Mana Zilnica

Mana Zilnica

20 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald CHAMBERS

 

Iniţiativa împotriva visării

„Sculaţi-vă, haidem să plecăm de aici.” loan 14:31

A visa la un lucru, pentru a-l putea face cum trebuie, este bine; dar a visa la el, în loc să-l facem, este rău. După ce Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi acele lucruri frumoase, ne-am fi aşteptat ca El să-i îndemne să meargă să mediteze la ele; dar Domnul nostru n-a permis niciodată acest gen de „visare”. Când scopul nostru este să ajungem în contact cu Dumnezeu şi să descoperim care este voia Lui cu privire la noi, este bine să visăm, să medităm. Dar când suntem înclinaţi să ne petrecem timpul visând la ceea ce ni s-a spus să facem, acesta este un lucru rău şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu este niciodată peste el. Iniţiativa lui Dumnezeu vine întotdeauna ca o lovitură de pumnal împotriva acestui fel de visare, lovitură care ne îndeamnă „să nu stăm jos, nici în picioare, ci să mergem”.

Dacă aşteptăm în tăcere înaintea lui Dumnezeu după ce El ne-a spus: „Vino la o parte”, aceasta înseamnă a cugeta înaintea lui Dumnezeu pentru a înţelege care este voia Lui. Dar fereşte-te întotdeauna să continui să visezi o dată ce Dumnezeu ţi-a spus să faci ceva! Lasă ca El să fie sursa tuturor viselor, bucuriilor şi plăcerilor tale, dar ai grijă să mergi şi să faci ceea ce a spus El. Când eşti îndrăgostit, nu stai şi visezi tot timpul la persoana pe care o iubeşti, ci mergi să faci ceva pentru ea. Aceasta este ceea ce aşteaptă Isus Cristos de la noi. Dacă visăm după ce Dumnezeu ne-a vorbit, acesta este un indiciu al faptului că nu ne încredem în El.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi.” 1IOAN 4:16

Creştinismul este nu numai descoperirea legii lui Dumnezeu, sau a voii lui Dumnezeu, ci a lui Dumnezeu însuşi şi a faptului că Dumnezeu este dragoste. Prin urmare, găsim în creştinism desăvârşita revelaţie a dragostei Sale în darul pe care ni l-a făcut în binecuvântatul Său Fiu; astfel încât, sufletul credincios, oricât de slab şi vinovat s-ar simţi, să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu ca dragoste şi ca dragoste către el însuşi. Câtă vreme păcatul a fost îndepărtat în mod desăvârşit şi pentru totdeauna pentru cel credincios, el se poate apropia de Dumnezeu fără teamă; pentru că teama nelinişteşte, dar dragostea îndepărtează neliniştea. Totuşi, Dumnezeu nu poate suporta păcatul în prezenţa Sa, după cum nici sufletul născut din nou nu îl poate suporta.

De aceea Dumnezeul dragostei a îndepărtat păcatul prin Domnul Hristos, pentru ca să ne poată admite în prezenţa Sa. Astfel, Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine ca să ne bucurăm de desăvârşita Lui dragoste plină de îndurare. Aceeaşi dragoste ne procură în har tot ce avem nevoie ca să ne menţinem părtăşia cu Dumnezeu în starea noastră de slăbiciune aici pe pământ. Prin har, chiar această slăbiciune a devenit mijlocul de a cunoaşte toată bunătatea Lui şi interesul pe care ni-l poartă, binecuvântându-ne.

„Credinţa creştină deci se sprijină pe această dragoste. Desăvârşita îndepărtare a păcatului de către binecuvântatul Mântuitor armonizează desăvârşita dragoste a lui Dumnezeu cu desăvârşita Sa sfinţenie. Şi orice s-ar aşeza între noi şi Dumnezeu sau care ar tinde ca să arate că dragostea Lui nu este atât de desăvârşita şi gratuită, sau care militează împotriva totalei şi desăvârşitei îndepărtări a păcatului, toate invenţiile acestea sunt negări ale descoperirilor care ni s-au făcut cu privire la ceea ce, în realitate, este Dumnezeu faţă de noi. Ele sunt necredincioşie.” J.N.D.

Ce este această cunoaştere şi credinţă de care se ocupă textul nostru decât tot o ilustrare a dragostei lui Dumnezeu, har prin care am cunoscut că „Dumnezeu este dragoste” şi această dragoste ne-a arătat-o în chipul cel mai desăvârşit în persoana iubită a Domnului şi Mântuitorului noastru Isus Hristos. „Cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în El.” (vs.16) Ce siguranţă de nezdruncinat avem!

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – de Fritz BERGER

 

„Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul Lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8,9

Dacă cineva vrea să-I aducă ceva Domnului Dumnezeu, o viaţă dreaptă, sau căinţă, şi crede că Dumnezeu îi datorează numai har, se înşeală. Doar cel care nu poate aduce nimic altceva decât păcatele lui, va avea parte de har. Putem fi părtaşi ai harului numai dacă ne plecăm sub judecata Lui Dumnezeu.

Un bărbat care era în penitenciar odată, mi-a scris să depun o cerere de anulare a pedepsei pentru cazul lui. I-am îndeplinit dorinţa, dar am primit răspunsul că nu este posibil, deorece nu şi-a recunoscut vina. Atunci m-am gândit: aşa este şi la Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem vina noastră, dacă spunem: eu nu mă văd atât de păcătos cum este scris aici, dar cred că sunt aşa pentru că Dumnezeu îmi face cunoscut cum mă vede EL. Astfel vom experimenta că Isus S-a făcut blestem pentru cei blestemaţi şi că EL a împăcat pe cei fără Dumnezeu, cu trupul cărnii Lui prin moarte, aşezându-i curaţi şi nevinovaţi înaintea Lui Dumnezeu.

„Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”(Evrei 10:14). Deci, nu trebuie să mai fie adugat nimic. Lucrarea de mântuire este desăvârşită pentru noi, oamenii, care am trăit şi am slujit păcatului, care am fost în întuneric, în umbra morţii, în orbirea inimii. Isus Hristos a plătit totul. Ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu şi astfel suntem pe veci ai Lui.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CĂLĂUZIRE CONTINUĂ

„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isaia 58.11

Ce te îngrijorează? Ţi-ai pierdut drumul? Te-ai rătăcit în vreo pădure întunecoasă, neputând să-ţi mai găseşti cărarea? Opreşte-te şi priveşte scăparea Dumnezeului tău; El cunoaşte drumul şi te va călăuzi dacă strigi către El. Fiecare zi aduce cu sine nedumeririle ei speciale. Ce mângâietor este atunci, să simţi că este neîncetat călăuzirea Sa! Dacă alegem singuri drumul, lepădăm îndrumarea lui Dumnezeu; dar daca renunţăm la propria noastră voie, El va conduce fiecare pas pe drumul nostru, în fiecare oră a zilei noastre, fiecare zi a anului, fiecare an al vieţii noastre. Numai să dorim să ne lăsăm călăuziţi şi vom fi; dacă vrem sa-I încredinţăm drumul nostru, El ne va călăuzi mersul aşa de bine că nu ne vom putea rătăci. Dar ia seama cui e făcută această făgăduinţă. Uită-te la versetul dinainte. „Dacă-ţi deschizi inima pentru acela care e flămând.” Trebuie să ne fie milă de alţii şi să le dăm nu ceea ce avem mai de lepădat, câteva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi înşine. Dacă arătăm o duioasă grijă aproapelui nostru, când se află în nevoie, atunci Domnul Se va îngriji de propriile noastre nevoi şi va fi totdeauna călăuza noastră. Domnul Isus va fi călăuza noastră, nu a celor zgârciţi şi a celor ce apasă pe sărac, ci a celor miloşi şi buni. Astfel de călători nu-şi vor pierde niciodată drumul.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

Calendar Biblic

 

„Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care DUMNEZEU şi l-a câştigat.” 1 Petru 2.9

Înainte ca Dumnezeu să dea poporului Israel primele porunci prin Moise, le-a dezvăluit ce binecuvântări vor primi dacă vor respecta toate legile Sale. Dumnezeu a spus: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exod. 19.5-6). Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul”. Aşa s-a înţeles Dumnezeu şi poporul, „să meargă împreună” (Amos 3.3). Aceasta a fost temelia legământului dar care în curând a fost întreruptă de popor. Chiar dacă Core mai târziu se baza pe promisiunile lui Dumnezeu totuşi el a călcat în mod grosolan condiţiile legământului. Dumnezeu a trebuit să pedepsească cu moartea răzvrătirea lui. Poporul nu putea să devină o împărăţie de preoţi. Şi totuşi acum Dumnezeu şi-a ales un popor ca să fie al Său. Noi suntem „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi L-a câştigat.” Dar pe bună dreptate ne putem întreba care din noi am împlini toate cerinţele lui Dumnezeu? Desigur că absolut nici unul, dar a fost Unul fără cusur, care a luat asupra Lui toate păcatele şi ocara noastră.

Deci în ce priveşte sfinţenia lui Dumnezeu, ea este pe deplin satisfăcută şi El putea să facă din noi ceea ce suntem, copii ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia morţii lui Isus Cristos. Harul s-a înmulţit şi mai mult decât păcatele noastre. Să nu vestim oare puterea minunată a Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată? Jertfa Domnului Isus este temelia păcii credinciosului şi totodată ea osândeşte o lume vinovată. Acelaşi sânge care curăţeşte cugetul credinciosului şi-i dă o pace desăvârşită, învinovăţeşte păcatul mânjit şi păcatul ajuns la culme. Aceeaşi lucrare a Fiului lui Dumnezeu, care dezbracă lumea de haina ei şi o lasă fără nici o dezvinovăţire, îmbracă Adunarea într-o haină slăvită de neprihănire şi-i umple gura de laude veşnice.

 

BĂTÎND LA UȘA LUI DUMNEZEU

de Oswald CHAMBERS

 

O, Doamne, un lucru mă uimeşte, şi anume deficienţa mea aproape totală în a Te lăsa să Te arăţi în frumuseţea Ta în viaţa mea exterioară. Fie ca frumuseţea Domnului, Dumnezeului nostru să fie peste mine astăzi!

 

MEDITAŢII ZILNICE

de Wim MALGO

 

„Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri întregi. Chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”»

Geneza 17,15-16

După ce Domnul Îi dă lui Avram un nume nou, face acelaşi lucru şi cu soţia lui. Cu alte cuvinte: Avraam, tu şi Soţia ta sunteţi una! Numele ei — Sarai — avea o semnificaţie frumoasă — «doamna mea». «Sara», pe de altă parte înseamnă: «mama fertilă a popoarelor». Ceea ce e minunat e faptul că Avraam şi Sara au crezut promisiunea lui Dumnezeu făra a vedea, făra dovezi, făra semne palpabile sau certitudini. Aceasta e credinţa de care avem nevoie în vremurile noastre. Nu vedem prea multe, însă Cuvântul lui Dumnezeu şi promisiunile Sale ar trebui să ne ajungă: „Da, Doamne, cred!” Pentru că Avraam şi Sara au crezut, Dumnezeu i-a binecuvântat în aşa fel încât au devenit părinţii multor popoare. Domnul vrea să facă la fel şi în viaţa ta. La ce-ţi foloseşte frumosul nume «creştin» dacă nu vrei să duci crucea Domnului Isus? Trebuie să crezi Cuvântul Său. Fii serios în umblarea ta pe drumul credinţei şi doar atunci vei fi roditor, iar viaţa ta şi a altora se va îmbogăţi. 

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

de Charles H. SPURGEON

Dimineaţa şi Seara

 

Dimineaţa

Dumnezeu… mângâie pe cei smeriţi. Corinteni 7:6

Cine mângâie ca Dumnezeu? Du-te la un copil al Său sărac şi nenorocit şi vorbeşte-i despre făgăduinţele Sale minunate; şopteşte-i la ureche cuvinte de mângâiere. El este ca o viperă surdă; nu ascultă glasul fermecătorului. Bea din fântâna amărăciunii, şi oricât l-ai mângâia, n-o să scoţi de la el decât câteva vaiete resemnate. N-o să auzi nici psalmi de laudă, nici osanale, nici cântări de veselie. Dar lasă-L pe Dumnezeu să vină la copilul Său. Lasă-L să-i ridice faţa, şi să sădească speranţă în ochii înlăcrimaţi. Nu-l auzi cântând

    Când eşti cu mine, sunt în paradis
    Dar dacă pleci, sunt rătăcit şi trist?

Tu nu L-ai putut înveseli, dar Domnul a putut. El este Dumnerzeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3). Nu mai este balsam în Galaad, dar în Dumnezeu este balsam. Nu mai sunt doctori printre oameni, dar Dumnezeu este „Domnul care te vindecă” (Exod 15:26). E minunat cum un singur cuvânt al lui Dumnezeu se transformă într-o cântare pentru creştin. Un cuvânt al lui Dumnezeu este ca un bulgăre de aur, iar creştinul este căutătorul; bulgărele acesta îi ajunge pentru mult timp. Sărmane creştin, nu trebuie deci să te cufunzi în disperare. Du-te la Mângâietor, şi cere-I să-ţi dea alinare. Eşti sec şi lipsit de apă. Ai auzit că se spune că, dacă o pompă este uscată, trebuie să torni întâi apă în ea şi apoi să scoţi. Deci, creştine, dacă eşti uscat, du-te la Dumnezeu. Cere-i să toarne bucuria Sa în inima ta şi apoi vei avea de unde să dai şi la alţii. Nu te duce la Oameni, fiindcă vei descoperi că sunt cu toţii ca prietenii lui Iov; du-te de la început la Dumnezeul tău care „mângâie pe cei smeriţi”, şi vei spune curând: „In noianul gândurilor mele, mângâierea Ta îmi alină sufletul”.

 

Seara

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Matei 4:1

Un caracter sfânt nu se fereşte de ispitire: Isus a fost ispitit. Când Satana ne ispiteşte, scânteile lui cad peste o grămadă de vreascuri. In cazul lui Christos, însă, au căzut în apă. Totuşi vrăşmaşul şi-a continuat lucrarea diavolească. Şi dacă diavolul a continuat să arunce scântei ştiind că nu se vor aprinde, ne dăm seama ce poate face atunci când ştie cât de inflamabile sunt inimile noastre. Chiar dacă ai fost sfinţit de Duhul Sfânt, aşteaptă-te să mai suporţi încă atacurile celui rău. In compania oamenilor sau în singurătate, nu suntem păziţi de încercări. Isus Christos a fost dus departe de societatea oamenilor, în pustie, şi acolo a fost ispitit de diavolul. Singurătatea are farmecul şi beneficiile ei şi poate să te scape de pofta ochilor şi de mândria vieţii, dar diavolul ne va urma în cel mai tainic ungher. Nu te gândi că numai cei lumeşti au gânduri rele şi ispite blasfematoare, fiindcă şi cei credincioşi îndură aceleaşi lucruri. S-ar putea să fim confruntaţi cu cea mai întunecată ispită în cel mai sfânt loc. Cea mai arzătoare consacrare nu ne va asigura împotriva ispitelor satanice. Christos s-a consacrat iar şi iar. A fost mâncarea şi băutura Lui să facă voia Celui care Îl trimisese, şi totuşi a fost ispitit! S-ar putea ca inima ta să ardă cu flăcări îngereşti de dragostea lui Isus, dar diavolul va încerca totuşi să te facă căldicel ca un Laodicean. Dacă mă vei întreba când îţi este permis să laşi deoparte armura, îţi voi răspunde că o poţi face atunci când Satana va renunţa la ispite. Asemeni cavalerilor de demult, trebuie să dormim cu platoşa şi coiful, fiindcă arhiamăgitorul ne pândeşte ca să-şi ia prada. Fie ca Domnul să ne ţină treji şi să ne dea izbăvirea finală din ghearele ursului şi din fălcile leului.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Nimic nu v-ar fi cu neputinţă. (Matei 17:20)

Este posibil pentru cei credincioşi care doresc foarte mult să se încreadă în puterea Domnului pentru păstrarea lor în siguranţă şi pentru biruinţa lor să ducă o viaţă în care să ia cu bucurie promisiunile Lui exact aşa cum sunt şi să vadă că sunt adevărate.

Este posibil ca zilnic să „[aruncăm] asupra Lui toate îngrijorările [noastre]” (1 Petru 5:7) şi să experimentăm pacea profundă când trecem prin ele.

Este posibil să avem gândurile noastre şi dorinţele inimii noastre curăţite în cel mai adânc sens al cuvântului.

Este posibil să vedem voia lui Dumnezeu în orice împrejurare şi s-o acceptăm cântând în loc să o facem plângând.

Este posibil să devenim cu adevărat puternici, dacă ne vom refugia deplin în puterea lui Dumnezeu şi dacă vom realiza că cele mai mari slăbiciuni ale noastre şi lucrurile care tulbură hotărârea noastră de a fi răbdători, curaţi şi smeriţi oferă o oportunitate de a face păcatul fără putere asupra noastră. Această oportunitate vine prin El care ne iubeşte şi care lucrează ca să ne aducă în acord cu voia Sa, şi prin aceasta dă un sens binecuvântat prezenţei Lui şi puterii Lui.

Toate acestea sunt POSIBILITĂŢI DIVINE. Pentru că ele sunt lucrate de El, experimentarea lor efectivă ne va face întotdeauna să ne smerim, determinându-ne să ne plecăm la picioarele Lui şi învăţându-ne să fim înfometaţi şi însetaţi după mai mult.

Niciodată nu vom fi mulţumiţi cu mai puţin – în fiecare zi, în fiecare ceas şi în fiecare clipă în Hristos, prin puterea Duhului Sfânt – decât UMBLAREA CU DUMNEZEU. H. C. G. Moule

Suntem capabili să avem din Dumnezeu atât cât vrem. Hristos pune cheia de la cufărul comorii Sale în mâinile noastre şi ne invită să luăm tot ce dorim. Dacă cineva este lăsat în subsolul unei bănci, i se spune să ia câţi bani doreşte şi el pleacă fără un cent, a cui este vina că rămâne sărac? Şi a cui este vina că de obicei creştinii iau porţii atât de mici din bogăţiile fără plată ale lui Dumnezeu.

Alexander Maclaren

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

Psalmul 6

Încercările celui credincios vin, uneori, ca o consecinţă directă a propriilor lui greşeli. El intră atunci sub incidenţa guvernării lui Dumnezeu, care îl corectează şi îl pedepseşte (v. 1; comp. Ieremia 31.18). Acesta a fost cazul lui David după cumplita întâmplare cu Urie hetitul şi, de asemeni, după numărarea poporului. In acest caz nu mai poate fi vorba de bucurie şi de pace, ca în Psalmul 4 (v. 7,8). În loc să mediteze în inima sa, în aşternutul său (4.4), cel vinovat îşi înmoaie patul cu lacrimi amare (v. 6). Ştiind că merită ceea ce i se întâmplă, este urmărit de regrete şi de sentimentul că L-a ofensat pe Dumnezeu. Frica de moarte este gata să pună stăpânire peste sufletul său (v. 5). Nu se mai bucură de libertatea fericită ce decurge dintr-o conştiinţă curată. Totuşi, chiar şi în asemenea situaţii, îl poate găsi pe Dumnezeu, pentru că El îl iubeşte prea mult pe răscumpăratul Său, ca să-l lase să dispere. Domnul îi aude cererea; îi primeşte rugăciunea (v. 9); şi, precum lui Ezechia pe când se chinuia în patul său simţind apropierea morţii, îi adresează un cuvânt de mângâiere: „ţi-am auzit rugăciunea, ţi-am văzut lacrimile… te voi scăpa” (Isaia 38.5,6; comp. v. 5 cu Isaia 38.18). Da, dintr-o dată, David primeşte asigurarea că rugăciunea îi este ascultată. Împrejurările nu s-au schimbat, dar credinţa lui deja triumfă în speranţă.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: losua 10:6-15

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Eclesiastul 3:1

O ZI LUNGĂ

Auzim adeseori spunându-se: „Dacă ar fi câteva ore în plus în zi!” Cu toate acestea, Dumnezeu face ca pământul să se rotească la fiecare 24 de ore, timp suficient ca să facem tot ce ne cere El în fiecare zi. O problemă poate fi şi faptul că nu punem lucrurile de pe primul loc, pe primul loc şi că încercăm să le facem pe toate.

Intr-un articol publicat de revista „Decision”, Maxine Hancock îşi aduce aminte că după ce prima ei carte a fost tipărită, a întâlnit o femeie care era soră medicală la o maternitate. Cu o grămadă de micuţi trăgând de ea, ea s-a uitat cercetătoare la Maxine: „Doamnă! Trebuie să fiţi foarte ocupată!” a spus ea. „Nu cred să fiu mai ocupată ca dumneavoastră”, a răspuns Maxine. „Cum aveţi timp să le faceţi pe toate?” a întrebat femeia. „Simplu. Nu le fac pe toate. Fac prima dată ceea ce cred că este cel mai important.”

In textul de azi, losua porunceşte soarelui şi lunii să stea, astfel ca orele de lumină să se prelungească. Nu e mirare că Dumnezeu a răspuns prompt rugăciunii lui, deoarece losua a văzut că ziua zboară. Uimitoarea minune sugerează că există întotdeauna timp suficient ca să facem ceea ce ne cere Dumnezeu. O, El nu va adăuga în mod supranatural ore la ziua noastră, dar prin Cuvântul Său şi prin Duhul Lui cel Sfânt, ne va arăta ce să facem şi ne va da putere s-o facem. Presiunile vieţii ne ţin mereu în alergare? Poate că ar trebui să ne concentrăm din nou asupra priorităţilor. Poate că încercăm să realizăm prea multe şi să ne repartizăm energiile unor scopuri greşite. Când căutăm priorităţile lui Dumnezeu, zilele pe care ni le dă El sunt suficient de lungi.  D.J.D.

    Orice zi ce vine de la Domnul 
    E destul-a face tot ce El ne cere. 
    Şi dacă în El ne vom încrede 
    Vom primi în trup şi-n inimă putere.       D.J.D.

Descoperirea că nu trebuie să le faci pe toate poate fi una din cele mai mari eliberări ale vieţii.

 

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

 

„Ce fel de om este acesta” (Matei 8:27)

Matei consemnează: „Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare. Oamenii aceia se mirau, şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?” (v. 25-27). Nu-L vei cunoaşte niciodată cu adevărat pe Domnul Isus sau ceea ce poate face El pentru tine până nu treci printr-o furtună alături de El. Din acest motiv El planifică furtuni în călătoria vieţii noastre. Domnul Isus a întrebat: „De ce vă este frică?” El ne învaţă că teama ne va secătui viaţa şi ne va face să ne pierdem bucuria. Când teama îţi stăpâneşte viaţa, dumnezeul tău devine siguranţa. Când siguranţa devine dumnezeul tău, cauţi o viaţă lipsită de riscuri, însă cei ce sunt plini de teamă nu pot iubi profund, întrucât dragostea este riscantă. Ei nu pot dărui celor săraci, întrucât, omeneşte vorbind, bunăvoinţa nu este o garanţie a răsplăţii. Cei plini de teamă nu pot visa. Dacă visele li se vor nărui şi vor cădea din cer? Nu e de mirare că Domnul Isus a dus aşa un război împotriva fricii. Evangheliile enumeră 125 din poruncile date de Hristos. Dintre acestea, douăzeci şi una spun să „nu ne temem”. A doua cea mai des întâlnită poruncă, aceea de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele, apare numai de opt ori. În cazul în care cantitatea ar putea fi un indicator, Domnul Isus vede teama ca pe una dintre cele mai mari probleme ale noastre. De aceea afirmaţia pe care o face cel mai adesea şi cea pe care ţi-o transmite şi ţie astăzi este :”Nu te teme!”.

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

Dar el, fiind plin de Duh Sfânt, privind țintă spre cer, a văzut gloria lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Fapte 7.55

Pe Hristos viu, în glorie, Îl văd acum; nu pe Hristos aici, pe pământ, ci pe Hristos aflat la dreapta lui Dumnezeu. Toată această glorie (iar El este în mijlocul gloriei şi al măreției tronului însuşi al lui Dumnezeu) nu mă înspăimântă, datorită acestui adevăr minunat, că gloria lui Dumnezeu străluceşte pe fața Omului care a îndepărtat păcatele mele şi care Se află acolo ca dovadă a acestui lucru. Nu pot vedea gloria lui Hristos acum fără să ştiu că sunt mântuit.Cum a ajuns El acolo? El este Omul care a fost aici, pe pământ, în mijlocul oamenilor – Prietenul păcătoşilor; El este Omul care a purtat păcatele mele în trupul Său pe lemn. Acum Se află în cer, după ce a fost aici în mijlocul împrejurărilor marcate de păcat şi, la sfârşitul vieții, sub pedeapsa păcatului; şi totuşi, pe fața Lui văd acum gloria lui Dumnezeu. Îl văd acolo ca urmare a faptului că a înlăturat păcatele mele şi că a împlinit răscumpărarea mea. Hristos nar fi în glorie dacă ar mai fi rămas chiar şi un atom de păcat neispăşit din cele care au fost aşezate asupra Lui. Cu cât văd mai mult gloria, cu atât mai mult văd perfecțiunea lucrării pe care Hristos a făcuto şi a dreptății în care sunt acceptat. Fiecare rază a gloriei se vede pe fața Celui care a mărturisit păcatele mele ca fiind ale Lui.Unde sunt păcatele mele acum? Îl văd pe Hristos în glorie. Odinioară, păcatele mele au fost asupra Celui binecuvântat; acum însă ele sau dus, pentru a nu mai fi niciodată găsite. Dacă aş privi la un Hristos mort, mar cuprinde teama că păcatele mele ar putea fi din nou găsite, însă, cu un Hristos viu în glorie, căutarea păcatelor mele este zadarnică. Cel care lea purtat a fost înălțat în glorie pe tronul lui Dumnezeu! J. N. Darby

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

 

Cine crede în Fiul are viața veșnică …Ioan 3.36

Un bilet spre cer!

În timp ce Max se juca cu trenulețul frumos pe care l-a primit de Crăciun, mama era adâncită în gânduri. Ea trebuia să-i spună băiatului ei, că bunica a murit și că el nu o va mai vedea niciodată când va merge la casa veche, unde el o vizita adeseori și cu multă bucurie. „Max”, spuse deodată mama, „știi că bunica este în cer?”. Max se opri din jocul lui și întrebă gânditor: „A avut bunica un bilet, ca să ajungă în cer?”. – „Da”, spuse mama, „ea a avut un bilet!”. – „Este departe până în cer, cu siguranță a fost scump biletul!”, spuse micuțul. Mama zâmbi… „Da, desigur, dragul meu, noi trebuie să avem un bilet, altfel nu putem ajunge în cer. Cineva, care ne iubește foarte mult, a cumpărat pentru noi biletul. Domnul Isus a murit la cruce, pentru ca noi să ajungem în cer; El ne-a cumpărat intrarea în cer cu sângele Său. Bunica a înțeles aceasta deja cu mulți ani în urmă, și de aceea se bucura să meargă în cer și să-L vadă pe Isus, pe care Îl iubea, pentru că El a făcut așa mult pentru ea.” Domnul Isus dorește să-ți dea și ție gratuit acest bilet. El a spus în Biblie, că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Oricine… acesta sunt eu… acesta ești tu… Există doar o condiție: noi trebuie să credem ce spune Dumnezeu și ce a făcut El prin Isus Hristos, Fiul Său, pentru noi!

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: