Mana Zilnica

Mana Zilnica

21 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

Ai fost vreodată mânat de dragostea pentru El?

„Ea a făcut un lucru frumos faţă de mine.” Marcu 14:6

Dacă dragostea omenească nu-l împinge pe un om dincolo de sine însuşi, ea nu este dragoste. Dacă dragostea e întotdeauna discretă, întotdeauna chibzuită, întotdeauna practică şi calculată, niciodată dusă dincolo de sine, atunci ea nu este dragoste. Ea poate fi o afecţiune, un sentiment cald, dar nu are în ea adevărata natură a dragostei.Ai fost vreodată mânat să faci ceva pentru Dumnezeu, nu pentru că era de datoria ta, nici pentru că era ceva folositor, nici pentru vreun alt motiv, ci numai pentru faptul că-L iubeşti? Ai înţeles vreodată că-I poţi aduce lui Dumnezeu lucruri care sunt valoroase pentru El sau visezi la măreţia Răscumpărării Sale, în timp ce există o serie de lucruri pe care le-ai putea face? Nu lucruri care ar putea fi considerate divine, colosale sau uimitoare, ci lucruri obişnuite, simple lucruri omeneşti care-I vor arăta lui Dumnezeu că eşti dedicat în întregime Lui. Ai mişcat tu vreodată inima Domnului Isus aşa cum a făcut-o Maria din Betania?Sunt momente când se pare că Dumnezeu priveşte să vadă dacă-I vom arăta dovezi de abandonare în braţele Sale pentru a-I arăta astfel dragostea noastră sinceră. Abandonarea în braţele lui Dumnezeu are valoare mai mare decât sfinţenia personală. Sfinţenia personală ne face să ne aţintim privirea la propria noastră curăţie; suntem foarte preocupaţi de modul în care umblăm, vorbim şi arătăm, de teamă să nu-L supărăm pe El. Dar dragostea perfectă alungă toate acestea o dată ce ne-am abandonat în mâna lui Dumnezeu. Trebuie să renunţăm la această idee: „Sunt eu de vreun folos?” şi să acceptăm adevărul că nu suntem. Nu se pune niciodată întrebarea dacă suntem folositori, ci dacă avem valoare pentru Dumnezeu însuşi. Când ne lăsăm cu totul în mâna lui Dumnezeu, El lucrează prin noi tot timpul.

MANA DE DIMINEAŢĂ

„şi cine se luptă la jocuri (sportive) nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli (regulamente).”

2TIMOTEI 2:5

Textul acesta este bine venit ca să ne facă să înţelegem diferenţa dintre mântuirea prin har şi experienţa vieţii celui credincios. Cuvântul lui
Dumnezeu îl prezintă pe credincios sub două aspecte diferite, care nu se exclud unul pe altul ci mai degrabă se completează. Este aspectul de mântuit prin har şi la aceasta el nu are nimic de făcut, totul fiind făcut de Domnul Isus la cruce, şi aspectul arătat în trei feluri, dar care are acelaşi înţeles şi anume: de ostaş, de plugar, şi de atlet (vs. 3-8). Aici intervine, în adevăr răspunderea omului, dar ca om mântuit şi are în vedere lucrarea omului, pe deoparte pentru Dumnezeu şi slujba lui şi pe de altă parte, pentru câştigarea unei lupte, (ca ostaş), a unei cununi (ca atlet) şi a unei recolte bogate (ca plugar). Şi aici, apostolul inspirat, dă sfaturi fiecăruia dintre ei, pentru realizarea scopului propus. În timp ce mântuirea este prin har şi gratuită, luptele, cununile şi recoltele trebuiesc câştigate prin aportul credinciosului, bineînţeles tot prin har, dar aici şi acum are el ceva de făcut. Câţi credincioşi confundă aceste două aspecte în care este prezentat copilul lui Dumnezeu şi din pricina aceasta au apărut dezbinări şi chiar despărţiri, care dezonorează pe Domnul nostru. Cât de puţină ideie am avea despre sport, ca să ne referim la textul nostru, ştim cu toţii că un atlet care s-a înscris la o competiţie sportivă, trebuie să se supună unor regulamente. În primul rând trebuie să facă un susţinut antrenament şi raportând aceasta la atletul Domnului Hristos, însemnează să fie incontinu ocupat cu El, cultivând o sfântă şi trainică părtăşie cu El prin citirea Cuvântului, rugăciune şi lucru pentru Dumnezeu. Nici o pauză. Un atlet dacă nu se antrenează în fiecare zi, îşi pierde abilitatea. Tot aşa şi cel credincios. Ţinta lui este să câştige cununa, cunună pe care însă, cum spune cântarea:

"Iar când la Tine toţi vom fi în ceruri,
Noi înaintea Ta vom arunca.
In semn de preamărire - acea cunună
De tine dată-n îndurarea Ta."

Atletul intră în carantină, adică separat de cei de afară şi este supus la o seamă de înfrânări ca să-şi menţină condiţia fizică. Dacă nu se supune acestor rânduieli, poate să piardă cununa, dar nicidecum calitatea de atlet al lui Hristos.
 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune coardele şi glasurile voastre! Căci Cuvântul Domnului este adevărat şi toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioşie.” Psalmul 33:4

Chiar în ceasul în care am devenit drepţi, am primit şi o cântare nouă. Şi de atunci cântăm cântarea nouă. Ai cântat-o şi tu? Eu nu ştiu să cânt prea bine; poate mulţi s-ar speria dacă aş încerca să cânt. Dar cântarea nouă o pot cânta şi eu, o cânt de mult, de peste 30 de ani, şi este mereu nouă. Cel care îşi dă seama ce a făcut Isus pentru noi, cum ne-a eliberat de păcate, acela crede aşa cum scrie Scriptura. În cazul acesta nu se mai poate spune: ”El a purtat păcatele noastre; dar noi încă tot mai avem păcate.” Dacă ar fi aşa, atunci El nu le-ar fi purtat. Ceea ce citesc şi spun, aceea şi cred. Sunt convins că este aşa, iar atunci mintea mea şi diavolul pot să-mi spună orice, căci nu mă interesează. Cuvântul Lui Dumnezeu este o candelă pentru picioarele mele. Cuvântul este adevărul şi adevărul este Dumnezeu. El înţelege mai bine strea de lucruri despre mântuire şi împăcare ca şi mine. De aceea eu cred ceea ce spune El, şi nu am nevoie de a cerceta dacă este aşa, sau nu, ci numai să experimentez că este adevărat. Şi în cazul acesta se întâmplă aşa cum spune David în Psalmul 40: „M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei, mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.”

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

BINECUVINTEAZĂ PE CEI NEÎNSEMNAŢI

„… va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe mari.” Psalmul 115.13

Iată un cuvânt îmbucurător pentru aceia care sunt într-o stare smerită şi trec prin greutăţi. Dumnezeul nostru îi priveşte cu bunătate pe aceia care au un venit mic, puţină trecere influenţă) şi n-au talent. El se ocupă de cele mai mici lucruri ale Creaţiunii Sale, Se ocupă şi de vrăbii. Nimic nu este prea mic pentru El căci se foloseşte de agenţi neînsemnaţi în ochii noştri pentru împlinirea planurilor Sale. Deci cel mai slab dintre noi să ceară binecuvântarea Sa, şi îşi va vedea starea sa, oricât, de neînsemnată ar fi, luminată de fericire.Printre cei ce se tem de Domnul se află şi mici şi mari; unii sunt prunci, alţii uriaşi, dar toţi sunt binecuvântaţi. O credinţă mică este binecuvântată; o nădejde şovăitoare este binecuvântată; orice har dat prin Duhul Sfânt, poartă în el o binecuvântare. Mai mult, Domnul Isus i-a răscumpărat pe ce mici în ochii lumii şi pe cei mari cu acelaşi preţios sânge, şi El a spus că va paşte şi mieluşeii ca şi oile. Nici o mamă nu-şi dispreţuieşte copilul pentru că este mic; din contră, cu cât e mai slab, pipernicit, cu atât îi arată mai multă atenţie.Dacă la Domnul se găseşte o preferinţă, apoi El îi clasează pe oameni de la „mici la mari”, şi nu de la „mari la mici”.

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

Pentru că n-aţi fost întâiaşi dată, de aceea ne-a lovit DOMNUL DUMNEZEU nostru, căci nu L-am căutat

după lege. 1 Cronici 15.13

Chivotul care reprezenta sfinţenia şi maiestatea lui Dumnezeu a căzut în mâna filistenilor. Aceştia l-au trimis pe un car nou în ţinutul Israelului. Indicaţiile lui Dumnezeu ca chivotul să fie dus pe umerii leviţilor le erau necunoscute filistenilor. Ani de-a rândul chivotul a rămas ascuns până când David, omul după inima lui Dumnezeu, s-a urcat pe tron. Dorinţa lui era de-a aduna poporul în jurul chivotului lui Dumnezeu în Sionul pe care Cel Veşnic şi la ales. Dar David nu a respectat instrucţiunile de transport al chivotului cum poruncise Dumnezeu şi de aceea Uza a trebuit să moară. Dumnezeu a trebuit să facă această spărtură întrucât El este sfânt. Spaimă mare a intrat în David şi slujitorii săi, încât după aceea chivotul a fost dus în Sion conform poruncilor date de Dumnezeu. Ce stare binecuvântată. Dumnezeu îşi ocupă locul în mijlocul poporului Său. Ce învăţătură serioasă pentru zilele noastre. Azi mai mult ca oricând nu se iau în considerare gândurile lui Dumnezeu despre Adunare, unitatea creştinilor şi felul cum a fost poruncit de El să decurgă adunările lor. Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoştinţă. În Matei 18.20 ni se dau indicaţii clare în această direcţie. Unde sunt doi sau trei adunaţi pentru Numele Său, acolo Domnul este şi El în mijlocul lor. Numai acolo poate Să-şi manifeste prezenţa, să dea expresia unei Adunări a lui Dumnezeu. De ne-ar da Domnul har înzecit, ca să preţuim acest loc sfânt şi scump şi fiecare gând omenesc, fiecare faptă să le îndepărtăm din mijlocul nostru ca El să-şi poată ocupa locul în mijlocul nostru, El Căpetenia trupului Său spre a-şi primi slava cuvenită. Din partea Satanei puteţi să întemeiaţi orice, puteţi să fiţi ce vreţi, dar numai Adunarea lui Dumnezeu nu; căci pe aceasta el o urăşte de moarte şi va căuta prin tot ce-i stă în putinţă s-o vatăme şi s-o ruineze.

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

O, Doamne, cu multă confuzie mă apropii de Tine; alungă negura din jurul meu şi inundă-mă cu lumina Feţei Tale.

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

«”Apoi a zis: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai fost biruitor. „»Geneza 32,28

Există o a treia persoană al cărei nume a fost schimbat aici pe pământ. Acest lucru s-a întâmplat într-o noapte misterioasă, la Peniel. Nu putem pătrunde în întregime secretul ei. Când Iacov a fost singur, un bărbat s-a luptat cu el. Se spune adesea că Iacov s-ar fi luptat cu Dumnezeu, dar afirmaţia nu este corectă, deoarece, în primul rând Dumnezeu S-a luptat cu Iacov până în zori; este scris foarte clar: «… pe când se lupta cu el» (Gen. 32,25). Cât de mult s-au luptat? Până când Domnul i-a zdrobit voinţa care nu voia să cedeze. Doar atunci a început şi Iacov să lupte. S-a agăţat puternic de Domnul şi a strigat: «... Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta» (Gen. 32,26). Domnul l-a binecuvântat, dar numai după ce i-a schimbat numele, numai după ce Iacov a recunoscut păcatul care era în el. Iacov plângea, lupta şi striga: «nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta». El a vrut ca Dumnezeu să-l binecuvânteze imediat, însă Domnul l-a întrebat: «Cum îţi este numele?» «Iacov» (Gen. 32,27). Aceasta a fost mărturisirea păcatelor lui, căci numele său însemna «înşelător, viclean». Doar după ce Iacov şi-a recunoscut starea, Domnul i-a spus: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi» (Isaia 54,17a).

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

El Însuşi a zis. Evrei 23:5

Dacă ne putem prinde de aceste cuvinte prin credinţă, avem în mâini o armă de neînvins. Există vreo îndoială care să nu fie nimicită de această sabie cu două tăişuri? Care este temerea care să nu cadă lovită de moarte în faţa acestei săgeţi a legământului lui Dumnezeu? Nu vom zice despre încercările vieţii şi despre durerile morţii, despre depravare şi înşelări, despre loviturile din afară şi ispitele dinăuntru că sunt nişte chinuri uşoare, când ne putem ascunde în spatele bastionului pe care scrie „El Însuşi a zis”? Da, pentru mângâiere în singurătate şi putere în conflicte, „El Însuşi a zis” că va fi izvorul nostru. Şi acest lucru ne poate arăta extrema valoare a căutării scripturilor. S-ar putea să existe o făgăduinţă care să se potrivească în cazul tău, şi tu să n-o ştii; de aceea, pierzi mângâierea. Eşti ca un prizonier închis într-o temniţă cu un mănunchi de chei, dintre care una deschide uşa. Poţi să te eliberezi, dar dacă nu o cauţi rămâi închis, neştiind că libertatea îţi este la îndemână. S-ar putea să existe un leac puternic în farmacia Scripturii, iar tu să rămâi bolnav fiindcă nu cauţi să decoperi ceea ce „El Însuşi a zis”. Pe lângă cititul Bibliei, poţi să-ţi faci un tezaur din făgăduinţele lui Dumnezeu. Poţi să-ţi aminteşti spusele oamenilor de seamă, poţi să aduni versurilor poeţilor renumiţi; dacă nu aprofundezi cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, cum poţi fi gata să rezolvi o dificultate sau să învingi o îndoială? De vreme ce „El Însuşi a zis” este sursa oricărei înţelepciuni şi fântâna tuturor mângâierilor, lasă-L să locuiască în tine ca un „izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Atunci vei creşte sănătos, puternic şi fericit în viaţa divină.

Seara

Înţelegi tu ce citeşti? Faptele Apostolilor 8:30

Dacă vrem să avem o înţelegere mai clară a Cuvântului lui Dumnezeu, ar fi mai bine să-i învăţăm pe alţii decât să ne lăsăm purtaţi de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4:14). Doar Duhul Sfânt, autorul Scripturilor, poate să ne lumineze mintea ca să înţelegem; de aceea, trebuie să cerem mereu învăţarea şi călăuzirea Lui în tot adevărul. Ce a făcut Daniel când a trebuit să interpreteze visul lui Nebucadneţar? S-a rugat lui Dumnezeu să-i lumineze mintea. Apostolul Ioan, în viziunea de pe Patmos, a văzut o carte sigilată cu şapte sigilii pe care nu le putea deschide nimeni. Cartea a fost deschisă mai târziu de Leul din seminţia lui Iuda, care a reuşit s-o deschidă; dar mai întâi Ioan spune că „am plâns mult. Lacrimile lui Ioan au fost rugăciuni lichide. In ceea ce îl priveşte, au fost cheile sacre cu care a deschis cartea. Dacă, pentru folosul tău şi al altora, vrei să fii umplut de „cunoştinţa voii Lui, în orice înţelepciune şi pricepere duhovnicească” (Coloseni 1:9), aminteşte-ţi că rugăciunea este cea mai bună eale. Ca şi Daniel, vei înţelege visul şi interpretarea numai căutându-l pe Dumnezeu. Ca şi Ioan, vei vedea cele şapte peceţi rupte doar după ce vei plânge mult. Pietrele nu se pot sparge fără ciocan. Cei care doresc să sfarme pietrele trebuie să meargă pe genunchi. Foloseşte ciocanul sârguinţei, şi antrenează-ţi genunchii prin rugăciune. Nu există nici o piatră doctrinară care să nu se sfarme în bucăţi când te apropii de Scriptură prin rugăciune şi credinţă. Poţi să-ţi croieşti drum prin orice cu barosul rugăciunii. Gândurile şi argumentele sunt ca nişte pene de lemn înfipte în adevăr, dar rugăciunea este levierul care deschide taina sfinţeniei pentru ca noi să ajungem la comoara închisă înăuntru.

IZVOARE IN DEŞERT

Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El.
(Psalmul 37:7)

Te-ai tot rugat şi ai tot aşteptat şi încă nu vezi nici un semn de vreun răspuns? Te-ai săturat să nu vezi nici o mişcare? Eşti pe punctul de a renunţa? Atunci poate că nu ai aşteptat aşa cum trebuie, sau acolo unde trebuie – în locul unde Domnul te poate întâlni. Să „aşteptăm cu răbdare” (Rom. 8:25). Răbdarea alungă îngrijorarea. Domnul a spus că va veni, şi promisiunea Lui este egală cu prezenţa Lui. Răbdarea alungă plânsul. De ce eşti trist şi descurajat? El îţi ştie nevoile mai bine decât tine, şi scopul Lui în aşteptare este să primească mai multă glorie prin ea. Răbdarea alungă lucrările proprii. „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi” (Ioan 6:29), şi odată ce crezi, vei şti că totul este bine. Răbdarea alungă orice lipsă. Poate că dorinţa ta de a primi ceea ce vrei este mai puternică decât dorinţa ta de a Se împlini voia Lui Dumnezeu. Răbdarea alungă orice slăbiciune. În loc să te gândeşti că aşteptarea este pierdere de vreme, înţelege că Dumnezeu îţi pregăteşte resursele Lui şi totodată te întăreşte. Răbdarea alungă orice şovăire. „El m-a atins şi m-a aşezat iarăşi în picioare” (Daniel 8:18). Temeliile Lui Dumnezeu sunt neclintite, şi când avem în noi răbdarea Lui, suntem neclintiţi când aşteptăm. Răbdarea aduce închinare. Orice răbdare şi îndelungă răbdare … cu bucurie” (Col. 1:11). În timp ce aştepţi, Uneori cea mai bună parte a aşteptării vrednice de laudă este să experimentezi „lasă toate aceste aspecte ale răbdării „să-şi facă desăvârşit lucrarea” (Iacov 1:4), şi vei fi foarte mult îmbogăţit. C. H. P.

Stai neclintit când focurile ard,

Când lecţiile interioare trebuie învăţate,

Şi când de pe această cale nu există întoarcere –

Lasă „răbdarea să-şi facă desăvârşit lucrarea”.

L. S. P.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

Psalmul 7

Pentru a înţelege Psalmii şi în special pentru a nu fi surprinşi de unele cuvinte severe şi chiar înfricoşătoare cu privire la cei răi, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere un fapt: credincioşii care se exprimă astfel nu fac parte din Biserică; din punct de vedere profetic, Psalmii se aplică perioadei de după răpire.Cu siguranţă că putem aplica multe versete la situaţia noastră, de exemplu, pe toate cele care exprimă încrederea (vezi v. 1), suferinţa în faţa nedreptăţii (v. 9), lauda (v. 17) sau alte sentimente; totuşi, în prezent, nu este timpul potrivit să cerem judecata lui Dumnezeu, cum se întâmplă în Psalmi (vezi v. 6). Rugăciunea noastră ca oameni creştini nu este: loveşte-i ca pe nişte vinovaţi, Dumnezeule! (vezi Psalmul 5.10), ci, în şcoala Modelului nostru divin, învăţăm să spunem: „Tată, iartă-i…” (Luca 23.34). În schimb, după ce timpul harului se va fi sfârşit şi Antihrist va asupri firava rămăşiţă credincioasă, rugăciunea pentru distrugerea celui rău va fi după gândul lui Dumnezeu (Luca 18.7), pentru că numai după judecarea celor păcătoşi va putea fi întemeiată pe
pământ împărăţia Fiului Omului, cea despre care ne va vorbi
Psalmul 8.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 4:27-38

Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriş. Ioan 4:35

SĂ VEZI NEVOIA

Serviciul în micuţa misiune din estul Londrei se terminase şi un tânăr medic era pe punctul de-a închide clădirea la plecare. In acel moment, a observat că un băieţel se ascundea într-un colţ. Doctorul i-a pus câteva întrebări, ca să afle, că acest copil nu avea casă. Copilul i-a explicat că dormea împreună cu alţi copii într-o magazie de cărbuni. Doctorul i-a cerut să-i arate unde se află aceşti băieţi, aşa că au luat-o de-alungul unei străzi înguste, până au ajuns la o spărtură a unui zid. „Căutaţi acolo. O să-i găsiţi.” Dar magazia era goală. „Oh, a spus băieţelul, precis a venit poliţia şi au plecat. Haideţi cu mine. Am să vă arăt unde sunt.” L-a condus pe doctor într-o clădire învecinată. Sub acoperişul de tablă veche dormeau 13 băieţi – toţi ai nimănui. În noaptea aceea ochii tânărului doctor creştin s-au deschis larg pentru lucrarea în mijlocul acestor copii aflaţi în nevoi. In anii slujirii sale în acest domeniu, el a influenţat vieţile a peste 80.000 de băieţi şi fete.Acesta este un exemplu al unei mari nevoi fizice şi spirituale care a rămas nesatisfăcută până când cineva n-a văzut-o cu ochii lui. În calitate de creştini, ne putem continua afacerile fără să fim conştienţi de nevoile spirituale ale celor din jurul nostru. Trebuie să ne ridicăm ochii şi să privim holdele, pentru că Isus a spus: „sunt albe acum, gata de seceriş”. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă deosebit de conştienţi de oamenii pierduţi care ne întretaie calea în fiecare zi.

El vrea să ne folosească pentru a le arăta dragostea lui Cristos şi vestea bună a Evangheliei. Doamne, ajută-ne să vedem nevoile din jurul nostru!      P.R.V.

    Sculaţi creştini, luptaţi de zor!
    Mor suflete în lumea mare;
    Nu-i timp de somn nepăsător,
    E timp de rugă şi lucrare.    – Anonim

Dacă doreşti un câmp de lucru, priveşte în jur.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

RETRAGE-TE PENTRU A TE ÎNTĂRI

„S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15)

Secretul reuşitei constă în cunoaşterea misiunii pe care ţi-a dat-o Dumnezeu şi a darurilor puse în tine în acest scop. Odată ce descoperi aceste două lucruri, delegă restul şi stai liniştit. Nu e uşor, fiindcă ceilalţi au pretenţii de la timpul tău şi de la energia ta şi acestea nu corespund chemării tale. Stabileşte care sunt activităţile care te secătuiesc şi dacă nu sunt esenţiale, evită-le. Apoi, stabileşte care sunt activităţile care-ţi dau energie şi care te încarcă şi fă din ele o parte esenţială a vieţii tale. „Dar există atât de multe presiuni pe timpul meu”, spui tu. Nimeni nu a fost mai ocupat decât Domnul Isus. Ioan vorbeşte despre lucrarea sa: „Sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, cari, dacă s-ar fi scris cu deamăruntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris” (Ioan 21:25). Întrebare: Cum a reuşit Domnul Isus să rămână pe cale şi să evite epuizarea? Răspuns: El a ştiut secretul odihnei spirituale şi al înnoirii. Biblia spune: „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur”. Cuvântul „iarăşi” ne spune că Domnul Isus avea obiceiul zilnic de a se retrage din mulţime pentru a se ruga, pentru a se gândi la planurile şi la priorităţile Sale şi pentru a-şi reîncărca bateriile”. Să înţelegem următoarele: pentru a fi eficient cu ceilalţi, trebuie să înveţi să te simţi bine singur, cu tine însuţi. Romancierul Louis Auchincloss a spus: „Singurul lucru care îl face pe om să meargă în continuare este energia şi ce este energia dacă nu plăcerea de a trăi?” Dacă reuşeşti să-ţi faci timp pentru lucrurile care îţi dau energie, vei avea rezerve la care poţi apela când vine vremea să dăruieşti altora.

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Şi, când Lam văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort; şi El Şia pus mâna dreaptă peste mine, spunând: „Nu te teme! Eu sunt Cel dintâi, şi Cel din urmă, şi Cel viu; şi am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor; şi am cheile morții şi ale Locuinței morților”.  Apocalipsa 1.17,18

Mâinile Domnului Isus (8) – Mâini pline de har

Apostolul Ioan a fost ucenicul pe care îl iubea Isus, lucru pe care el îl menționează de cinci ori în Evanghelia sa. Aceasta nu era o laudă a lui Ioan, ca şi cum Domnul îl iubea mai mult decât pe ceilalți ucenici. Nu, ci Ioan exprimă astfel simțământul harului lui Dumnezeu, că până şi el a fost iubit de Domnul Isus. Cineva a spus: «Nu încercați săL iubiți pe Domnul mai mult decât o faceți, ci gândițivă tot mai des la dragostea Lui pentru voi!». Ioan ştia ce însemna să te cufunzi în dragostea şi în harul Domnului. Totuşi este adevărat şi faptul că Ioan a avut o relație specială cu Domnul şi vedem acest lucru din faptul că Ioan stătea la pieptul Lui în camera de sus (Ioan 13.25).

În lumina faptului de mai sus, să ne imaginăm consternarea lui Ioan, groaza şi spaima lui atunci când La văzut pe Domnul Isus în Apocalipsa 1! El a văzut „pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului”;era asemenea Domnului Isus pe care el Îl cunoscuse pe pământ, însă cu mult diferit. Reacția lui Ioan a fost asemănătoare cu cea a lui Isaia, a lui Ezechiel şi a lui Daniel, atunci când aceştia au avut viziuni ale Domnului. Ioan a „căzut la picioarele Lui ca mort”, căci toată puterea îi pierise în prezența unei astfel de puteri şi măreții.Însă imediat după aceasta, Domnul Isus Şia pus mâna dreaptă peste el. Ce minunat să vedem cum acelaşi har al lui Hristos pe care Ioan îl experimentase personal de multe ori pe pământ era acum manifestat față de el din partea Domnului său glorificat! Fuseseră multe ocazii când mâna întinsă a Domnului Isus adusese eliberare, vindecare sau binecuvântare celor care erau în nevoie, iar acum Ioan experimenta aceeaşi milă din partea mâinii „Celui dintâi şi Celui de pe urmă”, Biruitorul morții. B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

… vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine; dar vine, pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl … și că fac așa cum Mi-a poruncit Tatăl. Luca 15.24

Unul

După ce păcatul a venit în lume, Dumnezeu a folosit diferite mijloace în diverse perioade de timp – de exemplu Legea de la Sinai –, pentru a pune omul la încercare și pentru a dovedi păcătoșenia și pierzarea sa. De fiecare dată s-a arătat că nimeni nu poate corespunde măsurii lui Dumnezeu. La sfârșit, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său iubit ca ultimul mijloc, pentru a aduce pe deplin la lumină ce era în inima omului. Dar minunea prezenței Domnului Isus în dragoste și har pe pământ a trezit numai dușmănia creaturilor Sale. Aceasta a arătat incontestabil că oamenii se aflau sub puterea lui satan, prințul lumii.A existat doar Unul în această lume, care nu a stat sub stăpânirea lui satan, numai Unul „în care stăpânitorul lumii nu a avut nimic”, numai Unul care nu era „din lume”, numai Unul care – deși Om adevărat – nu a avut nimic în El care să poată avea punct de sprijin pentru satan, nici chiar în moartea prin care a trecut. Nici în Persoana Lui, nici în umblarea Lui nu a fost nimic care să-i acorde dușmanului un punct de sprijin. Satan a încercat totul pentru a-L abate pe Domnul Isus de la drumul ascultării, dar a rămas fără succes. Din dragoste pentru Tatăl Său și în deplină dăruire, Domnul Isus a mers pe drumul ascultării până la moarte.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: