Mana Zilnica

Mana Zilnica

9 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Eşti epuizat spiritual?

Dumnezeul cel veşnic… nu oboseşte, nici nu osteneşte. lsaia 40:28

Epuizarea înseamnă că forţele noastre vitale sunt terminate. Epuizarea spirituală nu este niciodată urmarea păcatului, ci a lucrării; a fi sau nu epuizat depinde de sursa din care te alimentezi. Isus i-a spus lui Petru: ..Paşte oile Mele”, dar El nu i-a dat nimic cu ce să le hrănească. Procesul prin care eşti făcut pâine frântă şi vin turnat cere ca tu
să fii hrană pentru alte suflete până când ele învaţă să se hrănească din Dumnezeu. Ele trebuie să te consume în întregime, până la ultima picătură. Dar ai grijă să te realimentezi, altfel, după scurt timp, vei fi complet epuizat. Înainte ca alte suflete să înveţe să-şi primească viaţa direct din Domnul Isus, ei trebuie să şi-o primească din El prin tine; va trebui să fi literalmente „supt”, până când ele vor învăţa să-şi ia hrana de la Dumnezeu. Îi suntem datori lui Dumnezeu să facem tot ce putem pentru mieluşeii Lui şi pentru oile Lui, precum şi pentru El Însuşi.Modul în care-L slujeşti pe Dumnezeu te-a dus cumva la epuizare? Dacă este aşa, atunci verifică-ţi dorinţele şi sentimentele! Pe ce bază a început slujirea ta? Pe baza compasiunii faţă de oameni sau pe baza Răscumpărării în Isus Cristos? Întoarce-te continuu la temelia sentimentelor tale şi verifică unde îţi este sursa puterii! N-ai nici un drept să te plângi: ..O, Doamne, sunt atât de epuizat!” El te-a mântuit şi te-a sfinţit tocmai ca să te epuizeze. Fii epuizat pentru Dumnezeu, dar aminieşte-ţi că El este sursa puterii tale. „Toate izvoarele mele sunt în Tine.”

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

 

„Când mi se sfârşea sufletul în mine, mi-am adus aminte de Domnul, şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine.

IONA 2:7

Câţi dintre noi n-am trecut prin acest simţământ de sfârşeală, ca un început de leşin! Poate în momentul unei încercări dureroase, poate prin pierderea subită a unei persoane iubite sau în faţa unei emoţii puternice, am avut această stare de sfârşeală când puterea ni s-a dus şi parcă şi credinţa şi nădejdea ne-au părăsit, dar ne-am adus aminte de Domnul şi din slăbiciunea noastră a ţâşnit o rugăciune care s-a suit la scaunul harului. Este întunericul, puterea întunericului care pare să ne înfăşoare cu toate amininţările şi temerile? Ne sunt duhul, sufletul şi trupul atât de abătute şi fără puterea măcar de a striga la Dumnezeu? Dar să ne aducem aminte de Domnul şi rugăciunea noastră inspirată, nu disperată, va străpunge norii şi va ajunge până la El. Sunt îndoiala şi ispita de orice fel, dezorientarea totală, nelinişti şi temeri care ne-au cuprins? Sufletul nostru nu mai are nici o putere, nici o vlagă şi puterile sufleteşti sunt ca paralizate? Într-un cuvânt, suntem aproape gata să cădem în disperare? Dar atunci iată că ne amintim de Domnul şi suspinurile noastre ajung la El. Ce a făcut Domnul Isus când, în grădina Ghetsimani, cuprins de o întristare de moarte, a cerut în adevăr de la Tatăl, dacă este cu putinţă să se depărteze paharul acela îngrozitor plin de otrava păcatelor noastre? El a slăvit pe Tatăl Său prin cuvintele: „Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” Am ajuns la capătul puterilor noastre? Atunci să ne aducem aminte că Domnul a zis: „El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin.” (Isa.40:29). Textul nostru ne vorbeşte de experienţa atâtor copii ai lui Dumnezeu care doresc din toată inima să slăvească pe Dumnezeu, ca Domnul Isus. Domnul îngăduie pentru ei această încercare care îi face să realizeze puterea rugăciunii. Să ne aducem aminte de El întotdeauna şi în toate împrejurările şi în loc să ne revoltăm şi să cârtim împotriva Lui, să spunem: „Doamne, facă-se voia Ta, căci Tu eşti drept şi sfânt şi bun şi Tu nu greşeşti niciodată”. Domnul nostru înviat, domneşte pe tronul Lui în puterea Biruitorului. El este răscumpărătorul duhului, sufletului şi trupului răscumpăraţilor Săi. El ne va face să cunoaştem puterea învierii Lui ca să putem spune şi noi ca Iona: „Eu însă îţi voi aduce un strigăt de mulţumire şi voi împlini juruinţele pe care ţi le-am făcut. (Cu alte cuvinte doresc să-ţi rămân credincios). Mântuirea vine de la Domnul.” (Iona 2:9)

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul

Său, Isus Hristos.” 1 Ioan 1:3

Părtăşie cu Dumnezeu înseamnă: părtăşie în avere, dragoste şi răbdare. El ni S-a dat ca un dar şi ca o jertfă, aşa cum este scris în Romani 8:17:”Şi dacă suntem copii, suntem şi moştenitori, moştenitori ai Lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos.”Mulţi fac drumul numai până la Golgota, dar aici omul nu este eliberat de păcat.Numai acela care are parte de puterea învierii Lui Hristos, primeşte viaţa nouă din Dumnezeu. În 1 Corinteni 15:17 găsim scris: „Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică.” De aceea spune şi Petru: „Binecuvântat să fie Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care după îndurarea Sa cea mare ne-a născut din nou prin învierea Lui Isus Hristos din morţi la o nădejde vie”. (1 Petru 1:3). În Efeseni 2:6,7 ne spune: „El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem în locurile cereşti în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. „Aici începe părtăşia cu Dumnezeu, despre care Ioan spune: „Şi vă scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” Dacă intrăm intrăm în posesia unei comori asemănătoare, atunci putem avea bucurie deplină. Dar în versetul 6 din 1 Ioan 2 citim: „Dacă zicem că avem părtăşie cu El şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim advărul.” Părtăşie cu Dumnnezeu înseamnă o umblare după Cuvântul şi voia Lui Dumnezeu. Cel care nu are siguranţa mântuirii, umblă în întuneric şi nu ştie unde va ajunge.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

CURĂŢIREA ZGURII

Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţeşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu! Zaharia 13.9

Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins. Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite? Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau. Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură. Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună. Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

Cine îşi aduce aminte de certare apucă pe calea vieţii; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greşite. Proverbe 10.17

Cât de adevărat şi esenţial este în conţinutul lui acest verset. Cine umblă potrivit acestor îndrumări va avea izbândă în calea lui şi nu se va poticni. Cu cât mai mult vor sta astfel lucrurile dacă noi în permanenţă ne lăsăm călăuziţi de Cuvântul Lui Dumnezeu! Niciodată nu putem spune că suntem prea în vârstă ca să învăţăm din Sfânta Scriptură zi de zi. Şi în acesta împrejurare îl avem ca exemplu pe Domnul Isus. El putea spune: „El îmi trezeşte în fiecare dimineaţă, El îmi trezeşte urechea ca să ascult cum ascultă nişte ucenici” (Isa. 50.4). Ca om adevărat umbla în deplină dependenţă de Dumnezeu şi Tatăl Său şi zi de zi îşi lăsa urechea trează pentru a fi învăţat. Viaţa noastră ar fi cu totul altfel dacă noi am fi mai asemănători cu El. Cu cât suntem mai dependenţi de Domnul nostru cu atât mai uşoară ne este şi mustrarea. Sunt pe pământ unii ucenici care tot timpul stau în apropierea învăţătorului. Ei fac mari progrese în lucrurile duhovniceşti. Aşa se va întâmpla şi cu noi pe măsură ce noi ne apropiem tot mai mult de El, căci cine este învăţător ca El? Încrederea în noi înşine şi respingerea mustrărilor duc la depărtarea de adevăr. Cei care iubesc sfatul sunt pe calea vieţii şi al adevăratei bucurii. Să nu fim ca animalele care trebuie strunite cu un frâu şi un ham. Să ascultăm ce zice Domnul: „Te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.” Căile proprii au un sfârşit amar. Neascultarea unora i-a dus la legături cu lumea care i-a încercuit rapid şi i-a înghiţit încât să nu mai lase nici o urmă şi nici un glas de om credincios.Noi trebuie să dăm poporului numai ce am primit de la Dumnezeu şi nimic mai mult. Trebuie să îi punem pe oameni să se confrunte cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iată marele temei al slujbei pentru Domnul în toate timpurile. Toate celelalte NU au preţ. Toate învăţăturile omeneşti, oricât de interesante ar fi, vor trece, dar El rămâne pentru vecie!

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

O, Doamne, vorbeşte cu putere şi har la strângerile de astăzi. Condu-mă în locul ascuns al părtăşiei cu Tine pentru ca Tu să Te poţi vedea bine.

 

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

„A luat cartea legământului şi a citit-o în faţa poporului. Ei au zis: Vom face şi vom asculta tot ce a zis Domnul.”

Exodul 24,7

Câte jurăminte sfinte a făcut poporul Israel la muntele Sinai, câte promisiuni că va împlini voia Domnului – şi cât de repede s-a revoltat după aceea! Dumnezeu ia deciziile noastre în serios şi ne împlineşte dorinţele sfinte. Dacă ne-am baza doar pe Cuvânt, fară rugăciune, viaţa noastră ar fi doar teorie. Altfel spus, Cuvântul lui Dumnezeu are efect puternic şi de durată în ce priveşte promisiunile noastre doar atunci când Ii răspundem prin rugăciune Domnului. El îţi vorbeşte prin Biblie, iar tu Îi răspunzi prin rugăciune.Te rog să te opreşti un moment şi să meditezi sincer la următoarele întrebări: eşti tu în viaţa ta, chiar în activitatea ta religioasă, un om al rugăciunii? Cât de mult ai stat astăzi în prezenţa lui Dumnezeu? Ai păşit până în faţa tronului de har sau te-ai întors la activităţile de zi cu zi după «momentul de reculegere», fără să aprinzi în inima ta focul dragostei dintâi? Dorinţa mea fierbinte este ca, după ce ai citit aceste rânduri, să te apleci în faţa lui Dumnezeu şi să spui: «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai pierd ocazia de a sta de vorbă cu Tine în rugăciune.»

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

David a întrebat pe Domnul. 2 Samuel 5:23

Când a întrebat, David tocmai luptase cu filistenii şi câştigase o mare victorie. Filistenii veniseră cu o mare oştire dar, cu ajutorul Domnului, David îi pusese pe fugă. Observă totuşi că, atunci când au venit a doua oară, David nu s-a repezit să lupte cu ei fără să-L întrebe pe Domnul. Odată ce fusese victorios, ar fi putut să spună ca mulţi alţii „voi învinge din nou; pot să fiu sigur că, dacă am învins o dată, voi învinge din nou. De ce să mă mai obosesc să-L întreb pe Domnul?” David nu a făcut aşa. Câştigase o bătălie prin puterea Domnului; nu voia să se aventureze în alta până când nu era asigurat de ajutor. El a întrebat: „Să mă sui împotriva lor?” şi a aşteptat până când a primit răspunsul. Învaţă de la David să nu faci nici un pas fără Dumnezeu. Creştine, dacă vrei să ştii care este calea datoriei, roagă-L pe Dumnezeu să ţi-o arate; dacă vrei să navighezi în apele întunecate, lasă-L pe Cel Atotputernic la cârma corăbiei. Multe stânci vor fi ocolite, dacă Îl laşi pe Tatăl să te conducă; multe nisipuri mişcătoare vor fi evitate, dacă Il laşi pe El să aleagă drumul. Puritanul a spus: „Dacă un creştin îşi croieşte singur drum poţi fi sigur că îşi va tăia degetele” şi acesta este un mare adevăr. Un alt cleric bătrân a spus: „Cel care merge înaintea stâlpului de nor al lui Dumnezeu se va rătăci ca un nebun”, şi aşa se întâmplă. Trebuie să-L lăsăm pe Dumnezeu să ne conducă, şi dacă El întârzie, să stăm pe loc şi să-L aşteptăm. Cel care a apucat s-o ia înainte să fugă înapoi. „Eu te voi învăţa îţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi” (Psalmi 32:8) este făgăduinţa Domnului pentru poporul Său. Să ne prezentam deci înaintea Lui cu toate nedumeririle noastre şi să-L întrebăm: „Doamne, ce vrei să fac?” Nu ieşi astăzi din casă fără să-L întrebi pe Domnul.

 

Seara

Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.

Luca 11:4

Ar trebui să urmărim şi în fapte ceea ce căutăm şi cerem în rugăciune. Ar trebui să evităm ispitele, umblând mereu pe calea ascultării, astfel încât să nu-i oferim diavolului prilejul să ne ispitească. Nu trebuie să intrăm în desiş în căutarea leului. S-ar putea să ne plătim scump curiozitatea. Un leu s-ar putea să ne taie drumul sau să ne urmărească, şi noi nu avem nici o armă. Cel care întâlneşte leul, chiar dacă învinge, are de dus o bătălie grea. Este mai bine să ne rugăm să fim feriţi de ispititor. Mântuitorul nostru, care ştie ce înseamnă ispita, a spus ucenicilor Săi: „Rugaţi-vă să nu cădeţi în ispită” (Luca 22:40). Dar, indiferent ce facem, avem parte de ispite; de aceea să ne rugăm: „lzbăveşte-ne de cel rău”. Dumnezeu a avut un Fiu fară păcat, dar nu a avut niciodată un Fiu care să nu fi fost ispitit. Omul „se naşte ca să sufere, după cum scânteia se naşte ca să zboare” (Iov 5:7), şi creştinul se naşte ca să fie ispitit Trebuie să veghem întotdeauna fiindcă Satana dă târcoale ca un hoţ. Credincioşii care au experimentat viclenia lui Satana ştiu că sunt anumite timpuri când el atacă de obicei, aşa cum în natură există anumite perioade ploioase. Atunci creştinul pune pază dublă, şi cel rău nu se mai apropie. Prevenirea este mai bună decât tratamentul; este mai bine să te înarmezi astfel încât diavolul sa nu te atace decât să înduri primejdiile luptei, chiar dacă învingi. Roagă-te în seara aceasta să nu fii ispitit, iar dacă totuşi ispita vine, să fii izbăvit de cel rău.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

El nu i-a răspuns nici un cuvânt. (Matei 15:23)

El va tăcea în dragostea Lui. (Ţefania 3:17)

Citeşti aceste versete ca un copil al lui Dumnezeu care experimentează un necaz mare, o dezamăgire amară, sau o lovitură zdrobitoare de undeva de unde nu te aşteptai deloc? Doreşti cu ardoare să auzi glasul Stăpânului tău, chemându-te şi spunând: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14:27)? Şi totuşi, ai în faţă numai tăcere, necunoscut şi suferinţă – „El nu i-a răspuns nici un cuvânt”. Inima sensibilă a lui Dumnezeu Se îndurerează deseori ascultând strigătele noastre de tristeţe şi durere. Inimile noastre slabe şi neliniştite strigă pentru că noi nu reuşim să vedem cu vederea slabă a ochilor noştri orbiţi de lacrimi că este pentru binele nostru că El nu răspunde deloc sau că El răspunde într-un fel care nu este cel mai bun după părerea noastră. De fapt, tăcerile Domnului Isus sunt tot atât de elocvente ca şi cuvintele Lui şi pot fi un semn nu al dezaprobării Lui, ci al aprobării Lui şi al felului Său de a ne da o binecuvântare mai profundă. „Pentru ce te mâhneşti, suflete? … căci iarăşi Îl voi lăuda” (Psalmul 43:5). Da, Îl voi lăuda chiar şi pentru tăcerea Lui. Lăsaţi-mă să vă spun o veche poveste frumoasă despre o credincioasă care a visat că a văzut alte trei femei care se rugau. Când ele au îngenuncheat, Stăpânul S-a apropiat de ele. Când a ajuns lângă cea dintâi, S-a plecat spre ea cu tandreţe şi cu har. I-a zâmbit cu dragoste radiantă şi i-a vorbit în tonuri de muzică pură şi dulce. După ce a plecat de lângă ea, a venit la următoarea, dar doar Şi-a pus mâna pe capul ei plecat şi i-a aruncat o privire în semn de iubire aprobatoare. A trecut de a treia femeie foarte repede, fără să Se oprească pentru un cuvânt sau o privire. Femeia care visa zicea în sinea ei: „Ce mult trebuie să o iubească pe prima femeie. A doua a câştigat aprobarea Lui, dar na trăit experienţa manifestărilor speciale de dragoste pe care le-a primit prima femeie. Dar cea de-a treia femeie trebuie să-L fi întristat adânc, pentru că nu i-a adresat nici un cuvânt, şi nici măcar o privire în treacăt”. Ea se întreba ce putea să fi făcut a treia femeie de a fost tratată atât de diferit. Pe când încerca să-şi justifice acţiunile Domnului ei, El Însuşi a venit şi a stat lângă ea. El i-a spus: „O, femeie, cât de greşit M-ai înţeles! Prima femeie îngenuncheată are nevoie de o măsură plină din tandreţea şi grija Mea ca să-i ţin picioarele pe calea Mea îngustă. Ea are nevoie de dragostea Mea, de gândurile Mele, şi de ajutor în fiecare moment al zilei, pentru că fără toate acestea ar putea să cadă în greşeală. A doua femeie are o credinţă mai puternică şi o dragoste mai profundă decât prima, şi Eu pot să Mă bazez pe ea că Se încrede în Mine, oricum s-ar desfăşura lucrurile sau orice ar face oamenii. Însă cea de-a treia femeie, pe care părea că nu am observat-o, şi chiar am neglijat-o, are credinţă şi dragoste de cea mai pură calitate. O antrenez pe drumuri drastice şi rapide pentru cea mai înaltă şi cea mai sfântă slujbă. Ea Mă cunoaşte atât de intim, şi se încrede în Mine atât de deplin, încât ea nu mai depinde de glasul Meu, de priviri de dragoste, sau de alte semne exterioare ca să ştie că o aprob. Ea nu este neliniştită sau descurajată de nici o împrejurare pe care Eu o pregătesc pentru ea. Ea se încrede în Mine când bunul simţ, raţiunea, şi chiar orice instinct subtil al inimii fireşti s-ar răzvrăti, ştiind că Eu o pregătesc pentru eternitate şi realizând că înţelegerea a ceea ce fac va veni mai târziu. Dragostea Mea este tăcută pentru că Eu iubesc dincolo de puterea de exprimare a cuvintelor şi dincolo de înţelegerea inimii omeneşti. De asemenea, este tăcută de dragul tău – ca tu să poţi învăţa să iubeşti şi să te încrezi în Mine cu răspunsuri curate şi spontane, învăţate de la Duhul Sfânt. Eu doresc ca răspunsul tău la dragostea Mea să fie fără vreun imbold din afară”. El va „face minuni care n-au avut loc” (Exod 34:10) dacă tu vei afla taina tăcerii Lui şi-L vei lăuda ori de câte ori El va lua darurile Sale de la tine. Prin aceasta tu-L vei cunoaşte mai bine şi-L vei iubi mai mult pe Dăruitor.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

Iov 38.19-38

Creaţia este cea dintâi mărturie pe care Dumnezeu o dă despre Sine însuşi, astfel că orice om, fără excepţie, este responsabil să distingă, prin inteligenţă, „lucrurile Sale nevăzute,… la fel şi eterna Sa putere şi divinitate”. A contempla însă „lucrurile făcute”, fară a-L recunoaşte şi onora pe Cel care le-a făcut, îl face pe om să fie de neiertat (Romani 1.19,20).Dumnezeu ne invită ca, împreună cu Iov, să admirăm minunatul Său univers. Despre toate aceste minuni ale creaţiei, cine poate vorbi însă cu mai multă competenţă decât Autorul însuşi? Iar Cel care a creat lumina, care a „înnodat legăturile Pleiadelor” (v. 31) şi a stabilit „rânduielile cerurilor” este şi Cel care, cu condescendenţă, Se ocupă de un singur suflet: aici de cel al lui Iov, dar, în egală măsură, de al meu şi de al tău! Acest lucru îl exprimă poetic şi versurile cântării:

 

«Păcătosul mizerabil Are mai mult preţ în ochii

Săi Decât cortegiul nemăsurabil

Al stelelor de pe-ale cerurilor căi».

 


Din toate timpurile, oamenii au fost atraşi să examineze sau să scruteze cerul; unii şi-au dedicat întreaga existenţă acestei cauze. Oare nu este cu mult mai important ca noi să o dedicăm pe a noastră cercetării Scripturilor? (Ioan 5.39); pentru că, dacă „cerurile istorisesc gloria lui Dumnezeu” (Psalmul 19.1), Cuvântul Său dă mărturie despre harul Lui nemăsurat!

 

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Text: Luca 23:26-46

Dacă nu găseşti nici o cale de ieşire, încearcă privind în sus!

PE URMELE LUI ISUS

In multe părţi ale lumii, oamenii sunt puşi să aleagă între învăţăturile lui Karl Marx şi ale lui Isus Cristos. Nu vreau să spun că sunt puşi să aleagă între comunism şi capitalism. Alegerea trebuie făcută între a-l lua de conducător pe Karl Marx, care L-a respins pe Dumnezeu şi Biblia, sau a-L primi pe Cristos ca Mântuitor şi ca exemplu. Să-i comparăm pe cei doi. Karl Marx, omul care a scris „biblia” comunismului, nu a posedat puterea de a-i salva pe oameni din păcatele lor şi nici nu a avut caracterul unui exemplu potrivit. Biografii săi, chiar şi cei care simpatizează cu comunismul, foloseau termeni ca: „izolat şi ostil”, „iritabili” „insensibil,” „gelos şi suspicios”, pentru a-l descrie. In toată gândirea sa, n-a avut loc pentru concepte ca: Dumnezeu, puritate, dragoste şi blândeţe. N-a avut nici o speranţă pentru cer. Cât de diferit este Isus Cristos! A fost bun – chiar cu oameni demni de dispreţ cum au fost vameşii şi femeile stricate. A luat copilaşii în braţele Sale. S-a atins de leproşi şi i-a vindecat. S-a rugat pentru duşmanii Săi. A fost un fiu atât de devotat mamei Sale încât atunci când a fost pe cruce, a încredinţat-o lui loan pentru a avea grijă de ea. A vorbit cu dragoste tâlharului atârnat pe crucea de alături de El. Dar mai mult decât atât, din pricina vieţii sale desăvârşite, a morţii ispăşitoare, şi a învierii glorioase, a adus mântuirea tuturor celor ce cred în El. Numai Isus Cristos, poate aduce iertarea păcatelor. El, numai El ne poate aduce transformarea interioară a vieţilor noastre. Nimeni altul nu merită să ne fie exemplu. Să-L urmăm pe Cristos!   H.V.L.

    Isus mi-e bunul Salvator 
    Şi salvator, „Isus” înseamnă; 
    Pe drum îmi e conducător 
    Prin lumea rece şi profană. Stevens

    Nimeni din cei care îl urmează pe Isus nu se poate rătăci.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Luca 6:38)

Dr William DeVries, chirurgul şi pionierul inimii artificiale, este genul de doctor care merge la spital duminica numai pentru a-şi înveseli pacienţii descurajaţi. Schimbă chiar şi pansamente, iar dacă un pacient doreşte să stea în preajma lui şi să discute, el o face întotdeauna. Prietenii lui spun că e „un pantof vechi” care se potriveşte peste tot pe unde merge. Poartă cizme de cowboy la halatul pentru operaţii şi repară inimi pe muzica lui Vivaldi. „Are mereu un zâmbet care stă la pândă, spune prietenul său, dr. Robert Goodin, şi mereu caută o cale să-l afişeze”. DeVries crede că „sala de aşteptare” nu este un loc în care alţii îţi slujesc, ci unde tu ai ocazia să-i slujeşti pe ei. Chuck Swindoll scrie: „Noi ocupăm locul obişnuit, dar nu mai avem interese obişnuite. E ca şi cum ne-am afla într-un lift cu reguli precum „Este interzis discutatul, zâmbitul sau contactul vizual fără acordul scris al conducerii”. Noi pierdem legăturile unii cu alţii! Motivaţia să ajutăm, să încurajăm şi da, să ne slujim aproapele este în declin. Totuşi, acestea sunt lucrurile esenţiale ce asigură o viaţă fericită şi împlinită. Asta a vrut să spună Domnul Isus prin cuvintele: „Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru” (Matei 23:11). Tot ceea ce-ţi dăruieşte Dumnezeu este mai întâi un dar de care să te bucuri, apoi o sămânţă de semănat. Ai o educaţie bună? Ai abilităţi de lider? Ai mai mulţi bani decât îţi trebuie? Ai seminţe – seamănă-le! Citeşte promisiunile lui Dumnezeu referitoare la generozitate, apoi începe să dăruieşti altora ceea ce El ţi-a dat. Aceasta e calea spre împlinirea sufletească!

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Şi nu numai atât, dar ne lăudăm şi în necazuri, ştiind că necazul lucrează răbdare şi răbdarea experiență şi experiența speranță; şi speranța nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care nea fost dat.  Romani 5.35

Trei lucruri în care ne lăudăm (2)

De trei ori ni se spune în Romani 5 că avem motive să ne lăudăm sau să ne bucurăm. Vedem, în versetul 2, că viitorul nostru este asigurat, datorită Domnului Isus şi a lucrării Lui; prin urmare, ne lăudăm în speranța de a fi în gloria lui Dumnezeu.Neam fi putut gândi că acum, fiind creştini, în timp ce aşteptăm venirea Domnului, viețile noastre vor fi lipsite de dificultăți, de probleme şi de încercări. Lucrurile nu stau deloc aşa! Cel deal doilea lucru cu care ne lăudăm sunt necazurile sau, mai degrabă, sunt efectele pe care necazurile le produc în viața noastră.Cuvântul grecesc pentru „necaz” are semnificația de „presiune”. Căruia dintre noi îi place să fie sub presiune sau sub stres? Totuşi, la fel cum oamenii folosesc presiunea pentru a transforma diverse materiale în lucruri folositoare, aşa şi Tatăl nostru foloseşte presiunea necazurilor din viața noastră pentru a ne modela potrivit chipului Fiului Său (Romani 8.28,29).

Tatăl nostru foloseşte aceste necazuri pentru a lucra trei calități minunate în viețile noastre. Primul dintre ele este răbdarea. Aceasta a fost o calitate văzută în viața Domnului Isus (Evrei 12.2). Cât de repede suntem gata să renunțăm! Tatăl nostru ne învață să răbdăm. Cel deal doilea lucru este experiența. Când trecem prin perioade de presiune, experimentăm credincioşia Tatălui nostru, care ne oferă toate lucrurile de care avem nevoie. Învățăm astfel că ne putem baza pe El. Cel deal treilea lucru este speranța. Psalmistul scrie: „Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu …? Puneți speranța în Dumnezeu” (Psalmul 42.5). Pe măsură ce învățăm să răbdăm şi pe măsură ce experimentăm credincioşia Tatălui nostru, învățăm să ne punem speranța în El pentru orice lucru, iar această speranță nu este niciodată înşelată. K. Quartell

 

Sămânţa Bună

 

Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul

lui Israel …Maleahi 2.16

Revino acasă, tăticule!

Fratele meu și cu mine stăteam întotdeauna pe bancheta din spate, iar tu și mama în față. Ne-am simțit întotdeauna în siguranță când tu conduceai și mama stătea lângă tine. Dar luna trecută, când ne-ai părăsit, mama a trebuit să treacă la volan. Era noapte și parcă dintr-o dată o mașină venea spre noi cu viteză mare. Mama a încercat să o evite, dar cealaltă mașină ne-a lovit. A fost un accident îngrozitor! Dar lucrul cel mai oribil, tăticule, este că tu conduceai cealaltă mașină și că lângă tine se mai afla cineva – o altă femeie. Da, a fost un accident urât. Suntem cu toții grav răniți. Dar cum stau lucrurile cu tine? Încă nu știm nimic despre tine. Ai fost și tu rănit? Ai nevoie de ajutor, tăticule? În acea noapte m-am întrebat adesea dacă vom reuși să depășim situația. Mama este grav rănită și nu se poate reface deloc. Daniel a fost foarte șocat. Încă nu-i merge bine și nu vrea să vorbească cu nimeni. Și eu am dureri și nu o pot ajuta nici pe mama, nu-l pot ajuta nici pe Daniel. Doctorul a spus că am nevoie de o terapie specială pentru a-mi reveni. Dar, tăticule, în loc de terapie aș prefera mult mai mult ca tu să mă ajuți. Durerea este așa de mare! Tăticule, ne este așa de dor de tine! În fiecare zi ne întrebăm dacă nu te răzgândești și vii să ne vezi. Și în fiecare zi te așteptăm, dar tu nu vii.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: