disciplină. De s-ar întipări aceasta adânc în inimile noastre și aceasta să ne conducă la o judecată personală. Numai așa va putea sta în picioare legătura cu Domnul și noi să ne apropiem cu o inimă plină de fericire și de mulțumire și de a aduce adevărata adorare la Masa Lui.Este adevărat că avem „aluat” în noi, dar nu avem nimic „necurat” asupra noastră. Nu trebuie să ne îndreptăm privirile noastre spre păcatele noastre, ci spre Acela care le-a purtat pe cruce și care ni le-a ridicat pentru totdeauna. Noi trebuie să dăm afară „aluatul” cel vechi.

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

… Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii. Ioan 4.42

Bărbatul dezarmat

Un bărbat, care lucra la căile ferate, era cunoscut în localitate ca un om violent. Într-o seară a venit la o evanghelizare. Acolo s-a vorbit despre puterea păcatului și legăturile puternice prin care îi ține pe oameni. Când a auzit aceste adevăruri, bărbatul s-a supărat foarte tare și zise unui cunoscut: „De unde mă știe acest om? Cum își permite să vorbească despre faptele mele?”.

În răutatea sa, a decis să se răzbune pe evanghelist. A venit și a doua seară la evanghelizare, dar de data aceasta în buzunar avea o bucată de fier, cu care intenționa să-l lovească pe cel ce vestea Evanghelia.

Dar ce auzi bărbatul? Acum se vorbea despre harul lui Dumnezeu care caută pe păcătoși, despre brațele deschise ale Mântuitorului care spune: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați”.

Bărbatul a fost dezarmat. Sentimentele sale de ură au încetat, și pe fața lui plină cu cicatricele păcatului au început să curgă lacrimi de pocăință. A urmat o mărturisire sinceră a stării sale de pierzare în fața lui Dumnezeu, dar și clipe de bucurie că un păcătos a găsit mântuirea sufletului.

Pocăința sinceră a acestui bărbat să fie un exemplu pentru toți!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

ÎNCEARCĂ MAI PUTIN SI ÎNCREDE-TE MAI MULT!

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…” (Filipeni 1:6)

     Dacă dorești ca voia lui Dumnezeu să se facă în viața ta, nu grăbi lucrurile! Sara, soția lui Avraam a făcut asta. Drept consecință, a venit pe lume Ismael, iar lucrul acesta a adus cu sine tot felul de certuri și complicații familiale. Nu uita: „Ce este născut din carne, este carne, şi ce este născut din Duh, este duh.” (Ioan 3:6) Așa că, asigură-te că planurile tale sunt concepute de Duhul Sfânt. Nu încerca să dobândești nimic bazându-te pe firea pământească. Dumnezeu a zis: „legământul meu îl voi încheia cu Isaac” (Geneza 17:21).

Isaac s-a născut ca urmare a voii lui Dumnezeu, care s-a făcut în felul lui Dumnezeu și la momentul ales de El. Tot ceea ce nutrești în tine vine dintr-una din cele două surse: firea pământească sau Duhul Sfânt. Așa că, ai grijă! Oamenii vor încerca să te implice în tot felul de aranjamente pentru a te promova. Dumnezeu nu are nevoie de ajutorul nimănui pentru a te binecuvânta; El poate face totul singur! De aceea, de fiecare dată când Satan te atacă, trebuie să fii în stare să-l direcționezi spre locul nașterii tale spirituale și să-i amintești că nu tu ai început acest proiect și că nu tu trebuie să-l termini.

„Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi…”

Iată încă un gând: Dacă Dumnezeu se ocupă de tine în ceea ce privește poftele, mândria sau alte obstacole care îți stau în cale, nu te opune, nu fugi și nu-I sta în cale. Asemeni cuiva care e pe punctul de a se îneca și care încearcă cu disperare să se salveze – până nu încetezi să te zbați, Dumnezeu nu va putea face nimic pentru tine. Așadar, cuvântul Lui pentru tine astăzi este acesta: „Încearcă mai puțin și încrede-te mai mult!”

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: