Mana Zilnica

Mana Zilnica

22 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Disciplina perseverenţei spirituale

„Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu.” Psalmul 46:10

Perseverenţa înseamnă mai mult decât răbdare. Ea înseamnă răbdare combinată cu siguranţa absolută că lucrurile pe care le aşteptăm urmează să se întâmple. Perseverenţa înseamnă mai mult decât să ne agăţăm de ceva, pentru că aceasta ar putea fi doar slăbiciunea provocată de teama de a nu cădea. Perseverenţa este efortul suprem al unui om care refuză să creadă că eroul lui va fi înfrânt. Cea mai mare teamă pe care o are un ucenic nu este teama că el va fi desconsiderat, ci aceea că Isus Cristos va fi înfrânt, că lucrurile pe care El le-a simbolizat – dragostea, dreptatea, iertarea şi bunătatea între oameni – nu vor învinge în final, că ele vor rămâne un miraj pentru noi. Atunci vine chemarea la perseverenţă spirituală: nu să stăm agăţaţi de Dumnezeu nefăcând nimic, ci să lucrăm deliberat cu siguranţa că Dumnezeu nu va fi învins.Dacă suntem dezamăgiţi acum în speranţele noastre. Înseamnă că ele sunt în proces de purificare. Orice lucru nobil pe care l-a sperat sau visat vreodată mintea umană se va împlini. Una dintre cele mai mari tensiuni în viaţă este aceea de a aştepta ca Dumnezeu să lucreze. „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele.” Continuă să fii perseverent din punct de vedere spiritual.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„Dar tu fii treaz în toate lucrurile, rabdă suferinţele, fă lucrul unui evanghelist şi împlineşte-ţi bine slujba.”

2 TIMOTEI 4:5

Când apostolul Pavel a trimis lui Timotei a doua sa scrisoare, ajunsese la sfârşitul lucrării lui. Era în închisoare şi ştia că plecarea lui era foarte aproape. Toţi cei din Asia îl părăsiseră şi chiar Dima l-a părăsit „din dragoste pentru lumea de acum.” În mijlocul tutuor acestor pierderi şi suferinţe personale, apostolul încă a putut să trimită o scrisoare unui frate tânăr, încurajându-l să aibă grijă, într-o vreme de ruină şi decadenţă morală şi spirituală. În versetul de mai sus, Pavel indică patru acţiuni necesare ca cel credincios să stea ferm chiar dacă alţii îşi întorc urechile de la adevăr (2 Tim. 4:4) Aceste acţiuni sunt: să fie treaz, să rabde, să facă, şi să împlinească bine. In zilele de astăzi, când adevărul este atât de mult atacat şi când există atâtea situaţii în care nu te poţi încrede, este important să fim treji în toate lucrurile. Şi cum atacurile sunt îndreptate împotriva adevărului ele sunt deseori îndreptate nu numai împotriva Cuvântului; dar şi împotriva împlinitorilor Cuvântului. De aceea trebuie să fim bine întemeiaţi pe adevărul Scripturii şi să fim gata să răbdăm suferinţele care ar decurge din apărarea lui. În cartea „Urmând pe Hristos” se spune: „Dacă vrei să aperi adevărul, pregăteşte-te să suferi.” şi ce dureros este când suferinţele vin chiar de la fraţii care n-au înţeles adevărul aşa cum trebuie. Dacă a răbda suferinţele este o acţiune defensivă, a face lucrul unui evanghelist este o acţiune ofensivă care nu numai că se împotriveşte vrăjmaşului, dar îi smulge şi suflete atrăgându-le la o viaţă nouă în Domnul Hristos. În sfârşit, pentru cei mântuiţi, este nevoie de o înaintare în lucrarea lui Dumnezeu. Pavel, fiind sigur că plecarea lui acasă, ca să fie cu Domnul, era foarte aproape, îndeamnă totuşi pe tânărul Timotei să-si împlinească bine slujba, pentru a zidi pe sfinţi în lucrurile Domnului Hristos, în aceste zile din urmă. Dumnezeu să ne ajute ca şi noi care suntem aşa de aproape de venirea Domnului Isus, să fim treji, să suferim pentru El, să ne facem slujba pentru El, oricare ar fi ea, dar cu credincioşie şi să ne împlinim chemarea de care am avut parte, ştiind că osteneala noastră nu este zadarnică şi că la capătul alergării noastre ne aşteaptă Acela care ne va spune: „Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Stăpânului tău.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Unde s-a înmulţit păcatul, acolo harul s-a înmulţit şi mai mult”. Romani 5:20b

Dacă eşti obosit, mai mult, sau mai puţin de păcat, nu contează; esenţialul este ca să fii eliberat, să ai parte de pace şi de mărturia că ai devenit neprihănit. Dacă ai parte de acestea, poţi să-I mulţumeşti Lui Dumnezeu, şi să-L slăveşti pentru lucrarea care a făcut-o în tine prin Isus Hristos. În acest fel poţi să fii sigur că Isus te va lua în ziua revenirii Lui şi aceasta este o sursă de bucurie, chiar şi în luptă. Numai în felul acesta are sens viaţa noastră pe pământ. Aceasta este o bucurie care persistă chiar dacă suntem la capătul puterilor, căci ştim: „Nu te teme, căci EU sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci EU sunt Dumnezeul tău; EU te întăresc, tot EU îţi vin în ajutor. EU te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare”. (Isaia 41:10) El are o mână puternică, de aceea El ne poate ocroti în cortul Său, „Cel care a măsurat apele cu mâna Lui şi a strâns ţărâna pământului într-o treime de măsură”. EL ne poate ţine şi ocroti. Da, Domnul Se bucură dacă un om se pocăieşte, tot aşa şi îngerii din ceruri se bucură alături de noi, copiii Lui Dumnezeu, şi în mod firesc şi cel ce are parte de iertare. Nu mai trebuie să fii trist, plecându-ţi fruntea, asemenea măgarului în faţa morii. Dumnezeu a descris ţara promisiunii poporului Israel: „case pe care ei nu le-au zidit, măslini şi vii pe care ei nu le-au plantat. Citiţi BIBLIA! Trebuie citită şi recitită, astfel descoperim în ea toate promisiunile care sunt spre folosul nostru.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

IZBĂVIREA DIN TRECUT PRODUCE CREDINŢĂ

David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mina acestui Filistean. 1 Samuel 17.37

Aceste cuvinte nu sunt o făgăduinţă, dacă le luăm în ele însele, dar sunt prin înţelesul lor, căci David a rostit aceste cuvinte pe care Domnul Ie-a adeverit, împlinindu-le. David se sprijineşte pe fapte împlinite în trecut, pentru a cere ajutorul într-un pericol ce-i sta în faţă. În Domnul Isus, toate făgăduinţele sunt da şi amin, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit prin noi. Şi El lucrează cu poporul Său credincios, ca în timpurile dinainte.Să ne amintim deci împreună de lucrurile Sale din trecut, faţa de noi. Altădată n-am fi nădăjduit sa fim scăpaţi prin propriile noastre puteri; dar El ne-a scăpat. Nu ne va mai scăpa El să altă dată? Cu siguranţă că va face-o încă. Şi după cum David a alergat la întâlnirea cu duşmanul, aşa vom face şi noi.Domnul a fost şi este cu noi, căci a spus: „Nu te voi părăsi, nu te voi lăsa deloc!” Pentru ce să tremurăm? Oare trecutul a fost numai un vis? Gândeşte-te la leul şi ursul morţii. Cine e acest filistean? Aici nu mai e vorba de un leu sau de vreun de urs; dar Dumnezeu este acelaşi şi slava Sa trebuie sa se arate şi în această împrejurare. El nu ne-a scăpat de fiarele sălbatice, pentru a ne lăsa prada unui uriaş. Să avem deci curaj!

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm ca Mântuitor pe DOMNUL ISUS CRISTOS. Filipeni 3.20

La oamenii credincioşi care încă de pe acest pământ trăiesc aşa cum se trăieşte în locaşurile în care vrea să ne ducă Domnul Isus, vom găsi o viaţă cerească. Este imposibil ca o inimă în comuniune cu inima lui Cristos să fie în acelaşi timp şi în legătură cu lumea. Duhul Sfânt ne avertizează să ne ţinem ochii aţintiţi asupra lui Cristos în tot timpul cât ţine călătoria noastră aici. Pavel dorea să vadă descoperirea lui Cristos în slava Sa, de aceea ochii săi erau aţintiţi către cer de unde îl aştepta pe Cristos. El s-a debarasat de tot ce ar fi putut să se aşeze între el şi Isus, şi astfel trăia în aşteptarea Domnului.OARE ESTE ACEASTA ŞI AŞTEPTAREA NOASTRĂ? Această aşteptare dă mângâiere şi putere pentru viaţa noastră practică. Dacă Domnul Isus ar fi mereu comoara inimii noastre nu am mai fi învinşi de necazurile şi greutăţile prin care trecem. Dragostea care îl împinge pe Domnul să ne ia acasă ne va lumina cu toată puterea ei. Faptul că El Însuşi va veni pentru a ne lua la El este o dovadă a dragostei Lui. Cât de mult ar trebui să fie inima noastră încărcată de bucurie la acest gând măreţ! El, care a murit pentru noi şi acum trăieşte pururea, se preocupă îndeaproape şi aşteaptă în dragostea Lui clipa când va înălţa Mireasa Sa prea iubită în casa Tatălui. De-ar fi inima noastră plină de dorul de a fi acolo unde este El! Un creştin ar trebui să aibă îndrăzneală ca Domnul Cristos: Fii viteaz pentru Dumnezeul tău! Fii ca El în iubire: gândeşte cu bunătate, vorbeşte cu bunătate, lucrează cu bunătate! Fii ca El în sfinţenie! A fost El plin de râvnă? Fii şi tu tot aşa. A fost El lipsit de iubire de sine? Fii la fel! A fost El evlavios? Fii plin de râvnă în rugăciunile tale! A fost El răbdător? Deprinde-te şi tu să rabzi şi să suferi! El este marele Model de la care avem tot timpul de învăţat. Umblă în aşa fel încât să cunoască toţi că eşti cu Isus.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, Te implor pentru tărie susţinătoare şi bucurie simplă. Ţine-mă într-o atitudine smerită în motivaţii şi scopuri, ca să nu am nimic din ale celui mândru.

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

«”dar Isus nu i-a răspuns nimic”.» Luca 23,9

Uimitoare, impresionantă şi în acelaşi timp emoţionantă este această tăcere a Domnului! De ce nu a răspuns El acuzaţiilor false? Pentru că Isus ştia că Tatăl ştie! Şi Moise, în timpurile vechi, când a fost puternic atacat de fraţii săi a tăcut şi nu şi-a deschis gura. Dar Domnul i-a făcut dreptate. Noi suntem chemaţi să-L urmăm pe Domnul Isus şi în această privinţă — să nu răspundem jignirilor cu alte jigniri, ci să tăcem. Cât de multe pagube poate produce un singur cuvânt nelalocul lui! Nu scoate ochi pentru ochi! Nu te preocupa de reputaţia ta şi nici de nedreptatea cu care eşti judecat, căci Domnul te cunoaşte şi El răsplăteşte fiecăruia după faptele lui! Este total lipsit de sens să încerci să sacrifici ce este cu adevărat valoros şi să îţi salvezi astfel reputaţia. De aceea, stai liniştit! O împotrivire puternică amuţeşte şoapta Duhului Sfânt. Eşti neînţeles, neapreciat? Sunt bunele tale intenţii puse la îndoială? Nu te întrista! Durmnezeu însuşi spune în Cuvântul Său: «Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul» (Isaia 54,17). 

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

 

Dimineaţa

Dar arcul lui a rămas tare şi mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui lacov. Genesa 49:24

Puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Iosif este o putere reală. Ea nu este o pricină de laudă, o închipuire sau un subiect de discuţie care sfârşeşte în fum; este o putere divină, adevărată. Cum a învins Iosif ispitele? Prin ajutorul lui Dumnezeu. Noi nu putem face nimic fără puterea lui Dumnezeu. Toată puterea adevărată vine de la „Puternicul lui Iacov”. Observă în ce mod familiar îi oferă Dumnezeu putere lui Iosif: „mâinile lui au fost întărite de mâinile Puternicului lui lacov”. Acest Dumnezeu este reprezentat punându-şi mâinile pe mâinile lui Iosif, întărindu-i braţele cu braţele Sale. Asemeni unui tată care îşi învaţă copii, Domnul îi învaţă pe cei care se tem de El. Îşi pune mâinile pe mâinile lor. Minunată bunătate! Dumnezeul Atotputernic, veşnic, atotputernic, coboară de pe tronul Său şi Îşi pune mâinile pe mâinile copiilor Săi, îşi aşează braţul pe braţele lui Iosif pentru ca acesta să fie întărit! Puterea aceasta este o putere făgăduită, fiindcă ea este atribuită „Puternicului lui lacov”. Oricând vei citi despre Dumnezeul lui Iacov în Biblie, să-ţi aminteşti de legământul Lui. Creştinilor le place să se gândească la legământul lui Dumnezeu. Toată puterea, tot harul, toate binecuvântările şi toată mângâierea, toate lucrurile pe care le avem ne-au fost dăruite de Dumnezeu, prin legământ. Dacă nu ar fi fost nici un legământ, am fi căzut; fiindcă tot harul vine prin el, aşa cum lumina şi căldura vin de la soare. Îngerii urcă şi coboară numai pe scara văzută de Iacov, în vârful căreia se află Dumnezeul legământului. Creştine, s-ar putea ca arcaşii să fi tras asupra ta şi să te fi rănit, dar arcul tău mai este încă puternic; atribuie-i deci toată slava Puternicului lui Iacov.

 

Seara

Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie. Naum 1:3

Iehova este „îndelung răbdător”. Când vine în lume, îndurarea călătoreşte cu mare repeziciune; de sub roţile carului ei sar scântei. Dar pedeapsa vine cu paşi furişaţi, fiindcă Dumnezeu nu doreşte moartea păcătosului. Nuiaua îndurării se află întotdeauna în mâinile Sale întinse, în vreme ce sabia dreptăţii este în teacă, ţinută de mâinile străpunse care au sângerat pentru păcatele oamenilor. „Domnul este îndelung răbdător” fiindcă El este foarte puternic. Cel care are putere asupra lui însuşi este într-adevăr puternic. Puterea lui Dumnezeu Îi controlează acţiunile, fiindcă este o putere adevărată: o putere care leagă atotputernicia este mai tare decât atotputernicia. Un om care are o minte puternică poate îndura mult timp insultele, şi resimte răul doar atunci când simţul său de dreptate o cere. In timp ce mintea slabă este deranjată de lucrurile mărunte, mintea puternică îndură supărarea ca o stâncă neclintită, chiar şi atunci când este lovită cu toate săgeţile aprinse ale răutăţii. Dumnezeu îşi vede duşmanii, dar nu acţionează, ci îşi stăpâneşte mânia. Dacă ar fi mai puţin divin decât este, demult şi-ar fi trimis tunetele şi ne-ar fi nimicit Demult ar fi viscolit pământul cu crivăţul mâniei Lui, şi oamenii ar fi fost măturaţi. Dar măreţia puterii Sale ne aduce îndurare. Dragă cititorule, care este starea minţii tale în seara aceasta? Poţi să priveşti cu umilinţă la Christos şi să spui: „Mântuitorule, Tu eşti stânca şi nădejdea mea”? Dacă da, nu trebuie să te temi de puterea lui Dumnezeu. Dacă ai alergat la Isus căutând adăpost prin credinţă, puterea lui Dumnezeu nu trebuie să te îngrozească mai mult decât îi îngrozeşte sabia şi scutul unui războinic pe cei din familia sa. În loc să te îngrozeşti, bucură-te că Cel „de o mare tărie” este Tatăl şi Prietenul tău.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

„Dacă poţi!” … Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede! (Marcu 9:23)

Rareori am auzit o definiţie mai bună a credinţei decât aceea dată într-una din întâlnirile noastre de o femeie de culoare, în vârstă, când i-a răspuns unui tânăr care a întrebat: „Cum pot să obţin ajutorul Domnului pentru nevoile mele?”

În felul ei caracteristic, arătând cu degetul spre el, a spus cu mare insistenţă: „Trebuie doar să crezi că El le-a rezolvat şi sunt rezolvate”. Cea mai mare problemă cu cei mai mulţi dintre noi este că, după ce-L rugăm pe Domnul să facă ceva, nu credem că a făcut. În schimb, tot încercăm să-L ajutăm, chemăm şi pe alţii să-L ajute, şi aşteptăm cu nerăbdare să vedem cum are de gând să lucreze.

Credinţa adaugă „Amin-ul” ei la „Da-ul” lui Dumnezeu şi apoi îşi trage mâinile, lăsându-L pe Dumnezeu să-Şi termine lucrarea. Limbajul credinţei este: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra” (Psalmul 37:5). din Zilele cerului pe pământ

 

Pur şi simplu Îl cred pe cuvânt,

Îl laud că-mi ascultă rugăciunea,

Şi-mi cer răspunsul de la Domnul;

Eu cred, El Se angajează să facă.

 

Credinţa activă mulţumeşte pentru o promisiune chiar dacă nu s-a împlinit încă, ştiind că orice contract al lui Dumnezeu este la fel de sigur ca şi banii cash.

Matthew Henry

 

Credinţa pasivă acceptă Cuvântul ca fiind adevărat –

Dar nu face niciodată nimic.

Credinţa activă începe lucrarea pe care o are de făcut,

Şi în felul acesta se arată.

Credinţa pasivă spune: „Cred! fiecare cuvânt al lui Dumnezeu

este adevărat.

Ei bine, ştiu că El nu a spus ceva ce nu poate, sau nu vrea, să facă.

El mi-a poruncit: «Mergi înainte!» dar eu văd o cale închisă,

Când apele se vor despica, voi fi în ţara Canaanului.

Iată! I-aud glasul poruncind: «Scoală-te, ridică-ţi patul şi umblă»;

Şi, «Întinde-ţi mâna uscată!» care a fost moartă atâta timp.

Când voi fi puţin mai tare, ştiu sigur că voi sta în picioare:

Când voi simţi un fior de vindecare, voi folosi cu uşurinţă mâna refăcută.

Da, ştiu că «Dumnezeu poate» şi vrea să facă totul:

Cred că orice promisiune se va împlini cândva şi pentru mine”.

 

Credinţa activă spune: „Cred! şi primesc promisiunea chiar acum,

Ştiind bine, c-atunci când o primesc, Dumnezeu va împlini fiecare promisiune.

Deci păşesc în apă, găsind acolo o cale deschisă;

Alerg înainte, luând în stăpânire ţara; nimic nu mă poate opri.

Da, mă scol la porunca Lui, merg drept înainte plin de bucurie:

Această mână a mea atât de uscată, cum am s-o întind, se va reface.

Ce aş putea dori sau ce mi-ar trebui mai mult decât promisiunea credincioşiei Lui?

Necăutând minuni sau semne, nu voi da de contradicţii.

Ei bine, ştiu că «Dumnezeu poate» şi vrea să facă totul:

Cred că orice promisiune se poate împlini chiar acum”.

 

Credinţa pasivă nu aduce laudă decât în lumină,

Când soarele străluceşte.

Credinţa activă va aduce laudă în cea mai întunecată noapte –

Care credinţă este a ta?

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 8

Acest psalm începe prin stabilirea raportului dintre nimicnicia omului şi măreţia creaţiei. Este un raport pe care fiecare dintre noi l-a putut percepe, contemplând, de exemplu, grandoarea impresionantă a unui cer înstelat: „Ce este omul?” Apoi, readuşi la umilele noastre dimensiuni, înţelegem că Dumnezeu a avut în vedere, cu toate acestea, lucruri măreţe şi glorioase pentru om şi prin om. Dar cum să le realizeze El cu o fiinţă păcătoasă şi muritoare? Imposibil de încununat cu glorie şi cu cinste o creatură adâncită în mizerie şi corupţie! Atunci, ceea ce Dumnezeu n-a putut face nici pentru şi nici prin întâiul Adam, El a împlinit în Hristos, al doilea Om. Da, Creatorul S-a îmbrăcat cu însuşi trupul creat de El. „A fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii”.Evrei 2.6-9, care citează versetele noastre de la 4 la 6, le completează spunând şi motivul: „din pricina morţii” pe care a suferit-o”. Şi tocmai în această natură omenească a primit Fiul domnia universală. În El, omul găseşte mai mult decât pierduse Adam (v. 5-8; 1 Corinteni 15.27). Încununat cu glorie şi cu cinste, Hristos, Omul înviat, va introduce pe alţi oameni împreună cu El în cer şi îi va face părtaşi gloriei Sale.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Proverbe 15:1-15

O inimă veselă este un bun leac. Proverbe 17:22

FERICIT SI SĂNĂTOS

Titlul unui articol de ziar, mi-a tras atenţia: „Stresul şi bolile inimii”. Se spunea că stresul contribuie la producerea bolilor de inimă. De mulţi ani, se recunoştea că stresul contribuia la depunerea unor substanţe pe pereţii arterelor, în unele cazuri, aceste blocaje produc dureri, crize şi atacuri de inimă. Până acum, adevărata cauză care provoacă aceste blocaje i-a încurcat mult pe specialişti. Conform articolului, o echipă de specialişti de la Universitatea Purdue au descoperit că nişte substanţe chimice din creier, „asemănătoare narcoticelor, joacă un rol esenţial în aceste boli”. (Narcoticul este definit ca substanţa ce produce odihna sau inactivitatea.) Henry U. Bryant, şeful grupului, a spus că narcoticele naturale ale trupului acţionează ca „o legătură obişnuită între anumiţi stimuli de stres si bolile cardiovasculare.” Ştirile, în conluzie, spuneau că în ciuda acestor descoperiri, modul cum influenţează aceste substanţe chimice administrarea colesterolului de către organism, rămâne încă o enigmă. Când Solomon a scris cuvintele din textul de azi, nu avea acces la cunoştinţele pe care le avem azi. Cu toate acestea, el afirmă că „o inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”. Solomon ştia că un om bine dispus, fără stres şi îngrijorări, nu este atât de înclinat spre probleme fizice ca şi cei îngrijoraţi şi deprimaţi. Cât de important este, de aceea, să ştim şi să ne încredem în Domnul, pentru că „ferice de cine are ajutor pe Dumnezeul lui Iacov” (Psalmul 146:5).       R.W.D.

    Inima ce crede cântă într-una, 
    Zboară uşoară spre stele; 
    Izvorul de pace curge mereu 
    În vremuri bune sau rele.         Anonim.

O inimă veselă bate toată ziua, dar o inimă tristă oboseşte într-o clipă.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

„Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui”

(2 Corinteni 9:7)

Biblia spune: „cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu.” Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună” (v. 6-8). Când dăruieşti ceea ce-ţi spune Dumnezeu, El îţi va da înapoi mai mult. Când ştii lucrul acesta, înţelegerea ta asupra dărniciei se va revoluţiona. Pavel nu vorbeşte despre cei ce vor să se îmbogăţească; ci despre „dătătorul voios” care doreşte să susţină planurile lui Dumnezeu. El spune nu numai că trebuie să dăruieşti, ci şi că dăruirea este calea spre mari binecuvântări. Aceasta este o veste bună, mai ales pentru dătătorii reticenţi, deoarece când dăruieşti, poţi avea uneori sentimentul unei pierderi. Când contribui la lucrarea lui Dumnezeu nu înseamnă că pierzi ceva; ci că investeşti cu un câştig garantat. Fermierul care seamănă sămânţa nu o pierde, ci câştigă recolta. Îţi imaginezi un fermier rostind această rugăciune: „Doamne, dă-mi recoltă! Cred că Tu te vei implica, dar eu îmi păstrez sămânţa pentru orice eventualitate”. Asta faci tu? Dacă e aşa, iată o veste bună. Când semeni cu generozitate, Dumnezeu se implică în finanţele tale. Îţi imaginezi o situaţie mai sigură în care te-ai putea afla? Biblia spune: „Sufletul binefăcător va fi săturat” (Proverbe 11:25). Când dăruieşti, Dumnezeu îţi va da ca răsplată mai mult, ceea ce te va face să dăruieşti şi mai mult – şi tot aşa! Acesta este un câştig garantat!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Nu este altul în afară de Tine şi nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru. 1 Samuel 2.2

Rugăciunea Anei (4)

„Nu este altul în afară de Tine.” A umplut Hristos atât de mult orizontul sufletelor noastre, încât orice altă persoană şi orice lucru să nu mai poată fi văzute deloc? În Coloseni 3.11 citim că „Hristos este totul”.Este de asemenea minunat să vedem cum Duhul Sfânt Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind Stânca. Această expresie apare în Geneza şi frecvent în Deuteronom. Dumnezeu a arătat încă de la începutul istoriei omului că acesta avea nevoie de ceva solid pe care să se sprijine. Orice lucru va ceda până la urmă şi atunci avem nevoie să fim pe Stâncă. Eşti tu pe Stâncă? Poți spune, pentru tine însuți: „Nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru”?”Şi pentru ce Mă chemați: «Doamne, Doamne!», şi nu faceți ce spun? Vă voi arăta cu cine se aseamănă oricine vine la Mine şi aude cuvintele Mele şi le face. Este asemenea unui om care, zidind o casă, a săpat şi a adâncit şi a pus temelia pe stâncă; şi, venind apă mare, şuvoiul sa năpustit peste casa aceea şi na putut so clatine, pentru că fusese întemeiată pe stâncă” (Luca 6.4648). Ai răspuns cu ascultarea credinței la ceea ce El ția cerut să faci? Primul lucru pe care îl cere săl faci este să crezi în El. Acesta este începutul.În Isaia, această Stâncă este numită Stânca Veacurilor sau Stânca Eternității. Aceasta este stânca pe care dorim să zidim şi să ne aflăm, fiindcă orice altceva se va spulbera.”Nu este stâncă asemenea Dumnezeului nostru.” Este minunat să vedem că Ana înțelesese acest lucru.

Ea stătea aproape de Domnul şi pătrunsese în unele taine ale Lui. Lumea aceasta îşi are şi ea stâncile ei, însă acestea, mai devreme sau mai târziu, se vor spulbera. F. C. Blount

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Secerișul a trecut, vara s-a isprăvit, și noi tot nu suntem mântuiți! Matei 11.29

Timpul nu se vinde!

Un bancher englez s-a îmbolnăvit de meningită cerebrospinală în anii săi cei mai buni. Medicul i-a spus cu seriozitate: „Mai aveți de trăit trei ore, cel mult”. Disperat, muribundul îl rugă: „Lăsați-mă să mai trăiesc încă trei zile! Am multe de pus în ordine în viața mea! Vă plătesc pentru aceasta 10.000 de lire!”. Dar medicul dădu din cap dezaprobator. El nu putea decât să-i repete același răspuns: „Mai aveți de trăit trei ore, cel mult! Nu vă pot vinde timp!”. Cu aceste cuvinte aspre, scurte dintre pacientul sortit morții și medicul neputincios ne este pusă în fața ochilor toată seriozitatea morții. La moarte este vorba de aceste două lucruri: „Mai am încă multe de pus în ordine” și „Nimeni nu-mi poate vinde timp!”. Atunci, noi toți, care suntem muritori, trebuie să tragem concluzia necesară. Trebuie să ne punem două întrebări majore: 1. Unde se află punctele întunecoase, neobservate în viața mea? Răspunsul va suna diferit la fiecare dintre noi, în funcție de vârstă, sex, poziție și caracter; 2. Cum pun în ordine eu aceste puncte întunecoase, neordonate din viața mea? La această întrebare există pentru toți oamenii, fără excepție, numai un răspuns: Acum trebuie să vin la Isus Hristos, la Mântuitorul lumii, și să recunosc în fața Lui, în căință, vina vieții mele și să-i mărturisesc păcatele și să-L las să facă ordine în viața mea!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: