Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “ortodoxie”

05 nov. 2024

5 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții.

Amos 3.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Profeția este descoperirea către om – înainte ca ea să se întâmple – a scopurilor și a planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a binevoit să descopere scopurile și planurile Sale slujitorilor Săi, profeții. Profeția nu este nicidecum dată pentru a satisface curiozitatea omului cu privire la viitor. Nicio profeție din Scriptură nu poate fi interpretată singură, ci toate trebuie interpretate ca fiind parte dintr-un ansamblu vast, fiecare fiind într-o relație armonioasă cu restul (2 Petru 1.20,21).

Scopul lui Dumnezeu este acela de a-L glorifica pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, iar acest scop poate fi apreciat doar de cei care-L iubesc. Profeția are de-a face în principal cu evenimente de pe pământ, deși cartea Apocalipsa prezintă și scene cerești. Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu, și țara sa reprezintă centrul profeției, importanța celorlalte țări fiind proporțională cu apropierea de Israel sau cu măsura lor de implicare în relația cu Israel. Pentru a înțelege profeția așa cum trebuie, este vital să vedem cu claritate diferența dintre Israel, națiuni și Adunare. Nu avem nicio referire directă la Adunare în Vechiul Testament.

Lucrările lui Dumnezeu cu oamenii au fost întotdeauna în acord cu diversele dispensații în care au avut loc, anume cu acele perioade de timp în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om în felurite moduri. Simbolurile folosite în profeție au un rol bine definit, nefiind alese la întâmplare, nefiind în conflict unele cu altele și neavând semnificații confuze. Părțile clare din Scriptură trebuie folosite pentru a interpreta părțile mai puțin clare din ea.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea.

Psalmul 4.8

În condiții de siguranță

Deși în prezent ne putem asigura împotriva multor riscuri financiare, totuși o protecție sută la sută nu există. Rămâne o neliniște nestăpânită, deoarece nu suntem asigurați împotriva așa-numitelor lovituri ale sorții.

Dumnezeu însă dorește să ne dea siguranță interioară. Cei care se încred în El sunt în siguranță, pentru că se află sub protecția Lui. „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță“ (Proverbe 18.10). Obținem această protecție numai atunci când ne refugiem la El. În mod concret, aceasta înseamnă că nu ne mai conducem singuri viața, ci că ne încredințăm lui Dumnezeu și ne punem sub comanda Lui.

Dacă Îi spunem cu umilință lui Dumnezeu temerile noastre și Îi cerem protecția Sa, El nu ne va respinge. El ne iubește și dorește să ne ajute. Dar totodată ne face să conștientizăm faptul că păcatele noastre stau între noi și El. Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul! Dar ne oferă har, pentru că Isus a murit pentru păcătoși. Și astfel, dacă ne mărturisim cu sinceritate greșelile înaintea Lui, El ne iartă întreaga vină, iar relația cu El se rezolvă în totalitate.

Atunci suntem în siguranță cu Dumnezeu! Nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să permită. Desigur, aceasta nu înseamnă că El ține departe de noi problemele, ci înseamnă că El ne dă putere să purtăm greutățile vieții și ne oferă o perspectivă dincolo de moarte – viața veșnică. Domnul Isus ne spune: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16.33).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata  lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac“ remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!“

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)

Zdrobirea duce la binecuvântare. Pentru a primi o porție dublă din duhul lui Ilie, Elisei, care era fermier, a trebuit să-și aducă boii și plugul ca ardere de tot.

Pentru a-și demonstra dragostea pentru Isus, o femeie a trebuit să spargă vasul cu untdelemn scump și să-l toarne pe El.

Pentru a înfrânge armatele lui Madian, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon au trebuit să spargă ulcioarele, să-și lase lumina să strălucească și să devină ei înșiși o țintă.

Adevărul este că Dumnezeu trebuie să ne zdrobească pe fiecare dintre noi în diferite domenii, pentru a ne folosi. În ce domenii? Obiceiurile proaste. Voințele încăpățânate. Ego-uri umflate. Gânduri rele. Temeri paralizante. Prejudecăți secrete. Ambiții greșite… Lista este nesfârșită. Dacă ți-ai pus în gând să mergi spre est, într-acolo o vei lua – așa că Dumnezeu va trebui să te întoarcă! Uneori, asta necesită disciplinare. Și tu, nu Dumnezeu, ești cel care determină durata și amploarea acestei disciplinări.

Biblia spune că „orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Dacă ești părinte, înțelegi foarte bine acest lucru. Un copil se va prăbuși în lacrimi, în timp ce altul te va sfida. Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru a te vindeca de năravul autosuficienței! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)

Să remarcăm că trupul nostru este ultimul în ordinea transformării. Tu, ca persoană nouă în Hristos, ai un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou, și vei fi mereu în „luptă cu firea pământească.” Care este secretul victoriei? Zdrobirea și predarea!

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
26 oct. 2024

26 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul Egiptului l-a dat jos, la Ierusalim, și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și împăratul Egiptului a făcut pe Eliachim, fratele său, împărat peste Iuda și Ierusalim și i-a schimbat numele în Ioiachim. Și Neco a luat pe Ioahaz, fratele său, și l-a dus în Egipt.

2 Cronici 36.3,4 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (2) – Când lumea dictează

Ioahaz și poporul sunt acum în mod direct afectați de consecințele amestecării lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când a vrut să i se împotrivească împăratului Egiptului. Când Neco a auzit că Ioahaz fusese făcut împărat de către popor, l-a destituit și l-a dus în Egipt. În locul său, l-a făcut împărat pe Eliachim, căruia i-a schimbat numele în Ioiachim.

Să remarcăm faptul că împăratul Egiptului a fost cel care hotărâse cine trebuia să fie împărat în Iuda. Mai mult, el i-a schimbat numele celui pe care l-a pus împărat, pentru a demonstra cât de mare era autoritatea sa asupra împăratului și asupra poporului. Prin urmare, prima consecință a faptului că poporul lui Dumnezeu s-a amestecat în treburile acestei lumi a fost că lumea s-a amestecat, la rândul ei, în lucrurile care țineau de poporul lui Dumnezeu. Lecția este una simplă: amestecul cu lumea face ca lumea să se amestece în lucrurile lui Dumnezeu.

Dacă nu dorim să ne găsim într-o poziție falsă, în care lumea să dicteze poporului lui Dumnezeu ce trebuie să facă, să nu ne amestecăm deloc cu lumea, nici să nu ne așezăm de bunăvoie sub jugul ei pentru a obține beneficii de la ea! Dimpotrivă, să mergem mereu la Domnul, cu credință și cu rugăciune, pentru toate nevoile noastre!

Noi suntem un popor sfințit, pus deoparte pentru Dumnezeu. Ce avem noi a face cu lucrurile lumii acesteia? „Știm“, scrie apostolul, „că suntem din Dumnezeu, și că lumea întreagă zace în cel rău“ (1 Ioan 5.19). Să dăm deci lumea la o parte și să mergem la Capul nostru, Hristos, care este suficient pentru toate lucrurile!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și aceasta este porunca Lui: să credem în Numele Fiului Său Isus Hristos.

1 Ioan 3.23

Nu-mi vine să cred!

John, un om credincios, era soldat în rezervă. Într-o zi l-a vizitat pe Tony, un fost combatant. A deschis Biblia și a citit: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El …“. Aici a făcut o pauză, s-a uitat la Tony și i-a spus: „De tine este vorba!“. Apoi a continuat să citească: „Să nu piară, ci să aibă viața veșnică“. Și din nou a adăugat: „De tine este vorba!“.

Cuvintele l-au mișcat pe Tony, dar tot nu-i venea să creadă că vestea bună era și pentru el; nu-i venea să creadă că Dumnezeu iubea pe cineva ca el și că Își dăduse chiar și propriul Fiu pentru el. Lovind cu pumnul în masă, a spus: „Nu-mi vine să cred!“. John i-a recitit versetul. Din nou masa s-a scuturat sub pumnul lui Tony, iar el iarăși a spus: „Nu-mi vine să cred!“.

John a rămas tăcut. Dintr-odată a întrebat: „Cât timp ai fost în armată, Tony?“. Acesta a răspuns imediat: „Douăzeci și unu de ani“. Dar John a clătinat din cap cu neîncredere: „Nu-mi vine să cred!“. Tony a răbufnit: „Crezi că mint? Aici sunt certificatele mele, citește-le singur“. John s-a uitat la el, apoi l-a întrebat: „Tu chiar crezi ceea ce scrie în aceste documente?“. Tony a spus cu un aer sfidător: „Nu pot citi ce scrie, dar alții mi-au citit și eu cred ce mi-au spus!“. A fost liniște timp de câteva minute. Apoi John a spus: „Deci te aștepți ca eu să cred aceasta, așa-i, Tony, în timp ce tu refuzi să crezi ceea ce a spus Însuși Dumnezeu!“.

Atunci Tony în sfârșit a înțeles și a exclamat: „Cred, Doamne!“.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 19.14-24 · 1 Ioan 5.6-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 16:18-22, 17:1-7

Până la sfârşitul cap. 18 ne sunt prezentate grupuri diferite de persoane responsabile: judecătorii, împăraţii, preoţii, leviţii şi profeţii în Israel.

Judecătorii şi supraveghetorii (sau „cărturarii“) sunt numiţi primii. Ei trebuia „să judece poporul cu judecată dreaptă“, fără să primească mită (v. 18, 19, vezi şi nota b; Proverbe 18.5; 24.23; 17.23). Iacov, în epistola sa, pune accent în mod deosebit pe relaţiile faţă de aproa­pele şi pe relaţiile cu cei bogaţi şi cu cei săraci. El nu „caută la faţa omului“ (Iacov 2.1), nu admite egoismul, împietrirea inimii (Iacov 2.15, 16), lăcomia şi asuprirea (Iacov 5.1…). Şi, ca să nu uităm niciodată până unde poate să ne coboare nedreptatea, el ne aminteşte: „L-aţi condamnat, l-aţi ucis pe cel drept“ (Iacov 5.6).

Nu numai că Israel nu a urmărit „dreptatea şi numai dreptatea“ (v. 20), ci L-a respins şi L-a răstignit pe „cel drept“ (Iov 12.4). Faptul că erau necesari doi sau trei martori pentru ca o acuzaţie să fie întemeiată ne arată cât suntem de falimentari şi cât de departe suntem de Domnul Hristos, singurul „Martor credincios şi adevărat“ (Apoca­lipsa 3.14; Ioan 8.14).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRECEREA DE LA EȘEC LA IZBÂNDĂ (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie…” (Psalmul 126:2)

Pentru a trece de la eșec la izbândă, trebuie să faci următoarele lucruri:

1) Învață să râzi de tine însuți. Indiferent ce faci sau cât de des pierzi, nu-ți pierde niciodată simțul umorului. Atunci când îți iei greșelile prea în serios, totul devine o problemă de viață și de moarte. Psalmistul a scris: „Când a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam. Atunci, gura ne era plină de strigăte de bucurie şi limba, de cântări de veselie. Atunci se spunea printre neamuri: „Domnul a făcut mari lucruri pentru ei!” Da, Domnul a făcut mari lucruri pentru noi şi de aceea suntem plini de bucurie. Doamne, adu înapoi pe prinşii noştri de război ca pe nişte râuri în partea de miazăzi! Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie.” (Psalmul 126:1-5).

Poate că nu vei putea să râzi de greșelile tale, dar poți învăța să zâmbești în ele! Să observăm expresia „când a adus Domnul înapoi…” Dumnezeu te poate aduce înapoi! Tim Masters spunea: „Eșecul este partea productivă a succesului; îți descoperă drumul pe care nu trebuie să-l parcurgi încă o dată, muntele pe care nu trebuie să-l urci din nou, valea pe care nu trebuie s-o traversezi iar…” Atunci când facem greșeli, s-ar putea ca acestea să nu semene, neapărat, cu „sărutul lui Isus”, expresie folosită de Maica Tereza pentru eșecurile care ne conduc spre Dumnezeu. Dar, dacă ne păstrăm atitudinea corectă, ele ne pot conduce să facem ceea ce ar trebui să facem.

2) Învață din greșeli. Celebrul proprietar de restaurante, Wolfgang Puck, spunea: „Am învățat mai mult din singurul restaurant care nu a funcționat decât din toate celelalte care au avut succes.” Dar nu așa se întâmplă de obicei? Cu alte cuvinte, tu nu pierzi, ci înveți! Și acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
27 iul. 2024

27 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preotul s-o pună pe femeie să stea înaintea Domnului … Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem.

Numeri 5.18,24

Aceste instrucțiuni cu privire la testul apei amare a geloziei poartă peste tot amprenta divină. Domnul intră în mod deplin în gândurile și în simțămintele unui bărbat înșelat sau în ale unuia care doar bănuia că a fost înșelat. Chiar și cea mai mică suspiciune este de netolerat, iar acolo unde ea pune stăpânire pe inimă, chestiunea trebuie cercetată până în cele mai mici amănunte. Persoana suspectată trebuie să fie expusă la un proces atât de cercetător, încât îl poate trece doar dacă a fost fidelă. Dacă există vreo urmă de vinovăție, apa amară poate cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului și poate scoate totul la iveală. Nu exista nicio scăpare pentru femeia vinovată și chiar faptul că nu exista nicio scăpare posibilă pentru cea vinovată făcea ca dovedirea nevinovăției să fie cu atât mai triumfătoare. Același proces care dădea pe față vinovăția celei vinovate scotea la iveală nevinovăția celei fidele. Pentru cel care este cu totul conștient de integritatea sa, cu cât cercetarea este mai adâncă, cu atât este mai binevenită. Dacă ar fi existat posibilitatea ca femeia vinovată să scape, datorită vreunei breșe în procesul de cercetare, acest lucru ar fi fost doar împotriva celei nevinovate. Însă procesul era de origine divină și, prin urmare, era perfect. De aceea, atunci când soția suspectată trecea cu bine prin el, fidelitatea ei era în mod perfect demonstrată, iar încrederea perfectă era restabilită.

O astfel de metodă perfectă pentru rezolvarea tuturor cazurilor de suspiciune este o mare îndurare. Suspiciunea este o lovitură de moarte dată relației de dragoste, iar Dumnezeu nu o îngăduia în mijlocul adunării Sale. El dorea ca cei ai Săi să judece răul în mod colectiv și să se judece fiecare pe el însuși, în mod individual. Însă, mai mult decât atât, acolo unde exista chiar și numai suspiciune cu privire la rău și nu era nicio dovadă care să-i confirme existența, Domnul Însuși a creat o metodă de cercetare, care aducea în mod perfect adevărul la lumină. Femeia vinovată trebuia să bea moartea, iar aceasta avea să se dovedească a fi spre judecata ei. Cea credincioasă trebuia să bea și ea moartea, însă aceasta se dovedea a fi spre biruința ei.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci v-ați înșelat singuri … De aceea să știți că veți muri negreșit.

Ieremia 42.20,22

Neglijența pensionarului

La cei 76 de ani ai săi, pensionarul nu se simțea nicidecum prea bătrân pentru a conduce autovehiculul, chiar dacă mâinile îi tremurau și mersul îi era nesigur, pentru că, de îndată ce avea mâinile pe volan, se simțea cu zece ani mai tânăr. Nu se gândea deloc să renunțe la permisul de conducere și cu atât mai puțin nu se gândea la moarte. De aceea a fost oarecum indignat când un om credincios, pe care îl cunoștea, l-a întrebat într-o zi: „Prietene, într-o zi va trebui să renunți la volan. Ce se va întâmpla atunci cu tine?“. — „Nu mă îngrijorează acest lucru astăzi“, a fost răspunsul său. — „Eu, dacă aș fi în locul tău, aș începe să mă îngrijorez încă de pe acum“, a spus credinciosul, „pentru că s-ar putea ca în orice moment cârma vieții să-ți fie smulsă brusc din mână; și atunci unde te vei duce?“. — Arătând cu degetul în jos, omul în vârstă a răspuns: „Un metru cincizeci mai jos! Gata, s-a sfârșit, nimic mai mult“. Apoi a luat-o din loc, încât credinciosul nu i-a mai putut da niciun răspuns.

După un timp s-au întâlnit din nou și credinciosul a reluat conversația: „Dragul meu, nu cred că vorbești serios când spui că mormântul este ca un capăt de drum. Ai un suflet nemuritor și acesta unde se duce când mori?“. — Nedorind să fie deranjat din nou cu această întrebare neplăcută, a spus: „Îl las pe preotul meu să se preocupe de acest lucru. Pentru ce am plătit toată viața impozit la biserică?“. — „Dar nu despre aceasta este vorba, ci de faptul că ai nevoie de un Mijlocitor divin, de Domnul Isus Hristos!“ Doar atât i-a mai putut spune credinciosul, după care s-au despărțit, poate pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.20-32 · Ioan 1.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos“ va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă“. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi“, din „tineri“ şi din „părinţi“ (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu        Evrei 5.14. Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CURSA COMPETIȚIEI ȘI A COMPARAȚIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

În Sfânta Scriptură, Biserica nu este niciodată descrisă ca fiind o democrație. De bună seamă, fiecare persoană merită un tratament egal în ceea ce privește bunătatea, dragostea și respectul; dar, pentru că misiunile noastre date de Dumnezeu diferă, la fel diferă și darurile noastre. „Și toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Fii atent la cuvintele „unul și același Duh”. Părinții își doresc să vadă că toți copiii lor reușesc în viață. Dar ei trebuie să recunoască și faptul că, așa cum diferă talentele individuale ale copiilor, la fel diferă și destinele lor – care sunt unice. De aceea, este o greșeală să concurezi sau să te compari cu altcineva. Biblia spune că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” (Evrei 2:4) Așa că, nu te îndoi și nu-L critica pe Dumnezeu – El știe ce face, și nu greșește niciodată! Chiar și printre cei doisprezece ucenici ai Săi, Domnul Isus avea un cerc restrâns. I-a dus doar pe Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față, și nu pe ceilalți. Nu s-a simțit obligat să-i ducă pe toți pe munte pentru ca nimeni să nu se simtă neapreciat. Oare asta înseamnă că El iubește o persoană mai mult decât pe alta? Nu, experiența pe care Petru, Iacov și Ioan au trăit-o pe vârful muntelui în acea zi a făcut  parte din pregătirea lor pentru misiunea la care îi chema Isus. Ce lecție poți învăța de-aici? Trebuie să treci dincolo de opiniile altora. Dumnezeu te-a făcut pentru un scop special; El are un plan pentru tine pe care nimeni altcineva nu-l poate (și nu-l va) îndeplini ca tine. Așa că, dacă știi că ceva este potrivit pentru tine, fă lucrul acela și ai încredere că Dumnezeu îți va lua apărarea în ochii celorlalți. Ieși deci din cursa competiției și-a comparației!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 iul. 2024

1 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Lauda voastră nu este bună. Nu știți că puțin aluat dospește toată plămădeala? Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum și sunteți, fără aluat.

1 Corinteni 5.6,7

Disciplina în adunare (1)

În legătură cu disciplina este scris, în 1 Corinteni 5, să dăm afară „aluatul cel vechi“, ca să fim „o plămădeală nouă“. Când păcatul a devenit cunoscut, trebuie să fim conștienți că suntem una cu el. Dacă unul din familia noastră a păcătuit, purtăm cu toții acea rușine. La fel sunt lucrurile și sub aspectul părtășiei. Trebuie să ne rușinăm – întâi pentru că Domnul este dezonorat și, în al doilea rând, pentru că suntem cu toții întinați de o astfel de faptă – și să ne smerim. Cred că de multe ori nu simțim această părere de rău. Trebuie să avem o unitate de simțăminte. Dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă. Aici este vorba de un mădular care L-a necinstit pe Domnul, iar eu sunt părtaș la această stare rea. Trebuie să spunem: noi am păcătuit.

Dacă am recunoscut păcatul, nu mai este altă cale de urmat decât: „Înlăturați pe cel rău dintre voi“. Trebuie să fim o plămădeală nouă. Aluatul cel vechi trebuie să fie dat afară. Nu trebuie să îngăduim aluatului cel vechi să lucreze printre noi. Cred că aici este punctul sensibil unde vrăjmașul își desfășoară planul său: unii continuă să vorbească despre păcatul respectiv cu indiferență, chiar și după exercitarea disciplinei, ceea ce arată că nu s-au identificat cu el considerându-l ca fiind al lor. În imaginile Vechiului Testament se vorbește despre lepră. Dacă lepra apărea într-o casă, trebuiau scoase pietrele din ea, curățiți pereții și tencuiți din nou. Tencuiala, pietrele și lemnele care rezultau din această lucrare erau scoase afară din cetate (Levitic 14.33,34). Tot acel praf care se forma în urma scoaterii pietrelor și a curățirii pereților trebuia măturat și înlăturat. Acest fel de a acționa ne lipsește de multe ori. Dacă aș vedea păcatul ca fiind al meu, nu aș mai vorbi despre el cu indiferență.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? Cine a făcut să meargă după număr, în șir, oștirea lor? El le cheamă pe toate pe nume; așa de mare e puterea și tăria Lui, că una nu lipsește.

Isaia 40.26

Măreția cosmosului

În serile călduroase de vară, mai tuturor le place să stea afară și să aștepte răcoarea plăcută pe care o aduce cu sine căderea nopții. Iar dacă cerul este senin, se poate observa un spectacol minunat: cu cât lumina pălește mai mult la apus, cu atât mai multe stele apar pe întreg firmamentul.

Ce întinderi incomensurabile! Mărețul Dumnezeu Creator a făcut toate acestea aducându-le la existență! Privindu-le, ne simțim propria micime și suntem impresionați de măreția infinită a lui Dumnezeu. Afirmăm poate cu ușurință că stelele sunt fără număr, însă Dumnezeu le-a numărat pe toate și le cunoaște pe nume.

Dacă stelele înseamnă atât de mult pentru El, cu atât mai mult valorăm noi, oamenii, înaintea Lui! Dumnezeu însă este întristat când vede cât de mult ne-am îndepărtat de El și cum trăim în opoziție cu voia Lui! Cu toate acestea, El nu Se resemnează în fața acestei situații. El ne îndeamnă neobosit să ne întoarcem la El. Prin evanghelie, Dumnezeu ne cere să ne mărturisim sincer înaintea Lui vinovăția.

Numai în acest fel ne iartă, pentru că Fiul Său – Isus Hristos – a suferit și a murit pe crucea de la Golgota pentru a ne ispăși păcatele. Este această iertare oferită de Dumnezeu prilejul bucuriei noastre? El cheamă stelele pe nume. Una nu lipsește. El ne cheamă pe nume. Să nu-L respingem.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 3.31-4.12 · 1 Tesaloniceni 1.1-5

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 13:29-44

Anumite pete produse de unele boli de piele puteau induce în eroare. Bolnavul trebuia atunci închis şapte zile, apoi trebuia examinat pentru a se verifica dacă era sau nu vorba de o rană de lepră. Să nu judecăm niciodată pripit! Să fim atenţi, să gândim bine când este vorba de alţii, decât să le atribuim intenţii rele din pornire. „Dragostea … nu socoteşte răul“ (1 Corinteni 13.5). Remarcăm că bolnavul nu-şi spunea deloc părerea, ci preotul care îl vedea trebuia să se pronunţe cu privire la natura rănii. Ceea ce gândea omul despre situaţia lui nu avea importanţă. Putea să nu simtă nimic şi chiar să se creadă perfect sănătos şi totuşi să fie grav bolnav. Câţi oameni nu ştiu că sunt victime ale maladiei păcatului! Ei nu şi-au privit starea în lumina Cuvântului lui Dumnezeu şi nu s-au înfăţişat Preotului. El este Cel care stabileşte vina omului şi îl declară iremediabil pier­dut. „Terminaţi cu omul, … pentru că în ce s-ar ţine seama de el?“ (Isaia 2.22). Dar Preotul care Se pronunţă astfel asupra stării noastre este şi Cel care S-a ocupat de ea în har ca mare Doctor, oferind o vindecare deplină sufletelor noastre (Luca 5.31).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂSĂTURI DE CARACTER CARE TREBUIE CORECTATE | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi (Elisei) s-a sculat, a urmat pe Ilie şi a fost în slujba lui.” (1 Împărați 19:21)

Pentru a face lucrurile bine și corect, trebuie să te înconjuri de oamenii potriviți. De aceea, liderii buni sunt în permanență în căutare de oameni buni. Iar cei care ți se alătură nu sunt neapărat interesați de ceea ce îți dorești tu, cât de ceea ce ești. În cele mai multe cazuri, atragi oameni care posedă multe dintre calitățile pe care le ai și tu. Elisei nu numai că era ca Ilie, dar își dorea o măsură dublă din Duhul care era peste Ilie. Tu vei atrage tipul de persoană care ești și tu. Este posibil să mergi și să recrutezi oameni diferiți de tine, dar este esențial să recunoști că cei care sunt diferiți de tine s-ar putea să nu fie atrași în mod natural de tine. Mai mult, dacă nu ești pe deplin mulțumit de genul de oameni pe care îi atragi, probabil că este timpul să te îmbunătățești tu, înainte să le ceri lor asta! Trebuie să fii conștient de aceste cinci trăsături de caracter negative și, atunci când le vezi în tine, să le tratezi: 1) Mândria. Nimeni nu vrea să urmeze pe cineva care crede că este mai bun decât toți. 2) Nesiguranța. Dacă nu te simți confortabil cu ceea ce ești, și ceilalți se vor simți la fel. 3) Labilitatea. Dacă oamenii nu știu niciodată la ce să se aștepte de la tine, nu se mai așteaptă la nimic. 4) Perfecționismul. Oamenii respectă dorința de excelență, dar nu agreează așteptările nerealiste. 5) Cinismul. Oamenii nu vor ca viața lor să fie umbrită de cineva care vede un nor negru în jurul fiecărei raze aurii. Aceste cinci probleme sunt atât de dăunătoare încât, dacă ești înțelept, te vei înconjura de oameni care sunt dispuși să ți le scoată în evidență și să te ajute să le elimini, ca să devii un slujitor sau un șef mai eficient.

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole

Newer Entries →