Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “noutati”

24 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Faceți aceasta spre amintirea Mea.

1 Corinteni 11.24https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dacă Domnul Isus Hristos a instituit Cina, dacă Duhul Sfânt i-a călăuzit pe creștini să o celebreze și dacă El ne-a oferit și nouă explicația ei, cine suntem noi ca să așezăm ideile noastre în opoziție cu Dumnezeu? Fără îndoială, Cina Domnului trebuie să fie o taină spirituală lăuntrică pentru toți aceia care iau parte la ea; dar ea este, de asemenea, și un lucru exterior, literal și material. Este pâine și vin în mod literal; mâncăm și bem în mod literal. Dacă cineva tăgăduiește acest lucru, noi am putea, pe aceeași bază, să tăgăduim că există, în mod literal, un popor strâns laolaltă. Nu avem dreptul să explicăm Scriptura după astfel de criterii. Este datoria noastră fericită și sfântă să ne supunem Scripturii, să ne plecăm în mod absolut înaintea autorității ei divine.

Nu este vorba doar de supunere față de autoritatea Scripturii, deși ea este cu totul sigură, iar acest lucru l-am dovedit pe deplin, prin numeroasele citate din Cuvântul divin. Această primă dovadă ar putea fi, în ea însăși, suficientă pentru o minte evlavioasă. Însă este mai mult decât atât. Este un răspuns al dragostei, care vine din inima creștinului și care răspunde dragostei inimii lui Hristos. Oare acest lucru să nu aibă nicio valoare pentru noi? Nu trebuie să căutăm și noi, într-o cât de mică măsură, să ieșim în întâmpinarea dragostei inimii Lui? Dacă binecuvântatul și minunatul nostru Domn a rânduit pâinea și vinul la Cină, ca amintire a trupului Său dat și a sângelui Său curs, dacă a rânduit să mâncăm din pâine și să bem din pahar, în amintirea Lui, nu trebuie ca noi, cu o afecțiune vie, să răspundem dorinței dragostei Lui? Cu siguranță că niciun creștin sincer nu va pune la îndoială acest lucru. Ar trebui să fie bucuria inimilor noastre să ne strângem în jurul Domnului nostru iubitor și să ne amintim de El, în felul pe care El l-a rânduit – să vestim moartea Lui până El va veni. Este cu totul minunat să ne gândim că El caută un loc în amintirea unor astfel de inimi cum sunt cele ale noastre; și ar fi trist, într-adevăr, dacă noi, indiferent din ce motive, am neglija tocmai praznicul de care El Și-a legat Numele Său prețios.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Domnul a zis Domnului meu: „Stai la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale“.

Psalmul 110.1

Smerirea și înălțarea Domnului Isus

Psalmul 110, care vorbește profetic despre Domnul Isus, se deschide cu perspectiva locului pe care Dumnezeu I l-a dat Omului Isus Hristos după ce lucrarea de răscumpărare a fost împlinită. Este locul de onoare, la dreapta Sa! Această înălțare a Domnului nostru este răspunsul lui Dumnezeu la smerirea Sa profundă. Cel care nu a încetat să fie Dumnezeu a devenit Om. A luat chipul unui Rob, ajungând în mod conștient într-o poziție de dependență și de ascultare. S-a umilit, a luat asupra Sa condamnarea oamenilor și, în cele din urmă, a murit pe crucea de la Golgota ca Om nevinovat și totuși condamnat.

Dumnezeu este însă dintotdeauna preocupat de gloria Fiului Său. Oamenii pot gândi ce vor despre Isus. Dar Dumnezeu L-a onorat și L-a glorificat. Astfel, Filipeni 2, după ce descrie calea de smerire a Mântuitorului nostru, adaugă: „De aceea și Dumnezeu L-a înălțat foarte sus“. Și El dorește ca oamenii de asemenea să-L onoreze pe Fiul Său. Prin locul cel mai înalt pe care Dumnezeu l-a acordat Domnului Isus ca Om, El I-a asigurat stăpânirea asupra universului. Astfel, Domnul înviat a spus: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer și pe pământ“. Când Dumnezeu îi va pune pe toți dușmanii acestui Domn înălțat ca așternut al picioarelor, atunci Fiul Omului, odinioară respins, disprețuit și răstignit, va ocupa propriul tron în Ierusalim și din acel loc va conduce tot pământul. Gloria și onoarea, pe care Dumnezeu I le-a atribuit Fiului Său ca Om, vor fi văzute atunci de toți și orice genunchi se va pleca înaintea Lui.

Citirea Bibliei: Ezechiel 17.1-24 · Psalmul 119.129-144

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 34:1-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Moise petrecuse patruzeci de ani la Faraon, patruzeci de ani la Ietro în şcoala lui Dumnezeu, în sfârşit, patruzeci de ani în pustiu, conducându-l pe Israel. Avusese la început „priveliştea minunată“ a rugului. Apoi, prin credinţă, „a stăruit, ca văzându-L pe Cel nevăzut“ (Evrei 11.27). Cu un ochi care „nu se întunecase“ (v. 7), omul lui Dumnezeu, sfârşindu-şi cursa, contemplă admirabila panoramă a ţării lui Emanuel.

Urmează apoi momentul când, potrivit cuvintelor sale din Psalmul 90.3, la porunca lui Dumnezeu, omul se întoarce în ţărână. Dar Domnul îl onorează pe slujitorul Lui drag, ocupându-Se El Însuşi de înmormântarea sa (v. 6). De atunci, Moise face parte dintre martorii credinţei care aşteaptă gloria promisă, bucurându-se deja în totul de prezenţa Celui care este răsplata desăvârşită (Matei 17.3). Ce este pierderea ţării faţă de acest câştig?

Fie ca, la sfârşitul acestei părţi a Bibliei, cuprinzând cele cinci cărţi ale lui Moise (sau Pentateucul), fiecare dintre noi să fi avansat în cunoştinţa Domnului! „Moise … a scris despre Mine“, le va spune Domnul Isus iudeilor (Ioan 5.46). Pe cine Altcineva decât pe El Însuşi L-am descoperit noi traversând atâtea umbre şi imagini în această bogată porţiune a Cuvântului lui Dumnezeu?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROVOCARE PENTRU ȘAPTE ZILE | Fundația S.E.E.R. România

„Faceţi toate lucrurile fără cârtiri…” (Filipeni 2:14)

Unele tipuri de cancer, cum ar fi cancerul de piele, sunt mai evidente și se pot îndepărta. Apoi, există tipul de cancer care crește nedetectat și care distruge organismul. Să știți că și cârtirea funcționează cam după același tipar; ea are un impact asupra sănătății tale și îți sabotează victoria. Apostolul Pavel ne-a lăsat acest imperativ: „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.”

Dr. Ann Shorb (fondatoare a organizației creștine „Servicii creștine de consiliere și educație”, autoare a unei serii de devoționale săptămânale cu titlul „O lumină pe cărarea mea”) scria: „Dacă îți dai seama că ai sentimente negative și că te simți deprimat, ascultă ce se spune în jurul tău. Auzi multe nemulțumiri și cârteli? Oamenii cu care îți petreci timpul își exprimă în mod constant gânduri și sentimente descurajante? Sau tu ești cel care cicălește și se plânge? De multe ori devenim cel mai rău dușman al nostru, dezvoltând atitudini de mânie sau de amărăciune. Gândurile și atitudinile tale sunt alegerea ta. Unde îți este mintea depinde de tine! Citește cu atenție și urmează ceea ce a scris apostolul Pavel cu privire la eliminarea aspectelor negative și la adoptarea celor pozitive (în Coloseni 3:1-15 și Efeseni 4:20-32). Recunoaște că există probleme în jurul tău, dar nu te gândi la ele. Fă tot ce poți pentru a remedia situația în care ești tu implicat. Ține minte: nu-i poți schimba pe alții, ci doar pe tine și atitudinea ta. Găsește aspectele pozitive. Concentrează-te pe acestea și fii recunoscător că Dumnezeu promite să fie cu tine în momentele grele. Folosește versete din Biblie, devoționale și materiale inspiraționale pentru a te reorienta, când gândirea ta începe „s-o ia în jos”!

Schimbându-ți gândirea îți schimbi perspectiva, iar schimbându-ți perspectiva – îți schimbi viața!” Pentru unul, lumea poate părea pustie; pentru altul, aceeași lume pare bogată și interesantă. Ceea ce vezi depinde în principal de ceea ce cauți. Hotărăște-te să nu te plângi timp de o zi! Apoi, te rugăm să accepți provocarea noastră de a nu te plânge timp de o săptămână… Vei fi uimit de cât de bine te vei simți!

19 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ca niște prunci născuți de curând, să doriți mult laptele spiritual curat al Cuvântului, ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat că Domnul este bun.

1 Petru 2.2,3 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

În ce privește Cuvântul lui Dumnezeu, suntem îndemnați să păstrăm întotdeauna tendința nou-născutului care dorește mult laptele prin care crește și de care se bucură. Cuvântul, care este sămânța vieții, este în același timp ceea ce dă Dumnezeu pentru întreținerea vieții. Orice dorință reală pentru Cuvânt rezultă din faptul că am gustat că Domnul este bun. Cu cât ne bucurăm mai mult de părtășia cu Domnul, cu atât mai mult dorim să ne așezăm la picioarele Sale și să ascultăm Cuvântul Său. A-L căuta pe Hristos pe fiecare pagină a Scripturii va produce interes și dragoste pentru Cuvântul lui Dumnezeu și va face clare și simple chiar și pasajele dificile. Cineva a zis: «Biblia este o carte destinată chiar și copiilor… „De copil cunoști Sfintele Scrieri“ (2 Timotei 3.15) care pot să dea înțelepciune cu privire la mântuire și să-l facă pe omul lui Dumnezeu deplin pregătit pentru orice lucrare bună. El Se descoperă copilașilor, pentru că înțelepții și cei inteligenți nu vor să-L asculte».

Maria din Betania este un exemplu remarcabil al unui suflet care, după ce a gustat că Domnul este bun, a găsit fericirea în a sta la picioarele Sale și a asculta Cuvântul Său. Dacă am fi pătrunși mai în profunzime de bunătatea Domnului, am fi mereu atrași de Cuvânt, așa cum este atras de lapte un nou-născut; ne-am bucura de orice ocazie de a ne hrăni cu el și de a ne strânge pentru a-l citi. Și astfel sufletul nostru va crește spre mântuire. Vom fi, puțin câte puțin, eliberați de tot ce ne împiedică să creștem spiritual, până ce vom ajunge în sfârșit la mântuirea finală, la venirea lui Hristos, când trupul smeririi noastre va fi făcut asemenea trupului gloriei Sale. A dori hrană este dovada sănătății nou-născutului. Astfel, sănătatea spirituală se arată prin dorința după hrana duhovnicească a Cuvântului; nu numai dorința de înțelegere a adevărului, ci dorința după Cuvântul care hrănește sufletul, prezentându-L pe Hristos și făcându-L mai prețios pentru el.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

M-ai încurajat și mi-ai întărit sufletul.

Psalmul 138.3

Unde este stația de încărcare?

Elli este foarte entuziasmată. Tocmai și-a cumpărat un autoturism electric. Nu-i vine să creadă cât de elegant se conduce o astfel de mașină. Accelerația este, de asemenea, excelentă. După o săptămână însă apare o problemă. Bateria este aproape descărcată. Unde este următoarea stație de încărcare? Într-o suburbie, dar în acea parcare trebuie să plătească chiar și o taxă de parcare în timpul procesului greoi de încărcare a bateriei. Dar, cumva și undeva, încărcarea trebuie să funcționeze, altfel nu mai are rost o astfel de mașină…

Elli își imaginează că ar fi minunat dacă ar exista peste tot roboți de încărcare echipați cu senzori cu ultrasunete, cu scanere cu laser și cu camere de luat vederi. Aceștia s-ar putea apropia singuri de mașinile parcate, iar procesul de încărcare să fie inițiat prin intermediul unei aplicații: se deschide clapeta de încărcare, se conectează fișa, apoi se deconectează și totul funcționează automat. Ar fi perfect!

Elli se gândește că uneori și „bateria“ ei este aproape goală. Atunci stă întinsă pe canapea și nu are chef să facă nimic. Îi lipsește energia și nu are nicio motivație. Parcă este epuizată. Nu există o invenție ingenioasă pentru această stare? Ba da, există, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu! Elli își poate reîncărca „bateria“ la Dumnezeu! Pentru aceasta însă este nevoie de timp, la fel ca pentru reîncărcarea bateriei mașinii ei electrice. În timp ce autoturismul este conectat la stația de încărcare, Elli citește Biblia, pentru a-și reîncărca propria „baterie“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 13.1-23 · Psalmul 119.49-64

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:30; 32:1-14https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aşa cum i-a poruncit Domnul, Moise îi va învăţa acum pe fiii lui Israel o cântare. Luând ca martori cerurile şi pământul, el preamăreşte Cuvântul lui Dumnezeu care se coboară „ca ploaia măruntă peste verdeaţa proaspătă (tânără) şi ca ploaia îmbelşugată peste iarba (coaptă)“ (v. 2). El Îi atribuie lui Dumnezeu grandoarea, celebrând ceea ce este El: credincioşie, dreptate, adevăr (v. 4). Stânca este Numele Său, asigurând alor Săi adăpost, locuinţă, umbră bine­făcătoare, apă vie (Psalmul 31.2; 71.3; Isaia 32.2 şi multe alte pasaje), precum şi miere şi untdelemn (v. 13). Cântarea glorifică apoi ceea ce face Dumnezeu: o lucrare desăvârşită! (v. 4).

Întreaga desfăşurare a acestei lucrări către Israel este prezentată în v. 8−14. El l-a ales (v. 8), l-a găsit, l-a îngrijit, l-a păzit (v. 10), l-a purtat (v. 11), l-a condus (v. 12), iar în final l-a suit pe înălţimi (v. 13). „Ce mai era de făcut … şi nu i-am făcut“? va întreba DOMNUL mai târ­ziu în legătură cu via Sa, Israel (Isaia 5.4). Copii ai lui Dumnezeu, avem toate motivele şi suntem îndreptăţiţi să strigăm odată cu cântarea: „El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită!“ (v. 4).

„Pentru că, pe aceia pe care i-a cunoscut di­nainte, i-a şi predestinat …, i-a şi chemat …, i-a şi îndreptăţit …, i-a şi glorificat“ (Romani 8.29, 30).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU TE ÎNDOI DE MÂNTUIREA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Cine are pe Fiul are viața; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viața.” (1 Ioan 5:12)

Ai fi surprins să afli câți oameni au îndoieli cu privire la mântuirea lor; de aceea, te invit să deschidem Cuvântul lui Dumnezeu și să vedem ce ne spune apostolul Ioan cu privire la mântuirea noastră: „Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa. V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţa veşnică.” (1 Ioan 5:11-13).

Dacă te încrezi în Hristos pentru mântuire (și nu în propriile fapte bune), dacă te-ai pocăit de păcatele tale și L-ai mărturisit public pe Domnul Isus ca Mântuitor personal, și-apoi te strădui să trăiești ca El – atunci ești mântuit! Domnul Isus a spus: „Cine crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6:47). Îndoielile apar întotdeauna când te ghidezi după sentimente, și nu după Biblie. Sentimentele tale sunt ca vremea: se tot schimbă… Diavolul va încerca și el să-ți spună că mântuirea este bună pentru alți oameni, dar nu va funcționa pentru tine. Biblia spune că Satan este „un mincinos” (Ioan 8:44). Apostolul Pavel a scris: „ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea.” (2 Timotei 1:12).

Creștinii din vechime obișnuiau să spună zilnic: „Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru puterea Lui de salvare și de păstrare.” Cred că ne-ar prinde bine și nouă astăzi să rostim aceste cuvinte profunde și adevărate! De ce? Pentru că nu tu îți păstrezi mântuirea, ci Mântuitorul te păstrează pe tine în harul Lui, El Se roagă pentru tine și mijlocește pentru tine. Dar asta nu înseamnă că tu poți să trăiești la fel ca înainte și să nu faci nimic, că a făcut Hristos totul. Nu, viața ta trebuie să reflecte „asemănarea cu Hristos”!

Așa că, atunci când credința ta se clatină, oprește-te și roagă-te: „Doamne Isuse, mi-am pus încrederea în Tine. Cuvântul Tău spune că pot fii sigur că am viața veșnică. Eu nu mă simt suficient de bun sau vrednic, dar cred că Tu ești vrednic. Așadar, îmi pun încrederea în Tine, aleg să cred Cuvântul Tău și îmi resping îndoielile. Amin!” Deci, bazează-te pe Cuvântul lui Dumnezeu și nu te îndoi de mântuirea ta!

18 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și împăratul stătea în casa de iarnă, în luna a noua; și era un vas cu cărbuni aprinși, arzând înaintea lui. Și a fost așa: când Iehudi citea trei sau patru foi, împăratul le tăia cu cuțitul cărturarului și le arunca în focul care era în vas, până când a fost mistuit tot sulul în focul care era în vas.

Ieremia 36.22,23https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachim (2) – Respingerea Cuvântului

Când cuvintele Domnului, dictate de Ieremia lui Baruc, au fost citite înaintea lui Ioiachim, acesta a tăiat sulul scrierii și l-a aruncat în foc, în ciuda opoziției lui Elnatan, a lui Delaia și a lui Ghemaria. Împăratul a vrut chiar să-i prindă pe Baruc și pe Ieremia, însă „Domnul i-a ascuns“.

Domnul Isus a spus: „Până nu va trece cerul și pământul, nicidecum nu va trece o singură iotă sau o singură frântură de literă din lege“ (Matei 5.18). Da, „Cuvântul Domnului rămâne în veac“ (1 Petru 1.25). Un om poate fi adus la tăcere, însă Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi adus niciodată la tăcere. Ioiachim a respins autoritatea cuvintelor lui Dumnezeu și a vrut să scape de mesajul Lui, însă Dumnezeu i-a poruncit lui Ieremia să scrie din nou cuvintele de pe primul sul, pe care Ioiachim îl distrusese.

Tot prin Cuvânt va fi și judecata stabilită: „Pe cine Mă respinge pe Mine și nu primește cuvintele Mele, are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus, acela îl va judeca în ziua de apoi“ (Ioan 12.48). Dacă este o judecată împotriva celui care adaugă la Cuvântul lui Dumnezeu sau scoate ceva din el (Apocalipsa 22.18,19), cu cât mai aspru va fi judecat cel care caută să distrugă acest Cuvânt! Astfel, ca răspuns la fapta lui Ioiachim, Domnul a spus despre el că „trupul lui mort va fi aruncat afară, ziua la căldură și noaptea la frig“ (Ieremia 36.30).

În contrast cu respingerea Cuvântului lui Dumnezeu de către Ioiachim, facă Domnul ca noi să prețuim și să păzim acest Cuvânt, adică să-l cunoaștem tot mai bine și să-l punem tot mai mult în practică! O astfel de atitudine ne va aduce nouă binecuvântare, iar lui Dumnezeu glorie.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire pentru toți oamenii s-a arătat.

Tit 2.11

Atrasă de iubirea Domnului

Iată ce mărturisește o femeie credincioasă despre felul cum a fost ea atrasă de iubirea Domnului:

În 1975 lucram ca menajeră la o familie de creștini devotați. Am admirat-o mult pe mama care își creștea cu multă dragoste copiii. Câteodată am însoțit familia la adunare.

În 1980, tatăl meu m-a rugat să îi cumpăr o Biblie. Doi ani mai târziu a murit împăcat cu Dumnezeu. După înmormântare, mama mi-a dat înapoi Biblia groasă, pentru că, spunea ea, ocupa prea mult spațiu în locuința ei mică. Am pus-o într-un colț și, timp de doi ani, ea a rămas acolo nedeschisă.

Dar într-o zi am început să o citesc. Deși nu am înțeles prea mult din ea, am continuat să citesc. Când am ajuns la cartea Proverbe, mi-am dat seama de greșelile și de păcatele mele. Dar ce ar trebui să fac?

Dintr-odată am simțit dorința de a o revedea pe mama copiilor din familia la care lucrasem mai demult. Așa că m-am dus la adunare pentru a o întâlni. Dar ea nu a fost prezentă. Cu toate acestea, ziua de 18 noiembrie 1984 a devenit cea mai frumoasă din viața mea.

De la începutul și până la sfârșitul predicii am plâns. Îmi amintesc și acum cuvintele atât de puternice: „Isus Hristos este Mântuitorul tău, a suferit pentru tine, a murit pentru tine. Vorbește cu El, spune-I Lui ce te frământă“. Astfel, Domnul Isus m-a atras la El! Apoi m-am rugat simplu: „Doamne, Îți deschid inima“. Am plecat de la acea întâlnire cu pace și cu bucurie în inimă.

Citirea Bibliei: Ezechiel 12.1-28 · Psalmul 119.33-48

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 31:19-29https://www.good-seed.org/img/teiler.png

O aceeaşi frază anunţă şi binecuvântările rânduite de Domnul pentru poporul Său şi monstruoasa trădare a acestuia, da a se întoarce spre alţi dumnezei (v. 20). Pus în gardă cu privire la sumbrul viitor pe care şi-l pregăteşte Israel, Iosua este în acelaşi timp îndemnat să fie tare (v. 23), pentru că nu din popor îşi va extrage el puterea, ci din Domnul. Fără îndoială, dragi tineri, constataţi multe slăbiciuni şi lipsuri la creştinii pe care îi cunoaşteţi. Bătrânii voştri sunt departe de a vă da întotdeauna exemplul bun. Întâlnirile la care luaţi parte nu vă dau uneori decât puţină învăţătură. Nu cumva sunteţi adesea descurajaţi de ceva? O spuneţi şi voi că, privind la oameni, nu poate fi altfel. Dar dacă privirile voastre sunt îndreptate spre Isus, nu veţi fi nicidecum înşelaţi. În El se găsesc resurse inepuizabile de har şi de perfecţiuni care pot satisface toate insuficienţele noastre.

Moise, Iosua, Pavel … au ştiut dinainte ce avea să se întâmple cu lucrarea lor aici jos. „Pentru că ştiu că după moartea mea vă veţi strica …“ spune Moise (v. 29). „Ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori“, anunţă Pavel (Fapte 20.29). Dar ei de asemenea ştiau în Cine crezuseră şi se încredeau în puterea Lui (2 Timotei 1.12).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CE VOM FACE ÎN CERURI? | Fundația S.E.E.R. România

„Apoi am văzut un cer nou și un pământ nou…” (Apocalipsa 21:1)

Ce-ți trece prin minte când te gândești la Rai? Ești entuziasmat sau confuz? Poate că mulți dintre noi nu sunt atât de entuziasmați de rai, pe cât ar trebui, din cauza a ceea ce ni s-a spus: „că vom sta și vom cânta la harpă, lăudându-L pe Dumnezeu și închinându-ne Lui pentru totdeauna!”

Gândește-te la asta în felul următor: atunci când cântarea (cu tot soiul de instrumente) din cadrul slujbei obișnuite de duminică dimineața durează mai mult de cincisprezece minute, mulți se plictisesc, sau cei care nu au nicio treabă cu muzica își pierd răbdarea. Așa că, atunci când auzim că asta vom face neîncetat și pentru totdeauna în ceruri, înțelegem de ce nu putem pricepe cu mintea de-acum frumusețea raiului – nu-i așa? Dar în rai există mult mai multe moduri de a ne închina lui Dumnezeu! Astronomii aproximează că există sute de miliarde de galaxii, peste zece galaxii pentru fiecare persoană care trăiește astăzi! Așadar, nu vei rămâne fără lucruri de făcut în Rai și cu siguranță nu va fi plictisitor.

A fost nevoie de mii de ani pentru ca miliarde de oameni să exploreze o singură planetă minusculă, iar noi abia am zgâriat suprafața. Explorarea minunilor cerurilor noi și ale pământului nou ne va ține treaz interesul pentru totdeauna. Și prin urmare dragostea noastră pentru Dumnezeu va crește infinit mai mult. Astfel, nu vom înceta niciodată să ne închinăm Lui!

Domnul Isus i-a spus femeii de la fântână că Dumnezeu îi caută pe cei care „I se închină… în Duh și în adevăr” (Ioan 4:23). Dacă te închini din ignoranță, închinarea este fără conținut. Dumnezeu nu vrea doar să I te închini Lui; El vrea să știi Cui te închini, și de ce te închini Lui. Închinarea este dublă: „în Duh și în adevăr”.

Așadar, învățarea adevărului despre Dumnezeu să te țină ocupat, entuziasmat, satisfăcut și împlinit pentru a moșteni veșnicia!

2 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos! … Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Romani 14.15,17 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Chiar dacă eu însumi sunt „tare“ și știu că nimic nu este necurat în sine, trebuie să fiu atent și la conștiința fratelui meu și să nu-l întristez din cauza unei mâncări. Dragostea trebuie să-mi determine comportamentul. Dacă acționez altfel, sunt în contrast cu gândirea și cu felul de a fi al lui Hristos și îl nimicesc, atât cât depinde de fapta mea, pe fratele meu, pentru care a murit Hristos. El Și-a dat viața pentru cel slab, iar eu nu mă pot abține nici măcar de la o mâncare de dragul lui, ci poate prin comportarea mea îl determin să facă un lucru pe care conștiința i-l interzice, adică îl împing să păcătuiască și deci îl duc pe un drum care s-ar termina prin pierzarea lui, dacă nu ar interveni harul lui Dumnezeu. Comportarea mea duce, atât cât depinde de fapta mea, la anularea efectelor lucrării lui Hristos.

Libertatea în care stăm ca și creștini este un bun prețios; dar să avem mare grijă ca faptele noastre să nu ne aducă reputația rea a unora firești și fără lege! Să ne păzim și de a impune fraților noștri un lucru pe care noi îl considerăm îngăduit, în timp ce conștiința lor nu este de acord cu el. În loc de zidirea atât de necesară, o astfel de comportare conduce la distrugere, oricât de nesemnificative ni s-ar părea în ele însele lucrurile despre care este vorba.

Expresia „Împărăția lui Dumnezeu“ nu are sensul unei părți din diferitele administrări și dispensații ale lui Dumnezeu, ci trebuie înțeleasă în sens moral sau spiritual. Privită din acest punct de vedere, Împărăția lui Dumnezeu nu are nimic de-a face cu lucrurile trecătoare ale acestei vieți, ci cuprinde bunurile spirituale care i-au fost dăruite creștinului: „Dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt“, de care el se bucură în lăuntrul său, ceea ce îl determină să umble prin Duhul și îl ferește de a urma în vreun fel carnea. În acestea, ca și în toate celelalte, suntem chemați să-I slujim lui Hristos, iar cine face aceasta cu credincioșie și simplitate poate fi sigur că-I este plăcut lui Dumnezeu și că va fi o mărturie și o binecuvântare pentru ceilalți oameni.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și, răspunzând, Isus i-a zis: „Simon, am să-ți spun ceva“. „Spune, Învățătorule!“, I-a răspuns el.

Luca 7.40

Fariseul și femeia păcătoasă (5)

Isus a dat exemplul unui creditor care a iertat datoria celor doi datornici ai săi. Unul dintre ei datora de zece ori mai mult decât celălalt. Apoi Isus l-a întrebat pe Simon: „Care dintre ei îl va iubi mai mult?“. Acesta a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult“.

Domnul a confirmat aceste cuvinte ale lui Simon și le-a legat de ceea ce dorea să spună. El i-a atras atenția fariseului îndreptățit că nu I-a dat apă pentru spălarea picioarelor, nici nu L-a sărutat, ca salut, și nici nu I-a uns capul cu untdelemn. Dar femeia disprețuită a făcut toate acestea – în felul ei – când I-a stropit picioarele cu lacrimi, I le-a sărutat și, în cele din urmă, le-a uns cu mir.

Domnul Isus a simțit dragoste în comportamentul păcătoasei. Probabil că această femeie nu avea decât o vagă bănuială despre realitatea extraordinară a iertării păcatelor. Dar bunătatea și harul Domnului au atras-o și au trezit în ea prețuire pentru El. Din partea fariseului, Domnul Isus nu a simțit o astfel de dragoste. În mod evident, Simon nu a vrut să permită ca parabola despre vina iertată să-i străpungă platoșa care îi proteja inima în fața harului. Era scutul unei îndreptățiri de sine care pretindea că se poate lipsi de orice har.

Cum reacționăm noi atunci când Dumnezeu scoate la lumină cele mai profunde gânduri și motivații ale noastre prin Cuvântul Său? Recunoaștem în fața Lui nevoia noastră de mântuire? Ne lăsăm noi atrași de harul Său?

Citirea Bibliei: 2 Împărați 6.1-17 · Ioan 18.33-40

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 3:1-17

Când duşmanul iese înaintea poporului, Domnul începe prin a-l încuraja şi linişti pe Moise: „Nu te teme de el“ (v. 2). Apoi biruinţa este câştigată: „l-am bătut … am nimicit cu desăvârşire … am luat în stăpânire …“     (v. 3, 6, 12). Cetăţile „cu ziduri până la ceruri“ (1.28) păruseră înainte de necucerit pentru un Israel necredincios.

În prezent Moise proclamă: „n-a fost nici o cetate prea puternică pentru noi“ (2.36). Şi cum a fost cu uriaşii care-i înspăimântaseră? Dumnezeu va aminti mai târziu: „Eu am nimicit dinaintea lor pe amoriţi, a căror înălţime era ca înălţimea cedrilor; şi ei erau tari ca stejarii“ (Amos 2.9). Og, împăratul Basanului, unul din acei uriaşi grozavi, împreună cu tot poporul lui, este dat în mâinile lui Israel asemeni lui Sihon înainte de el. Dumnezeu Îşi arată astfel puterea Sa şi compătimirea pentru ai Săi.

Gând potrivit să ne încurajeze când puterea lui Satan este pe cale să ne îngrozească! „Tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea“ − afirmă prima epistolă a lui Ioan − şi „aceasta este victoria care a învins lumea: credinţa noastră“ (1 Ioan 5.4). Credinţa triumfă pentru că se bizuie pe Cel care este mai tare decât lumea. „Îndrăzniţi, ne spune Domnul Isus, Eu am învins lumea“ (Ioan 16.33).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

OPREȘTE-TE ȘI CERE INDICAȚII! | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul adevărului are să vă călăuzească… și vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13)

A lua decizii fără a căuta îndrumarea lui Dumnezeu este ca și cum ai încerca să zbori fără radar și busolă. Crezi că poți face ceea ce pare logic pe baza cunoștințelor și experiențelor tale anterioare, dar ceea ce ți se pare corect poate sfârși prin a distruge ce este cel mai important pentru tine. Biblia spune că până și cea mai profundă gândire umană este o nebunie pentru Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1:18-20). Numai El cunoaște calea, și vrea să meargă înaintea ta!

Este o greșeală să presupui că orice oportunitate care apare este de la Dumnezeu. Apostolul Pavel ne avertiza că „Satana se preface într-un înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Și chiar dacă invitațiile sale sunt împachetate astfel încât să pară că este preocupat de binele tău, calea lui duce invariabil la ruină (vezi Ioan 8:44).

Cuvântul lui Dumnezeu a fost conceput ca „o candelă pentru picioarele tale și o lumină pe cărarea ta” (Psalmul 119:105), pentru a te călăuzi pe căile neprihănirii. De aceea, poate fi fatal să urmezi o cale care ți se pare corectă fără să-L consulți mai întâi pe Dumnezeu. Domnul Isus a spus: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci… tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare.” (Ioan 16:13).

Adevărul este că cei mai mulți dintre noi nu Îl caută pe Dumnezeu în mod natural. Doar atunci când Duhul Său vorbește în inimile noastre, începem să dorim voia Lui. Așa că, ia-ți timp să găsești direcția Duhului Sfânt! Ai încredere în El! El înțelege ramificațiile alegerilor tale. El îți va arăta „imaginea de ansamblu” și te va ajuta să rămâi pe drumul cel bun.

10 August 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Taina cea ascunsă [față] de veacuri și [față] de generații, dar arătată acum sfinților Săi, cărora Dumnezeu a vrut să le facă cunoscut care este bogăția gloriei tainei acesteia printre națiuni, care este Hristos în voi, speranța gloriei; pe care noi Îl vestim, îndemnând pe orice om și învățând pe orice om, în toată înțelepciunea, ca să prezentăm pe orice om desăvârșit în Hristos.

Coloseni 1.26-28

Dumnezeu i-a încredințat apostolului Pavel o lucrare cu totul specială: aceea de a le arăta credincioșilor Persoana lui Hristos în cer și felul cum El este legat de ei pe pământ. Fiind sfinții Lui, cei credincioși – chemați în mare măsură dintre națiuni, dar și dintre iudei – sunt acum uniți într-un singur trup. În felul acesta, ei formează un grup de oameni care au fost chemați, mântuiți și puși deoparte pentru Dumnezeu în această lume. Lor le face Dumnezeu cunoscut bogățiile gloriei lui Hristos, așa cum este El acum în cer.

Prin Duhul Său, Hristos locuiește acum în cei credincioși pe pământ: „Hristos în voi“. Există de asemenea și aspectul viitor, „speranța gloriei“, când Hristos Se va arăta lumii, în și prin noi, iar noi ne vom arăta împreună cu El. Aceasta este Persoana minunată prezentată de Pavel în mesajul evangheliei. Un astfel de mesaj nu putea fi proclamat înainte de venirea lui Hristos în această lume și înainte de moartea, învierea și înălțarea Sa. Acum Pavel fusese chemat de către Hristos aflat în cer să proclame vestea bună; nu o filosofie, nici o doctrină nouă, ci o Persoană.

Toți ceilalți oameni au fost dați la o parte de Dumnezeu, care nu mai așteaptă nimic din partea omului, așa cum fusese cazul sub Lege. El așteaptă totuși un răspuns la predicarea evangheliei, atunci când Persoana prezentată de Pavel intră în viețile celor care cred. Mai mult, Pavel îi instruia pe toți pentru a umbla pe calea corectă, cu o gândire corectă. Această slujire este necesară tuturor celor credincioși, fiindcă doar astfel ne putem conforma în mod practic poziției noastre în Hristos.

A. E. Bouter

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, pentru Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!

2 Corinteni 5.20

Atât timp cât torța arde (2)

Prin natura noastră, cu toții suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și ne-am dovedit a fi dușmani ai Domnului domnilor și ai Împăratului împăraților. „Fiecare își vedea de drumul lui“ (Isaia 53.6). Cu toții am strigat, dacă nu prin cuvinte, atunci prin faptele noastre: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi“ (Luca 19.14).

Dar, în ciuda păcatelor și a dușmăniei noastre, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, „Prințul Păcii“, pentru a ne împăca cu El și a ne mântui prin sângele Său. „Am fost împăcați cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său“ (Romani 5.10). Dumnezeu ne oferă harul Său și pacea Sa. „Deci, fiindcă am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu“ (Romani 5.1).

De când a murit Isus Hristos, lumina harului lui Dumnezeu arde și îi invită pe păcătoși să se întoarcă la El pentru a primi iertarea păcatelor și binecuvântările dragostei Sale. Mulți au răspuns la apel. Ei s-au întors la Dumnezeu, și-au mărturisit păcatele și au obținut harul. Ei sunt acum fericiți în slujirea lor pentru Dumnezeu. „V-ați întors la Dumnezeu de la idoli, ca să slujiți Dumnezeului celui viu și adevărat“ (1 Tesaloniceni 1.9).

Nu vrei să vii și tu? Într-o zi, lumina harului lui Dumnezeu se va stinge și atunci va fi veșnic prea târziu pentru a te întoarce la Domnul. „Iată, acum este timpul potrivit; iată, acum este ziua mântuirii“ (2 Corinteni 6.2).

Citirea Bibliei: 1 Împărați 5.1-18 · Ioan 5.19-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 8:15-26

Înainte de a fi prezentaţi ca un dar legănat, leviţii erau curăţiţi şi se aduceau jertfe pentru ei. Trebuia să se radă cu briciul peste tot trupul (v. 7) şi să-şi spele hainele. Am văzut deja aceste simboluri legate de consacrarea preoţilor şi curăţirea leproşilor. Ele nu reprezintă nicidecum convertirea, ci lucrarea pe care o face Duhul Sfânt prin mijlocirea Cuvântului pentru ca cei credincioşi să fie păstraţi curaţi. Briciul este un simbol al judecăţii pe care o avem de purtat peste tot ceea ce vine din carne. La un slujitor, mai ales mândria creşte repede, dacă briciul n-ar fi acolo pentru a-i supraveghea apariţia. Pe de altă parte, când venim să ne spălăm, nu ne place să îmbrăcăm din nou haine murdare. Şi pentru a sluji Domnului ne trebuie nu numai o conştiinţă curată, ci şi o mărturie practică ireproşabilă.

Numai „după aceea“ levitul îşi putea face datoria  (v. 22). Lecţie însemnată! Nu are importanţă care anume, orice îndeletnicire cere o ucenicie, o perioadă de pregătire. Cu atât mai mult slujirea pentru Domnul. Înainte de a începe în grabă o lucrare pentru Hristos, să-L lăsăm să realizeze ceea ce, în harul Lui, doreşte să împlinească în noi.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂSTREAZĂ SIMPLITATEA! | Fundația S.E.E.R. România

„Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.” (Ieremia 3:15)

Dorind să-și impresioneze adunarea, un tânăr absolvent al Institutului Teologic a inclus în predica sa, de duminică dimineața, cele mai sofisticate cuvinte pe care le-a putut găsi. A fost un dezastru! Coborând de la amvon, s-a întâlnit cu pastorul senior care i-a spus: „Fiule, ai vorbit peste capetele oamenilor!” Iritat și defensiv, tânărul seminarist i-a răspuns: „Atunci, de ce nu și-au întins gâtul?” La care bătrânul predicator i-a replicat: „Domnul Isus a spus: ‘Paște oile Mele’, nu girafele!”

Deci, fie că te afli la amvon, într-o sală de clasă, la o ședință a consiliului de administrație sau discuți cu cineva la o cafea, trebuie să știi întotdeauna care este scopul tău: să impresionezi oamenii sau să-i ajuți. Dumnezeu a spus: „Vă voi da păstori după inima Mea şi vă vor paşte cu pricepere şi cu înţelepciune.”

Scopul tău nu ar trebui să fie doar să comunici cunoștințe – ci și să dovedești înțelegere. Măsura unui profesor bun nu este dată de ceea ce știe, ci de cum ajută elevul să rețină. A face lucrurile simplu este o abilitate necesară dacă dorești să ai relații cu oamenii. Albert Einstein a spus-o în felul următor: „Dacă nu poți explica simplu, înseamnă că nu înțelegi suficient.”

Așa că, dacă vrei și încerci cu adevărat să ajungi la oameni, ține bine minte aceste patru cuvinte:

1) Inimă. Pentru a mișca pe cineva, trebuie să-l atingi la nivel emoțional.

2) Speranță. Dacă le spui care le sunt potențialul și posibilitățile, îi vei inspira să încerce.

3) Ajutor. Arată-le cum să aplice în mod concret ceea ce le spui.

4) Umor. Râzând de propriile tale greșeli, îi ajuți pe oameni să priceapă că toți greșim și avem puncte slabe… iar pentru cineva care se luptă, asta poate fi de mare ajutor.

Așadar, păstrează simplitatea!

27 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Preotul s-o pună pe femeie să stea înaintea Domnului … Și să dea femeii să bea apa amară aducătoare de blestem.

Numeri 5.18,24

Aceste instrucțiuni cu privire la testul apei amare a geloziei poartă peste tot amprenta divină. Domnul intră în mod deplin în gândurile și în simțămintele unui bărbat înșelat sau în ale unuia care doar bănuia că a fost înșelat. Chiar și cea mai mică suspiciune este de netolerat, iar acolo unde ea pune stăpânire pe inimă, chestiunea trebuie cercetată până în cele mai mici amănunte. Persoana suspectată trebuie să fie expusă la un proces atât de cercetător, încât îl poate trece doar dacă a fost fidelă. Dacă există vreo urmă de vinovăție, apa amară poate cerceta cele mai îndepărtate colțuri ale sufletului și poate scoate totul la iveală. Nu exista nicio scăpare pentru femeia vinovată și chiar faptul că nu exista nicio scăpare posibilă pentru cea vinovată făcea ca dovedirea nevinovăției să fie cu atât mai triumfătoare. Același proces care dădea pe față vinovăția celei vinovate scotea la iveală nevinovăția celei fidele. Pentru cel care este cu totul conștient de integritatea sa, cu cât cercetarea este mai adâncă, cu atât este mai binevenită. Dacă ar fi existat posibilitatea ca femeia vinovată să scape, datorită vreunei breșe în procesul de cercetare, acest lucru ar fi fost doar împotriva celei nevinovate. Însă procesul era de origine divină și, prin urmare, era perfect. De aceea, atunci când soția suspectată trecea cu bine prin el, fidelitatea ei era în mod perfect demonstrată, iar încrederea perfectă era restabilită.

O astfel de metodă perfectă pentru rezolvarea tuturor cazurilor de suspiciune este o mare îndurare. Suspiciunea este o lovitură de moarte dată relației de dragoste, iar Dumnezeu nu o îngăduia în mijlocul adunării Sale. El dorea ca cei ai Săi să judece răul în mod colectiv și să se judece fiecare pe el însuși, în mod individual. Însă, mai mult decât atât, acolo unde exista chiar și numai suspiciune cu privire la rău și nu era nicio dovadă care să-i confirme existența, Domnul Însuși a creat o metodă de cercetare, care aducea în mod perfect adevărul la lumină. Femeia vinovată trebuia să bea moartea, iar aceasta avea să se dovedească a fi spre judecata ei. Cea credincioasă trebuia să bea și ea moartea, însă aceasta se dovedea a fi spre biruința ei.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci v-ați înșelat singuri … De aceea să știți că veți muri negreșit.

Ieremia 42.20,22

Neglijența pensionarului

La cei 76 de ani ai săi, pensionarul nu se simțea nicidecum prea bătrân pentru a conduce autovehiculul, chiar dacă mâinile îi tremurau și mersul îi era nesigur, pentru că, de îndată ce avea mâinile pe volan, se simțea cu zece ani mai tânăr. Nu se gândea deloc să renunțe la permisul de conducere și cu atât mai puțin nu se gândea la moarte. De aceea a fost oarecum indignat când un om credincios, pe care îl cunoștea, l-a întrebat într-o zi: „Prietene, într-o zi va trebui să renunți la volan. Ce se va întâmpla atunci cu tine?“. — „Nu mă îngrijorează acest lucru astăzi“, a fost răspunsul său. — „Eu, dacă aș fi în locul tău, aș începe să mă îngrijorez încă de pe acum“, a spus credinciosul, „pentru că s-ar putea ca în orice moment cârma vieții să-ți fie smulsă brusc din mână; și atunci unde te vei duce?“. — Arătând cu degetul în jos, omul în vârstă a răspuns: „Un metru cincizeci mai jos! Gata, s-a sfârșit, nimic mai mult“. Apoi a luat-o din loc, încât credinciosul nu i-a mai putut da niciun răspuns.

După un timp s-au întâlnit din nou și credinciosul a reluat conversația: „Dragul meu, nu cred că vorbești serios când spui că mormântul este ca un capăt de drum. Ai un suflet nemuritor și acesta unde se duce când mori?“. — Nedorind să fie deranjat din nou cu această întrebare neplăcută, a spus: „Îl las pe preotul meu să se preocupe de acest lucru. Pentru ce am plătit toată viața impozit la biserică?“. — „Dar nu despre aceasta este vorba, ci de faptul că ai nevoie de un Mijlocitor divin, de Domnul Isus Hristos!“ Doar atât i-a mai putut spune credinciosul, după care s-au despărțit, poate pentru totdeauna.

Citirea Bibliei: 2 Samuel 22.20-32 · Ioan 1.19-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Numeri 1:22-37

Douăzeci de ani este şi astăzi, în unele ţări, vârsta la care tinerii sunt chemaţi obligatoriu în serviciul militar. Odată recunoscut ca apt să poarte armele, recrutul se îndatorează faţă de ţara lui. De îndată ce este încorporat, el renunţă la independenţa lui, pentru a se supune în slujba comunităţii; învaţă respectul datorat superiorilor, sensul disciplinei, al datoriei, al onoarei; se pregăteşte pentru luptă … (Luca 7.8). Această «chemare sub drapel» nu are ea pentru orice tânăr creştin aplicaţia ei spirituală? Fără îndoială, chiar din ziua următoare convertirii sale, un „prunc în Hristos“ va fi dintr-o dată bun pentru „a ieşi la luptă“. Familia lui Dumnezeu este compusă din „copilaşi“, din „tineri“ şi din „părinţi“ (1 Ioan 2.13). Ca în orice familie, în care copiii sunt în diferite stadii de creştere, şi în familia lui Dumnezeu întâlnim diferite nivele de capacitate şi de responsabilitate. Dar trebuie să fie creştere (compară cu Luca 2.40, 52). Soseşte momentul când copilaşul trebuie să devină un tânăr în sens spiritual, puternic, având experienţa victoriei asupra celui rău (1 Ioan 2.14), apoi un om matur, potrivit cu        Evrei 5.14. Am ajuns şi noi în acest stadiu? Sau n-am progresat deloc de la convertirea noastră?

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IEȘI DIN CURSA COMPETIȚIEI ȘI A COMPARAȚIEI! | Fundația S.E.E.R. România

„Toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11)

În Sfânta Scriptură, Biserica nu este niciodată descrisă ca fiind o democrație. De bună seamă, fiecare persoană merită un tratament egal în ceea ce privește bunătatea, dragostea și respectul; dar, pentru că misiunile noastre date de Dumnezeu diferă, la fel diferă și darurile noastre. „Și toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte cum voieşte.” (1 Corinteni 12:11) Fii atent la cuvintele „unul și același Duh”. Părinții își doresc să vadă că toți copiii lor reușesc în viață. Dar ei trebuie să recunoască și faptul că, așa cum diferă talentele individuale ale copiilor, la fel diferă și destinele lor – care sunt unice. De aceea, este o greșeală să concurezi sau să te compari cu altcineva. Biblia spune că „Dumnezeu întărea mărturia lor cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa.” (Evrei 2:4) Așa că, nu te îndoi și nu-L critica pe Dumnezeu – El știe ce face, și nu greșește niciodată! Chiar și printre cei doisprezece ucenici ai Săi, Domnul Isus avea un cerc restrâns. I-a dus doar pe Petru, Iacov și Ioan pe Muntele Schimbării la Față, și nu pe ceilalți. Nu s-a simțit obligat să-i ducă pe toți pe munte pentru ca nimeni să nu se simtă neapreciat. Oare asta înseamnă că El iubește o persoană mai mult decât pe alta? Nu, experiența pe care Petru, Iacov și Ioan au trăit-o pe vârful muntelui în acea zi a făcut  parte din pregătirea lor pentru misiunea la care îi chema Isus. Ce lecție poți învăța de-aici? Trebuie să treci dincolo de opiniile altora. Dumnezeu te-a făcut pentru un scop special; El are un plan pentru tine pe care nimeni altcineva nu-l poate (și nu-l va) îndeplini ca tine. Așa că, dacă știi că ceva este potrivit pentru tine, fă lucrul acela și ai încredere că Dumnezeu îți va lua apărarea în ochii celorlalți. Ieși deci din cursa competiției și-a comparației!

17 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Domnul Dumnezeu a plantat o grădină în Eden, spre răsărit, și acolo a pus pe omul pe care-l întocmise. Și, din pământ, Domnul Dumnezeu a făcut să crească tot felul de pomi plăcuți la vedere și buni de mâncat și pomul vieții în mijlocul grădinii și pomul cunoștinței binelui și răului … Și Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a pus în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.

Geneza 2.8,9,15

Domnul Isus a iubit Adunarea și, în consecință, El este iubit de Adunare. Ni se spune că „iubim, fiindcă El a iubit întâi“ (1 Ioan 4.19). Dragostea Lui este dragostea mai puternică. El ne iubește mult mai mult decât Îl iubim noi. Astfel, modelul arătat nouă aici este că Adam era responsabil de a lucra grădina, dar și de a o păzi.

Cât de importantă este păzirea! Soțul are responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu de a-și păzi căminul. La fel cum vrăjmașul caută să introducă ceea ce este fals și lumesc în adunare, tot așa el dorește să introducă ceea ce este fals și lumesc în căminele noastre. Trebuie să ne păzim căminele și să nu îngăduim ca în ele să pătrundă ceva care va fi o sursă de durere și de suferință, și care nu poate avea ca rezultat decât dezonoare adusă Domnului.

„Și Domnul Dumnezeu a poruncit omului, zicând: «Din orice pom din grădină poți să mănânci în voie. Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreșit»“ (Geneza 2.16,17). Este important să vedem că această poruncă a fost dată bărbatului, nu Evei. Acest lucru este în legătură cu poziția de responsabilitate pe care bărbatul o are în căminul creștin. A lucra și a păzi acest cămin este responsabilitatea lui de cap al căminului său. El trebuie să se asigure că totul în căminul lui se desfășoară în ascultare și în supunere față de Cuvântul lui Dumnezeu.

J. Brereton

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului, care este în cer.

Ioan 3.13

Născut din nou (13)

Domnul Isus i-a spus lui Nicodim: „Noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut“ (Ioan 3.11). Fiind Fiul lui Dumnezeu, Hristos nu a trebuit să obțină cunoașterea despre Dumnezeu, despre veșnicie și despre cer, ci a „adus-o cu Sine“ la întruparea Sa. Și acum trăiește în comuniune neîntreruptă cu Dumnezeu și în strânsă apropiere de El. Cât de desăvârșită este cunoașterea pe care o deține Fiul lui Dumnezeu și cât de nesigură este toată cunoașterea și cercetarea oamenilor, chiar și a celor mai reputați cărturari și farisei!

„Nimeni nu s-a suit în cer“, ci numai Fiul lui Dumnezeu, care a venit de acolo. El ne poate da informații exacte despre Dumnezeu, despre lumea cerească, despre veșnicie. De aceea este atât de important să credem mărturia Sa. Majoritatea liderilor religioși ai iudeilor din acea vreme au respins mesajul lui Isus (Ioan 3.12). Dar noi ar trebui – ca și Nicodim mai târziu – să credem Cuvântul Său și să ne încredințăm Lui pentru viața noastră pe pământ și pentru viitorul nostru veșnic.

„Cine crede în El nu este judecat; dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu“ (Ioan 3.18).

„Cine crede în Fiul are viață veșnică; dar cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el“ (Ioan 3.36).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 17.1-14 · 2 Tesaloniceni 3.6-18

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 24:1-23

După cum am văzut, în cursul anului copiii lui Israel aveau ocazii speciale de a se strânge laolaltă pentru sărbători. Nu li se cerea decât să se prezinte din când în când. Pe de altă parte, slujba făcută în contul lor nu înceta niciodată. Candelele ardeau necontenit (v. 3). Câtă fericire să ne gândim că şi atunci când suntem prea ocupaţi cu treburile vieţii acesteia pentru a ne putea gândi la cer, chiar şi atunci când comuniunea noastră s-a întrerupt, lumina lui Hristos, Sfeşnicul divin, nu încetează să strălucească în toată puterea înaintea lui Dumnezeu! Şi ce anume luminează? Luminează cele douăsprezece pâini aranjate pe masă, care reprezintă poporul lui Dumnezeu în întregime, strâns în perfectă ordine în sanctuar.

Episodul cu hulitorul şi cu pedepsirea acestuia ne învaţă cum, în ciuda acestui loc privilegiat, apostazia îşi va face apariţia în mijlocul poporului şi care îi va fi teribila pedeapsă. „Numele mai presus de orice nume“ a fost hulit când Fiul lui Dumnezeu venit pe pământ a fost insultat, respins şi răstignit. Şi aşa va fi şi în viitorul apropiat când „omul fărădelegii“, Antihristul, se va împotrivi şi se va înălţa mai presus de orice se numeşte „Dumnezeu“. Domnul Isus „îl va desfiinţa prin arătarea venirii Sale“ (2 Tesaloniceni 2. 8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O PROMISIUNE UIMITOARE | Fundația S.E.E.R. România

„Cheamă-Mă… și îţi voi vesti lucruri mari… pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3)

Citește cu atenție sporită versetul 3 din Ieremia 33, și ține cont de această promisiune uimitoare: „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti”.

Cine a făcut această promisiune? Dumnezeul universului!

Care crezi că sunt șansele tale de a reuși să vorbești la telefon cu un președinte sau cu un prim-ministru? Zero! Cu toate acestea, indiferent de educația, rafinamentul, originea etnică sau statutul tău financiar, tu poți vorbi oricând cu Dumnezeu – iar El îți va răspunde! Și Dumnezeu nu doar că ia aminte și-ți răspunde, ci El promite că îți va descoperi și „lucruri mari și ascunse, pe care nu le cunoști.” Uneori spunem: „Ceea ce mă sperie este că nu cunosc!” Iar dacă ne uităm în jur, avem multe motive să ne speriem: numeroase companii se închid și angajații sunt concediați. Controalele medicale de rutină scot la iveală probleme care pun viața în pericol. Teroriștii ne amenință siguranța. Politicienii ne trădează încrederea.

Ce putem face?

Un băiețel s-a rugat: „Doamne, binecuvântează-i pe mami, pe tati, pe bebeluș și pe mine. Și, Doamne, mai mult decât orice ai grijă și de Tine, pentru că, dacă Ți se întâmplă ceva, ne ducem la fund cu toții!” Deci, să nu uităm că Dumnezeul nostru este pe tron, și nu circumstanțele sau oamenii! S-ar putea să spui: „Dar nu sunt sigur că Dumnezeu mi-a vorbit vreodată…” Dacă ești creștin, El ți-a vorbit cel puțin o dată. Și dacă a vrut să-ți vorbească o dată, îți va vorbi și a doua oară. Dar trebuie să vorbești cu El, și să-L lași să-ți vorbească – prin Cuvântul Său și prin Duhul Său care locuiește în tine. Uneori, Dumnezeu așteaptă înainte de a-ți răspunde, pentru că lucrează la ambele capete ale liniei. El lucrează la situația pentru care te-ai rugat și lucrează ca să te pregătească pentru răspuns. Și uneori cel de-al doilea lucru durează mai mult decât primul. Iată cum sună o traducere a unui imn cunoscut (Un prieten bun și-un frate): „O, câtă pace pierdem adesea, O, câtă durere inutilă suportăm, Și toate acestea pentru că nu aducem totul la Domnul în rugăciune!” Așadar, cheamă-L pe Dumnezeu și încrede-te în El!

11 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Orice suflet să fie supus autorităților care sunt mai presus de el. Pentru că nu este autoritate decât de la Dumnezeu; și cele care există sunt rânduite de Dumnezeu.

Romani 13.1

În vremea în care a fost scrisă epistola noastră nu era deloc ușor să urmezi această poruncă, pentru că autoritățile erau cu totul păgâne și idolatre. Ele îi priveau pe creștini – cei care întorseseră spatele religiei oficiale și refuzau cu tărie să ardă tămâie zeilor – ca pe dușmani firești, și de aceea îi denigrau și îi persecutau. În ciuda tuturor acestor lucruri, rămânea valabil faptul că cei care conduceau fuseseră așezați de Dumnezeu pentru a controla răul, pentru a porunci binele și a-l răsplăti (versetul 3). Autoritatea era, și este și astăzi, așa cum am spus deja, „slujitorul lui Dumnezeu“. Apostolul remarcă de două ori, în versetul 4: „Este un slujitor al lui Dumnezeu, pentru tine spre bine … Nu degeaba poartă sabia; pentru că este un slujitor al lui Dumnezeu, un răzbunător spre mânie celui care face răul“. De aceea, cel care se ridică împotriva ei „se împotrivește rânduielii lui Dumnezeu; și cei care se împotrivesc își vor primi răsplata“ (versetul 2). Cu alte cuvinte, oriunde există o autoritate, ea este de la Dumnezeu; credinciosul Îl vede pe Dumnezeu în ea și de aceea ascultă de bunăvoie. Ar fi neascultător față de Dumnezeu dacă nu ar face-o.

Este posibil ca această ascultare să-i aducă celui credincios diverse neplăceri sau inconveniente; este posibil să aibă drept consecință pentru el pierderi dureroase sau suferințe. Dar aceasta nu ar trebui să determine o altă comportare din partea lui. Ar trebui oare să se aștepte la altceva în această lume a nedreptății? El este străin și călător în ea, iar cetățenia sa este în cer. Prin credință este adus într-o legătură intimă cu Dumnezeu și privește la locul și la moștenirea sa de sus. Este binecuvântat cu orice binecuvântare duhovnicească în locurile cerești. În călătoria sa spre patria cerească nu este chemat să-și urmărească drepturile în această lume, cu atât mai puțin să lucreze activ la ordinea ei socială și politică sau chiar să primească un loc de conducere în ea. El va domni odată cu Hristos, când va veni timpul pentru aceasta; dar în prezent partea sa este să sufere și, atât cât depinde de el, să trăiască în pace cu toți oamenii, căutând binele lor și, „făcând binele, să reducă la tăcere neștiința oamenilor fără minte“ (1 Petru 2.15).

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Grăbește-te de fugi în ea.

Geneza 19.22

                                                                                                                            Goana după viteză

Din cauza vitezei au loc mai mereu accidente. Un elicopter militar se izbește cu viteza năucitoare de o stâncă. Un tren interurban deraiază. Un avion supersonic se prăbușește în ocean. Un pilot de Formula 1 iese de pe pistă. Suferință și accidentări grave… Am parcurs un drum lung în goana noastră frenetică după viteză! Am atins – și în unele cazuri am depășit deja – limitele materiei și ale omului.

Ritmul alert nu ne lasă aproape deloc timp pentru a reflecta în liniște, pentru a ne gândi la sensul și scopul vieții. Ar fi bine să ne oprim o clipă și să căutăm răspuns la aceste întrebări: De ce mă aflu în lume? Încotro duce drumul meu prin viață? La ce bun să fii într-un tren de mare viteză, dacă el se îndreaptă în direcția greșită…?

Să-I cerem lui Dumnezeu răspuns la aceste întrebări. Creatorul cerului și al pământului are un mesaj pentru noi. Planurile Sale sunt bune pentru noi, de aceea dorește să-L ascultăm și să acționăm așa cum ne spune El. Dumnezeu ne-a lăsat gândurile Sale scrise în Biblie și așteaptă răspuns de la noi.

Dumnezeu are numai gânduri de binecuvântare pentru noi. Are o inimă plină de dragoste pentru toți cei care Îl ascultă și cred cuvântul Lui. El L-a trimis pe propriul Său Fiu în această lume, ca să moară pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât viața noastră să aibă un sens și un conținut. Ce tragic este când ratăm esențialul!

Citirea Bibliei: 2 Samuel 13.1-39 · 1 Tesaloniceni 5.12-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 19:26-37, 20:22-27

Această secţiune a cărţii, incluzând capitolele 19 şi 20, începe şi sfârşeşte la fel, specificând că Israel avea menirea să fie poporul sfânt al unui Dumnezeu sfânt. Şi aproape fiecare poruncă din aceste capitole se încheie cu cuvintele de aducere-aminte: „Eu sunt DOMNUL Dumnezeul vostru“. Cu cât mai mult cei care fac astăzi parte din familia lui Dumnezeu va trebui să reproducă sfinţenia „Tatălui sfânt“ ai Cărui copii sunt (Ioan 17.11). Petru citează v. 2 din cap. 19 completându-l: „după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi“ (1 Petru 1.15-16). Aici nu este numai „pentru că Eu sunt sfânt“, ci „după cum“. Ce măsură ne este dată prin aceasta!

Versetul 32 atrage atenţia asupra respectului cuvenit bătrânilor, subiect pe care un tânăr creştin nu trebuie niciodată să-l neglijeze. Creştinismul trebuie să fie evident prin toată comportarea noastră, nu numai prin abţinerea de la păcatele grozave pe care Dumnezeu este obligat să le denunţe în Cuvântul Său, ci în miile de detalii în care trebuie să exersăm dragostea şi dreptatea practică (v. 34-36). Să nu uităm niciodată că frumosul nume de Hristos a fost invocat peste noi (Iacov 2.7 vezi şi nota d), astfel că, prin comportarea noastră, onorăm sau dezonorăm acest nume preţios.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VIAȚA PLINĂ DE DUHUL SFÂNT | Fundația S.E.E.R. România

„Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.” (Efeseni 5:18)

Viața creștină nu este doar o viață schimbată, ci și o viață înlocuită. În momentul convertirii, noi Îi dăm lui Dumnezeu vechea noastră viață, iar El ne dă o viață nouă în locul ei. Dar El face mai mult: El vine să trăiască în noi prin puterea Duhului Sfânt. Apostolul Pavel a subliniat contrastul dintre a fi beat de vin și a fi plin de Duhul Sfânt. Primul element te face să-ți pierzi controlul, pe când celălalt te ajută să fii în control. Unul este contraproductiv, pe când celălalt este productiv. Unul te face neputincios, pe când celălalt te umple de putere. Unul îți aduce tristețe, pe când celălalt îți aduce bucurie. Acest verset nu este o promisiune, nici măcar o alegere, ci o poruncă: „Fiți plini de Duh!” Iar Pavel evidențiază trei lucruri care se întâmplă în viața unei persoane umplute de Duhul lui Dumnezeu… Iată ce fac acești oameni plini de Duhul: 1) Cântă şi aduc din toată inima laudă Domnului. Această stare nu este indusă de circumstanțe, ci apare în ciuda lor. Biblia spune că: „Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu… Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.” (Faptele apostolilor 16:25-26) Lauda adusă lui Dumnezeu poate deschide uși și poate rupe lanțuri! 2) Mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu Tatăl pentru toate lucrurile (Efeseni 5:20). Și oamenii plini de Duhul Sfânt au necazuri, ca toți ceilalți… Dar ei nu se concentrează asupra necazurilor lor, ci își numără binecuvântările și rămân pozitivi, optimiști și recunoscători. 3) Se supun unii altora în frica lui Hristos (Efeseni 5:21). Oamenii plini de Duhul Sfânt sunt preocupați de ceilalți. Ei știu că ceea ce Dumnezeu face posibil pentru altcineva, va face posibil și pentru ei (vezi Efeseni 6:8). Așadar, fii plin de Duhul Sfânt!

10 Iulie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

El a fost cunoscut dinainte, în adevăr, mai înainte de întemeierea lumii, dar a fost arătat la sfârșitul timpurilor pentru voi, care, prin El, credeți în Dumnezeu, care L-a înviat dintre morți și I-a dat glorie, astfel încât credința și speranța voastră să fie în Dumnezeu.

1 Petru 1.20,21

Acest Miel fusese cunoscut dinainte, cu mult înainte de răscumpărarea din Egipt, pentru că fusese cunoscut înainte de întemeierea lumii. La fel stăteau lucrurile și cu acești creștini ieșiți din iudaism, așa cum am văzut în versetul 2 din acest capitol. Ce lucru minunat să fii obiectul gândurilor și planurilor lui Dumnezeu într-un mod la fel de complet și de desăvârșit, precum a fost Mântuitorul Însuși!

Dar numai la sfârșitul timpului a fost momentul când El a fost arătat pentru acești creștini evrei, deoarece tot acest pasaj de aici nu li se adresează decât lor. Pentru ei fusese împlinită această imensă lucrare. El era Acela prin care ei credeau în Dumnezeu, iar fără El, această lucrare n-ar fi putut avea loc. Ca răsplată pentru jertfa Fiului Său, Dumnezeu L-a înviat dintre morți și L-a introdus în glorie, astfel încât credința și speranța lor să fie în Dumnezeu. Tatăl și Fiul erau la fel de interesați de lucrarea mântuirii lor – Fiul, prin sângele Său, iar Tatăl, prin învierea și gloria date Fiului – astfel încât Dumnezeu să fie Autorul lucrării, iar credința și speranța acestor evrei să aibă o temelie comună.

Aici, apostolul pornește de la învierea lui Hristos și de la gloria pe care Dumnezeu I-a dat-o, dar nu-i consideră pe cei cărora li se adresează ca înviați împreună cu Hristos și așezați împreună cu El în locurile cerești. Ei au un Hristos ceresc ca obiect al credinței și al speranței lor și trebuie să umble așa cum El a umblat aici, pe pământ.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adevărat, adevărat îți spun că noi vorbim ce știm și mărturisim ce am văzut și voi nu primiți mărturia noastră. Dacă v-am vorbit despre lucruri pământești și nu credeți, cum veți crede când vă voi vorbi despre cele cerești?

Ioan 3.11,12

Născut din nou (12)

Fariseul Nicodim și-a început conversația cu Domnul Isus spunând: „Noi știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu“ (Ioan 3.2). În spatele acestui „noi“ erau acei lideri evrei care considerau că Îl pot judeca pe Isus. Ei I-au adus un oarecare omagiu, dar nici măcar nu erau siguri cine era El cu adevărat.

Apoi, deodată, Isus, folosind aceeași formă de plural, „noi“, dar nu ca expresie a mulțumirii de sine sau a ignoranței fariseice, ci a atotștiinței divine, i-a vorbit lui Nicodim despre Sine ca fiind Cel care este una cu Tatăl și care este El Însuși Dumnezeu (Ioan 1.1; 10.30) – i-a vorbit cum numai Unul care Se află într-o legătură strânsă cu Dumnezeu și care Îl cunoaște pe Dumnezeu și gloria Sa o poate face. Cunoașterea Sa despre toate cele pământești și cerești este absolută. El cunoaște lucrurile în esența lor, în scopul lor – iată ce conferă cuvintelor Domnului Isus, care sunt adesea atât de simple, o profunzime atât de greu de pătruns!

Fariseii aveau probleme în a înțelege și a crede atunci când Fiul lui Dumnezeu le vorbea despre nașterea din nou – un proces care are loc pe pământ. Cum vor reacționa atunci când va fi vorba despre „cele cerești“, despre plinătatea binecuvântării pe care Dumnezeu vrea să o dea celor care Îl acceptă pe Fiul Său prin credință?

Citirea Bibliei: 2 Samuel 12.1-31 · 1 Tesaloniceni 5.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 18:1-5; 19:1-19

Rânduielile conţinute în aceste capitole privesc sfinţe­nia practică a poporului Domnului. Ele implică mila (19.10), cinstea şi adevărul (v. 11, 12), dreptatea (v.13-15), bunăvoinţa şi dra­gostea (v.16-18). Este umilitor că întâlnim aceleaşi puneri în gardă adresate şi creş­tinilor, în epistole, atât în cea către efeseni, cât şi în cea către coloseni. Aceasta arată că firea veche dintr-un copil al lui Dumnezeu nu este cu ni­mic mai bună decât cea a israelitului de odi­nioa­ră. „Să nu faceţi după faptele ţării Egiptului …“ începe cap. 18, îna­inte de a enumera întinările cărnii care sunt o urâciune înaintea Domnului. „Spun deci aceasta – îi învaţă apostolul Pavel pe efeseni– să nu mai umblaţi cum umblă naţiunile … care, pierzând orice simţire, s-au dedat la destrăbălare …“ (Efeseni 4.17, 19; comparaţi de asemenea v. 25 şi 28 cu Levitic 19.11). „Um­blaţi în dragoste“, conchide apostolul (Efeseni 5.2) şi aceeaşi concluzie apare şi în v. 18: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“. Dom­nul Isus a citat acest verset şi l-a ilustrat într-un mod perfect prin El Însuşi. Din acest motiv, Iacov denumeşte conţinutul acestui verset „Legea îm­părătească (cea a Împăratului), potrivit Scripturii“! (Luca 10.28-37; Iacov 2.8).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PLANUL LUI DUMNEZEU PENTRU BANII TĂI | Fundația S.E.E.R. România

„Veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele…” (2 Corinteni 9:11)

Un pastor a spus odată comunității din care făcea parte: „Dragilor, avem destui bani aici, în această dimineață, pentru a construi o nouă biserică și aceasta este o veste bună”. Apoi a adăugat: „Vestea mai puțin bună este că ei sunt încă în buzunarele noastre!”

Unii dintre noi au crescut crezând că este greșit să Îi cerem bani lui Dumnezeu, deoarece este un semn de lăcomie și egoism. Da, poate fi așa, dar nu trebuie să fie așa! Atunci când te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă financiar, ca să pot dărui pentru lucrarea Ta și să-Ți împlinesc planurile”, și chiar faci așa – atunci din punct de vedere spiritual te aliniezi cu planul lui Dumnezeu. În parte, creșterea explozivă a Bisericii Noului Testament s-a datorat unor creștini care au fost dispuși să-și vândă bunurile pentru a finanța voia lui Dumnezeu. Barnaba a fost unul dintre aceștia. Biblia spune că el „a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor” (Faptele apostolilor 4:37). Dar Barnaba nu a fost singurul: „toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute şi-l puneau la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:34-35) Printre cei care L-au urmat pe Hristos se aflau și femei căsătorite cu bărbați bogați și puternici. Prin urmare, Isus a avut nevoie de un trezorier care să se ocupe de fondurile lor, dar în cele din urmă acesta a eșuat din pricina lăcomiei.

Din punct de vedere biblic, iată care este concluzia când vine vorba despre bani: dacă Îl onorezi pe Dumnezeu, El te va onora pe tine! Dacă pui lucrarea Lui pe primul loc, El va binecuvânta munca ta! Domnul Isus a spus: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine…” (Matei 6:33-34)

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

26 Iunie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Fiindcă nu sunteți din lume, căci Eu v-am ales din lume, de aceea vă urăște lumea.

Ioan 15.19

Lumea este un sistem vast, care înglobează orice rasă, orice clasă și orice falsă religie, toate având în comun ura față de Dumnezeu. Lumea care îi înconjura pe ucenici era cea a iudaismului corupt. Astăzi, lumea cu care cei mai mulți credincioși sunt în contact este lumea creștinătății corupte. Forma ei exterioară se poate schimba din veac în veac, însă, în esență, ea este întotdeauna caracterizată de înstrăinarea față de Dumnezeu și de ura față de Hristos.

De ce îi ura lumea pe acești oameni simpli? Ei erau doar un grup de oameni sărmani, care se iubeau unii pe alții, care trăiau în rânduială, fiind supuși autorităților și fără să se implice în politică; proclamau evanghelia și făceau fapte bune. De ce îi ura lumea?

Domnul oferă două motive pentru această ură. Mai întâi, ei erau un grup de oameni pe care Hristos îi alesese din această lume; apoi, ei erau un grup de oameni care mărturiseau numele lui Hristos înaintea lumii. Prima cauză atrăgea în mod principal ura lumii religioase; cea de-a doua, ura lumii în general. De-a lungul timpului însă, nimic nu i-a înfuriat mai mult pe oamenii religioși ca harul suveran care, fără să țină cont de eforturile religioase ale omului, îi alege și îi binecuvântează pe cei proscriși și nenorociți. Doar menționarea harului care binecuvântase o văduvă și un lepros dintre națiuni i-a făcut pe oamenii religioși din Nazaret să se umple de mânie și de ură împotriva lui Hristos (Luca 4.24-30). De asemenea, ucenicii sunt atenționați că această ură se va manifesta prin persecuție: „Dacă M-au persecutat pe Mine, vă vor persecuta și pe voi“ (Ioan 15.20). Această expresie energică a urii este în mod direct legată de mărturisirea numelui lui Hristos.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vântul suflă încotro vrea și-i auzi vuietul, dar nu știi de unde vine, nici încotro merge. Tot așa este cu oricine este născut din Duhul.

Ioan 3.8

Născut din nou (10)

Isus i-a spus teologului Nicodim că omul trebuie să se nască din nou, altfel nu are parte de împărăția lui Dumnezeu. Această naștere din nou este o naștere „din Duhul Sfânt“; ea nu se produce prin ritualuri religioase exterioare.

Dar dacă nașterea din nou este atât de misterioasă, atât de inexplicabilă pentru noi, cum poate cineva să știe dacă este cu adevărat născut din nou? – De unde știu eu că am o viață nouă, divină? O percep cu simțurile mele? Nu, ci am viața nouă, deoarece cred în Domnul Isus ca Mântuitor personal. Nu pot nici „simți“ că am iertarea păcatelor. Dar știu acest adevăr din Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu este o cunoaștere pur intelectuală, ci o cunoaștere a inimii care se bazează cu fidelitate pe ceea ce Dumnezeu Însuși spune: „Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

Desigur, sunt și indicii importante că cineva a primit o nouă viață. De pildă, cine este născut din nou îi iubește pe copiii lui Dumnezeu: „Noi știm că am trecut din moarte la viață, pentru că iubim pe frați“ (1 Ioan 3.14). – De asemenea Îl iubește pe Dumnezeu, pe Domnul Isus, Cuvântul lui Dumnezeu, lucrarea Lui în această lume, pe omul pierdut. Înainte, omul nu a știut de toate acestea. Dar acum, aceste semne sunt dovada că există o viață nouă. „Oricine iubește a fost născut din Dumnezeu“; „noi Îl iubim, pentru că El ne-a iubit întâi“ (1 Ioan 4.7,19).

Citirea Bibliei: 2 Samuel 1.1-16 · Coloseni 3.1-11

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Levitic 10:1-20

În capitolul 9 ne-a fost amintit faptul că preoţii luaţi „dintre oameni“ pot păcătui. Nu este nevoie să mergem prea departe pentru a verifica acest adevăr trist. De fiecare dată când Dumnezeu l-a pus pe om într-o nouă relaţie, acesta s-a dovedit incapabil să facă faţă. Până aici totul fusese îndeplinit „cum poruncise Domnul“ (expresie care se repetă de 14 ori în capitolele 8 şi 9). Dar acum Nadab şi Abihu, fiii cei mari ai lui Aaron, fac ceva „ce nu le poruncise El“ (v.1). Abia fuseseră consacraţi şi au şi adus „înaintea Domnului foc străin“, neluat de pe altar. Pedeapsa severă care a urmat ne aminteşte de cât de grav este să substituim Cuvântul lui Dumnezeu prin voinţa noastră (în 2 Samuel 6.3 … transportarea chivotului pe un car nou a avut ca urmare moartea lui Uza). Tot astfel, gândurile cărnii, ca şi tot ce excită (băuturi tari) sentimentele ei, nu trebuie tolerate în închinarea adusă lui Dumnezeu. Dispreţul manifestat faţă de adevăruri cunoscute îl aduce pe călcătorul de lege sub guvernarea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, aşa cum arată sfârşitul acestui capitol, Domnul este plin de îndurare faţă de cei neştiutori şi răi, care au rătăcit calea, ca şi faţă de cei care se pleacă sub disciplina Lui.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DESPRE STRES (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Eu sunt Domnul Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Când ești stresat, amintește-ți de victoriile din trecut. Haideți să vedem cum s-a rugat regele Iosafat când a fost sub presiune: „Oare n-ai izgonit Tu, Dumnezeul nostru, pe locuitorii ţării acesteia dinaintea poporului Tău Israel şi n-ai dat-o Tu pentru totdeauna de moştenire seminţei lui Avraam, care Te iubea?” (2 Cronici 20:7). Dacă Dumnezeu a făcut vreodată o minune pentru tine sau pentru oricine altcineva, El o poate face din nou. Așadar, citește Cuvântul Său și întărește-ți credința amintindu-ți de faptele Sale mărețe. Un alt lucru care funcționează atunci când ești stresat este să-L înalți pe Dumnezeu mai presus de problemă. Iată cum L-a înălțat Iosafat: „Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, nu eşti Tu Dumnezeu în ceruri şi nu stăpâneşti Tu peste toate împărăţiile neamurilor? Oare n-ai Tu în mână tăria şi puterea, aşa că nimeni nu Ţi se poate împotrivi?” (2 Cronici 20:6). În neliniștea sa, Iosafat a pus întrebări retorice care au scos la iveală cât de mare era Dumnezeul său, în comparație cu problema. Uneori este dificil să privești dincolo de problemă, atunci când realitatea ei este atât de aproape. Dar să nu uităm că Dumnezeul nostru este Atotputernic! Ce a mai făcut Iosafat, și putem face și noi? A cerut ajutor și sprijin în rugăciune! „Iosafat… a vestit un post pentru tot Iuda. Iuda s-a adunat să cheme pe Domnul…” (2 Cronici 20:3-4) Iosafat nu le-a cerut oamenilor părerea, ci rugăciunile lor, pentru că rugăciunea mișcă inima lui Dumnezeu. Așadar, când ești stresat sau sub presiunea circumstanțelor, bazează-te pe Dumnezeu și pe promisiunile Lui. Când faci lucrul acesta, poți spune și tu ca psalmistul: „Necazul şi strâmtorarea mă ajung, dar poruncile Tale sunt desfătarea mea.” (Psalmul 119:143) Aceasta este rețeta lui Dumnezeu pentru stres; folosește-o!

Navigare în articole