Mana Zilnica

Mana Zilnica

8 Februarie 2016

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

DE OSWALD CHAMBERS

 

Sfinţire imediată şi constantă

„Şi Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin.” 1 Tesaloniceni 5:23

Când Îl rugăm pe Dumnezeu să ne sfinţească, suntem noi pregătiţi să facem faţă la ceea ce înseamnă cu adevărat acest lucru? Noi tratăm mult prea uşor termenul sfinţire. Suntem gata să plătim preţul sfinţirii? Ne va costa o îngustare puternică a tuturor intereselor noastre de pe pământ şi o extindere tot mai mare a interesului pentru lucrurile lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă a acorda toată atenţia punctului de vedere al lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca toată puterea trupului, a sufletului şi a duhului să fie ţinută şi păstrată numai pentru scopurile lui Dumnezeu. Suntem într-adevăr gata ca Dumnezeu să facă în noi lucrurile pentru care El ne-a pus deoparte? Şi apoi, după ce Şi-a terminat lucrarea în noi, suntem gata să ne punem pe noi înşine deoparte pentru Dumnezeu, exact aşa cum a făcut Isus? „Eu însumi Mă sfinţesc pentru ei.” Motivul pentru care unii dintre noi n-am intrat în procesul sfinţirii este că n-am înţeles ce înseamnă sfinţirea din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Sfinţirea înseamnă să fim făcuţi una cu Isus. astfel ca atitudinea care L-a călăuzit pe El să ne călăuzească şi pe noi. Suntem pregătiţi pentru ce ne va costa aceasta? Ne va costa tot ce nu este din Dumnezeu în noi.Suntem pregătiţi să fim prinşi în amploarea rugăciunii apostolului Pavel din acest verset? Suntem pregătiţi să spunem: ..Doamne, fă-mă atât de sfânt cât îl poţi Tu face sfânt pe un păcătos salvat prin har”? Isus S-a rugat ca noi să fim una cu El, aşa cum El este una cu Tatăl. Caracteristica prezenţei Duhului Sfânt într-un om este puternica asemănare a acelui om cu Isus Cristos şi eliberarea de tot ce nu este ca El. Suntem gata să ne punem deoparte pentru slujirea Duhului Sfânt în noi?

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

 

„şi la aceasta aţi fost chemaţi fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.”1PETRU 2:21

Suntem chemaţi să slujim şi să aducem roadă; dar este o condiţie pentru aceasta: să urmăm pe Domnul nostru Isus Hristos pe urmele suferinţelor Lui; cât de adeseori însă încercăm să le evităm! şi totuşi singura slujire pe care El o acceptă vine numai de la cruce. Singura roadă permanentă este a acelei vieţi care seamănă cu a Lui prin asemănare cu moartea Lui, fiind „…una cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui.” (Rom 6:5). Urmele Domnului Hristos pleacă de la leagăn unde El a părut ca un simplu Om. Aceste urme au dus în mijlocul lipsei de înţelegere chiar a ucenicilor şi a prietenilor care te uită şi te rănesc. Ele urmează deasemenea brazda adâncă a suferinţelor de tot felul şi a lepădării. Domnul Isus ne-a lăsat această pildă de uitare de Sine, în tăcere, în sacrificiu, „…ca un miel pe care îl duci la măcelărie, n-a deschis gura deloc.” În Isaia 53:7, este un exemplu al dăruirii de Sine. Îl urmăm în afara mulţimii, a aranjamentelor şi intrigilor oamenilor? Urmele Lui nu duc spre majoritate ci în singurătate. Ele ne vor duce în situaţii în care, El, Domnul nostru voia să rămână ascuns, şi totuşi acolo El nu Se odihnea trupeşte, dar Se odihnea sufleteşte în părtăşia cea mai intimă cu Tatăl Său de unde primea puterea să facă lucrările minunate pentru oameni şi să fie întărit pe drumul Lui spre Golgota. Drumul Domnului nostru nu era plăcut mulţimilor; El nu era popular, nu ţinea seama de ce izbeşte privirile; dar mergând pe urmele părtăşiei cu suferinţele Lui vom gusta în slujba şi viaţa noastră o pace şi o mângâiere dumnezeiască şi care îşi vor face lucrarea în lumea care ne înconjoară. Iată posibilitatea şi cinstea care ni s-au dat. „Căci la aceasta aţi fost chemaţi”. Suferinţele Domnului Isus au dus la câştigarea unei mulţimi de suflete nenumărate, şi la o slavă desăvârşită şi veşnică. Şi la această slavă suntem chemaţi şi noi. „Dacă suferim în adevăr împreună cu El vom fi şi proslăviţi împreună cu El.” (Rom 8:17). „Dacă răbdăm (suferinţele pentru El) vom şi împăraţi împreună cu El”, dar să luăm bine seama că „…dacă ne lepădăm de El-si El Se va lepăda de noi.”(2 Tim.2:12).

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz BERGER

 

Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui. Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că EL este şi răsplăteşte pe cei ce-L caută.” Evrei 11:6

Trebuie să procedăm ca Iacov, deşi unii spun că el a furat dreptul de întâi născut, nu este adevărat; el s-a făcut părtaş promisiunii Lui Dumnezeu pe care a făcut-o mamei sale. Dumnezeu a confirmat aceasta prin binecuvântări de-a lungul vieţii(Geneza 28:15). Este o pildă minunată ca să avem curajul să luptăm pentru credinţă. Dacă acum nu primim adevărurile Biblice şi nu ne înrădăcinăm în ele, atunci rămânem sub lege şi sub blestem, şi deşi ne suim spre cer, totuşi ne rătăcim de la ţintă, căci mântuirea este numai în Hristos. Viaţa Lui este viaţa noastră, dreptatea Lui este dreptatea noastră. „EL ne-a fost dat ca dar şi jertfă.” Astfel Dumnezeu ne-a dăruit toate în EL. Ce avem noi în acest Fiu de Dumnezeu? EL a venit în lumea aceasta asemenea nouă,ca om. A fost ca un vierme, nu om(Ps.22:6). „Cine este orb, dacă nu robul Meu, şi cine este surd, ca robul Meu?” EL a trăit şi a suferit până când a ajuns la statură divină. Toate le-a luat asupra Lui, numai pentru noi. Iar acum ne spune: „Tot ce este al Meu, este al tău, şi tot ce-i al tău este al Meu. „Este oare o jertfă dacă aducem tot ce avem Mântuitorului? Mulţi creştini se plâng de jertfa ce-o aduc. Eu la rândul meu am dat foarte mult: toate păcatele şi nenorocirile mele, altceva nu aveam. Şi EL le-a primit, dăruindu-mi în schimb viaţa şi dreptatea SA; aşa, da, un schimb! Eu eram întotdeauna pe principiul unor afaceri bune, şi totuşi nu a durat mult până ce am acceptat această ofertă plină de dragoste a Tatălui ceresc.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

 

SIGURANŢA PLINĂ DE BUCURIE

Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41.10

Teama de a cădea este mântuitoare, în timp ce groaza nu e un semn de înţelepciune. Sunt momente în viaţă, în care ne dăm seama că fără un ajutor special, ne putem prăbuşi. Ei bine, iată acel ajutor: mâna lui Dumnezeu este un solid şi sigur punct de sprijin. Nu-i numai ajutorul mâinii care ţine cerul şi pământul, ci acela al mâinii sale drepte, întrunind puterea şi îndemânarea, care ne este garantată aici. Şi nu numai mâna Sa dreaptă ne sprijineşte, ci dreapta Sa neprihănită, aceea care apără sfinţenia şi aduce la îndeplinire hotărârile Sale dumnezeieşti. Această mână o va întinde El pentru a apăra pe credincioşii Săi. Pericolul nostru poate fi îngrozitor, dar asigurarea noastră este plină de bucurie, pentru că vrăjmaşul nu poate răsturna pe acel pe care Dumnezeu îl sprijineşte în acest fel.Dacă piciorul nostru se clatină, va fi întărit prin dreapta Sa. Calea noastră este oare prea pietroasă? Mâna Sa puternică ne sprijineşte. Să înaintăm deci cu curaj şi încredere, pentru că nu vom cădea. Să ne sprijinim neîncetat pe braţul care susţine toate lucrurile. Dumnezeu nu ni-l va retrage, căci El e drept şi va fi credincios făgăduinţei Sale, credincios Fiului Său. N-avem oare pricină să ne bucurăm?

 

DOMNUL ESTE APROAPE!

 

Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. Ioan 3.30

Te mai iubeşti încă atât de mult încât eşti în stare să păstrezi supărarea faţă de cineva care nu te-a băgat în seamă în loc să-l întâmpini cu dragoste prietenească? Te mai iubeşti încă atât de mult încât faţa şi inima ta se schimbă ca un barometru atunci când cineva te întâmpină cu mai puţină căldură? Te mai iubeşti atât de mult încât te simţi bine numai în societatea celor care te stimează şi te îndepărtezi de cei care îţi spun adevărul? Eşti încă atât de mare în ochii tăi încât inima îţi este profund supărată când nu ţi se recunoaşte dreptatea pe care socoteşti că o ai? Te mai iubeşti atât de mult încât nu poţi fi liniştit până ce nu-ţi atingi ţelul propus, chiar cu preţul unor sacrificii? Tu te numeşti copil al lui Dumnezeu şi te mai iubeşti atât de mult că nu poţi fi deosebit de unul din lume? Când vei deveni aşa de mic în ochii tăi, încât să-ţi fie indiferent dacă oamenii te onorează sau nu? Cine poartă în inima lui o singură dorinţă arzătoare, aceea de a-L cunoaşte pe Domnul Isus zi de zi mai bine şi de a-L proslăvi, acela va pierde dragostea pentru persoana sa şi va deveni asemenea învăţătorului său. Iubirea de sine este roadă firii pământeşti şi o trăsătură a oamenilor din zilele de pe urmă (2 Tim. 3.2). Vrei să te asemeni lor?Învaţă de la David, omul după inima lui Dumnezeu. Dispreţuirii venite din partea fiicei lui Saul a răspuns: „Vreau să mă arăt şi mai de nimic decât de data aceasta, şi să mă înjosesc în ochii mei…” (2 Sam. 6.22). Mândria înseamnă îndumnezeirea EULUI tău. Cel mândru are o părere prea înaltă despre sine. El îşi atribuie dreptul la cinstea care îi aparţine lui Dumnezeu şi numai Lui. Valetul celui din urmă împărat al Germaniei spunea despre stăpânul său: „Nu pot tăgădui că era încrezut. Dorea să ocupe locul din centru în orice problemă. Cu ocazia unui botez, ar fi vrut să fie în locul copilaşului; cu ocazia unei căsătorii în locul miresei; iar cu prilejul unei înmormântări pe cel al defunctului…!” Acesta a fost şi păcatul lui Nebucadneţar, păcat care l-a coborât în rândul dobitoacelor.

 

OSWALD CHAMBERS

Bătând la uşa lui Dumnezeu

 

Cât de mult tânjesc să fiu într-atâta de plin de Tine, arzând şi strălucind şi reflectandu-Te pe Tine, încât să nu mai fie loc pentru nimic altceva decât pentru lumina Tă minunată har

 

MEDITAŢII ZILNICE

DE WIM MALGO

 

«Nu te grăbi să deschizi gura şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este în cer şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.» Eclesiastul 5,2

Ai spus «niciodată» înaintea Domnului în rugăciune şi uite, doar după puţină vreme repeţi aceeaşi greşeală. «Niciodată, Doamne, nu vreau să mai săvârşesc acest păcat!» dar, în realitate exact de acest păcat nu te-ai lepădat şi încă mai eşti legat de el. De ce Îi promitem Domnului atât de multe si întârziem să ne ţinem de cuvânt? Pentru că hotărîrile noastre sunt luate doar în plan sentimental, emoţional, nu şi spiritual. Nimic nu este mai schimbător şi mai nestatornic ca emoţiile noastre, care repede ne fac să uităm de Domnul şi de promisiunile făcute. «Dar», spui tu, «nu sunt eu de vină că sunt aşa». Îmi pare rău, aceasta nu este o scuză! Poate eşti slab, dar nu trebuie să rămâi aşa. Domnul ţi-a dat o armă puternică şi minunată pentru a te elibera de slăbiciunea sufletească: sabia Cuvântului Său care desparte chiar şi sufletul de duh. Să ne fie clar tuturor: simpla acceptare pur teoretică a acestui adevăr nu va genera despărţirea sufletului de duh. Odată ce această despărţire are loc cu adevărat, rugăciunea ta va avea greutate înaintea lui Dumnezeu.

 

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DE CHARLES H. SPURGEON


Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Îi vei pune Numele Isus. Matei 1:21

Când iubim o persoană, iubim tot ce îi aparţine. De aceea, atât de preţioasă este persoana Domnului Isus în mintea oricărui credincios, încât ei consideră că tot ce îi aparţine are o valoare inestimabilă. „Smirna, aloia si casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele” (Psalmi 45:8), spune David, de parcă orice veşmânt al Mântuitorului ar fi fost atât de binecuvântat de prezenţa Sa încât nu se poate să nu-L iubeşti. Cu siguranţă, orice loc în care au călcat binecuvântatele Lui picioare, orice cuvânt ieşit de pe buzele Lui, şi orice gând al Lui descoperit nouă este inestimabil. Şi acest lucru se aplică şi la numele lui Christos; orice nume al Său este foarte preţios pentru credincioşi. Fie că este numit Mirele bisericii, Prinţ sau Prieten, „Mielul înjunghiat de la întemeierea lumii” (Apocalipsa 13:8), Regele, Profetul sau Preotul, învăţător, Silo, Emanuel, Minunat, Sfetnic – orice nume este ca un fagure de miere, şi picăturile care cad din el sunt delicioase. Dar dacă există un nume mai dulce decât oricare altul, acesta este Isus. Isus! Numele Lui este cântat de harpele Cerului. Dacă există un nume mai încântător şi mai preţios, este Numele Isus; izvorul tuturor bucuriilor. Este temelia oricărei Cântări a noastre. Multe imnuri încep cu el, şi puţine sunt cele care sfârşesc fără el. El este suma totală a tuturor bucuriilor. Este muzica pe care sună clopoţeii cerului, un cântec într-un Cuvânt, un ocean de înţelesuri într-o picătură de rostire, un oratoriu solemn din două silabe, o infinitate de osanale veşnice în patru litere.

    O, Isus, Nume scump nouă
    Cât ne faci de fericiţi

SEARA

El va mântui pe poporul lui de păcatele sale. Matei 1:21

Orice persoană, întrebată ce înseamnă mântuit, va răspunde „să fii salvat din iad şi luat în cer”. Acesta este unul din rezultatele mântuirii, dar nu este decât a zecea parte din totalitatea binecuvântărilor pe care le însumează. Este adevărat că Domnul Isus Christos îşi răscumpără poporul de la moarte. El îi scapă de îngrozitoarele consecinţe ale păcatului, dar victoria Sa înseamnă mult mai mult. El îşi salvează poporul „de păcatele sale”. O, să fii eliberat de cel mai mare duşman! Când îşi îndeplineşte lucrarea de salvare, Christos îl aruncă pe Satana de pe tron şi nu îl lasă să mai stăpânească niciodată. Nici un om nu poate fi un adevărat creştin dacă păcatul domneşte în trupul său. Păcatul va fi întotdeauna în noi, fiindcă el nu poate fi nimicit până la sfârşit, dar nu va mai domni. Va fi o luptă pentru stăpânire — o luptă împotriva noii legi şi a noului duh pe care Dumnezeu l-a implantat — dar păcatul nu va mai avea niciodată stăpânire absolută asupra noastră. Christos va fi Stăpânul inimi, şi păcatul va fi înăbuşit. Leul din seminţia lui Iuda va învinge, şi balaurul va fi umilit. Credinciosule, cine domneşte în viaţa ta? Dacă viaţa ta nu este sfântă şi dacă inima ta nu este schimbată, nu eşti o persoană mântuită. Dacă Mântuitorul nu te-a sfinţit, nu te-a reînnoit şi nu a sădit în inima ta ura faţă de păcat şi dragostea pentru sfinţenie, nu ai făcut nici un pas spre mântuire. Harul care nu te face mai bun decât înainte este o contrafacere ieftină. Christos îşi salvează poporul nu în păcatele lor, ci de ele. Fără „sfinţire… nici un om nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). „Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de nelegiuire” (2 Timotei 2:19). Dacă nu suntem curăţaţi de păcat, cum putem spera că vom fi număraţi în poporul Lui? Doamne, scapă-mă acum de orice rău şi ajută-mă să-mi onorez Mântuitorul.

 

IZVOARE IN DEŞERT

 

Eu sunt cu voi în toate zilele. (Matei 28:20)

Niciodată să nu priveşti înainte la schimbările şi la provocările acestei vieţi cu teamă. În schimb, cum vezi că apar, priveşte-le cu deplina încredere că Dumnezeu, căruia Îi aparţii, te va scăpa de ele. Nu te-a ţinut El în siguranţă până acum? Deci ţine strâns mâna Sa iubitoare şi El te va conduce în siguranţă prin toate. Şi când n-ai să mai poţi, El te va purta în braţe.Nu privi înainte la ce s-ar putea întâmpla mâine. Acelaşi Tată veşnic care Se îngrijeşte de tine astăzi va avea grijă de tine şi mâine şi în fiecare zi. Fie te va feri de suferinţă, fie îţi va da tăria Lui de neclintit ca tu să o poţi răbda. Fii pe pace, deci, şi pune deoparte toate temerile şi îngrijorările tale. Francis de Sales

 

Domnul este Păstorul meu. Psalmul 23:1

 

Nu a fost, nu poate fi, nici nu va fi. „Domnul este Păstorul meu”. El este Păstorul meu duminică, luni şi în fiecare zi a săptămânii. El este Păstorul meu în ianuarie, în decembrie şi în fiecare lună a anului. El este Păstorul meu când sunt acasă sau când sunt în China. El este Păstorul meu în timp de pace sau de război, şi în vremuri de belşug sau de sărăcie. J. Hudson Taylor

 

EL va face planuri în tăcere pentru tine,

Obiectul grijii Lui atotştiutoare;

Dumnezeu Însuşi Se angajează să fie

Pilotul tău prin fiecare capcană subtilă.

 

El VA FACE planuri în tăcere pentru tine,

Deci, cu siguranţă, El nu poate rata!

Odihneşte-te pe credincioşia lui Dumnezeu,

În El cu siguranţă vei birui.

 

El va face planuri ÎN TĂCERE pentru tine,

Surprize minunate de dragoste.

Nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit,

Dar este păstrat pentru tine sus.

 

El va face PLANURI în tăcere pentru tine,

Scopurile Sale vor fi dezvăluite;

Viaţa ta încâlcită va străluci în cele din urmă,

capodoperă de nespusă măiestrie.

 

El va face planuri în tăcere PENTRU TINE,

Fericit copil al grijii unui Tată,

Ca şi cum nimeni altcineva nu a cerut dragostea Lui,

Ci numai tu I-ai fost drag.

E. Mary Grimes

 

Orice spune credinţa noastră că este Dumnezeu, El va fi.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

 

 

 

Iov 38.1-18

„Să-mi răspundă Cel Atotputernic!”, strigase Iov (31.35; comp. cu ceea ce îi spusese Elifaz în cap. 5.1). Ei bine, Dumnezeul pe care Iov Îl credea surd şi inaccesibil îi împlineşte dorinţa, însă nu aşa cum gândea el, ci, în loc să-i răspundă la întrebări, Domnul, la rândul Său, îi pune alte întrebări. Putem remarca deseori la Domnul Isus acelaşi fel de a proceda cu cei care I se adresau (Luca 10.25,26; 20.2-4; 20.21-24). Iov avea despre sine o părere înaltă şi, din acest motiv, avea nevoie să fie smerit (31.37). Aceasta urmează să realizeze Dumnezeu prin întrebările Sale: să-l ajute pe Iov să-şi dea seama de micimea lui şi de adânca lui ignoranţă. Cunoştinţa cercetării (dacă este obiectivă) conduce tocmai la acest rezultat – iată unul dintre motivele pentru care cei mai mari savanţi sunt adesea cei mai modeşti oameni. Când omul ascultă, Dumnezeu vorbeşte! În răbdarea Sa, Dumnezeu le-a acordat, atât lui Iov, cât şi prietenilor săi, timp suficient să-şi exprime falsele idei; apoi l-a împuternicit pe Elihu să le respingă opiniile într-un mod argumentat. Acum, în sfârşit, se face linişte. Dumnezeu poate vorbi şi va avea, bineînţeles, ultimul cuvânt. Ar fi bine dacă am şti şi noi să ţinem sub tăcere duhul nostru agitat, imposibil de liniştit, pentru ca Dumnezeu să ne poată face să-I auzim vocea.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 

Dar când a văzut că vântul era tare, s-a temut…Matei 14:30

PRIVIŢI MEREU ÎN SUS!

 

Text: Matei 14:22-33

Mai demult, când oamenii traversau America călare pe cai, o ceată de exploratori a noului continent ajunsese la râul Susquehanna. Era primăvară şi apele râului erau învolburate şi adânci. Analizând situaţia, au decis să treacă de partea cealaltă în ciuda inundaţiei. In timp ce caii treceau vadul spre inima râului, unul din călăreţi a fost aproape copleşit de ameţeală. Privind la apele învolburate ce-l înconjurau din toate părţile, a început să se clatine în şa. Colegul său care a băgat de seamă pericolul, temându-se că va cădea de pe cal – a strigat: „Uită-te sus, omule! Priveşte în sus!” Călăreţul îngrozit, a executat comanda, regăsindu-şi echilibrul.Ceea ce l-a scăpat pe Petru de la înec a fost privitul în sus. Pentru că-şi luase privirea de la Domnul, uitându-se la sine şi la valurile furioase ale mării, a început să se scufunde. Cât de mult semănăm cu el! În loc să ne găsim odihna în Cuvântul Domnului şi în promisiunile Sale, începem să ne uităm la talazurile furioase ale vieţii, la vânturile perfide ale adversităţilor, la neputinţa noastră de-a ne rezolva problemele. Rezultatul? Ne cuprinde panica. De îndată ce privim la cu totul altceva decât la Domnul şi Cuvântul Lui, şi încercăm să umblăm după simţuri, suntem condamnaţi să ne înecăm în valurile împrejurărilor. Lucrul esenţial este să privim în sus – să ne aţintim privirile la Domnul Isus. Creştine, autodisciplinează-te să nu mai priveşti jos la apele tulburi ale împrejurărilor. Îţi pui în pericol echilibrul spiritual.

Priveşte mereu în sus!  H.G.B.

Privind la Isus, mi-e sufletu-n lumină, 
Deşi întreaga lume se zbate-n neagră tină. 
Chiar marea de mugeşte cumplit în jurul meu 
Eu am o pace sfântă privind la Chipul Său   Anonim

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 

„Vrei să te faci sănătos?” (Ioan 5:6)

Este inevitabil să nu fi rănit în viaţă; însă e alegerea ta să rămâi rănit. Poţi alege să fii victimă, gândindu-te mereu la cum ar fi trebuit să fie lucrurile sau poţi folosi experienţa pentru a deveni mai puternic şi mai înţelept. La scăldătoarea Betesda, Domnul Isus s-a întâlnit cu un om care stătea de treizeci şi opt de ani paralizat pe un pat. Când a aflat de cât timp stătea acolo, El l-a întrebat: „vrei să te faci sănătos?” După treizeci şi opt de ani, este posibil ca acest om să-şi fi văzut handicapul ca parte a identităţii sale. El avusese această deficienţă de aşa multă vreme că avea gândirea unei victime: „n-am pe nimeni să mă bage în scăldătoare” (Ioan 5:7). Cu alte cuvinte: „Nu-i pasă nimănui”. Însă lui Isus i-a păsat şi i-a poruncit să se ridice şi să umble. A fost nevoie de credinţă pentru ca acest om să-şi învingă acele sentimente, demult inoculate, de deznădejde şi de auto-compătimire, însă când L-a ascultat pe Domnul Isus, a fost vindecat pe loc. Dumnezeu nu te vindecă niciodată cu forţa, chiar dacă suferi. Trebuie să-ţi doreşti să te faci bine şi să iei decizia conştientă că prin harul lui Dumnezeu se poate. S-o recunoaştem, biserica este compusă din oameni imperfecţi care vorbesc uneori fără să se gândească şi îi rănesc pe alţii. Dar acesta nu e un motiv să părăseşti biserica! „Aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup” (Coloseni 3:15). În afara trupului, nu ai nici o misiune, nici o rezervă de hrană şi nici o împlinire, aşa că începi să mori spiritual. În realitate, e nevoie de aceeaşi energie pentru a alege vindecarea ca şi pentru a alege deznădejdea – rezultatele, însă, sunt foarte diferite. Una te lasă paralizat în faţa evenimentelor, cealaltă îţi dă speranţă pentru viitor. Pe care o alegi?

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 

 Mi sa deschis larg gura împotriva vrăjmaşilor mei.

1 Samuel 2.1

Rugăciunea Anei (2)

Care sunt vrăjmaşii noştri? Satan este unul dintre ei! Este gura noastră larg deschisă împotriva lui? Are tot dreptul să fie! Satan, deşi nu este încă un vrăjmaş înlăturat, este un vrăjmaş învins.Cum rămân lucrurile cu păcatul? Acesta este un alt vrăjmaş al nostru, care a fost însă înlăturat, astfel încât nu mai avem „conştiință de păcate”. Binecuvântată realitate! Hristos, care nu a cunoscut păcatul, a fost făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El. Iată cum un alt vrăjmaş a fost biruit şi cum binecuvântarea nea fost astfel adusă!

În ce priveşte moartea, Domnul a anulat moartea şi a adus la lumină viața şi neputrezirea prin evanghelie.Cât despre judecată, Judecătorul Însuşi spune: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu şi crede în Cel care Ma trimis are viață eternă şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24). Nu este acesta un lucru minunat? Gurile noastre se pot deschide larg împotriva vrăjmaşilor noştri.În ce priveşte mânia, citim în primul capitol din 1 Tesaloniceni că El „nea eliberat de mânia viitoare”. Nu există niciun motiv pentru care să nu fim bucuroşi şi să navem o cântare în gurile noastre întreaga zi. A fost un timp când gurile noastre au fost închise, potrivit cu Romani 3.19: „Pentru ca orice gură să fie închisă şi toată lumea să fie sub judecată înaintea lui Dumnezeu”.Vedem deci că Satan, păcatul, moartea, judecata şi mânia au fost biruiți. Să ne aducem aminte de ceea ce Domnul Isus a spus în dimineața învierii, atunci când a intrat în camera ale cărei uşi erau încuiate de frica iudeilor: „Pace vouă!”. Pacea lea fost dăruită în mod divin ucenicilor şi ei aveau un drept divin la ea. Cel care făcuse pace leo dăruia acum. El a făcut pace prin sângele crucii Lui şi lea transmiso prin cuvintele Lui. Avem dreptul de a fi bucuroşi? Avem – un drept real şi divin. F. C. Blount

 

Sămânţa Bună

 

… Luați seama, dar, în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinerețea lui!

Maleahi 2.15

Revino acasă, tăticule!

Dragă tăticule, este deja târziu, iar eu stau pe patul meu și îți scriu. Cât de mult mi-am dorit în ultimele săptămâni să vorbesc cu tine! Dar n-am găsit nicio ocazie să fim singuri.Încă nu-mi vine să cred că ești acum cu altcineva și că tu și mama probabil nu vă veți mai întâlni. Îmi este foarte greu să accept acest lucru, mai ales când mă gândesc că este posibil să nu te mai întorci niciodată acasă și să nu mai fii tăticul meu și al fratelui meu, așa cum ai fost întotdeauna. Dar vreau ca măcar să înțelegi cum decurge viața noastră. Să nu crezi că mama m-a pus să-ți scriu! Nu a făcut-o. Nici măcar nu știe acest lucru. Cu toate acestea, vreau doar să-ți împărtășesc gândurile mele.Tăticule, îmi închipui că familia noastră ar fi o mașină frumoasă cu care am călătorit mult timp împreună. Din exterior arăta foarte bine, nicio zgârietură, fără rugină, iar înăuntru se găseau multe lucruri frumoase. Cu timpul însă au apărut și problemele. Motorul a început să scoată fum, roțile să scârțâie, husele să se rupă; mașina este greu de condus și este dificil de mers cu ea.Dar știi ceva, tăticule? Încă este o mașină foarte bună – sau cel puțin ar putea fi. Cu puțină cheltuială, ar mai putea merge încă mulți, mulți ani.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: