Mana Zilnica

Mana Zilnica

2 Mai 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Puterea de a răbda

Dacă zăboveşte, aşteaptă-o. Habacuc 2:3

Răbdarea nu este acelaşi lucru cu indiferenţa; răbdarea ne duce cu gândul la o stâncă foarte puternică ce rezistă în faţa tuturor intemperiilor. Vederea lui Dumnezeu este izvorul răbdării, deoarece ea ne dă inspiraţie morală. Moise a răbdat nu pentru că a fost devotat unui ideal al dreptăţii şi al datoriei, ci pentru că L-a văzut pe Dumnezeu. „El a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut” (Evrei 11:27, Bucureşti 2001). Un om care L-a văzut pe Dumnezeu nu este devotat unei anumite cauze sau probleme; el Îi este devotat lui Dumnezeu Însuşi. Ştii întotdeauna când o viziune este de la Dumnezeu, datorită inspiraţiei care vine împreună cu ea; lucrurile care vin în viaţa ta aduc lărgire şi vitalitate, deoarece totul este activat de Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te trece, pe plan spiritual – aşa cum L-a trecut pe Fiul Său în mod concret – printr-o perioadă de ispitire în pustie, timp în care nu ai nici un cuvânt de la El, tu să rămâi neclintit; puterea de a rămâne neclintit există, pentru că-L vezi pe Dumnezeu.”Dacă zăboveşte, aşteaptă-o.” Dovada că am avut parte de viziune este faptul că noi căutăm mai mult decât am ajuns să cunoaştem. Este un lucru rău să fim satisfăcuţi pe plan spiritual. „Ce Îi voi da Domnului?* (KJV) a spus psalmistul. ..Voi lua paharul mântuirii.” Noi suntem în stare să căutăm satisfacţie în noi înşine – „Am acum lucrul care îmi trebuia; acum sunt cu totul sfinţit: acum pot sta neclintit”. Imediat ce spunem aceasta, suntem pe drumul spre dezastru. Căutarea noastră trebuie să depăşească cunoaşterea noastră. „Nu că am câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit.” Dacă avem numai ceea ce am experimentat, nu avem nimic, dar dacă avem inspiraţia viziunii lui Dumnezeu, avem mai mult decât putem experimenta. Fereşte-te de pericolul relaxării spirituale!

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

GALATENI 4:6

„şi pentru că suneţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă: „Ava, adică Tată!”

Prin propriile noastre puteri sau numai prin bunăvoinţa noastră, noi nu putem să trăim ca nişte copii ai lui Dumnezeu şi cu atât mai puţin ca fii ai Lui. Ne trebuie ajutorul Său. Tocmai din pricină că suntem slabi ne-a trimis Dumnezeu în inimile noastre Duhul Fiului Său care crează în noi acest duh filial, sincer şi ascultător. Atunci se stabileşte între Tatăl nostru ceresc şi noi înşine o legătură personală şi intimă care transformă viaţa noastră şi face cu putinţă ceea ce nouă ne era imposibil de a trăi înaintea Lui ca fii ai Lui.Dumnezeu nu cere de la noi lucruri spectaculoase, ci simplu, să realizăm în mod practic acest fapt slăvit că Duhul Fiului Său trăieşte în noi. „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.” (Gal.2:20). Mulţi credincioşi ignoră că sunt moştenitori şi posesori ai unei astfel de comori: Hristos trăind în ei prin Duhul Său. Prezenţa aceasta ne comunică o viaţă nouă care este însuşi suflul vieţii dumnezeieşti. Duhul lui Hristos, Duhul Fiului, stabileşte între noi şi Tatăl ceresc această nouă legătură care începe să se manifeste prin strigătul copilaşului care începe să spună: „Ava, Tată!” Limbajul acesta aproape nearticulat, atât de intim, este o mărturisire a unei totale dependenţe, o mărturisire de dragoste şi de încredere, prima dovadă a acestei vieţi noi de părtăşie cu Tatăl nostru ceresc. Noi nu-L mai cunoaştem de acum ca pe un Dumnezeu exigent, îndepărtat şi a cărui prezenţă este ascunsă de nori groşi ca pe Sinai. Duhul lui Hristos locuind în noi ni-L descopere tot mai mult în atributele Sale părinteşti. Ba mai mult, ceea ce suntem de acum înainte emană din ceea ce este El în noi; ceea ce facem noi este caracterizat de ceea ce este Domnul Hristos însuşi. „Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta.”(loan 4:17). Să fim deplin conştienţi de ceea ce însemnează comoara acestei prezenţe în noi pentru ca totul în noi să-I fie supus şi „astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru.” (Col. 1:10). „Dacă n-are cineva Duhul lui Hriostos, nu este al Lui.” (Rom. 8:9).”Hristos răstignit şi Hristos nădejdea noastră în slavă sunt două centre în jurul cărora gravitează întreaga noastră viaţă” J.N.D.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Alţii sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvantul, îl primesc, şi fac roadă; unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.” Marcu 4:20

Aceştia sunt oamenii care s-au întors cu adevărat la Dumnezeu, spre a nu mai păcătui, slujind cu bucurie Domnului. Au găsit pace în sângele Mielului şi prin credinţa în învierea Lui Hristos au devenit făpturi noi.Ei trăiesc de acum sub mustrarea Duhului Sfânt, se încred şi se ţin de Cuvânt, se laudă cu Dumnezeu, cu Isus Hristos, sunt conştienţi de neputinţa lor, şi sunt păziţi de putera Lui Dumnezeu prin credinţă, spre mântuire. Ei caută să arate tuturor celor legaţi, calea spre eliberare. Ajută pe cei săraci şi dacă cineva le ia cămaşa, nu-i opresc să le ia şi haina.Singura lor grijă este ca Împărăţia Lui Dumnezeu să crească, de aceea se duc în pieţe şi pe uliţe şi invită pe oameni la Isus, la izvorul fericirii. Ei sunt interesaţi de lucrurile veşnice, nu de cele pământeşti;ei ştiu un lucru:”cel ce seamănă în firea pământească, va secera putrezirea. De aceea ei seamănă în binecuvântare, şi le este binecuvântat şi secerişul. Dorinţa lor este să-L cunoască pe Isus şi puterea învierii Lui, părtăşia suferinţelor Lui. Ei se bucură şi saltă dacă lumea din jur spune lucruri neadevărate despre ei. În toate lucrurile ei nu se bazează pe faptele proprii, ci ei îşi pun nădejdea numai în harul care le este oferit în Hristos.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SECERIŞ SPIRITUAL

Acela care va semăna din Duhul, va secera din Duhul viaţa veşnică. Galateni 6.8

S-ar părea că semănatul să fie o operaţie păgubitoare, căci aceasta înseamnă a băga boabe bune în pământ pentru a nu le mai vedea. A semăna prin Duhul, de asemenea, pare a fi un vis; căci ne lepădăm de noi înşine şi aparent nu câştigăm nimic în schimb. Dar dacă semănăm prin Duhul Sfânt silindu-ne să trăim pentru Dumnezeu, ascultându-L şi având în vedere numai slava Sa, să fim siguri că nu vom lucra în zadar. Răsplata noastră va fi viaţa veşnică, şi ştim că această viaţă o avem de îndată ce învăţăm să-L cunoaştem pe Dumnezeu, având părtăşie cu El. Această viaţă curge ca un râu, care înaintează lărgindu-se şi adâncindu-se până ne duce în oceanul fericirii nesfârşite, unde viaţa lui Dumnezeu devine viaţa noastră pentru veşnicie.Să nu semănăm azi în firea pământească, căci atunci vom secera putrezirea. Ci, printr-o predare sfânta a vieţii noastre, să trăim căutând cinstea şi slava Dumnezeului nostru sfânt, în ascultarea de Duhul Său. Ce minunat seceriş este acela al vieţii veşnice! Ce snopi de binecuvântări nemărginite vom culege! Ce sărbătoare va fi acest seceriş! Doamne, fă-ne să fim astfel de secerători, din dragoste pentru Fiul Tău.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Să facă un chivot de lemn de salcâm … săl îmbraci cu aur curat. Exod 25.10,11

Chivotul poate fi privit ca un simbol al Persoanei lui Hristos. Acest lucru este văzut în alcătuirea lui. Era făcut din lemn de salcâm şi era acoperit cu aur curat. Lemnul de salcâm este un lemn extrem de rezistent. El reprezintă o imagine a ceea ce este omenesc; şi, fiind un lemn care nu putrezeşte – incoruptibil – el este un simbol potrivit pentru umanitatea Domnului nostru. Aurul simbolizează întotdeauna ceea ce este divin. Prin urmare, structura chivotului prefigurează unitatea celor două naturi în Persoana lui Hristos. El a fost Dumnezeu adevărat şi Om adevărat – Dumnezeu manifestat în trup (Ioan 1.114).

Conținutul chivotului este şi el semnificativ în această privință: „Să pui în chivot mărturia pe care țio voi da” (versetul 16), adică cele două table de piatră, având scrise pe ele cele zece porunci; acesta este motivul pentru care chivotul este adesea numit „chivotul legământului” – el conținea legea pe care era întemeiat legământul. Acest lucru însă indică în mod clar către Persoana lui Hristos. În mod profetic, El a spus: „Iată, vin; în sulul cărții este scris despre Mine. Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este înăuntrul inimii Mele” (Psalmul 40.7,8). Prin urmare, mărturia din chivot reprezintă legea lui Dumnezeu aflată în inima lui Hristos. Această lege aflată în inima Lui ne vorbeşte despre perfecțiunea ascultării Sale – despre faptul că Dumnezeu a găsit în El, şi doar în El, adevărul în părțile lăuntrice. Acesta a fost un răspuns complet şi perfect la toate cerințele sfințeniei Sale, aşa încât El Şia putut găsi întreaga plăcere în Domnul Isus. PrivinduL cum întotdeauna făcea ceea ce era plăcut înaintea Lui, Şia exprimat aprobarea perfectă prin cuvintele: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea” (Matei 3.17). E. Dennett

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

„Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni…” (Tit 3:4) – O, Doamne, acest cuvânt mă urmăreşte; totuşi, ce puţin din bunătatea Ta şi din dragostea Ta arăt eu faţă de alţii!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«..care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului.» 1 Timotei 2,4

Acesta este un verset care ne permite să aruncăm o privire asupra planului lui Dumnezeu stabilit încă din veşnicii. Domnul nostru vrea să-i salveze pe toţi oamenii. Dacă îţi mărturiseşti păcatele înaintea Lui, atunci poţi fi sigur că sângele lui Isus Cristos te curăţă de absolut toate păcatele si te duce în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeu. Cunoaştem voia Lui cu privire la sfinţirea noastră: «Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră» (1 Tes. 4,3). Sfinţirea este următorul pas după iertarea păcatelor. Iertarea păcatelor am putea-o numi «depărtarea de păcat», iar sfinţirea «apropierea de Isus». Cine nu trăieşte în sfinţire se retrage automat de sub voia lui Dumnezeu. Este un adevăr de netăgăduit faptul că în viaţa noastră de credinţă suntem confruntaţi tot timpul cu luarea de decizii. Ori trăim în sfera de influenţă a voii lui Dumnezeu şi suntem fericiţi, bine-cuvântaţi şi mângâiaţi, ori trăim sub influenţa lui Satan şi trebuie să facem lucruri pe care nu dorim să le facem, ne lăsăm conduşi de instincte, chiar dacă nu vrem, minţim, chiar dacă am dori din tot sufletul să spunem adevărul, suntem necuraţi chiar dacă avem impresia că suntem curaţi. Motivul pentru care săvârşim asemenea lucruri este faptul că nu ne-am hotărât cu toată inima să intrăm în sfera de influenţă a lui Dumnezeu. Să facem acest lucru imediat!

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Nu Te rog să-i iei din lume. Ioan 17:15

Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru. Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă. Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.

SEARA

În credinţă au murit toti aceştia. Evrei 11:13

Acesta este epitaful tuturor sfinţilor care au murit înainte de venirea Domnului. Nu contează că au murit de bătrâneţe sau au fost ucişi. Acesta este singurul punct în care se aseamănă: „în credinţă au murit toţi aceştia”. In credinţă au şi trăit. Credinţa a fost alinarea, călăuza, motivaţia şi sprijinul lor cât timp au trăit, şi au murit în acelaşi har, sfârşindu-şi cântecul vieţii în aceeaşi notă cu care au început. Nu au murit întemeindu-şi speranţa pe propriile realizări. Nu s-au dezis niciodată de voinţa lui Dumnezeu, ci au păşit pe drumul credinţei până la sfârşit. Credinţa este la fel de preţioasă în moarte ca şi în viaţă. Moartea în credinţă se referă la trecutul lor. Ei au crezut făgăduinţele lui Dumnezeu şi au fost siguri că păcatele le-au fost iertate prin harul lui Dumnezeu. Moartea în credinţă are de-a face şi cu prezentul. Aceşti sfinţi au fost siguri că vor fi acceptaţi de Dumnezeu. S-au bucurat de razele iubirii Sale şi s-au odihnit în credincioşia Lui. Moartea în credinţă este legată şi de viitor. Ei au „adormit în Christos” (1 Corinteni 15:18), afirmând că Mesia va veni cu siguranţă, şi că atunci când pământul se va sfârşi, ei se vor ridica din morminte să-L întâmpine. Moartea şi chinurile ei au fost durerile unei naşteri într-o lume mai bună. Întăreşte-te, suflete, şi citeşte acest epitaf. Călătoria vieţii tale este făcută prin har şi credinţă, şi sfârşitul ei este mai bun decât începutul; la fel a fost drumul tuturor sfinţilor. Credinţa a fost orbita pe care au gravitat aceste stele în tot timpul vieţii lor; bucură-te că aceasta este şi cărarea ta. Priveşte-L din nou în seara aceasta pe Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei tale, şi mulţumeşte-i pentru că ţi-a dat aceeaşi credinţă pe care au avut-o sfinţii.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie în ceruri, şi domnia Lui stăpâneşte peste tot. (Psalmul 103:19)

Mai demult, pe când ieşeam pe uşă într-o dimineaţă de primăvară, o pală de vânt din est a trecut pe la colţ. Părea sfidător şi nemilos şi era furios şi uscat, ridicând un nor de praf înaintea lui. Când am scos cheia din uşă, am început să spun foarte nerăbdător: „Aş vrea ca vântul să se …” Eram pe cale să spun schimbe, dar gândul mi s-a oprit şi propoziţia a rămas neterminată.

În timp ce-mi continuam drumul, acest incident a devenit o parabolă pentru mine. Mi-am imaginat un înger care-mi dă o cheie şi-mi spune: „Stăpânul meu îţi trimite dragostea Lui şi m-a rugat să-ţi dau asta”. Mirându-mă, am întrebat: „Ce este?” „Este cheia vânturilor„, a spus îngerul şi apoi a dispărut.Primul gând care mi-a venit în minte a fost: „Cu siguranţă aceasta îmi va aduce bucurie”. Aşa că m-am grăbit să ajung sus pe dealuri la sursa vânturilor şi am stat în mijlocul grotelor. Am proclamat: „Am să termin cu teribilul vânt de est – n-o să ne mai necăjească niciodată!” Am chemat acel vânt neprietenos la mine, am închis uşa după el şi l-am auzit răsunând prin scobiturile grotelor. După ce am răsucit cheia, închizându-l înăuntru plin de triumf, am spus: „Aşa, am terminat cu el”.

Apoi, privind în jurul meu, m-am întrebat: „Ce să pun în locul lui?” M-am gândit la căldurosul vânt de sud şi cât de plăcut trebuie să fie pentru mieii abia născuţi, pentru noile flori şi plante de tot felul. Dar cum am introdus cheia în broască, a început să-mi ardă mâna. Am strigat tare: „Ce fac? Cine ştie ce dezastru pot cauza? De unde să ştiu eu ce vor şi ce au nevoie câmpiile? Zeci de mii de probleme pot rezulta din această dorinţă prostească a mea!”

Dezorientat şi ruşinat, m-am uitat în sus şi L-am rugat pe Domnul să trimită pe îngerul Său ca să ia cheia. Apoi am promis că nu voi mai cere această cheie niciodată. Spre surprinderea mea, Domnul Însuşi a venit şi a stat lângă mine. El Şi-a întins mâna ca să ia cheia, şi când I-am pus-o în palmă am văzut că I-a atins acea sfântă cicatrice.

M-am umplut de remuşcări gândindu-mă cum am putut să mă plâng de ceva creat de El, care poartă astfel de semne sacre ale dragostei Lui. Apoi, El a luat cheia şi a atârnat-o de cureaua Sa. Am întrebat: „Tu ţii cheia vânturilor?” „Da, copilul Meu”, a răspuns El cu blândeţe. Şi în timp ce vorbea, am observat că la cureaua Lui erau atârnate şi toate cheile vieţii mele. El a văzut privirea mea mirată şi m-a întrebat: „Nu ştiai, copilul Meu drag, că domnia Mea „stăpâneşte peste tot”? „Dacă domneşti peste toate”, am întrebat, „este bine să mă plâng de ceva?” Atunci Şi-a pus cu tandreţe mâna peste mine, spunând:

„Dragul Meu copil, unicul tău bine vine dacă Mă iubeşti pe Mine, dacă te încrezi în Mine şi dacă Mă lauzi în orice împrejurare”.

                                                                                            Mark Guy Pearse

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Isaia 6.1-13

Într-o viziune glorioasă, tânărul Isaia se găseşte dintr-o dată în prezenţa Dumnezeului preasfânt. Solemnitatea acestei prezenţe are ca urmare convingerea cu privire la păcat, ceea ce îl determină pe profet să pronunţe un nou „vai…”; de data aceasta însă, vai-ul este îndreptat împotriva lui însuşi: „vai de mine…” (v. 5; comp. cu Luca 5.8). Harul lui Dumnezeu poate satisface exigenţele propriei Sale sfinţenii, pentru că, alături de tron, se află altarul. Curăţirea păcătosului este deci posibilă, prin jertfa Domnului Hristos, despre care ne vorbeşte altarul. Este de remarcat cu ce zel se prezintă Isaia, îndată, pentru a-I sluji Celui care i-a înlăturat păcatul. Suntem noi dispuşi să răspundem în acelaşi fel chemării Domnului: „Iată-mă, trimite-mă”?

Misiunea pe care o primeşte pentru început tânărul profet este una ciudată: de a spune „acestui popor” că Dumnezeu le va da un mesaj de neînţeles. împietrirea la care se face deseori referire (Matei 13.14…) le va fi însă trimisă după ce poporul va respinge cu dispreţ „Cuvântul Sfântului lui Israel” (5.24); iar Dumnezeu va permite aceasta, pentru ca şi „naţiunile” să poată avea parte de mântuire (Romani 11.25).

Anul morţii împăratului Ozia a fost unul hotărâtor pentru tânărul Isaia. Există şi în viaţa voastră o astfel de dată decisivă? Vă întrebăm despre momentul întâlnirii cu Domnul Isus Hristos…

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Matei 5:43-48

Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe EL. 1 loan 3:1

URÂŢI DE LUME

Mulţi oameni din vremea Domnului Isus, L-au respins pe Mântuitorul, deoarece nu L-au înţeles. Chiar şi aceia care L-au omorât, au făcut-o din ignoranţă (Faptele 3:17). Mulţimile de azi îl resping de asemenea şi au o împotrivire puternică faţă de Evanghelie. Ostilitatea lor este pe departe mult mai profundă decât împotriva oricărei alte religii. Acest fapt este evident dacă analizăm ce este permis şi ce este interzis de către Sistemul de Transmisiuni Publice ale canalelor de televiziune. Cari Sagan a fost admis să-şi prezinte serialul intitulat Cosmos, în care el a expus principiul neştiinţific şi nereligios, potrivit căruia universul a existat din totdeauna şi, de aceea, noi nu avem nevoie de Dumnezeu. I s-a dat de asemenea, ocazia lui Shirley MacLaine, să explice credinţa ei că fiecare din noi suntem un dumnezeu şi că trecem printr-o serie de reîncarnări. Dar filmul lui Francis Schaeffer: „Cum ar trebui să trăim?” a fost interzis. De ce? Pentru că este religios! Este aceasta discriminare faţă de Evanghelie? Desigur că da! Dar să nu fim surprinşi. Să ne aducem aminte de cei din vremea lui Cristos. Ei L-au respins şi L-au omorât pe cel mai minunat Om care a trăit cândva pe acest pământ. Ei erau orbiţi faţă de adevărurile spirituale şi nu L-au înţeles. Isus a avut răbdare cu ei, S-a rugat pentru ei şi a murit pentru ei. Apostolii au fost şi ei plini de răbdare. Au continuat să-i iubească şi să le predice Evanghelia. Trebuie să răspundem în acelaşi fel. Trebuie să continuăm să iubim, să ne rugăm şi să mărturisim despre Isus. Acesta este modul lui Cristos de a răspunde la ura lumii.  H.V.L.

Ni se spune să iubim duşmanii,
Pe toţi câţi îi avem aicea jos,
Căci binecuvântându-i vei putea
Ca să le-araţi tu harul lui Cristos.  H.G.B.

A întoarce bine pentru bine este omeneşte, dar a întoarce bine pentru rău este dumnezeieşte.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

 

FIŢI TREJI, ŞI VEGHEAŢI! 1 Petru 5.8

Avem mare nevoie să fim treji. Să fim veghetori cu toată abnegaţia cu privire la toate lucrurile şi să judecăm tot ce izvorăşte din firea pământească. Totodată trebuie să ne gândim întotdeauna la adevărul că suntem ÎN Isus. El să cuprindă inima noastră, şi să fie conducătorul vieţii noastre în aşa fel ca tot caracterul vieţii noastre să fie insuflat de aşteptarea venirii Sale. De aceea să păstrăm un cuget curat şi să judecăm tot ceea ce împiedecă în noi lucrarea credinţei, tot ceea ce ne opreşte de la predarea definitivă pentru Domnul, ceea ce caută să ne împiedece de la citirea Cuvântului, de la rugăciune, şi de la ceea ce nu facem dintr-un cuget curat în prezenţa Domnului.Este pentru binele nostru dacă ocolim toate lucrurile şi anturajele pentru care nu putem să-I mulţumim lui Dumnezeu sau care îl pun în umbră în gândurile noastre pe Dumnezeu, Cristos, venirea Sa, tronul de judecată, etc. .. Să ne cercetăm pentru a nu merge niciodată undeva unde nu-L putem avea pe Dumnezeu lângă noi, sau să fim găsiţi undeva unde nu-I putem sluji aşa cum ne cere Cuvântul Său. Noi avem de umblat zi de zi cu un cuget curat prin pustia acestei lumi. Dacă aici pe pământ trecem prin pustia plină de încercări, avem totuşi o mare bucurie care constă în „părtăşia noastră cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos.” Dacă această dragoste conduce inimile noastre şi această părtăşie este arătată în viaţa noastră în chip practic, atunci vom fi feriţi de mii şi mii de capcane, ne vom bucura de o pace care întrece orice gândire şi vom fi plini de nădejdea fericită a apropierii venirii Domnului Isus.Să nu judecăm niciodată până nu avem destule dovezi şi martori. Nepăzirea acestei reguli are urmări rele totdeauna. N-ar trebui să facem niciodată o judecată decât pe spusele a doi sau trei martori. Oricâtă încredere ne-ar insufla un martor el nu poate fi o temelie îndestulătoare pentru rostirea unei judecăţi. Ar fi bine ca regula aceasta să fie aplicată de fiecare creştin şi de Adunarea lui Dumnezeu.

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

 

… puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.

Luca 1.35

Îl cunoașteți pe Isus Hristos?

Marea preocupare a Evangheliei după Luca constă în aceea de a-L prezenta pe Isus Hristos ca Om desăvârșit. Ceea ce relatează Luca, sunt adevăruri care au fost crezute pe deplin de către primii creștini (Luca 1.1-4).

Isus Hristos este Om adevărat, și totuși Fiul lui Dumnezeu. Luca ne spune, că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit Om prin „puterea Celui Preaînalt”. Născut dintr-o fecioară, așa cum deja Vechiul Testament a anunțat, a fost Om adevărat (Isaia 7.14). Dar în opoziție cu toți ceilalți, El a fost și în natura Sa omenească sfânt și curat, pe deplin fără păcat. Numai așa a putut El să devină la cruce jertfa de ispășire pentru păcate. În același timp, El a fost și Fiul lui Dumnezeu. Isus la 12 ani L-a numit pe Dumnezeu Tatăl Său (Luca 2.49). Iar mai târziu, cerul s-a deschis deasupra Lui și Însuși Dumnezeu a mărturisit: „Tu ești Fiul Meu preaiubit: în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” (Luca 3.22).

Isus Hristos a înviat: Prin aceasta nu se spune că El va trăi mai departe doar ca duh, de exemplu ca influență morală sau în urmașii Săi. „Învierea” înseamnă că trupul a devenit iarăși viu prin puterea lui Dumnezeu. Când Isus Hristos a murit, L-au așezat în mormânt. Dar El a înviat, astfel încât nu au mai găsit trupul Lui acolo (Luca 24.3). Apoi El S-a arătat ucenicilor Săi, S-a lăsat atins de ei și a mâncat înaintea lor. Astfel, ei s-au putut convinge, că El a înviat într-adevăr în trup.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

 

BINECUVÂNTATA NĂDEJDE

„Așteptând fericita noastră nădejde” (Tit 2:13)

Fericita nădejde a învierii nu seamănă cu o loterie unde numai o persoană dintr-un milion va câștiga premiul cel mare. Și nu este un sentiment oferit lângă un mormânt pentru a-i mângâia pe cei îndurerați. Este o nădejde bazată pe certitudine. Domnul Isus a spus: „pentru că Eu trăiesc, și voi veți trăi” (loan 14:19). Pavel o spune astfel: „dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos” (1 Corinteni 15:23). Pavel le scria acest lucru creștinilor din Corint care au fost instruiți în filosofia greacă a vieții de apoi, o filozofie a iluziilor. Cineva încercase să-i convingă de faptul că trupurile nu pot învia, nici trupurile lor, nici al lui Hristos, iar apostolul nu putea suporta o astfel de idee. Așadar, cu sclipirea unui mare avocat în pledoaria de final, el recapitulează faptele: „(Isus)… a înviat a treia zi,… S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute … în cele din urmă s-a arătat lui lacov, apoi tuturor apostolilor. După ei toți… și mie” (v. 4-8). Câți martori au fost? O mână? Nu, sute! Ei nu au văzut o fantomă și nu au experimentat un sentiment. Elogiile de la înmormântare includ deseori fraze precum: „va trăi în inimile noastre pentru totdeauna”. Nu asta spuneau urmașii lui Isus. Ei L-au văzut „în carne și oase”. Și dacă te-ai încrezut în Hristos ca Mântuitor, într-o zi și tu îl vei vedea la fel. La moarte, duhul tău se va duce să fie cu El și la revenirea Lui, trupul tău va învia pentru a-l întâmpina în văzduh. „Și astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni 4:17). Uimitor, absolut uimitor! Nu-i așa?

 

 

 


 

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: