Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “rai”

28 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Frații săi au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, și îl urau și nu-i puteau vorbi cu pace. Și Iosif a visat un vis și l-a istorisit fraților săi, și ei l-au urât și mai mult.

Geneza 37.4,5

Dacă Iosif a avut un loc unic în afecțiunile tatălui său și dacă a fost destinat în sfaturile lui Dumnezeu pentru locul supremației, el, între timp, a trebuit să înfrunte ura fraților săi. Și chiar așa a trebuit să fie, dacă, într-o anumită măsură, istoria lui a fost rânduită să o prefigureze pe cea a unei uri și mai mari, aceea pe care Hristos a trebuit să o îndure din mâinile oamenilor. Cel pe care Dumnezeu L-a rânduit să ocupe acel loc din care va exercita domnia universală este singurul care este urât de orice inimă firească. De ce are inima omenească o ură așa de mare față de Hristos? Există vreun motiv în El pentru manifestarea acestei uri? Cu siguranță nu, pentru că în Hristos nu a existat nici cea mai mică măsură de cruzime sau de violență, de poftă sau de lăcomie, de laudă sau de aroganță, de josnicie sau de egoism, lucruri care există în toți ceilalți oameni și care dau ocazia pentru manifestarea urii. Orice lucru care exista în El îmbia spre dragoste. În timp ce alții umblau din loc în loc făcând rău, El „umbla din loc în loc făcând bine“ (Fapte 10.38). Gura omului este plină de blestem și de amărăciune și, cu toate acestea, omul a trebuit să dea mărturie cu privire la „cuvintele de har care ieșeau din gura Lui“ (Luca 4.22), iar ofițerii care au fost trimiși să-L aducă la preoții de seamă au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta“ (Ioan 7.46).

Și totuși, în ciuda faptelor Sale de dragoste și a cuvintelor Lui de har, ei L-au răsplătit cu rău pentru bine și cu ură pentru dragostea Lui (Psalmul 109.5). El a putut spune pe bună dreptate: „M-au urât fără temei“. Există o mulțime de motive pentru a stârni ura, dar nu s-a găsit niciunul în El. Nu există niciun motiv în om pentru manifestarea dragostei lui Hristos și nu exista niciun motiv în Hristos pentru a stârni ura din partea omului. Dar de ce L-ar urî inima rea a omului pe Acela a Cărui întreagă viață a fost cheltuită în manifestarea iubirii față de om? Răspunsul ne este oferit de istoria lui Iosif. De ce a fost Iosif urât de frații săi? Nu a fost el în compania lor ca unul care slujea? Așa a fost, dar ei erau răi și, prin urmare, oricât de plăcută era slujba lui, prezența lui expunea starea lor rea și stârnea ura lor. Pentru un astfel de motiv, ba într-o măsură cu mult mai profundă, lumea L-a urât pe Hristos, astfel că El a putut spune: „Mă urăște, pentru că Eu dau mărturie despre ea că lucrările ei sunt rele“ (Ioan 7.7).

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Așa este și învierea morților. Este semănat în putrezire, înviază în neputrezire; este semănat în dezonoare, înviază în glorie; este semănat în slăbiciune, înviază în putere.

1 Corinteni 15.42,43

Piatra de la mormântul scriitorului

Pe inscripția funerară de la mormântul scriitorului francez Paul Claudel nu este menționată nicio dată, ci doar acest epitaf: „Aici odihnesc rămășițele muritoare și sămânța lui Paul Claudel“. Cuvintele sale trebuie să fi fost inspirate de prima Epistolă a lui Pavel către Corinteni. Dacă este ușor de înțeles că mormântul conține rămășițele unei persoane, este surprinzător că rămășițele din pământ vorbesc despre o speranță a vieții. Totuși, așa spune Biblia, că trupul omului este cumva „semănat“: fie prin înmormântare într-un cimitir, fie scufundat în mare, fie incinerat. După cum o sămânță semănată în pământ moare pentru a germina și a da naștere unei noi plante, așa și trupul omului va „germina“ prin intervenția lui Dumnezeu. Aceasta este învierea.

Toți morții vor învia, dar nu toți în același timp. Credincioșii din toate generațiile, cei care au primit viața din Dumnezeu, vor învia atunci când Isus Hristos va veni să îi ia în glorie pentru a fi cu El în casa Tatălui (1 Tesaloniceni 4.15-17). Iar la sfârșitul timpului vor învia trupurile tuturor celor care au respins numeroasele și variatele mărturii ale bunătății lui Dumnezeu; dar vor învia pentru a se prezenta înaintea Judecătorului, a Domnului Isus Însuși (Fapte 20.11).

Orice om Îl va întâlni pe Domnul Isus: fie astăzi, ca Mântuitor, fie mai târziu, ca Judecător. Vino așa cum ești! Primește harul Său!

Citirea Bibliei: Ezra 7.19-28 · Proverbe 8.1-9

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Judecători 16:1-12

Samson este un om plin de contraste: din punct de vedere fizic este foarte puternic; din punct de vedere moral este slab, gata să cedeze la toate capriciile proprii. În afară era pus deoparte pentru Domnul; părul său lung arăta acest lucru. Dar înăuntru, inima îi era împărţită. Dovada este că iubea pe cineva dintre vrăjmaşii poporului său. Ar trebui să ne întrebăm dacă, în vieţile noastre, ceea ce arătăm în afară corespunde cu starea interioară a inimii. Exersarea trupului nu este fără folos, dar ceea ce are valoare înaintea lui Dumnezeu nu sunt succesele în sport, care dezvoltă orgoliul, ci victoriile în secret asupra poftelor noastre. Prin faptul că nu are părul tuns, o tânără credincioasă îşi arată în afară ascultarea ei. Din nou această ascultare trebuie să fie la fel şi în inima ei!

În lectura de astăzi găsim o imagine a Celui care „a zdrobit porţile de aramă şi a sfărâmat zăvoarele de fier” (Psalmul 107.16). Samson, smulgând porţile cetăţii Gaza şi ducându-le în vârful muntelui pe umerii săi puternici, ne duce cu gândul la Hristos: El a rupt legăturile morţii, eliberându-i astfel „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.15). Apoi El este înviat în putere, având „cheile morţii şi ale Locuinţei Morţilor” (Apocalipsa 1.18).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ATITUDINEA CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

„…Fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi.” (Filipeni 2:3)

Să observăm împreună ce poate face o atitudine corectă:

1) Atitudinea corectă aduce o schimbare în relațiile tale. Theodore Roosevelt a spus: „Cel mai important ingredient din formula succesului este să știi cum să te înțelegi cu oamenii.” Iar apostolul Pavel scria: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4) Dacă palmaresul tău cu oamenii nu este prea bun, poate că ar trebui să te uiți la atitudinea ta. Chiar dacă este adevărat că unii oameni par să aibă pur și simplu darul de a-i câștiga pe ceilalți, cineva care are abilități limitate de relaționare cu oamenii poate învăța să-i câștige pe ceilalți dacă se decide să-și schimbe atitudinea și abordarea.

2) Atitudinea ta poate schimba modul în care faci față provocărilor vieții. În timpul Războiului din Coreea, când pușcașul american Chesty Puller s-a trezit înconjurat de opt divizii inamice, răspunsul său a fost: „În regulă, ei sunt în stânga noastră. Sunt în dreapta noastră. Sunt în fața noastră. Sunt în spatele nostru – de data asta nu pot scăpa de noi!” În viață, problemele, provocările, obstacolele și eșecurile sunt inevitabile.

Așadar, cum ai de gând să le faci față? Vei renunța? Vei lăsa condiționările să te facă nefericit? Sau vei încerca să scoți ce e mai bun din toată situația? Calea pe care o vei alege depinde de atitudinea ta. Vechea zicală este adevărată: „Ce nu te ucide, te face mai puternic!”

Amintește-ți momentele din viața ta în care ai crescut cel mai mult: nu au fost cumva tocmai momentele în care a trebuit să depășești obstacole și probleme? Așa că străduiește-te să ai o atitudine corectă, întotdeauna!

Navigare în articole