Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciune”

24 iul. 2024

24 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În zilele acelea, Ezechia s-a îmbolnăvit de moarte; și s-a rugat Domnului și El i-a vorbit și i-a dat un semn. Dar Ezechia n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima.

2 Cronici 32.24,25

Lecții din viața lui Ezechia (3) – A nu-I da gloria cuvenită lui Dumnezeu

Ezechia fusese vindecat în mod miraculos, iar Iuda fusese izbăvit în mod miraculos de atacul împăratului Asiriei. Dumnezeu a îngăduit ca Ezechia să fie pus la încercare prin intermediul vizitei trimișilor din Babilon, pentru a se arăta ce era în inima lui. Veștile despre vindecarea lui miraculoasă și despre marea eliberare dată poporului ajunseseră până departe. Avea Ezechia să fie îndeajuns de smerit și să-I dea glorie lui Dumnezeu pentru toate acestea, sau avea să se înalțe în ochii oamenilor?

Citim că „n-a fost nimic în casa lui, nici în împărăția lui pe care să nu li-l fi arătat Ezechia“ trimișilor Babilonului (2 Împărați 20.13). Dumnezeu îl binecuvântase mult pe Ezechia, chiar într-un fel miraculos, însă el a folosit aceasta pentru a se înălța pe Sine și „n-a răsplătit după bunătatea făcută lui, pentru că i s-a înălțat inima“ (2 Cronici 32.25).

Ce lecție importantă pentru noi! Când vorbim despre lucrările bune pe care Dumnezeu le-a făcut în viața noastră, oare o facem pentru a-I da Lui glorie, sau pentru a atrage atenția spre noi înșine? Să avem grijă să nu ne înălțăm pe noi înșine prin intermediul lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a dăruit!

Domnul nostru Isus a căutat întotdeauna să-I dea glorie lui Dumnezeu și n-a căutat niciodată gloria oamenilor. El a spus: „Eu Îl onorez pe Tatăl Meu“ și „Eu nu caut gloria Mea“ (Ioan 8.49,50). În toată viața Sa, Domnul L-a glorificat în mod perfect pe Tatăl – „Eu Te-am glorificat pe pământ“ (Ioan 17.4).

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și după cum Moise a înălțat șarpele în pustie, tot așa trebuie să fie înălțat și Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Ioan 3.14,15

Născut din nou (14)

În discuția cu teologul iudeu Nicodim, Isus Hristos a prezentat o situație din istoria poporului Israel. Pe parcursul călătoriei din Egipt până în Canaan, poporul s-a răzvrătit în mod repetat împotriva lui Dumnezeu. Într-una dintre aceste ocazii, Dumnezeu a trimis printre oameni șerpi veninoși, care i-au ucis pe mulți. Atunci israeliții au conștientizat vina lor și i-au cerut lui Moise să intervină pentru ei la Dumnezeu.

Moise L-a implorat pe Dumnezeu să izbăvească poporul de această plagă, iar Dumnezeu a poruncit ca un șarpe de aramă să fie pus într-o prăjină. Și toți cei care au privit spre acel șarpe de aramă, încrezându-se în promisiunea lui Dumnezeu, au fost vindecați de efectele mușcăturilor de șarpe.

Israeliții nu se puteau ajuta singuri; nimeni nu putea rezista la veninul șarpelui și nimeni nu avea un leac. Vindecarea nu putea veni decât de la Dumnezeu și trebuia să fie acceptată prin credință. Oricine și-a recunoscut păcatul, conștient că este condamnat la moarte prin otrava șarpelui, nu mai avea decât un singur lucru de făcut: să se încreadă pe deplin în promisiunea lui Dumnezeu și să asculte de porunca Lui. Cine se uita la șarpele de aramă era vindecat.

Natura umană este infectată de otrava păcatului, iar omul este pierdut, pentru că nu are niciun remediu și nu se poate salva. Numai privind prin credință spre Hristos, care a fost „înălțat“ pe crucea de la Golgota, putem primi mântuire și viață.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 21.1-11 · Filimon 13-25

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 27:1-15

Acest capitol se ocupă de legămintele (v.1 nota a: pro­misiuni de bunăvoie care, odată făcute, nu se mai puteau schimba) pe care le puteau face copiii lui Israel, cât şi de modul în care preotul avea să le estimeze. În cap. 30 din Exod atenţia noastră a fost atrasă de faptul că preţul răscumpărării era identic pentru toţi. Aici, dim­po­trivă, aprecierile variază de la unul la altul. Într-adevăr, nu se pune în discuţie ceea ce reprezintă mântuirea noastră, ci mai degrabă capacităţile pe care le posedă fiecare. Răscumpăraţi cu ace­laşi preţ: sângele preţios al lui Isus, toţi copiii lui Dumnezeu sunt departe de a fi la acelaşi nivel spiritual, la aceeaşi aptitudine pentru slujire. Şi preo­tul trebuia să intervină pentru a aprecia lucrarea fiecăruia: „potrivit cu preţuirea preotului, aşa va fi“      (v. 12). Dacă vom avea tendinţa să criticăm ceea ce fac sau nu fac alţi credincioşi, ar trebui să ne amintim că Cel care ju­decă este Domnul şi că, în trupul lui Hristos, fie­ca­re mădular are importanţa sa şi funcţiunea sa parti­culară (1 Cor. 4.4, 5).

Persoane, animale sau case, toate puteau fi ­consacrate Domnului. Cu siguranţă, nu avem nimic mai de preţ să dedicăm Domnului decât propria persoană. A­ceasta au făcut macedonenii despre care vorbeş­te apos­tolul: „întâi s-au dat pe ei înşişi Dom­nului“. Şi toată slujirea lor, promptă, abundentă în bucurie, a iz­vo­rât din această dăruire iniţială (2 Corinteni 8.2-5).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ACASĂ LA DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Ne place mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul.” (2 Corinteni 5:8)

Oricât am încerca să evităm acest lucru și oricât de reticenți am fi în a discuta despre el, fiecare dintre noi trebuie să dea drumul mâinii celui pe care-l iubește și să-l încredințeze în mâna Celui care ne iubește cel mai mult. Dar haideți să vedem, ce se întâmplă atunci când murim? Și ce se întâmplă cu noi între moartea noastră și revenirea lui Hristos? Apostolul Pavel răspunde: „Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde…” (1 Tesaloniceni 4:13). Sfânta Scriptură este surprinzător de tăcută cu privire la ceea ce se întâmplă cu noi în perioada dintre moartea noastră și învierea trupului nostru. Nu ne oferă suficiente informații pentru a ne satisface curiozitatea, ci doar cât să ne deschidă apetitul. Apostolul Pavel scrie: „Pentru mine, a trăi este Hristos şi a muri este un câştig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; şi nu ştiu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părţi: aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine.” (Filipeni 1:21-23) Cercetătorul biblic Anthony Hoekema scria: „Ce vrea să spună Pavel aici este că, în momentul în care un copil al lui Dumnezeu pleacă acasă la Domnul, în același moment va fi cu Hristos. Cu alte cuvinte, cerul este cea mai mare vindecare dintre toate! Cei dragi ai tăi au avut dureri aici, dar acolo nu mai au dureri… S-au luptat aici, dar nu mai au lupte acolo. Poate tu te întrebi de ce Dumnezeu i-a luat acasă, dar ei nu se întreabă – pentru că acum înțeleg! Ei sunt, din acel moment, în pace în prezența lui Dumnezeu!” Așadar, fii mângâiat prin aceste cuvinte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
19 iul. 2024

19 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac!

Luca 23.34

Oamenii L-au urât pe Domnul Isus. El Însuși a spus, în mod profetic: „Cei care Mă urăsc fără temei sunt mai mulți decât perii capului Meu“ (Psalmul 69.4). Profetul Isaia a scris: „El era disprețuit și părăsit de oameni“ (Isaia 53.3). În Nazaret, Domnul Isus i-a avertizat pe iudei că harul lui Dumnezeu nu poate fi limitat la ei, ci că avea să fie extins și la națiuni. Aceste cuvinte i-au umplut de mânie și, „ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie“ (Luca 4.29).

Când a venit timpul să moară, ei L-au arestat, L-au legat la ochi și L-au lovit, cerându-i să le spună cine erau cei care-L loveau. I s-a înscenat un proces, a fost acuzat de blasfemie și au adus martori mincinoși împotriva Lui. A fost biciuit, soldații I-au pus o coroană de spini pe cap și o trestie în mână, și Îl batjocoreau, făcându-I plecăciuni, scuipându-L și bătându-L cu trestia în cap (Matei 27.29,30). După ce I-au făcut toate acestea, L-au dus la Golgota, unde L-au răstignit. Apoi Îl batjocoreau cerându-I să coboare de pe cruce, dacă El era Fiul lui Dumnezeu.

Cum a răspuns El la tot acest tratament nedrept? „Tată, iartă-i, căci ei nu știu ce fac“ (Luca 23.34). Petru redă pe scurt toate aceste lucruri: „Care, fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept“ (1 Petru 2.23). Dumnezeu să ne dea harul să fim și noi iertători, și să ne abandonăm în brațele Lui ca răspuns la toate nedreptățile și insultele pe care le suferim!

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Noi L-am găsit pe Acela despre care a scris Moise în lege și despre care au scris prorocii: pe Isus, Fiul lui Iosif, care este din Nazaret.

Ioan 1.45

Nimic împotriva lui Isus din Nazaret (1)

Soția unui renumit bancher evreu murise. El a fost atât de mâhnit de pierderea suferită, încât a renunțat la afacere și a emigrat împreună cu singura lui fiică în Statele Unite ale Americii, unde a trăit în izolare. Toată dragostea lui era acum pentru copila sa, o tânără frumoasă de 17 ani. Ea a fost crescută în credința evreiască strictă a tatălui ei și s-a bucurat de cea mai bună educație. La scurt timp după sosirea lor în America, tânăra a fost atinsă de o boală gravă, care a avut o evoluție îngrijorătoare. Tatăl a consultat cei mai renumiți medici, dar, în ciuda celui mai bun tratament, starea fetei s-a deteriorat din ce în ce mai mult pe zi ce trecea, astfel încât nici tatăl nu mai avea nicio speranță.

Într-o zi, tatăl a intrat în camera fetei, s-a așezat lângă patul ei și a luat-o de mână, așa cum făcea întotdeauna când stătea cu ea. Deodată, fata l-a întrebat: „Tată, mă iubești?“. — „Draga mea copilă“, a răspuns tatăl, „știi că te iubesc mai mult decât orice pe lume“. — „Tată, mă iubești cu adevărat?“, a întrebat ea din nou. „Întrebarea ta mă întristează profund“, a spus tatăl, „cu siguranță că te iubesc“. Și pentru a treia oară fata bolnavă a întrebat: „Tată, mă iubești?“.

Tatăl nu a putut răspunde imediat, deoarece inima îi bătea cu putere, așa că fiica a continuat: „Știu că m-ai iubit întotdeauna; și eu te iubesc foarte mult. Îmi vei îndeplini o dorință? Este probabil ultima din viața mea. Te rog, dragă tată, să nu mai spui niciodată nimic împotriva lui Isus din Nazaret“.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 18.1-18 · Tit 1.10-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 25:20-38

„Pământul este al Meu“, aminteşte Domnul poporului Său, şi „voi sunteţi străini şi oaspeţi ai Mei“ (v. 23). În acelaşi fel în care o gazdă se îngrijeşte de oaspeţii săi, Dumnezeu Se angajează să Se preocupe de întreţinerea alor Săi şi să le dea, într-o manieră miraculoasă, în fiecare al şaselea an, o recoltă triplă, care să le permită să ţină anul sabatic. Creştinul este aici jos proprietar de pământ în şi mai mică măsură decât Israel. Dacă am fi mereu conştienţi că nimic nu este al nostru, ci că totul este al Domnului, nu ar fi mai puţine pofte în inimile noastre şi mai puţine certuri între noi? Noi avem în cer, nu pe pă­mânt, adevăratele bogăţii şi acelea sunt ale noastre (Luca 16.11-12).

În tot cuprinsul acestui capitol, Dumnezeu are plăcerea de a-Şi dezvălui harul Său măreţ, arătându-ne cum îi eliberează pe ai Săi, cum Se ocupă de odihna lor, de bucuria lor, cum Se îngrijeşte ca ei să nu cadă victimă împietririi fraţilor lor sau propriei lor neglijenţe. În toate acestea, El ne dă un exemplu, invitându-ne să arătăm celorlalţi aceeaşi îndurare de care avem noi parte (v. 35-38). Aceasta va fi pentru noi un prilej să Îi arătăm Domnului că preţuim harul Său şi că nu am uitat ceea ce a făcut El pentru noi (Matei 18.32, 33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IERTAREA NECESITĂ CONCENTRARE ȘI ENERGIE | Fundația S.E.E.R. România

„Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)

Să ierți pe cineva care te-a rănit profund este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care le vei avea de făcut vreodată. Știi că trebuie să ierți, pentru că a ține supărare pe cineva este ca și cum ai alăpta un copil: orice hrănești și îngrijești va continua să crească. „Dar asta nu face ca iertarea să fie mai ușoară!” – spui tu. Dar încearcă să înțelegi următorul lucru: iertarea este o decizie, nu o emoție. Dacă aștepți până când simți nevoia să ierți, riști să rămâi prins în tortura resentimentelor. Când apostolul Petru L-a întrebat pe Domnul Isus cât de des ar trebui să ierte pe cineva care i-a greșit, Isus i-a răspuns: „De șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18:22). Cu alte cuvinte, tu trebuie să ierți și să continui să ierți – până când treci peste…

Reține aceste patru lucruri:

1) Iertarea nu înseamnă că trebuie să reiei o relație cu ofensatorul, mai ales dacă acesta nu se pocăiește și refuză să-și schimbe comportamentul;

2) Nu înseamnă că trebuie să aprobi ce a făcut acea persoană sau să fii de acord cu ea;

3) Nu-l eliberează pe ofensator dacă nu-și cere iertare, ci te eliberează pe tine și îți permite să-ți continui viața;

4) Nu înseamnă că nu-ți vei mai aminti, ci că vei avea puterea de a te gândi la asta în mod diferit: cu bunăvoință, și nu cu resentimente.

Mare atenție: să nu-l lași pe Satan să te convingă că nu ai iertat, doar pentru că îți mai aduci aminte. Capacitatea de a ierta este o deprindere care se învață. Cu cât o exersezi mai mult, cu atât mai bine te vei pricepe să ierți… Iar acest lucru se întâmplă atunci când cauți modalități de a extinde înțelegerea față de ofensator și găsești ceva pentru care să fii plin de compasiune. Deci, când alegi să ierți, tu demonstrezi că ești născut din Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iul. 2024

16 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Scrierea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, când s-a îmbolnăvit și s-a vindecat de boala sa: … Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău. Domnul este gata să mă salveze. Și vom cânta cu instrumentele mele cu coarde în toate zilele vieții noastre, în casa Domnului.

Isaia 38.9,19,20

Lecții din viața lui Ezechia (2) – Eliberare și laudă

După ce a domnit paisprezece ani, Ezechia a căzut bolnav de moarte. Era în vârstă de treizeci și nouă de ani. Profetul Isaia i-a spus să-și pună casa în rânduială, fiindcă avea să moară. Ezechia s-a rugat Domnului, amintindu-I că umblase cu credincioșie înaintea Lui, și a plâns mult. Dumnezeu i-a răspuns la rugăciune și i-a zis că avea să mai trăiască cincisprezece ani. Apoi i-a dat un semn și l-a asigurat că urma să fie izbăvit de atacul împăratului Asiriei.

În Isaia 38 găsim cuvintele rostite de Ezechia după vindecarea sa, care exprimă suferințele sale de la început, iar apoi recunoștința sa față de Dumnezeu, care-i dăruise vindecare. În versetul 19 citim: „Cel care trăiește, cel care trăiește Te va lăuda, ca mine astăzi. Tatăl va face cunoscut copiilor adevărul Tău“. Cât de frumos și cât de necesar este să dorim să facem cunoscut adevărul lui Dumnezeu generației următoare și să împărtășim bucuria mântuirii și a vieții din Dumnezeu! Putem fi siguri că Ezechia a făcut acest lucru față de fiul său, Manase.

Să nu așteptăm să primim ceva mai mult pentru a fi în stare să glorificăm numele Dumnezeului nostru Mântuitor! Avem deja totul în Hristos. Să nu așteptăm să ni se întâmple lucruri extraordinare pentru a da mărturie despre adevăr! Astfel de lucruri poate că nu se vor întâmpla niciodată. N-am fost noi deja vindecați de Dumnezeu de boala fatală a păcatului? Să ne bucurăm deci în Isus, Domnul și Mântuitorul nostru – să ne bucurăm întotdeauna – și să ne deschidem gurile pentru a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată! Să le vestim acestei generații și celei viitoare, tuturor celor din jurul nostru, fiindcă El este vrednic de laudele noastre!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Da, mă voi gândi la toate lucrările Tale și voi lua aminte la faptele Tale. Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș. Care dumnezeu este atât de măreț ca Dumnezeu?

Psalmul 77.12,13

De luat aminte!

Cine ignoră în mod voit invitația lui Dumnezeu astăzi își asumă riscul enorm ca Dumnezeu să-Și închidă urechea față de el mâine.

Biblia nu este nici carte de literatură, nici carte de morală, nici carte de istorie, ci este Cartea prin care Dumnezeu vorbește inimii și conștiinței omului.

Prin nașterea lui Isus, Dumnezeu a venit la oameni; prin moartea Lui, oamenii sunt conduși la Dumnezeu.

Nu pocăința noastră ne mântuiește, ci doar Isus Hristos și jertfa Sa, dar, prin pocăință, se deschide ușa pentru a veni la noi mântuirea.

Când ne rugăm, nu noi Îi spunem lui Dumnezeu ce să facă, ci El ne spune nouă ce trebuie să facem.

Acolo unde lucrează Domnul Isus, diavolul nu rămâne inactiv.

Religiile oamenilor pot fi rezumate astfel: întâi faci ceva pentru Dumnezeu și apoi primești ceea ce crezi că meriți. – În cazul creștinismului, singura „religie“ adevărată este exact invers: întâi primești iertarea și viața veșnică de la Dumnezeu și apoi faci ceva pentru Dumnezeu.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 16.5-23 · 2 Tesaloniceni 3.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 23:23-44

Din punct de vedere istoric, în prezent ne aflăm în perioada care urmează Cincizecimii. Israel este lăsat deoparte, este perioada Bisericii, timp în care Domnul Isus adună „într-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiţi“ (Ioan 11.52). Totuşi va veni şi ziua când tot Israelul va fi la rândul său strâns. După răpirea Bisericii, memorialul bucuriei sau „sărbătoarea trâmbiţelor“ (Numeri 29.1) va convoca poporul şi-l va uni din nou în ţara lui, pregătindu-l pentru marea smerire din cea de-a şasea sărbătoare: ziua Ispăşirii, căreia îi corespund ceremoniile din cap. 16. Israel, în mare nelinişte, va fi în aşteptarea Aceluia care acum este în Locul Preasfânt, ca să apară, împreună cu ai Săi, pentru mântuire (Evrei 9.28 vezi şi nota e: „Deosebit de venirea pentru păcat“), pentru eliberarea sa.

Astfel ajungem la sărbătoarea corturilor, descrisă în detaliu în acest pasaj. Ea simbolizează domnia dreptăţii şi a păcii pe pământ, care este numită mileniul. Să numărăm de câte ori se repetă cuvintele „să nu faci nici o lucrare de slugă“. În măreţul plan al harului, care merge de la cruce la glorie, Dumnezeu Şi-a rezervat privilegiul de a face El Însuşi lucrarea. Omul şi eforturile lui nu sunt de nici un folos. Este o lucrare divină. Este „glorioasă şi măreaţă“ (Psalmul 111.3).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

Stapanirea de sine prin puterea Duhului

„Daca traim prin Duhul, sa si umblam prin Duhul…” (Galateni 5:25)

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 iun. 2024

21 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.11

Domnul nu a avut altă voință, decât pe aceea a Tatălui Său (Ioan 4.34; 5.30; 6.38). Acesta a fost suportul vieții Sale constante de răbdare, care nu a cedat niciodată în fața împotrivirii păcătoșilor și a uneltirilor vrăjmașului. Și în cazul nostru, pentru a avea o voință supusă și pentru a manifesta viața din Dumnezeu, prin „orice răbdare și îndelungă-răbdare“, avem nevoie să fim „întăriți cu toată puterea“, cu puterea care vine de sus. Nimic nu face puterea mai evidentă, decât răbdarea; aici nu este vorba de acea răbdare pasivă care se supune și suferă pentru că așa trebuie, ci de o răbdare activă, care rezistă, știind că aceasta este voia lui Dumnezeu. Dovedim noi această răbdare când trecem prin împrejurările neplăcute și dureroase ale vieții? Avem noi acest sprijin constant în relațiile noastre cu ceilalți? Această răbdare nu provine dintr-un caracter natural, apatic sau indiferent, ci din puterea care vine de la Dumnezeu: „Întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale“. Răbdarea așteaptă. Ea știe că va veni momentul când durerile și greutățile se vor fi încheiat, atunci când vom ajunge în gloria de unde ne vine, în prezent, această putere. Această perspectivă ne încurajează la răbdare și ne este pusă înainte în mai multe locuri din Cuvânt (Iacov 5.8; 2 Tesaloniceni 3.5).

Pe drumul ascultării și al răbdării se află și bucuria, în pofida a tot ceea ce trebuie să suferim, bucuria care vine de sus, bucuria pe care Domnul Isus o gusta în părtășia Sa constantă cu Tatăl Său, bucuria despre care El spune: „V-am vorbit acestea pentru ca bucuria Mea să fie în voi și bucuria voastră să fie deplină“ (Ioan 15.11; 17.13). Este o bucurie care decurge din siguranța că Domnul Isus trăiește în glorie, că avem privilegiul glorios de a-I cere Tatălui, în Numele Domnului Isus, orice lucru în legătură cu nevoile sufletelor noastre; este o bucurie care se bazează pe cunoașterea acestui glorios Mântuitor și care nu ne poate fi luată (Ioan 16.22-24).

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Smeriți-vă deci sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la timpul potrivit, El să vă înalțe, aruncând asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.

1 Petru 5.6,7

Trecerea cărămizilor din mână-n mână

Spurgeon, un predicator bine-cunoscut din Londra, a folosit odată următoarea comparație, pentru a ilustra felul în care putem „arunca“ îngrijorările:

„Ați urmărit vreodată cum lucrează muncitorii la o construcție? Ei stau pe trei niveluri diferite ale schelei și trec cărămizile de pe treapta cea mai de jos pe cea din mijloc și de acolo pe cea superioară. Lucrul merge bine atâta timp cât fiecare cărămidă care ajunge pe o treaptă este trecută imediat pe treapta superioară. Ce s-ar întâmpla dacă omul din mijloc nu ar da mai departe cărămizile imediat ce le-a primit? Ce s-ar întâmpla dacă meșterul de sus ar refuza să ia cărămizile? Bietul om din mijloc aproape că s-ar prăbuși sub povară. Este exact ceea ce ni se întâmplă tot timpul pe tărâmul invizibil. De îndată ce întâmpinăm prima dificultate, nu reușim să trecem la o etapă superioară și deja ne simțim presați și chinuiți. Deja ne așteaptă a doua și a treia problemă. Puterea noastră se epuizează și ne prăbușim sub povară.“

Putem sublinia această comparație potrivită a lui Spurgeon cu versetul de astăzi: Mâinile lui Dumnezeu sunt mereu întinse spre noi. El este întotdeauna gata să ne îndepărteze îngrijorările. „El Însuși îngrijește de voi“ poate fi tradus și prin „Lui Îi pasă de voi“.

Lui Dumnezeu Îi pasă de tine! El vrea să ia poverile de pe umerii tăi! Adu-I-le Lui – în fiecare zi! Și cere-I să te ajute să renunți la ele. El te iubește și Se îngrijește de tine.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 28.15-25 · Coloseni 1.12-23

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 7:1-21

Epistola către Romani ne învaţă că Dumnezeu a trebuit să Se ocupe de două probleme: cea a păcatelor, până la cap. 5.11, apoi de cea a păcatului, până la cap. 8. A trebuit să condamne pomul tot aşa cum a condamnat şi fructele, păcatul din firea noastră în aceeaşi măsură cu rezultatele lui. Cerând o jertfă pentru vină (fapta comisă) şi o alta pentru păcat (rădăcina acestei fapte), Dumnezeu ne învaţă că lucrarea lui Hristos răspunde la aceste două nevoi ale păcătosului.

Legea jertfei de mulţumire ilustrează condiţiile necesare pentru a fi realizată comuniunea creştină: jertfa de mulţumire era adusă ca urmare a acţiunii iertării (v.12; 1 Cor. 10.16), cu caracter voluntar (de bunăvoie), cu bucurie (v. 16; 2 Cor. 8.4), departe de orice contact cu necurăţia (v.21). În timp ce jertfele pentru păcat erau aduse pentru că cineva nu era curat, la jertfele de pace puteau avea o parte numai israeliţii care erau curaţi      (v. 19). Oricine atingea carnea jertfei pentru păcat devenea sfânt (6.27), în timp ce, invers, orice necurăţie întina jertfa de pace. Noi ne îngrijim de curăţia alimentelor noastre. Să ne îngrijim şi mai mult ca nici o necurăţie din duhul nostru să nu întrerupă comuniunea a cărei imagine este această jertfă.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ESTE ÎN CONTROL, ÎNCREDE-TE ÎN EL! | Fundația S.E.E.R. România

„În Tine îmi este nădejdea.” (Psalmul 39:7)

Viața rareori se desfășoară exact așa cum speram sau credeam noi că se va desfășura. Când Iov a pierdut totul, el a spus: „La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot? La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie? Nu sunt eu lipsit de ajutor, şi n-a fugit mântuirea de mine?” (Iov 6:11, 13). Totuși, la urmă, Iov a primit înapoi de două ori mai mult decât a pierdut. Dar experiențele și necazurile prin care a trecut i-au schimbat profund atitudinea față de Dumnezeu. El spune: „Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale”. Adică: știu că Tu poți să faci totul, și niciun scop al Tău nu poate fi zădărnicit! Și continuă: „Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine, dar acum ochiul meu Te-a văzut.” (Iov 42:2, 5) Ce a descoperit Iov? Că Dumnezeu este suveran! El nu este angajatul nostru, noi suntem robii Lui! Noi trebuie să ascultăm de Cuvântul Său pentru a umbla în binecuvântarea Sa… dar rezultatul final al tuturor lucrurilor se află în mâinile Sale și nu în ale noastre. Mulți dintre noi se luptă cu controlul. Vrem să avem control nu numai asupra circumstanțelor noastre, ci și asupra obiectivelor, planurilor, relațiilor și a tot ceea ce ne privește. O astfel de atitudine este adesea un indiciu al dorinței noastre lăuntrice de a fi independenți de Dumnezeu; de a fi stăpânii propriului nostru destin. Uneori acest lucru se întâmplă deoarece am crescut într-un mediu haotic și am decis să nu mai repetăm niciodată experiențele din prima parte a vieții. Să nu trăiești cu impresia, falsă de altfel, că deții controlul asupra vieții tale datorită realizărilor educaționale, financiare sau de altă natură. Nu este adevărat! Dumnezeu ți-a îngăduit să faci tot ceea ce ai făcut. Iar apostolul Pavel confirmă acest lucru: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt.” (1 Corinteni 15:10). Așadar, Dumnezeu este în control – încrede-te în El!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
16 iun. 2024

16 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată ființa Lui este plină de farmec.

Cântarea Cântărilor 5.16

Domnul, obosit de călătorie, flămând și însetat, ședea lângă fântână. Acolo vine o femeie păcătoasă. Ce tact, ce har, ce dragoste manifestă El! Înaintea femeii pe care o poate ajuta, uită de foame. Mai târziu, El le spune ucenicilor: «Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți». El uită și de sete și o întreabă pe această femeie păcătoasă, pe care o cunoaște foarte bine: «Ai ceva apă pentru Mine?». Niciodată un iudeu nu făcuse așa și nici măcar un samaritean nu ar fi făcut aceasta, dacă ar fi știut că femeia era imorală. Însă El a făcut-o, El, Cel care o cunoștea, ca astfel s-o câștige. El nu începe să-i vorbească despre păcatele ei. Întâi caută să-i câștige inima prin harul și prin bunătatea Sa. Aceasta merge atât de departe, încât ea nu poate să nege că este o păcătoasă, după ce El i-a câștigat încrederea. Însă chiar mai înainte, El începe să stea de vorbă cu ea despre minunate adevăruri viitoare, care sunt atât de adânci, încât unii nici chiar dintre credincioșii din zilele noastre nu le înțeleg; apa vie, care țâșnește în viața veșnică, Cuvântul lui Dumnezeu făcut viu prin Duhul Sfânt, care locuiește în noi și care ne aduce în legătură vie cu Domnul din cer. Mii de credincioși nu cunosc acest adevăr în practică, însă Domnul Isus i-l vestește acestei femei păcătoase.

Iar după aceea, când El îi dă la iveală starea – «Ai avut atât de mulți bărbați, iar acela pe care îl ai acum nu este bărbatul tău» – iar femeia vrea să ocolească realitatea, spunând: „Doamne, … părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii“, Domnul pornește tocmai de la acest adevăr minunat – adevăr cum nu cunoaștem altul, care între credincioși este atât de puțin cunoscut. «Da, noi știm ce adorăm, voi nu știți. Însă vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați Îl vor adora pe Tatăl în duh și în adevăr. Dumnezeu este Duh; și cine Îl adoră trebuie să-L adore în duh și adevăr!» Ce mod minunat de a câștiga inima acestei femei! Iar noi vedem rezultatul. Nu este demn de admirat?

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

El este Acela care, în zilele vieții Sale pământești, aducând rugăciuni și cereri cu strigăte mari și cu lacrimi către Cel care putea să-L scape din moarte, și fiind ascultat din pricina evlaviei Lui …

Evrei 5.7

Suferințele din grădina Ghetsimani

Când Domnul Isus a fost în Grădina Ghetsimani, cu puțin timp înainte de răstignirea Sa, a văzut întreaga greutate a lucrării pe care o avea în față. El știa că va fi făcut păcat și că va purta păcatele tuturor celor care cred în El (2 Corinteni 5.21; 1 Petru 2.24). Cât de îngrozitor a fost pentru El gândul că va trebui să îndure despărțirea de Dumnezeu pe cruce ca urmare a păcatului omenirii! În sufletul Său sfânt simțea o profundă repulsie față de rău. A fost îngrozitor pentru El, Cel curat și fără de păcat, să vină în contact cu murdăria păcatelor altor oameni și să fie tratat ca fiind păcatul însuși.

De aceea, El S-a rugat: „Tată, dacă voiești, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuși, facă-se nu voia Mea, ci a Ta“ (Luca 22.42). Necazul Lui era atât de mare, încât L-a implorat pe Dumnezeu cu strigăte puternice și cu lacrimi. „Și, fiind în luptă grea, Se ruga și mai fierbinte. Și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ“ (Luca 22.44). Suferea nespus de mult când Se gândea la suferințele adânci și la moartea Sa pe cruce!

Din pricina evlaviei Sale, Dumnezeu I-a ascultat rugăciunea. El nu L-a putut scuti pe Domnul Isus de dificila lucrare de răscumpărare. Mântuitorul a trebuit să moară pe cruce. Dar Dumnezeu L-a salvat de la moarte. După trei zile L-a înviat pe Hristos dintre morți, pentru că nu putea să lase ca Sfântul Său să vadă putrezirea (Psalmul 16.10).

Citirea Bibliei: 1 Samuel 25.32-44 · Filipeni 3.17-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 4:13-26

Mulţi oameni nu se consideră vinovaţi de greşelile făcute din neştiinţă; ei merg pe principiul că Dumnezeu nu le poate reproşa ignoranţa şi că va ţine cont de bunele lor intenţii. Fatală iluzie! Faptul că Dumnezeu trebuie să prevadă o jertfă pentru păcatele „din greşeală“ (sau: „din neştiinţă“, sau: „din neatenţie“) dovedeşte că păcătosul, chiar neştiutor, este vinovat înaintea Lui. De altfel, şi legile noastre se aplică la fel: nimic nu scuză ignoranţa. O călcare a legii, chiar neintenţionată, poate pune sub acuzare. În ochii Dumnezeului Celui sfânt, păcatul, odată comis, rămâne; nu este nici o scuză pentru indiferenţa mea. Dar înţeleg că, pentru toate păcatele, dacă este condamnare, în acelaşi timp este şi jertfă. Nu există nimic altceva – în afară de măreaţa lucrare a crucii − care să poată şterge grelele ofense aduse lui Dumnezeu de păcatele mele, comise cu voie sau fără voie, pe care mi le amintesc sau pe care le-am uitat de mult.

Punând mâna pe capul victimei, cel care aducea jertfa făcea ca păcatul lui să treacă asupra ei. Recunoştea că era vinovat şi că trebuia să moară, dar animalul pe care îl oferea îi lua locul pentru a purta păcatul, murind în locul lui. Aceasta este ceea ce a făcut pentru noi Isus, Înlo­cuitorul nostru perfect.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

GÂNDIREA ÎN AFARA „PRECEPTELOR RELIGIOASE” (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Am venit să chem la pocăinţă… pe cei păcătoşi.” (Marcu 2:17)

Există o diferență între a-i iubi pe necredincioși și a iubi căile lor. Apostolul Pavel scria: „M-am făcut tuturor totul, ca, oricum, să mântuiesc pe unii din ei.” (1 Corinteni 9:22). Așadar iată ce poți să faci tu: 1) Să fii amabil. „Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să ştiţi cum trebuie să răspundeţi fiecăruia.” (Coloseni 4:6). 2) Să fii sincer. „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Pentru că Isus a găsit un teren comun cu ea, femeia de la fântâna din Sihar s-a împăcat cu Dumnezeu, apoi și-a adus prietenii și familia ca să-L întâlnească și ei pe Domnul Isus (vezi Ioan cap. 4). Trebuie să petreci timp în preajma necredincioșilor, pentru a le face cunoștință cu Hristos. Când Levi i-a invitat pe Isus și pe ucenicii Săi la masă, alături de vameși și ceilalți rău-famați, fariseii au întrebat: „De ce mănâncă El şi bea cu vameşii şi cu păcătoşii?” Isus… le-a zis: „Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Marcu 2:16-17). Autorul Mark Roberts scria: „Părtășia la masă însemna o intimitate profundă. Să mănânci cu cineva însemna să-ți împărtășești viața și să-i permiți să intre în viața ta. Fariseii, care erau dedicați celor mai înalte standarde de puritate ritualică, se așteptau ca Isus să facă la fel ca ei, păstrând o distanță considerabilă față de persoanele dubioase care I-ar fi putut compromite sfințenia!” Dar Domnul Isus nu-i cataloga pe oameni, și nu era preocupat de menținerea unei măști religioase. El a mâncat cu păcătoșii pentru că aceștia aveau nevoie de ajutorul Său și erau deschiși să Îl primească. Dar tu? Ești dispus să-ți murdărești mâinile? Ești mai preocupat de ceea ce cred oamenii despre tine, decât de cei care au nevoie de Hristos? Meditează la lucrul acesta astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 mai 2024

7 Mai 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cerul gurii lui este plin de dulceață; ființa lui este plină de farmec. Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu, fiice ale Ierusalimului!

Cântarea Cântărilor 5.16

Mirele și Mireasa (9)

„Cerul gurii lui este plin de dulceață.“ Versetul de mai sus încheie portretul Mirelui, început la versetul 10. Mireasa a vorbit în versetul 13 despre buzele Lui, care sunt ca niște „crini picurând smirnă curgătoare“. Acum ea vorbește despre cerul gurii Lui. Tot ceea ce rostește El este spre desfătarea Tatălui, care cunoaște valoarea fiecărui cuvânt al Domnului, fiindcă El a vorbit tot ceea ce Tatăl Său I-a dat să vorbească.

„Ființa Lui este plină de farmec.“ Aceste cuvinte însumează răspunsul Miresei către fiicele Ierusalimului. Da, El este cu totul plin de farmec, fie că privim la capul Lui – la gândurile și la planurile Lui; fie că privim la vigoarea Lui perpetuă, văzută în descrierea părului Său negru, care curge în valuri; fie la ochii Lui, care sunt plini de bunătate, de pace și de dragoste; fie la buzele Lui, de pe care se revarsă harul; fie la mâinile Lui, care au vindecat și au binecuvântat; fie la simțămintele Lui lăuntrice, descrise ca fiind precum fildeșul strălucitor; fie la picioarele Lui, care au fost neclintite în împlinirea misiunii pe care Tatăl I-a dat-o. În orice privință, El este plin de farmec!

„Acesta este preaiubitul meu, da, acesta este prietenul meu.“ Preaiubitul ei este, de asemenea, prietenul ei, Acela cu care ea dorește să petreacă timp. Cât de trist ar fi un bărbat dacă logodnica lui ar prefera să-și petreacă timpul cu alți prieteni! Să ne cercetăm în această privință: Cel pe care-L numim Preaiubitul nostru este El și Prietenul nostru, Căruia să ne destăinuim în orice situație? Este El Acela cu care ne place să petrecem cât de mult timp posibil? Dacă într-adevăr Îl vedem ca fiind plin de farmec, vom dori să învățăm de la El și să-I urmăm exemplul. El este plăcerea inimii Tatălui și ar trebui ca și noi să ne găsim toată plăcerea în El. Cu adevărat, Doamne Isuse, nu este nimeni ca Tine!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Prin moarte, să nimicească pe cel care are puterea morții, adică pe Diavolul, și să elibereze pe toți aceia care, prin frica morții, erau supuși robiei toată viața lor.

Evrei 2.14,15

Învingător asupra morții

Deasupra cascadei Niagara se află epava unei nave. Pentru că echipajul nu reușise să o scoată la timp din curentul puternic ce se formează înainte de prăvălirea apelor, corabia a fost izbită violent de stânci și s-a răsturnat. Iar stâncile au împiedicat-o să fie măturată în abis. Se spune că un singur membru al echipajului a fost salvat.

Miile de turiști care vin să vadă spectacolul natural oferit de cascadă nu pot să nu observe epava. Ea a fost lăsată între stânci poate ca un memento de avertizare al forțelor distructive care ne târăsc viața în abisul morții. Suntem prea slabi pentru a le face față. Niciun om nu are puterea de a rezista curentului morții care ne trage viața în jos.

Din fericire, este Cineva care a învins moartea: Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El Însuși a trebuit să treacă prin moarte. Dar ea nu L-a putut reține. Hristos a înviat dintre morți. Acum, El trăiește pentru totdeauna și vrea să ne elibereze de puterea morții și să ne dea viața veșnică. Prin credința în El, Domnul Isus vrea să ne unească cu Sine și să ne ducă pentru totdeauna acolo unde este învierea.

El i-a spus Martei: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“. Marta a răspuns: „Da, Doamne, eu cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume“ (Ioan 11.25-27). „Crezi lucrul acesta?“, mă întreabă astăzi și pe mine Isus, Învingătorul asupra morții.

Citirea Bibliei: 1 Samuel 4.12-22 · Efeseni 5.22-33

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Exod 23:20-33

Primul legământ a fost instituit cu toată solemnitatea cuvenită şi a fost pecetluit cu sânge (citiţi Evrei 9.18 …). Apoi Domnul Şi-a arătat ceva din strălucirea gloriei Sale bătrânilor lui Israel. Ei au văzut că „sub picioarele Lui era ca o lucrare străvezie ca safirul şi ca înseşi cerurile în curăţie“ (v.10; Ezechiel 1.26). „Picioarele Lui“ ne ajută să ne gândim la calea glorioasă a Fiului lui Dumnezeu, aşa cum ne-o prezintă Evangheliile, o cale „ca înseşi cerurile în curăţie“. Hristos nu numai că „a coborât din cer“, „S-a suit în cer“, ci El n-a încetat nici o clipă să fie „Fiul Omului care este în cer“ (Ioan 3.13). Şi în umblarea lui Hristos aici, jos, poate fi admirată gloria lui Dumnezeu în toată perfecţiunea ei morală (Psalmul 68.24). „Cine M-a văzut pe Mine L-a văzut pe Tatăl“ (Ioan 14.9).

Versetul 11 ilustrează libertatea sfântă şi comuniunea de care se bucură acum răscumpăraţii Domnului Isus. Pe baza lucrării încheiate a lui Hristos şi a prezenţei Sale la dreapta lui Dumne­zeu, ei sunt, într-un fel, „acasă“ în glorie.

Moise, pe un alt munte, cel al transfigurării, va fi împreună cu Ilie şi cu cei trei ucenici martor al gloriei Domnului Isus (Luca 9.28-36).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ FACEM FAȚĂ ISPITEI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Domnul este tăria mea…” (Exodul 15:2)

Ai remarcat vreodată că atunci când ți-e foame, toate felurile de mâncare din meniu îți par bune? În mod similar, când sufletul tău nu este împlinit, păcatul pare ispititor. De aceea, tu trebuie să fii mereu conștient de starea ta spirituală și să-ți monitorizezi nivelul la care se află sufletul tău în căutare de împlinire. La bordul mașinii tale există lumini de avertizare care îți spun cât de fierbinte este motorul, când mașina merge (sau rămâne) fără ulei. Uneori li se spune „luminile idiotului”, căci trebuie să fii așa ca să le ignori! Deci, lumina principală de pe tabloul de bord al inimii tale este „lumina satisfacției sufletului.” De aceea în Biblie sunt atât de multe versete care ne cheamă să ne bucurăm: „Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10); „Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse” (Psalmul 16:11); „Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii” (Isaia 12:3); „Cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) Atunci, de ce persoane de altfel inteligente cad mereu în cursă? Pentru că atunci când nu suntem mulțumiți de viețile noastre, suntem vulnerabili față de ispită. Și cu cât nivelul nemulțumirii noastre este mai mare, cu atât suntem mai susceptibili de a cădea în ispită. Noi am fost creați pentru mulțumirea sufletului; nu putem trăi fără asta. Și dacă nu o găsim în relația cu Dumnezeu, o vom căuta în toate locurile greșite. Apostolul Pavel spune: „Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci neprihănire, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.” (Romani 14:17). Ce vrea să spună Pavel prin expresia „bucurie în Duhul Sfânt”? Că secretul bucuriei și a satisfacției sufletești se găsește în viața trăită sub călăuzirea Duhului Sfânt! Așa a fost, și așa va fi mereu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →