Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rugaciune”

14 nov. 2024

14 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis.

Matei 3.16https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Găsim în Scriptură patru ocazii memorabile când cerurile s-au deschis. Hristos este Obiectul fiecăreia dintre aceste revelații și fiecare are caracterul ei special. În versetul citat mai sus, Duhul Sfânt coboară asupra Lui, iar El primește mărturia că este Fiul lui Dumnezeu.

La sfârșitul capitolului 1 din Ioan, El declară despre Sine că este Fiul Omului. Acolo El menționează cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu care urcă și coboară asupra Lui. El este, ca Fiu al Omului, Obiectul slujirii lor.

La sfârșitul capitolului 7 din cartea Fapte ne este prezentată o scenă cu totul nouă. Ștefan, prin care este dată această mărturie, este plin de Duhul Sfânt, iar cerurile se deschid deasupra lui. Creștinul este plin de Duhul, cerul este deschis înaintea lui, gloria lui Dumnezeu i se arată, iar Fiul Omului i Se descoperă, stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu. Aceasta este o scenă diferită de cea în care cerurile se deschid deasupra Domnului Isus, Obiectul plăcerii lui Dumnezeu, aflat pe pământ. Scena din Fapte prezintă cerul deschis deasupra creștinului, Obiectul lui fiind acolo, în cer, atunci când el este lepădat aici, pe pământ. El Îl vede pe Isus, Fiul Omului aflat în gloria lui Dumnezeu. Diferența este deopotrivă remarcabilă și interesantă pentru noi, iar ea arată, în modul cel mai izbitor, adevărata poziție a creștinului pe pământ.

Mai târziu, în Apocalipsa 19, vedem cerul deschis și pe Domnul Însuși venind de acolo, ca Împărat al împăraților și Domn al domnilor. Îl vedem deci: 1. pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, pe pământ, ca Obiect al plăcerii cerului, pecetluit cu Duhul Sfânt; 2. pe Isus, Fiul Omului, Obiect al slujirii cerului, îngerii fiind slujitorii Săi; 3. pe Isus, la dreapta lui Dumnezeu, și pe cel credincios, plin de Duhul și suferind aici de dragul numelui Său, privindu-L în glorie pe Fiul Omului; 4. pe Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor, venind să judece și să facă război împotriva oamenilor batjocoritori, care contestă autoritatea Lui și care asupresc pământul.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu am chemat, și n-ați răspuns; am vorbit, și n-ați ascultat.

Isaia 65.12

Dacă ar fi ascultat imediat…

Linus, un băiat de vreo zece ani, era foarte inteligent și sârguincios la școală, unde lua de regulă note bune. Cu toate acestea, avea un obicei rău. Ori de câte ori era chemat, el spunea: „O clipă, vin imediat!“. Dar nu venea. Când tatăl său îl striga, „Linus, poți să mă ajuți repede?“, el răspundea: „Da, vin imediat, numai un minut!“, dar, bineînțeles, întârzia, iar tatăl său nu dorea să aștepte.

La aniversarea de unsprezece ani, Linus a primit o cutie cu scule. Aceasta era ceva deosebit pentru el. Chiar a doua zi – era vineri – s-a retras în pivniță după ce a terminat orele și a început să taie cu ferăstrăul și să bată cu ciocanul. Dorea să construiască un mic garaj. Deodată, mama lui l-a strigat: „Linus, te rog, vino repede sus!“. — „O clipă“, a răspuns el, „vin imediat!“, și a continuat să taie cu ferăstrăul. Deoarece mama nu l-a strigat a doua oară, el nu s-a grăbit. După vreun sfert de oră a urcat și el în sfârșit. „De ce m-ai chemat, mamă?“ — „Bunicul a fost aici cu noua sa mașină. A întrebat dacă te poate lua la el în weekend. Te-am chemat, dar nu ai venit. Deoarece bunicul se grăbea, l-a luat pe Felix cu el.“

Linus nu a spus nimic, dar a avut lacrimi în ochi. Dacă ar fi ascultat imediat… Atunci ar fi stat în mașină, făcând o călătorie lungă și frumoasă până la casa bunicilor. Acum era prea târziu! S-a retras încet în pivniță, hotărât ca, de atunci încolo, să vină de îndată ce este chemat. În acest fel a învățat să asculte fără întârziere și când vocea lui Dumnezeu, nu peste mult timp, l-a chemat la pocăință!

Citirea Bibliei: Ezechiel 8.1-18 · Psalmul 118.1-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 29:18-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Până acum am avut drept subiect poporul în ansamblul său. Versetele 18-21 se adresează de data aceasta individului, bărbat sau femeie care se depărtează de DOMNUL. Pelinul (v. 18 sf.) este o plantă cu sevă amară şi otrăvitoare care creşte pe terenuri necultivate. Dacă inima noastră este din punct de vedere spiritual neîmblânzită, să nu ne surprindă faptul că dau lăstari anumite rădăcini de amărăciune, care ne otrăvesc spiritul cu tot felul de resentimente, de gelozii, de animozităţi. Remediul preventiv (care să împiedice această dezvoltare), conform cu Evrei 12.15 (vezi şi nota n) este să nu ne lipsim de a beneficia de harul lui Dumnezeu.

Capitolul se încheie cu un verset mângâietor. Istoria noastră, ca şi cea a lui Israel, are o latură văzută – cea a responsabilităţii noastre – şi o latură ascunsă – cea a harului, pe care numai Dumnezeu o cunoaşte deplin. Anumite tapiserii sunt brodate pe dosul pânzei. Cât timp sunt în lucru, nu putem vedea pe canava decât noduri şi fire încâlcite; singur meşterul le recunoaşte. Abia când întoarcem pe faţă lucrarea încheiată, imaginea finală ne apare în toată perfecţiunea şi frumuseţea ei. „Lucrurile văzute“ sunt reversul lucrării divine revelate. Necazurile, eşecurile, disciplinarea ne par adesea a fi împotriva planurilor lui Dumnezeu. Dar în curând, în splendoarea Locului Ceresc, vom admira cealaltă faţă şi „vom înţelege toată iubirea Sa“.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE REMODELEZE! | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă cineva este în Hristos, este o făptură nouă…” (2 Corinteni 5:17)

Ce ai vrea să schimbi la tine? În ce fel ai vrea să schimbi ceva la tine? Altfel spus, ce ar dori soțul tău sau soția ta sau cel mai bun prieten al tău să schimbi?

Poate că următoarea abordare te-ar putea lămuri mai bine: Cum ai încheia propoziția: „Obișnuiesc să…”? Să întârzii întotdeauna? Să nu mă țin de cuvânt? Să spun un lucru greșit? Să izbucnesc când sunt mânios? Să fiu trist? Ieremia scria: „Poate… un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi – care sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23)

S-ar putea să spui: „Cred că nu mai am nicio speranță de scăpare!” Tu nu, dar aici intră în acțiune puterea lui Dumnezeu care schimbă viața: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Odată ce ne încredințăm viața lui Hristos, noi nu mai suntem aceiași; a început o altă viață pentru noi!

De aceea, Biblia numește acest lucru „naștere din nou”! Dobândim numaidecât o natură nouă, plus Duhul Sfânt care locuiește în noi. Un set de „baterii spirituale” este inclus pentru a ne furniza energia! Asta face toată diferența. Așa cum prima naștere, ca bebeluși, a fost începutul vieții noastre biologice, tot așa și nașterea din nou este începutul acestei noi vieți spirituale. Și este urmată de un proces care durează toată viața, așa cum este prezentat în Romani 12:2: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă lăsați transformați prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Acesta este azi Cuvântul pentru tine: Lasă-L pe Dumnezeu să te remodeleze!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 nov. 2024

13 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul a poruncit peștelui, și el l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Iona 2.10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că era voia lui Dumnezeu. Această atitudine este adevărată pentru noi toți. Dumnezeu însă l-a cercetat pe Iona și l-a izbăvit. El a ieșit din adâncurile mării disciplinat și smerit, însă nu zdrobit încă, fiindcă ultimul capitol al cărții sale ne arată că el a mai avut multe de învățat. El experimentase puterea lui Dumnezeu de a-i smeri pe cei care se împotrivesc voii Sale și, de asemenea, primise asigurarea că, orice ar fi, Dumnezeu nu-i va părăsi niciodată pe cei ai Săi.

Nu trebuie să presupunem că peștele care l-a înghițit pe Iona a rămas în același loc, ci credem că el l-a vărsat pe profet din gura lui acolo unde Domnul a dorit. Ascultarea din partea celor mai modeste făpturi, pe care o vedem în numeroase exemple în Scriptură, este cu totul instructivă. Domnul Isus, când era pe pământ, a avut nevoie de o monedă, iar pentru aceasta a poruncit unui pește să o aducă, lăsându-se prins în undița lui Petru (Matei 17.27). Măgărușul pe care nu călărise nimeni încă L-a purtat pe Domnul pe străzile Ierusalimului (Matei 21.7). La fel, acest monstru marin a fost la locul potrivit atunci când Iona a fost aruncat în mare; l-a înghițit pe Iona pentru o anumită perioadă, după care l-a vărsat din gura lui la momentul și în locul dorit de Dumnezeu. Ce rușine că omul, cea mai dăruită dintre toate făpturile pământești, se răzvrătește continuu împotriva lui Dumnezeu și nu ascultă niciodată de El!

Suntem de cel mai mare folos pentru Dumnezeu atunci când ne aflăm acolo unde El ne dorește. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie în Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar și atunci când ne aflăm în locul potrivit și la momentul potrivit avem nevoie de călăuzirea Duhului în mod constant, cu privire la ceea ce să spunem sau să facem. Poate cunoaștem acest adevăr, însă este esențial să-l punem în practică.

W. W. Fereday

SĂMÂNȚA BUNĂ

Când a ajuns Iosif la frații săi, aceștia l-au dezbrăcat de haina lui, de haina cea pestriță … L-au luat și l-au aruncat în groapă.

Geneza 37.23,24

Iosif – vândut de frații săi

Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ și aici a fost respins nu numai de lume, ci și de propriul Său popor (Ioan 1.10,11). Unele dintre detaliile respingerii Sale de către propriii Săi frați le putem vedea prefigurate de viața lui Iosif.

Frații l-au dezbrăcat pe Iosif de haina lui. – Isus, de asemenea, când a stat în fața lui Pilat, a fost dezbrăcat de hainele Sale, pe care soldații aveau să le împartă între ei, iar pentru cămașa Lui au tras la sorți (Matei 27.28; Ioan 19.23,24).

Iosif a fost aruncat într-o groapă, dar „nu era apă în ea“. – În schimb, Isus Hristos a trebuit să sufere mânia lui Dumnezeu pentru păcat pe cruce. Atunci a simțit ceea ce au prevestit cuvintele psalmistului: „Toate talazurile și valurile Tale trec peste mine“ (Psalmul 42.7).

Iosif avea un frate pe nume Iuda. Acesta i-a întrebat pe frații săi: „Ce vom câștiga să-l ucidem pe fratele nostru …?“, și a sugerat ca Iosif să fie vândut unei caravane care trecea pe acolo. – Iuda a avut un omonim, Iuda Iscarioteanul, care L-a trădat pe Isus din lăcomie de bani (Matei 26.14-16).

Iosif a fost vândut de frații săi unor negustori străini. – Isus a fost predat de către conducătorii iudei în mâinile romanilor.

Iosif a fost vândut pentru „douăzeci de arginți“. – Isus Hristos a fost vândut pentru „treizeci de arginți“ (Matei 26.15).

Citirea Bibliei: Ezechiel 7.1-27 · Psalmul 117.1-2

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 29:1-17https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Întregul Israel se adunase pentru a auzi cuvintele legământului. Puterea şi dragostea DOMNULUI făcuseră mari minuni pentru ei. Poporul le văzuse (v. 2), dar nu cu ochii inimii (v. 4; Efeseni 1.18). Semnele împlinite în favoarea lor n-au avut nici un efect moral asupra conştiinţei lor. La fel a fost şi în zilele când Domnul Isus Se afla pe pământ: „mulţi au crezut în Numele Lui, privind semnele pe care le făcea El. Dar Isus Însuşi nu Se încredea în ei …“ (Ioan 2.23, 24). Şi noi riscăm să ne unim cu ei ori de câte ori ne mulţumim cu o cunoaştere intelectuală a adevărului.

Totuşi v. 4 afirmă că Dumnezeu nu-i dăduse lui Israel urechi să audă până în acea zi. A fost atunci vina lui Israel că nu a ascultat? Cu siguranţă da! Apostolul Pavel îl face total responsabil pe acest popor care în mod voit şi-a închis urechile, ca nu cumva să audă şi să fie convertit (Fapte 28.27, 28). „Deci să vă fie cunoscut − insistă el − că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă naţiunilor; şi ele vor auzi“. Domnul doreşte ca aceasta să nu fie în zadar şi ca nimeni dintre noi să nu-şi împietrească inima, ascultând astăzi vocea Lui (Evrei 3.7, 15; 4.7). Să observăm repetarea frecventă a cuvântului „astăzi“ pe tot parcursul ultimelor capi­tole ale acestei cărţi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPERANȚĂ PENTRU VIITOR | Fundația S.E.E.R. România

„Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea.” (Proverbele 23:18)

Oare ai și tu prin preajmă oameni care parcă și-au asumat misiunea de a-ți injecta periodic câte-o „doză de realitate”? Care îți atrag atenția adesea cât de șubredă este economia, cât de sumbră este piața muncii, cât de coruptă este clasa politică, cum se prăbușește totul în jurul nostru.

Jon Walker, om de știință american, scria: „Îmi amintesc că profesorul meu de engleză, din liceu, mi-a spus să nu mă înscriu la Universitatea Cornell, pentru că nu m-ar accepta, iar dacă m-ar accepta, n-aș fi în stare să mă descurc… Și cred că nu m-aș fi înscris, dacă – peste câteva zile – un fost profesor nu mi-ar fi spus: ‚Dacă intri, du-te. Vei reuși!’ Cuvintele lui au făcut diferența. Am aplicat și am fost acceptat…

Lumea are nevoie de mai mulți optimiști, încurajatori și inspiratori care să vorbească inimilor oamenilor și să le spună: ‘Urmează-ți pasiunea și trăiește-ți scopul. Dacă ai dorință, ai puterea de a face să se întâmple. Continuă să muncești din greu. Te perfecționezi și devii mai bun. Crede în tine – poți s-o faci!

Economia este dificilă, dar încă îți poți dezvolta afacerea. Piața muncii nu este grozavă, dar vei găsi locul de muncă potrivit… Chiar dacă eșuezi, lucrul acesta va aduce și ceva mai bun: înveți și te dezvolți!’

Diferența dintre succes și eșec este credința, iar adesea această credință ne este insuflată de cineva care ne-a încurajat.” În Biblie citim: „Acum, așa vorbește Domnul care te-a făcut, Iacove (scrie în Isaia 43:1… dar tu pune aici numele tău) și Cel ce te-a întocmit, Israele (și aici poți pune prenumele tău): „Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: ești al Meu.”

Speranța este dorința de a merge înainte; fără ea, rămâi blocat acolo unde ești. Nu contează ce cred ceilalți; Dumnezeu spune: „Este o răsplată şi nu ţi se va tăia nădejdea”… iar când privești la El cu încredere, vei căpăta puterea de a merge înainte!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
12 nov. 2024

12 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost că, în zilele acelea, El a ieșit la munte ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. Și, când s-a făcut ziuă, i-a chemat la Sine pe ucenicii Săi și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit și apostoli.

Luca 6.12,13https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Domnul îi întrebase pe cărturari și pe farisei dacă era permis în ziua sabatului a face bine sau a face rău, a salva viața sau a o distruge. Ei n-au voit să-I răspundă, iar El l-a vindecat pe omul cu mâna uscată. Însă cărturarii și fariseii, fără scrupule și conduși de furia lor, au plănuit să-L omoare. Cum oare puteau privi ura și complotul lor ucigaș ca fiind mai corecte decât vindecarea de către El a acelui om?

Domnul Isus însă nu a fost intimidat de împotrivirea lor plină de ură. Vrăjmașul a schimbat foarte repede o tactică cu alta, însă nimic nu L-a putut scoate pe Domnul de pe drumul ascultării de voia Tatălui Său. Astfel, împotrivirea fățișă a vrăjmașului este întâmpinată de Domnul printr-o rugăciune către Dumnezeu care a durat întreaga noapte. Cât de mare trebuie să fi fost povara Lui în rugăciune, în tot acest timp! Domnul n-a dat înapoi și n-a cedat în niciun fel vrăjmașului. Lucrarea lui Dumnezeu trebuia să continue, așa că El a petrecut toată noaptea în rugăciune, iar dimineața a rânduit doisprezece apostoli, care să fie cu El. Când a fost persecutat, Domnul n-a apelat la oameni și nici la cârmuirea omenească, ci la Dumnezeu, iar lucrarea s-a dezvoltat, în loc să fie nimicită. Ce Slujitor binecuvântat și credincios!

Să urmăm și noi exemplul Lui și să avem aceeași inimă hotărâtă de a stărui în rugăciune pentru lucrarea lui Dumnezeu, în ciuda tuturor piedicilor! Să ne rugăm pentru har și pentru puterea de a continua lucrarea, chiar dacă ar trebui să petrecem toată noaptea în rugăciune. „De aceea, frații mei preaiubiți, fiți tari, neclintiți, prisosind întotdeauna în lucrarea Domnului, știind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul“ (1 Corinteni 15.58).

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.

Psalmul 23.1

Mielul îi cunoștea vocea

Vizitând un centru de detenție pentru minori, însoțitorul nostru ne-a povestit și despre facilitățile pe care le au deținuții și ne-a arătat locurile în care lucrau ei. Ne-a dus pe lângă un hambar mare, unde erau adăpostite peste două sute de oi. La poarta hambarului am intrat în discuție cu un tânăr deținut. Acesta ne-a relatat o experiență mai deosebită:

Unul dintre miei își rupsese un picior și urma să fie sacrificat de urgență. Dar, la cererea lui, proprietarul turmei i-a lăsat animalul. Băiatul i-a pus o atelă la piciorul rupt și a luat animalul în grija sa. După aproximativ trei săptămâni, mielul a început să stea pe picioare și chiar să meargă, iar la scurt timp după aceea abia dacă se mai observa rana.

„Poți să ne arăți acest animal?“, l-am întrebat pe tânăr. Nu îmi puteam imagina cum își va găsi mielul printre atâtea animale care arătau toate la fel. A trebuit să-și cheme numai o singură dată pe nume mielul. Acesta se afla în cel mai îndepărtat colț al hambarului, dar și-a făcut loc printre toate oile și a venit imediat la băiat, lăsându-se mângâiat. Nu uitase dragostea și grija binefăcătorului său.

La fel este cu cel care Îi aparține cu adevărat lui Isus Hristos, Păstorul cel Bun. El a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc și ele vin după Mine. Eu le dau viața veșnică; nicidecum nu vor pieri și nimeni nu le va smulge din mâna Mea“ (Ioan 10.27,28).

„Eu sunt Păstorul cel bun. Eu le cunosc pe cele ce sunt ale Mele și sunt cunoscut de cele ce sunt ale Mele“ (Ioan 10.14).

Citirea Bibliei: Ezechiel 5.1-6.14 · Psalmul 116.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:33-53https://www.good-seed.org/img/teiler.png

„Durerile celor care aleargă după un alt dumnezeu se vor înmulţi“ (Psalmul 16.4). Acest verset (care din punct de vedere profetic se aplică închinării către Antihrist) ne poate servi drept titlu pentru v. 15-68 din capitolul nostru. Cel care vorbeşte în Psalmul 16 este Domnul Hristos care, spre deosebire de Israel, nu a încetat niciodată să Se încreadă în Dumnezeu, să-L pună pe DOMNUL înaintea Lui. Întotdeauna a contat pe Dumnezeul Său pentru a fi păzit, pentru a nu-Şi pierde „partea moştenirii“, pentru a nu fi „clătinat“ (Psalmul 16.1, 5, 8). Domnul Isus ne este modelul pe calea credinţei. Dar Dumnezeu trebuie să ne prezinte şi exemplul de la polul opus, cu urmările lui tragice. Înspăimântătoarea ameninţare din v. 53 s-a împlinit întocmai în istoria lui Israel (2 Regi 6.29). Cât despre libertatea sa, practic poporul şi-a pierdut-o din ziua strămutării sale în Babilon.

„Slujiţi Domnului cu bucurie“, invită Psalmul 100.2. Cu siguranţă, Israel nu şi-a slujit Dumnezeul „cu bucurie şi cu veselie de inimă“ (v. 47), expunându-se astfel la a suporta jugul de fier al vrăjmaşilor săi.

Din punct de vedere moral, şi astăzi este la fel. Refu­zând să-I slujim Domnului, practic rein­trăm sub robia lui Satan şi a păcatului (Ioan 8.34). Fie ca Dumnezeu să ne înveţe să-I slujim bucuroşi, imitându-L pe Acela care Îşi găsea desfătarea în a face voia Sa! (Ps. 40.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNCEARCĂ SĂ FII MAI FLEXIBIL! | Fundația S.E.E.R. România

„Înţelepciunea care vine de sus este… uşor de înduplecat…” (Iacov 3:17)

Oamenii flexibili sunt oameni fericiți. Ei se confruntă cu mult mai puțin stres decât persoanele rigide care insistă ca lucrurile să fie făcute întotdeauna într-un anumit fel – adică în felul lor.

Unul dintre motivele pentru care inflexibilitatea este atât de stresantă este faptul că trebuie să ne atingem obiectivele prin intermediul unor ființe umane care gândesc, care au adesea propriile idei și care sunt diferite de ale noastre. Dacă nu ești genul de persoană receptivă la idei sau modalități noi de a face lucrurile, și le vezi ca pe o respingere personală, a propriilor idei – roagă-L pe Domnul Isus, Marele Medic, să-ți facă o operație de corectare.

Fariseii erau întruchiparea perfecționismului și a inflexibilității. Când L-au acuzat pe Isus că nu ține Sabatul, El a răspuns: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” (Marcu 2:27)

Întrebare: Cât de flexibil ești? Ești cumva atât de strict acasă, încât familia ta este aproape înspăimântată ca nu cumva să încalce vreuna dintre preferințele tale nesfârșite? Trebuie ca prosoapele să fie întotdeauna împăturite într-un anumit fel? Dacă trebuie să schimbi planurile, lucrul acesta îți va provoca un atac de panică, sau te oprești și te gândești că Dumnezeu ar putea avea un plan diferit? Nu încerca să-ți justifici comportamentul ascunzându-te sub mantia „excelenței”! Da, a dori ca lucrurile să fie făcute în cel mai bun mod posibil este excelent, dar caută să înțelegi când comportamentul tău iese din domeniul excelenței și începe să se apropie de un perfecționism inflexibil, care nu doar ție îți creează stres, ci și altora.

Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: Relaxează-te, fii mai flexibil și mai „ușor de înduplecat”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
11 nov. 2024

11 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a mai fost un om care profețea în Numele Domnului: Urie … și el a profețit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia, după toate cuvintele lui Ieremia. Și împăratul Ioiachim … a căutat să-l omoare; dar Urie a auzit și s-a temut și a fugit și s-a dus în Egipt. Și … l-au adus la împăratul Ioiachim și el l-a ucis cu sabia.

Ieremia 26.20,21,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (1) – Respingerea mesagerului

Urie a profețit împotriva Ierusalimului și împotriva țării, „după toate cuvintele lui Ieremia“. Ioiachim n-a vrut să audă nimic despre adevăr, nici despre judecata care avea să vină. Prin urmare, l-a urmărit pe Urie până în Egipt, unde acesta fugise ca să-și scape viața, l-a adus la Ierusalim și l-a omorât, pentru a pune capăt mesajului lui Dumnezeu și pentru a-i speria pe alții care ar fi vrut să facă la fel ca Urie. Ioiachim a respins autoritatea mesajului lui Dumnezeu și l-a înlăturat pe mesagerul Lui.

Vrăjmășia față de Dumnezeu și față de adevărul Său a existat dintotdeauna. Domnul Isus a fost dat la moarte din cauza faptului că a mărturisit despre adevăr (Ioan 18.37). Conducătorii religioși nu au suportat să stea înaintea Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu. De asemenea, conducătorii religioși au vrut să-i aducă la tăcere pe apostoli, atunci când le-au poruncit să nu mai vorbească și să nu mai învețe pe nimeni în numele lui Isus (Fapte 4.18). Ștefan a fost dat la moarte, fiindcă aceiași lideri religioși nu au putut suferi mărturia lui și adevărul pe care îl proclama (Fapte 7.57,58). Iacov, fratele lui Ioan, a fost omorât de către Irod (Fapte 12.1). Și, fiindcă acest lucru le-a plăcut iudeilor, Irod a vrut să-l omoare și pe Petru, însă acesta a fost scăpat în mod miraculos.

Lumea nu s-a făcut cu nimic mai bună astăzi decât atunci. Adevărul este încă lepădat, iar noi, din când în când, experimentăm aceeași lepădare. Lumea nu ne leapădă pe noi, ci, dincolo de noi, Îl leapădă pe Hristos și respinge adevărul Său. Să nu acționăm niciodată ca Ioiachim, ci urechea noastră să fie mereu deschisă pentru a asculta și a primi Cuvântul lui Dumnezeu și, de asemenea, să fim mereu gata să mărturisim despre adevăr!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.

Romani 8.9

Dar focul lipsește…

Soția unui om respectat și foarte cunoscut în oraș îl ascultase pe predicatorul J. G. Seeger. Profund emoționată, ea i-a povestit acasă soțului ei predica, spunând în final: „Dacă Seeger are dreptate, atunci suntem amândoi pierduți pentru totdeauna“.

Soțul însă a replicat: „Vreau să-l văd și eu pe acela care ar avea ceva de spus despre mine“. Dar soția a insistat: „Dacă l-ai fi ascultat pe Seeger, ai fi gândit altfel despre tine însuți“. — „Ei bine, îl voi asculta“, a răspuns el, „pentru că îl voi invita la cină într-una din zile“.

Odată invitat, Seeger a venit. Stăpânul casei avusese grijă ca în prezența predicatorului totul să se desfășoare în liniște, ordonat, „creștinește“. După ce au mâncat, el a întrebat: „Domnule pastor, acum, că ați aflat cum stau lucrurile cu mine, vă rog să-mi spuneți: Pot să merg în cer așa cum sunt?“ Seeger a răspuns: „Domnule, cărbunii sunt aici, dar focul lipsește“. Cu aceste cuvinte și-a luat rămas bun.

Există, fără îndoială, mulți oameni care duc în exterior o viață de creștin – „cărbunii“ sunt acolo. Dar „focul“ noii vieți lipsește adesea. Nașterea din nou și duhul lui Hristos sunt primite de oricine se recunoaște pierdut în fața lui Dumnezeu, care se pocăiește sincer și crede în Hristos și în moartea Sa ispășitoare. Numai în acest fel se pot aprinde „cărbunii“ pentru Dumnezeu.

„Dacă un om nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu“ (Ioan 3.3).

Citirea Bibliei: Ezechiel 4.1-17 · Psalmul 116.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:15-32https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Începând de aici şi până la sfârşitul acestui lung capitol, Domnul enumeră toate blestemele care-l pândesc pe Israel dacă nu ascultă. Vai! Scriptura, ca şi istoria acestui popor, confirmă că, în adevăr, au auzul greoi, sunt „tari de urechi“ (Isaia 6.10) şi că, drept urmare, s-au abătut asupra lor toate aceste încercări. Cât despre noi, care suntem sub har, responsabilitatea noastră este şi mai mare, de aceea ni se spune: „Luaţi seama să nu Îl respingeţi pe Cel care vorbeşte!“ (Evrei 12.25). Noi nu respingem numai cuvintele, ci şi Persoana care le-a rostit.

Astfel, dacă rămânem surzi la glasul bunului Său Cuvânt, El Se vede nevoit să folosească un limbaj cu mult mai dureros şi mai sever: cel al necazurilor. Cât timp persistăm pe calea voinţei noastre proprii, vom întâmpina în mod inevitabil voia Domnului împotriva noastră. Să învăţăm să o discernem dincolo de instrumentele disciplinării Sale. Şi să ne ajute Domnul să nu trebuiască să trecem prin experienţe grele înainte de a înţelege că nu putem fi fericiţi departe de El! Fiul din parabolă ne învaţă această lecţie fără ca noi să mai fim nevoiţi, pentru a o înţelege, să-l urmăm într-o „ţară îndepărtată“ (Luca 15).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.” (Efeseni 6:18)

Armura ta spirituală trebuie îmbrăcată corect, astfel încât toate piesele să se potrivească și să nu lipsească niciuna, altfel ești vulnerabil în fața atacurilor lui Satan. Așadar, ce ar trebui să mai adaugi la armura ta spirituală?

Apostolul Pavel precizează ce: „Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni.” Dulapul tău de haine este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul fizic, iar dulapul de rugăciune este locul unde găsești ce trebuie să porți în domeniul spiritual. Prin rugăciune te poți echipa pentru războiul spiritual, astfel încât să nu intri în luptă nepregătit. Pavel scrie: „Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.” (Romani 13:14).

Acesta este unul dintre cele mai eficiente versete din Scriptură atunci când vine vorba despre învingerea ispitei. Profesioniștii care dresează câinii să asculte și să se supună comenzilor lor, indiferent de situație, încep prin a arunca o bucată de carne roșie în fața câinelui. Câinele nedresat se duce imediat după ea… dar, în cele din urmă, dresorul va învăța animalul să-i acorde toată atenția, indiferent ce i se pune în față. Când procesul de dresaj este finalizat, câinele nu-și va mai lua ochii de la stăpânul său, nici chiar atunci când tentația se află chiar sub nasul lui. Ce legătură are asta cu noi?

E o lecție importantă de învățat aici: dacă te uiți țintă la Domnul Isus, nu va conta ce fel de minciună sau ispită îți aruncă Satan în cale. Din când în când s-ar putea să te ademenească, dar dacă rămâi concentrat asupra Domnului Isus și asculți doar de vocea Lui, vei fi victorios în luptă!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
10 nov. 2024

10 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Isus, știind că I-a venit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.

Ioan 13.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se spune adesea că dragostea este oarbă, însă considerentul acesta este o insultă adusă dragostei. Cu siguranță că asemenea cuvinte nu se aplică și nu se pot aplica dragostei lui Hristos. El a știut tot ceea ce era în noi, iar acum cunoaște toate căile, toate slăbiciunile și toate nechibzuințele noastre, însă ne iubește, în ciuda tuturor acestor lucruri, cu puterea acelei dragoste prin care El lucrează pentru a ne elibera de orice lucru, dinăuntrul nostru sau din afara noastră, care ne-ar împiedica părtășia sfântă cu Tatăl și cu El Însuși.

Le ce ne-ar folosi să fim iubiți cu o dragoste oarbă? La nimic, cu siguranță! Cum am putea să ne bazăm cu adevărat pe o iubire care a acționat față de noi fără să cunoască petele și defectele noastre? Imposibil! Dragostea de care avem nevoie este o dragoste superioară tuturor defectelor noastre, o dragoste care să ne poată elibera de ele. Și pe aceasta o avem în Hristos, binecuvântat să fie numele Lui! O dragoste care, oricât de mult ne-ar arăta ceea ce suntem în noi înșine, nu va arăta acest lucru nimănui altcuiva! Este o dragoste care vine la noi cu ligheanul cu apă și cu ștergarul și care se apleacă într-un har de neoprit și într-o smerenie infinită, pentru a ne curăța de orice întinare și pentru a ne oferi simțământul mângâietor de a fi „în întregime curați“ (Ioan 13.10). De o astfel de dragoste avem nevoie și această dragoste, în plinătate și în putere divină, este ceea ce am descoperit în inima Slujitorului perfect, care este încins și acum pentru a ne sluji înaintea tronului.

Iubindu-i pe ai Săi care erau în lume, El i-a iubit… Până când? Atât timp cât s-au comportat bine și au umblat cu picioarele neîntinate? Nu! O astfel de dragoste nu ne-ar fi folosit la nimic, ci El ne-a „iubit până la capăt“. Ce dragoste scumpă, perfectă, divină, eternă!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El [Hristos] a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn.

1 Petru 2.24

Condamnarea păcatului

Mântuitorul nostru ne-a purtat păcatele pe cruce și a fost pedepsit din cauza lor de Dumnezeul cel sfânt, care nu poate suporta păcatul. Mântuitorul a luat asupra Sa păcatele celor care cred în El și a purtat judecata lui Dumnezeu pentru fiecare păcat. Nu putem înțelege ce a fost pentru El, Cel Sfânt și fără de păcat, să poarte toate păcatele mele și ale tale în trupul Său, ca și cum ar fi fost ale Sale! Dar El a vrut să ne facă ai Săi și să ne salveze de la pierzare. De aceea a fost dispus să intre în acele ore îngrozitoare de întuneric și să plătească prețul suprem, moartea. Să nu uităm că Mântuitorul nostru a murit de bunăvoie; El știa că numai pe baza morții Sale poate Dumnezeu să ne ierte totul și să ne dea viață veșnică.

Pe cruce, Domnul Isus a rezolvat nu numai problema păcatelor noastre, ci și problema naturii noastre păcătoase, căci El a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu și cu privire la această fire împotrivitoare lui Dumnezeu, fiind făcut păcat pentru noi. Pentru El a fost oribil să fie pus în condiția noastră păcătoasă. În mod profetic Îl auzim strigând: „Mă afund în noroi adânc și nu mă pot ține; am intrat în vâltoare, șuvoiul trece peste capul meu“ (Psalmul 69.2). Acest noroi este starea noastră naturală.

Când Dumnezeu „a condamnat păcatul în firea păcătoasă“ (Romani 8.3), nu ne-a lovit pe noi, ci pe Fiul Său, pe care L-a făcut păcat pentru noi. Din exclamația Sa, „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?“, înțelegem puțin cât de groaznice au fost suferințele Sale. El a îndurat totul pentru noi.

Citirea Bibliei: Ezechiel 3.1-27 · Psalmul 115.9-18

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 28:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Acest capitol corespunde cap. 26 din Levitic. Împreună, ele constituie o dublă şi solemnă mărturie care îl avertizează pe Israel cu privire la consecinţele ascultării sau ale neascultării sale (Iov 33.14). „Dacă vei asculta …“ (v. 1, 2, 13). De multe ori în această carte a răsunat che­marea: „Ascultă, Israele!“ Să ne punem fiecare numele în locul celui al lui Israel şi să deschidem urechile la poruncile Domnului! „Vorbeşte, pentru că robul Tău ascultă“, va răspunde tânărul Samuel

(1 Samuel 3.10). Şi Domnul Hristos va putea spune prin Duhul profeţiei: „Domnul … Îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4). De acest fapt, al ascultării de Cuvânt, de respectarea lui şi de punerea sa în practică, va fi întotdeauna legată binecuvântarea Domnului (Apocalipsa 1.3). El ne va desfăta şi îmbogă­ţi pretutindeni şi neîncetat sufletele, „în cetate şi în câmp“ (v. 3). Viaţa noastră de familie şi toate lucrurile pe care vom „pune mâna“ vor purta această marcă (v. 8). Vom merge din victorie în victorie (v. 7).

În sfârşit, această extraordinară abundenţă a prosperităţii spirituale (v. 11) nu va putea trece neobservată şi originea ei va fi evidentă pentru toţi: ea vine de la Domnul căruia Îi aparţinem şi al Cărui Nume va fi astfel glorificat (v. 10).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Luați toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:13)

Astăzi vom menționa alte trei piese ale armurii spirituale pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziție ca să trăim victorioși:

1) „Scutul credinţei”. Pentru ce? Pentru a „stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău” (Efeseni 6:16). Îți amintești filmele western de demult? Acolo erau redate bătăliile dintre americanii nativi și coloniști. Coloniștii înconjurau vagoanele, iar americanii nativi trăgeau cu săgeți aprinse în ei. Ambele tabere au înțeles că nu poți lupta cu focul și cu dușmanii în același timp; săgețile aprinse erau un mijloc de a distrage atenția. Satan folosește aceeași tactică. Dar credința (concentrarea asupra Cuvântului lui Dumnezeu) stinge aceste săgeți de foc!

2) „Coiful mântuirii” (Efeseni 6:17). Acest coif al mântuirii îți protejează mintea. Când Satan îți șoptește: „Dacă ai fi cu adevărat creștin, nu ai mai păcătui!”, tu îi poți respinge atacurile proclamând identitatea ta în Hristos: ești un copil al lui Dumnezeu cumpărat cu sânge, iertat pe deplin, considerat neprihănit și legat de cer!

3) „Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). „Cuvântul lui Dumnezeu” la care se face referire aici nu este logos (cuvântul scris), ci rhéma, care înseamnă „rostire.” Este nevoie de rostirea Cuvântului lui Dumnezeu pentru a-l învinge pe Satan; utilizarea Cuvântului potrivit la momentul potrivit rezolvă problema. Iată de ce Satan se luptă atât de mult cu tine pentru a nu citi Biblia. De trei ori L-a atacat pe Isus în pustie și de trei ori Isus i-a răspuns: „Este scris…” (Matei 4:4-10). Domnul Isus l-a biruit pe Satan cu ajutorul Scripturii! Diavolul poate să te întreacă în argumente, dar nu are nicio apărare împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Așadar, memorează Scripturile și folosește-le ca pe o armă pentru a-l învinge pe Satan.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
09 nov. 2024

9 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Te rog, să nu ia aminte domnul meu la acest om al lui Belial, Nabal; pentru că, așa cum este numele lui, așa este și el: Nabal este numele lui și nebunie este în el.

1 Samuel 25.25https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de înțelepciune și de har, Abigail a avut și tăria de a îndura o căsnicie dificilă. Nabal înseamnă „nebun“. Să ne imaginăm cât de frustrată trebuie să se fi simțit Abigail dacă a spus despre soțul ei că era „nebun“ și un „om al lui Belial“, expresie care descrie o persoană cu totul nevrednică și coruptă. Poate că Nabal fusese altfel atunci când ei se căsătoriseră, însă devenise arogant și egoist pe măsură ce se îmbogățise. Oricum ar fi fost lucrurile, purtarea Abigailei rămâne una onorabilă.

Este unul dintre principiile lui Dumnezeu acesta, ca legătura de căsătorie să nu fie tratată cu ușurătate. O soție temătoare de Domnul trebuie să-și câștige soțul prin purtarea ei, dacă acesta refuză cuvintele ei (1 Petru 3.1,2). Abigail, când a pregătit un dar pentru David fără știrea soțului ei, a comis o faptă de independență, însă a făcut acest lucru pentru a scăpa viața soțului ei. Mai târziu, când Nabal a primit o lovitură de moarte – posibil un infarct sau un atac cerebral – Abigail nu s-a folosit de această împrejurare pentru a renunța la căsătorie, ci doar după moartea lui Nabal a devenit ea soția lui David.

Mulți credincioși suferă având căsnicii dificile. Unele soții au suferit abuzuri fizice – aici se pare că Nabal nu se purta violent cu soția sa – ceea ce nu înseamnă că o soție constant abuzată fizic de soțul ei n-ar trebui să caute un loc de siguranță. Totuși, legătura de căsătorie are o mare valoare în ochii lui Dumnezeu. El i-a adus împreună pe soț și pe soția lui, iar Domnul Isus menționează că doar infidelitatea poate fi un motiv de despărțire, dar, chiar și într-un astfel de caz, despărțirea nu este o poruncă (Matei 19.7-9).

Dacă suferi într-o căsnicie dificilă, Dumnezeu cunoaște durerea ta. El vede lacrimile tale. Fie ca Cel care îi împacă pe păcătoși cu Sine să-ți dea binecuvântarea unei relații de împăciuire! El poate face acest lucru.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Oamenii aceștia sunt robii Dumnezeului celui Preaînalt și ei vă vestesc calea mântuirii.

Fapte 16.17

Semnificația unor expresii biblice

Pe paginile acestui calendar ați întâlnit deseori expresii care nu fac parte din limbajul colocvial. Ele sunt încărcate de prețioase semnificații spirituale:

Recunoașterea păcatului este înțelegerea la nivelul conștiinței a vinovăției în fața lui Dumnezeu.

Pocăința este schimbarea fundamentală a atitudinii interioare, combinată cu o căință autentică asupra păcatelor, în fața lui Dumnezeu.

Mărturisirea este recunoașterea neascultării față de poruncile divine.

Credința este încrederea în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, singurul Mântuitor, care a murit și a înviat pentru a ne ispăși păcatele.

Convertirea este întoarcerea de la o viață fără Dumnezeu la o viață în ascultare de El.

Iertarea este actul minunat al harului, prin care Dumnezeu ne șterge păcatele.

Îndreptățirea este actul juridic prin care Judecătorul divin îl declară drept pe păcătos.

Nașterea din nou este primirea unei vieți noi de la Dumnezeu.

Cunoști tu bogăția acestor semnificații spirituale pentru viața ta?

Citirea Bibliei: Ezechiel 1.22-2.10 · Psalmul 115.1-8

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 27:1-19https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Scrisă «foarte lămurit» pe bucăţi mari de piatră văruite cu var (v. 2), strălucind de albeaţă, legea va fi pusă în evidenţă pe un munte, ca mărturie pentru întreg Israelul. Nimeni nu va putea pretinde că nu o cunoaşte. Noi, care avem în mâinile noastre Biblia în întregime, suntem şi mai responsabili.

Acest monument în cinstea legii ne face să ne gândim la măreţul Psalm 119 care dezvăluie în cele 176 de versete ale sale minunile Cuvântului lui Dumnezeu şi ce este el pentru credinciosul adevărat. Iar acest psalm se deschide proclamând binecuvântarea celor „care umblă în legea Domnului“. „Vei pune binecuvântarea pe Muntele Garizim, şi blestemul pe Muntele Ebal“ fusese ordonat (cap. 11.29).Vai! Nu auzim seminţiile rostind binecuvântarea. Într-adevăr, poporul este „sub lege“ şi „toţi cei care sunt din faptele legii sunt sub blestem“ (Galateni 3.10). Blestemat … blestemat … blestemat … este sentinţa pe care Israel va trebui să o audă de douăsprezece ori (v. 15-26).

Însă acelaşi pasaj din Galateni anunţă că „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii“, luându-l asupra Lui (Galateni 3.13). De atunci nu mai suntem sub lege, ci sub har (Romani 6.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎNARMAT PENTRU RĂZBOIUL SPIRITUAL (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:11)

În fiecare zi pe care o trăiești, te vei lupta cu lumea, cu firea și cu diavolul. Pentru a fi în stare să duci războiul spiritual, apostolul Pavel ne indică șase piese specifice ale armurii spirituale. Azi privim la primele trei:

  1. Robusta „centură a adevărului” (Efeseni 6:14). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un avion a depășit destinația cu mulți kilometri. De ce? Pentru că echipajul, fără să-și dea seama că existau vânturi care suflau foarte puternic din spate, a refuzat să dea crezare instrumentelor din cabina de pilotaj. Ca urmare, toți cei de la bord au pierit. Cu toate acestea, când avionul a fost găsit ani mai târziu, instrumentele erau încă în perfectă stare de funcționare. La fel, noi trebuie să ne bazăm pe instrumentele de bord, Sfintele Scripturi, pentru a ne ghida corect. Citește zilnic Cuvântul lui Dumnezeu și crede-l, indiferent de ce-ți va spune mintea sau emoțiile!
  2. ) „Îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii” (Efeseni 6:14). Nu uita, este vorba despre neprihănirea lui Dumnezeu, nu a ta. Nu ești mântuit prin încrederea în propria ta performanță, ci prin încrederea în lucrarea lui Hristos pe cruce. Când știi acest lucru, neprihănirea lui Dumnezeu devine platoșa care îți protejează inima de îndoielile legate de mântuirea ta (vezi 2 Corinteni 5:21).
  3. 3) „Având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii” (Efeseni 6:15). Încălțămintea arată că mergi undeva, și că nu stai pe loc – așa că nu te aștepta să-L auzi pe Dumnezeu dacă ești încremenit în același loc. Când continui să înaintezi, El confirmă corectitudinea direcției tale, dându-ți un sentiment de pace (vezi Coloseni 3:15), astfel încât ești încredințat înlăuntrul tău că ești pe drumul cel bun. Dar atunci când nu ai pace în această privință, caută-L pe Dumnezeu pentru călăuzire. Acest lucru este deosebit de important dacă ești un autodidact care iubește ceea ce face. Dumnezeu vrea ca tu să ai un sentiment permanent al păcii Sale… așa că, nu te lipsi de ea!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 nov. 2024

7 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine un pumn plin de pace, decât amândouă mâinile pline de trudă și goană după vânt.

Eclesiastul 4.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Munca este o binecuvântare. Toți cei care au căutat multă vreme un loc de muncă sau care au pierdut unul cunosc acest lucru din experiență. Chiar înainte de cădere, Dumnezeu i-a dat o preocupare lui Adam – să lucreze grădina și s-o păzească. Acum însă, din cauza păcatului, munca este grea și obositoare, iar omul are de-a face – la propriu sau la figurat – cu spinii și cu mărăcinii. Dar cum dorește Dumnezeu să ne îndeplinim munca? În cartea Eclesiastul, Solomon prezintă trei opțiuni: două pe care nu le recomandă – pentru motive întemeiate – și una pe care o recomandă.

Prima opțiune: a căuta, din ambiție, să faci carieră. Acest lucru conduce la invidie din partea aproapelui (Eclesiastul 4.4) și afectează relațiile dintre colegii de muncă. Dar exemple precum construirea zidului în timpul lui Neemia și întreaga lucrare a lui Pavel pentru Domnul arată că cel credincios trebuie să fie cooperant. Procedând așa, el nu caută avantajele personale, ci este cu adevărat preocupat cu binele altora, așa cum era Timotei (Filipeni 2.20).

A doua opțiune: „Nebunul își încrucișează mâinile“ – lui îi plac pauzele la muncă, weekendurile și concediile. Un astfel de om leneș ratează planul lui Dumnezeu pentru viața lui și „își mănâncă propria lui carne“ (Eclesiastul 4.5). Un creștin, chiar dacă a fost obișnuit cu un alt stil de viață, totuși lucrează cu mâinile sale la ceea ce este bun, ca să aibă să dea și celor aflați în nevoie, conform cu Efeseni 4.28.

A treia opțiune: „Un pumn plin de pace“. Această expresie vorbește despre pauze și despre momente de odihnă regulate, pentru a medita și a cultiva relații – cu Domnul, cu familia și cu prietenii. Pentru aceasta avem nevoie de odihnă, iar în timpurile pe care le trăim trebuie uneori să luptăm pentru ea. Însă, așa cum am menționat, poate fi prea puțină odihnă, prea multă odihnă și o măsură echilibrată de odihnă – „Un pumn plin de pace“.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se muncesc pentru foc și neamurile se obosesc degeaba.

Habacuc 2.13

Eforturi în zadar?

Timp de doi ani, între 1907 și 1909, în Kassel, Germania, a fost construită cu mari cheltuieli o somptuoasă clădire de teatru. Însă doar câteva decenii mai târziu, aceasta avea să ardă împreună cu toată partea istorică a orașului. Astfel de evenimente s-au derulat mereu de-a lungul secolelor. Prin războaie și cutremure și degradări de tot felul dispar chiar și cele mai impunătoare clădiri din această lume. Cât de frustrant este când construcții făcute în ani de trudă devin cenușă într-un incendiu de doar câteva ore!

Profetul Habacuc spune că Dumnezeu are un cuvânt în astfel de nenorociri. La prima vedere, un dezastru sau o catastrofă naturală par evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare și lipsite de sens. Și totuși, toate dezastrele sunt o avertizare din partea lui Dumnezeu pentru toți cei care aud despre ele (Luca 13.1-4).

Dar Îi place lui Dumnezeu ca eforturile noastre să fie în zadar? Îi face Lui plăcere ca noi să suferim? Se bucură El când oamenii mor în număr mare din cauza nenorocirilor? Nu, El urmărește un cu totul alt scop: „Doresc Eu moartea celui rău?, zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?“ (Ezechiel 18.23). Dumnezeu dorește să ne trezească. Dacă nu suntem încă pregătiți să ne întoarcem la El și să acceptăm harul Său, să nu ne mirăm că Îl forțăm pe Dumnezeu să îngăduie situații dificile în viața noastră.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.18-30 · Psalmul 112.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19; 26:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).

Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat. Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)! Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!“ (Cântarea Cântărilor 7.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CU INTEGRITATE ÎN FAMILIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot a vorbit cu ginerii săi… dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14)

Fă din viața ta o evanghelie vie. Stabilește un sistem de valori biblice, prin care să-ți filtrezi întreaga existență. Umblă cu Dumnezeu; păstrează-ți integritatea la locul de muncă și acasă, și fă de fiecare dată alegeri corecte. Lot nu a reușit să facă acest lucru, și l-a costat scump. Familia lui nu l-a crezut.

Iată ce spune Biblia: „Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi… „Sculaţi-vă”, le-a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14). Asta se întâmplă când glumești cu cele sfinte! Când îți pierzi integritatea, îți pierzi credibilitatea. Dacă ești părinte, păzește-ți copiii fizic și emoțional, când sunt mici, iar pe măsură ce se maturizează nu-i pierde din vedere. Învățați-i să-i respecte pe ceilalți și să cunoască persoanele cu care se întâlnesc. Nu uita să verifici ce urmăresc ei la televizor, dar și ce urmărești tu… și la fel se pune problema și-n cazul internetului! Dar asta nu înseamnă că nu mai poți să fii o persoană veselă, cu care să fie o plăcere să-ți petreci timpul. Lasă-i să-ți vadă și latura relaxată. Nu fii atât de preocupat de muncă sau de biserică încât să devii un puritan sau un om plictisitor.

Și nu uita ce spune Solomon: „O inimă veselă înseninează faţa.” (Proverbele 15:13) Ideea este aceasta: dacă „vorbești ca la carte”, nu uita să „trăiești ca la carte”! Când Lot a încercat să-și avertizeze familia, ei „credeau că glumește.” (Geneza 19:14). Fusese oare prea ocupat să-și câștige existența, pentru a-i învăța ce contează cel mai mult în viață? Oare spunea un lucru și făcea altul? Nu știm. Dar, oricum ai lua-o, pierderea lui a fost tragică.

Adevărul este că integritatea ta, sau lipsa ei, va avea consecințe nu numai în viața ta, ci și în viața celor dragi ție. Așa că, trăiește cu integritate în familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
06 nov. 2024

6 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar acum, eliberați de păcat și devenind robi ai lui Dumnezeu, aveți rodul vostru spre sfințire, și sfârșitul: viața eternă.

Domnul să vă facă să sporiți și să prisosiți în dragoste unii față de alții și față de toți, după cum facem și noi față de voi, ca să vă întărească inimile, ca să fie fără vină în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Săi!

Romani 6.22; 1 Tesaloniceni 3.12,13 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ultima parte a capitolului 6 din Romani, sfințenia este prezentată ca fiind „rodul“ eliberării față de robia păcatului. „Legea Duhului de viață în Hristos Isus“ este aceea care ne eliberează de „legea păcatului și a morții“ (Romani 8.2). Cu cât suntem mai mult sub legea sau sub stăpânirea Duhului, cu atât ne vom bucura de libertatea de a stăpâni păcatul. De aceea, în mod evident, a ne afla sub călăuzirea Duhului constituie cel mai important element în ce privește sfințirea practică.

Din nou, când Domnul S-a rugat pentru ai Săi, așa cum vedem în Ioan 17, El a spus: „Sfințește-i prin adevăr: Cuvântul Tău este adevărul“ (Ioan 17.17). Duhul lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu sunt strâns legate. Ele au fost așa la creație, după cum ne arată primele trei versete din Geneza 1. Ele sunt împreună și în procesul nașterii din nou și, de asemenea, sunt împreună în procesul de sfințire practică. Putem vorbi despre sfințirea prin Cuvântul adevărului, după cum putem vorbi și despre sfințirea prin Duhul.

În lumina textului din 1 Tesaloniceni 3.12,13 putem vorbi despre sfințirea prin dragoste. Pe măsură ce dragostea crește, inimile noastre sunt tot mai întărite în sfințenie.

Mai există o sfințire prin separarea de tot ceea ce este necurat, iar ea este cuplată cu curățirea de orice întinăciune a cărnii și a duhului (2 Corinteni 6.14–7.1). În 2 Timotei 2.16-22 ni se vorbește despre același lucru, dar într-un context diferit.

F. B. Hole

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai visat? Nu cumva vom veni, eu, mama ta și frații tăi, să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“ Frații săi îl invidiau.

Geneza 37.10,11

Iosif – invidiat din cauza viselor lui

Iosif a avut două vise, ambele prefigurând poziția înaltă pe care o va ocupa într-o zi. Frații săi nu puteau suporta gândul că fratele lor mai mic va fi peste ei, așa că erau invidioși pe el. Dar a acționat oare Iosif cu înțelepciune atunci când le-a mărturisit fraților săi aceste vise? Aici, ca în multe alte pasaje din Vechiul Testament, vedem imagini care arată spre Hristos.

Isus a predicat cu autoritate și poporul L-a ascultat cu plăcere, dar liderii religioși erau plini de gelozie și de invidie. Atitudinea lor a fost atât de evidentă, că până și guvernatorul roman Pilat „știa că din invidie Îl dăduseră pe Isus în mâinile lui“ (Matei 27.18).

În primul vis al lui Iosif, mai multe mănunchiuri de snopi se plecau în fața snopului său. În cel de-al doilea, soarele, luna și unsprezece stele i se închinau. Frații săi au înțeles semnificația: Iosif va ocupa un rol de lider și ei se vor închina în fața lui. Dar au refuzat repede acest gând: „Doar n-ai să stăpânești tu peste noi!“.

Secole mai târziu, Isus, interogat în fața sinedriului, avea să răspundă cu calm: „De acum încolo veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii“ (Matei 26.64). Ce au făcut oamenii? L-au condamnat la moarte, spunând: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14). Când va veni însă timpul lui Dumnezeu, „orice genunchi“ va trebui să se plece înaintea lui Hristos, împlinindu-se astfel, într-un sens deplin, visul lui Iosif.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.1-17 · Psalmul 111.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:1-10https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Anumite delicte atrăgeau după sine pedeapsa corporală şi aceasta trebuia să fie aplicată, dar cu măsură. Evrei 12.9 precizează că pedeapsa corporală este un privilegiu al disciplinării părinteşti care contribuie la impunerea respectului (vezi Proverbe 23.13, 14). Dumnezeu foloseşte această pedeapsă cu nuiaua ca exemplu al disciplinării pe care El Însuşi o aplică în cazul copiilor Săi, amintindu-ne că El „îl disciplinează pe acela pe care îl iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care-l primeşte“ (Evrei 12.6).

Dar, în înţelepciunea Sa, cunoscând firea crudă a omului, stabileşte o limită: cel vinovat nu va putea primi mai mult de patruzeci de lovituri. Pentru a se asigura că nu depăşesc această limită, iudeii obişnuiau să aplice „patruzeci de lovituri fărăuna“. În ura lor faţă de Evanghelie, Pavel ne aminteşte că în cinci rânduri i-au aplicat această pedeapsă nedreaptă (2 Co­rinteni 11.24).

Un alt verset din lectura noastră (4) evocă lucrările apostolului (1 Cor. 9.9). Finalul instrucţiunilor cuprinde învăţătura privitoare la cumnaţi, care va fi folosită de saduchei pentru a-I întinde o cursă Domnului Isus în subiectul despre înviere. Atunci El le va răspunde: „Vă rătăciţi, necunoscând  Scripturile …“ (Mat. 22.29). Şi pentru noi, calea pentru a nu ne rătăci niciodată este buna cunoaştere a Cuvântului Dumnezeului nostru şi sprijinirea pe el.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CARE ESTE CEL MAI SCUMP LUCRU PENTRU TINE? | Fundația S.E.E.R. România

„Eu nu ţin numaidecât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă…” (Faptele Apostolilor 20:24)

Se spune că maiorul Arthur Godfrey Peuchen, un canadian bogat, a supraviețuit scufundării Titanicului. După ce vasul a lovit icebergul, el s-a întors în cabina sa și, ignorând banii, bijuteriile și alte bunuri în valoare de aproximativ 300.000 de dolari, a luat acul de cravată cu diamant preferat, și trei portocale. Mai târziu, se spune că el ar fi zis: „Banii păreau a fi o simplă batjocură în acele momente…”

Circumstanțele i-au transformat valorile; tragedia i-a clarificat prioritățile. Întrebarea nu este dacă ai o agendă plină, ci: cine ți-o umple, și cu ce anume? Dacă ești înțelept, te vei consulta cu Dumnezeu în ceea ce privește prioritățile vieții tale, apoi le vei ține în permanență în fața ochilor tăi (vezi Proverbele 3:6). În cadrul unui sondaj de opinie, mai multe persoane trecute de 90 de ani au fost întrebate: „Dacă ați putea relua viața de la capăt, ce ați face diferit?”

Au reieșit trei răspunsuri predominante:

1) Aș petrece mai mult timp cu familia și cu prietenii mei;

2) Aș încerca mai multe lucruri și mi-aș asuma mai multe riscuri;

3) M-aș dărui unui lucru care să dăinuie și după ce eu nu voi mai fi. Lucrurile mărunte ne fură prea mult timp și ajungem să trăim după priorități greșite, nu-i așa? Dacă spui „da” oricărei cereri, nu vei ajunge niciodată să faci ceea ce Dumnezeu te-a chemat să faci. Apostolul Pavel și-a dat seama de asta când a spus: „Vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să vestesc Evanghelia harului lui Dumnezeu.”

O viață în care totul este permis este o viață în care nimic nu merge. Cea mai mare provocare a ta este să gândești și să faci lucrurile care, în cele din urmă, contează. Biblia ne avertizează în sensul acesta când spune: „Dacă ar fi fost înţelepţi, ar înţelege și s-ar gândi la ce li se va întâmpla.” (Deuteronomul 32:29). Așadar, fă din Dumnezeu prioritatea vieții tale, și celelalte lucruri le vei primi de la El!

https://www.youtube.com/embed/COG36uchQfs?si=jOUyMcIGOJWkIdte

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
04 nov. 2024

4 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Salutați pe Prisca și pe Acuila, împreună-lucrătorii mei în Hristos Isus (care, pentru viața mea, și-au pus capul; cărora le mulțumesc nu numai eu, ci și toate adunările națiunilor).

Romani 16.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pavel a întâlnit pentru prima dată această familie temătoare de Dumnezeu în Corint și, pentru că aveau aceeași meserie ca și el (făcători de corturi), a locuit în casa lor și a lucrat împreună cu ei. Mai târziu auzim despre ei că l-au primit în casa lor pe Apolo și că i-au arătat mai exact calea lui Dumnezeu (Fapte 18.2,26). În 1 Corinteni 16.19 îi găsim la Efes (vedeți și 2 Timotei 4.19). Deci nu doar că aveau aceeași meserie ca și Pavel, ci erau și „împreună-lucrători în Hristos“ ai apostolului, care pentru viața lui și-au pus capul și astfel și-au câștigat nu doar mulțumirile sale, ci și, pentru că el era apostolul națiunilor, pe cele ale adunărilor dintre națiuni. Trebuie să remarcăm că aici, ca și în Fapte 18.18 și în 2 Timotei 4.19, numele surorii este amintit primul. Din aceasta am putea deduce că Prisca, sau Priscila, s-a ostenit în mod deosebit pentru Pavel și că s-a pus în pericol deosebit din cauza lui. În Fapte 18.2 și în 1 Corinteni 16.19, numele bărbatului este menționat primul, și este ușor să înțelegem de ce. Cât de minunat și de exact este Cuvântul lui Dumnezeu!

Încă o remarcă scurtă despre expresia „adunarea din casa lor“, folosită aici și în 1 Corinteni 16.19 (vedeți și Coloseni 4.15 și Filimon 2). Se știe că, în acele vremuri, din lipsa unor spații încăpătoare pentru adunări, credincioșii se strângeau „pe ici, pe colo, prin case“, iar pentru că Acuila avea nevoie probabil de un spațiu mare pentru a-și practica meseria, este ușor de înțeles faptul că ei se strângeau în casa lor. Nu ne putem gândi la o „adunare în casă“ care să fi fost alcătuită doar din rude; și aceasta în primul rând pentru că nu ni se spune nicăieri că Acuila și Priscila ar fi avut copii sau astfel de rude.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.

Matei 5.45

Fericiți fără Dumnezeu?

Aproape nu ne gândim la faptul că soarele răsare în fiecare zi și face posibilă viața pe planeta noastră prin lumină și căldură. Apa este, de asemenea, existențială pentru noi, deși uneori ne plângem de zilele ploioase. Atât lumina soarelui, cât și ploaia vin de la Dumnezeu, care susține viața oamenilor pe pământ. Dar mulți oameni ar prefera să nu aibă nimic de-a face cu Dumnezeu. Probabil că așa trebuie înțeleasă afirmația „fericiți fără Dumnezeu“, pe care am descoperit-o recent pe un autocolant de pe spatele unei mașini.

Este evident că acel șofer nu era conștient de faptul că era dependent în totalitate de bunătatea și de puterea unui Dumnezeu Creator binevoitor. El ne dăruiește – indiferent de purtarea noastră – multe lucruri bune în viață. De ce face El acest lucru? Pentru că este bun și vrea să ne conducă la pocăință. El este îndelung-răbdător și încă nu a adus judecata dreaptă asupra omenirii neevlavioase, așa că astăzi încă oferă har fiecărui om în parte.

Dumnezeu nu vrea ca noi să trăim fără El, pentru că ne merge bine doar cu darurile Lui. Nu, El dorește ca noi să ne bucurăm de părtășia cu El în ceea ce ne dă. Dar acest lucru este posibil numai dacă ne punem în ordine relația noastră cu El. Pentru aceasta este necesar să ne plecăm smeriți, să ne mărturisim păcatele înaintea Lui și să acceptăm cu recunoștință harul Său. Atunci primim iertarea păcatelor noastre și pace în inimă, o pace atât de dorită astăzi, numai că este căutată în locuri greșite.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 23.24-37 · Psalmul 109.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 23:15-25; 24:1-6

Să-L privim pe Isus învăţând ucenicii şi mulţimile. Parcurgând poruncile lui Moise, pe care fariseii le respectau întocmai, El dorea să-i facă să pătrundă gândul lui Dumnezeu, înţelepciunea Sa, dragostea Sa. Astfel de exemplu avem când ucenicii Săi striveau spice trecând prin lanurile de grâu în zi de Sabat sau când întrebau cu vicleşug despre divorţ (Matei 12.1 …; 19.3 …). Să încercăm şi noi, citind aceste capitole, să descoperim aceeaşi înţelepciune divină şi aceeaşi dragoste. Alături de o dreptate absolută străluceşte o bunătate desăvârşită. Sunt apărate drepturile proprietarilor, fără ca acest lucru să se facă în dauna îndatoririlor frăţeşti cu privire la milă.

Numai Dumnezeu poate stabili un astfel de echilibru şi este important să-l observăm în lumea noastră întotdeauna gata să treacă de o parte sau de alta. Copilul lui Dumnezeu nu are de ales între diferite sisteme politice, economice sau sociale. Pentru el, aceste probleme sunt rezolvate dinainte. El nu are altă doctrină decât aceea de a se supune voii Tatălui său şi această voie nu se află nici în ziare, nici în cărţile oamenilor care o pot descoperi, ci în „Cuvântul viu, care rămâne pentru totdeauna, al lui Dumnezeu“ (1 Petru 1.23).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (3) | Fundația S.E.E.R. România

„A frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor…” (Matei 14:19)

Biblia ne spune că Domnul Isus „a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.” (Matei 14:19)

Să reținem ordinea evenimentelor din această scurtă istorie: pâinile au fost luate, binecuvântate, frânte, apoi date altora. Așa lucrează Dumnezeu! Pentru a-i binecuvânta pe alții prin tine, El te va lua, te va binecuvânta, te va frânge… și apoi te va folosi!

Apostolul Pavel a trebuit să fie zdrobit din cauza mândriei. El scrie: „Ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.” (2 Corinteni 12:7-10)

Așadar, dacă ai o persoană sau o situație „spinoasă” în viața ta, Dumnezeu vrea să experimentezi harul și puterea Sa în procesul confruntării cu ele. Apostolul Pavel a ajuns în cele din urmă în situația în care Îi putea mulțumi lui Dumnezeu pentru „țepușul” său. Biblia vorbește despre „jertfa de laudă” la adresa lui Dumnezeu (Evrei 13:15). Atunci când ești dispus să te sacrifici pentru a avea un lucru, înseamnă că îl prețuiești suficient de mult încât să plătești prețul pentru el.

Vrei să umbli în puterea lui Dumnezeu? Vrei să experimentezi binecuvântarea Sa? Dacă răspunsul tău este „da”, atunci mulțumește-I lui Dumnezeu pentru „situația ta spinoasă”, și acceptă procesul zdrobirii – care te va conduce spre puterea și binecuvântarea lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
30 oct. 2024

30 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și va fi așa: când Domnul va face domnului meu după tot binele pe care l-a vorbit despre tine și te va pune conducător peste Israel, atunci aceasta nu va fi un prilej de cădere pentru tine, nici mustrare de inimă pentru domnul meu, că ai vărsat sânge fără motiv și că domnul meu s-a răzbunat singur.

1 Samuel 25.30,31 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Abigail strălucește cu una dintre cele mai puternice lumini din Vechiul Testament. Ea a rostit cuvintele de mai sus înaintea lui David, în timpul când el era hăituit de împăratul Saul. David și cei împreună cu el protejaseră turmele și păstorii lui Nabal, soțul bogat al Abigailei. Totuși, când David i-a cerut lui Nabal o favoare, acesta a răspuns cu insulte și cu dispreț. Plin de mânie și cu intenția de a se răzbuna în mod sângeros, David a pornit cu patru sute dintre oamenii săi către locul unde se afla Nabal.

Când Abigail a auzit despre intențiile lui David, s-a grăbit să ia un dar de mâncare și de băutură, iar când l-a întâlnit, cuvintele ei au scos la iveală înțelepciunea din inima ei (1 Samuel 25.27-31). Ea a declarat că Dumnezeu avea să întărească în mod sigur tronul lui David și că avea să-i clădească o casă care să dureze. „Pentru că domnul meu poartă războaiele Domnului“, i-a spus ea, „și nu s-a găsit rău în tine în toate zilele tale“ (versetul 28). În felul acesta, ea a declarat nu doar biruințele lui David, ci și integritatea lui. În mod evident, Abigail fusese atentă la orice menționare a gloriilor lui David, în ciuda lepădării sale de către Saul. Și noi vom fi foarte binecuvântați dacă păstrăm în minte și în inimă orice lucru binecuvântat afirmat despre Domnul nostru.

În această împrejurare însă, David era în pericol să-și păteze reputația. Abigail a menționat cu înțelepciune faptul că răzbunarea pe care el o căuta avea să-l facă să verse „sânge fără motiv“. Aici este o lecție și pentru noi. David fusese batjocorit și avea orgoliul rănit, însă răzbunarea însemna vărsarea unui sânge nevinovat, lucru pe care Dumnezeu îl urăște (Proverbe 6.17). Cu o înțelepciune sfântă, Abigail l-a calmat pe David și l-a oprit de la a-și strica mărturia într-un mod iremediabil. Și noi trebuie să căutăm întotdeauna înțelepciunea sfântă și evlavioasă, astfel încât un moment de rătăcire să nu ne conducă la vreo faptă a cărei amintire dureroasă să nu poată fi ștearsă.

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui și l-au urât.

Geneza 37.4

Iosif – urât de frații săi

Îl vom privi din nou pe Iosif, pentru a vedea și alte trăsături ale sale care Îl prefigurează pe Isus.

Iubit mai mult. Iacov l-a iubit pe Iosif „mai mult decât pe toți frații lui“. Oare pe nedrept l-a favorizat tatăl pe acest fiu al său? Nu! În aceasta vedem nu o referire metaforică la Hristos, ci cum se trăiește concret o relație intimă și strânsă între tată și fiu: Iosif era o inimă și un suflet cu Iacov.

Urât mai mult. Dragostea lui Iacov i-a adus însă lui Iosif ură, invidie și dușmănie din partea fraților săi. Domnul Isus este „singurul Fiu“ al lui Dumnezeu, aceasta înseamnă că El este Fiul unic; acest Fiu unic L-a făcut cunoscut pe Tatăl într-o lume care nu voia să știe nimic despre Dumnezeu, iar oamenii L-au urât pentru aceasta (1 Ioan 4.9; Ioan 1.18).

Frații îl „urau“ pe Iosif și „din cauza viselor sale“, prin care Dumnezeu îi revelase deja poziția sa viitoare (Geneza 37.5). Cât de amară, de întunecată și de respingătoare este această ură a fraților! Despre ura îndreptată împotriva lui Isus, chiar El ne spune: „M-au urât fără temei“ (Ioan 15.25).

Erau multe de criticat cu privire la purtarea fraților săi, iar Iosif a vorbit deschis despre toate acestea cu tatăl său. Tot astfel, Isus Hristos ne spune: „Lumea Mă urăște, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7). El este „Lumina lumii“; și „oricine face răul urăște lumina“ (Ioan 8.12; 3.20). Acest lucru nu s-a schimbat până în prezent.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 21.1-18 · 3 Ioan 9-14

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 19:15-21; 20:1-9

Preoţii şi judecătorii trebuia să demaşte şi să pedepsească martorii mincinoşi (v. 18; Proverbe 19.5-9). Plini de nedreptate, pe când Isus era adus înaintea Sinedriului lor, ei au căutat martori mincinoşi împotriva Lui, pentru ca să-L condamne la moarte (Matei 26.59)! Ştefan, de asemenea în faţa sinedriului, a fost acuzat de către martori falşi (Fapte 6.13).

Capitolul 20 tratează războiul. Cine era răspunzător de pregătirea lui şi de înrolarea ostaşilor? Ne-am fi aşteptat să fie ofiţerii. Nicidecum; de data aceasta erau preoţii şi judecătorii. Aceştia aveau sarcina să pregătească războiul. De fapt, nu trebuia evaluată forţa armelor sau a soldaţilor, ci credincioşia şi dăruirea lor pentru Domnul.

Versetul 5 şi următoarele prezintă motivele pentru care cineva trebuia amânat sau lăsat la vatră. Acestea ne-ar putea face să ne gândim la cei din pilda nunţii, care aduceau scuze nepotrivite: „am cumpărat un ogor … m-am căsătorit …“ (Luca 14.18-20). Dar să ascultăm ce spune cineva cu experienţă, care a „luptat lupta cea bună“: „Nimeni, slujind ca ostaş, nu se încurcă în treburile vieţii, ca să placă celui care l-a înrolat“. Aceasta este condiţia pentru ca oricare dintre noi să fie „un bun ostaş al lui Hristos“ (2 Timotei 2.3-4; 4.7).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CONFRUNTAREA CU „GOLIATUL” TĂU | Fundația S.E.E.R. România

„Cu o praştie şi cu o piatră, David… l-a omorât…” (1 Samuel 17:50)

Chuck Swindoll scria: „În fiecare zi, Goliat defila pe panta Văii Terebinților, lansând amenințări. Singurul răspuns al trupelor israeliene era pocnetul genunchilor care se ciocneau unii de alții, și clănțănitul dinților! Strategia fricii și intimidării adoptată de uriaș a funcționat… până când David l-a dat pe mâna Domnului oștirilor… astfel încât „cu o praștie și cu o piatră… l-a omorât și i-a tăiat capul.” (1 Samuel 17:50)”

Două adevăruri atemporale au rămas până în ziua de azi:

  1. În primul rând, trebuie să știi că nu vei câștiga bătălia folosind tehnica inamicului. Când lupți cu armele lumii, devii ca lumea. Biblia spune că David „l-a omorât fără să aibă sabie în mână.” Cea mai puternică armă a lui David, care l-a făcut unic și care i-a adus victoria, a fost scutul credinței. Acesta l-a ținut departe de frică, i-a limpezit vederea și i-a dat calm în mijlocul haosului.
  2. În al doilea rând, tu trebuie să știi că, pentru a ucide giganți, este nevoie de îndemânare și disciplină. A mânui praștia și piatra Duhului este un lucru mai subtil decât a mânui ciomagul cărnii. De ce? Apostolul Pavel ne explică (Efeseni 6:12): „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti…”

Așadar, luptele nu sunt un sport de echipă, ci sunt individuale. Goliat spusese: „Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea!” (1 Samuel 17:8). Pe durata luptei, tu ești singura țintă a diavolului. Deci, dacă trebuie să te confrunți cu „Goliatul” tău personal, procedează ca David: dă-l pe mâna lui Dumnezeu! Încarcă-ți praștia… și lasă-L pe Dumnezeu să câștige victoria pentru tine.

Acesta este astăzi Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

← Older Entries
Newer Entries →