Mana Zilnica

Mana Zilnica

Archive for the tag “john-piper”

05 feb. 2025

5 Ianuarie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune […] Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

Fapte 16.8-10

Slujirea lui Luca (1)

În cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel, el, Sila și Timotei s-au oprit la Troa. Când Pavel a văzut într-o viziune un om din Macedonia cerându-i ajutor, a înțeles acest lucru ca pe o călăuzire din partea Domnului să meargă acolo. Acum însă apare un lucru interesant în cartea Fapte. În timp ce în versetul 8 se spune că ei au ajuns la Troa, versetul 10 ne spune că noi ne-am decis să mergem în Macedonia. Concluzia este că Luca, scriitorul cărții Fapte, trăia în Troa și că acum i se alăturase lui Pavel. Poate că el fusese convertit prin predicile lui Pavel și ale lui Sila, în timpul șederii lor în acea cetate. Sau poate că evanghelia ajunsese mai înainte în Troa prin vreunul dintre cei convertiți de la început în Ierusalim, în ziua Cincizecimii, fiindcă citim că fuseseră acolo unii din Asia Mică (Fapte 2.9).

Ce lucru minunat că Luca a devenit asociatul lui Pavel! Părăsindu-și cetatea, Luca a călătorit la Filipi împreună cu Pavel și cu Sila, a mers la locul de rugăciune de pe malul râului, a văzut convertirea Lidiei și a umblat zilnic pe străzile cetății împreună cu Pavel și cu ceilalți (Fapte 16.11-17).

Dar, după ce Dumnezeu i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, citim că ei i-au încurajat pe frați și au plecat din Filipi (Fapte 16.40). Pronumele noi revine în text doar în capitolul 20.6, când Pavel a vizitat din nou cetatea Filipi. Înțelegem astfel că Luca trebuie să fi decis să rămână acolo, loc unde a stat vreme de cel puțin cinci ani, ajutând la consolidarea adunării locale. Ce dragoste și grijă a avut el pentru cei ai Domnului!

S. Campbell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cei ce cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine, căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne.

Psalmul 9.10

Sașa

Sașa s-a născut și a crescut într-o țară totalitară, în anii ‘80. Mama lui era creștină. Din acest motiv, când Sașa avea zece ani, miliția a venit să-l ia și să-l despartă de mama lui, urmând să-l interneze la o școală de corecție. Sașa s-a prins cu mâinile de ea, strigând: „Mamă, nu vreau să rămân fără tine!“. Ținându-l la rândul ei în brațe, mama plângea. Vecinii, alertați, erau și ei de față. Unul dintre milițieni a inventat atunci o frază liniștitoare: „Nu vrem deloc să-i despărțim, mama poate veni cu băiatul“. Mama și copilul au fost urcați în mașină. Vehiculul a pornit, dar undeva, în mijlocul unei păduri, au oprit, au obligat-o pe mamă să coboare și au demarat în viteză, părăsind-o lipsiți de orice sentiment.

Timpul a trecut de când fuseseră despărțiți. Mama, fără să înceteze să se roage pentru copilul ei, s-a interesat neobosit la toate internatele, dar de fiecare dată i s-a spus: „Nu avem cum să te ajutăm“. În cele din urmă, Domnul a ajutat-o să găsească școala unde era internat Sașa.

La primul contact, profesoara i-a spus: „Aveți un fiu foarte special! Înainte de a merge la culcare, el se așază mereu în genunchi și se roagă. Ceilalți copii aruncă în el cu perne. Iar în dimineața următoare se roagă din nou; mulțumește și la masă. Și este întotdeauna liniștit și blând!“. Singuri în camera de vizită, băiatul și mama pot în sfârșit să vorbească și să plângă împreună.

Mama îl întreabă discret: „De ce nu mi-ai scris?“. El i-a răspuns înăbușit de durere: „Nu am voie, sunt mereu supravegheat…“. Timpul de vizită expirase. Profesoara se întoarce și îi găsește în genunchi. Nu după multe zile, învățătoarea și fiica ei au descoperit puterea crucii și iubirea de necuprins a Domnului Isus Hristos.

Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Rut 2:4-16

Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19: „Am dat ajutor unui om puternic”.

Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunându‑le ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar să‑i cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„IZBĂVEȘTE-NE DE CEL RĂU!” | Fundația S.E.E.R. România

„Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns!

Statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!”

Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
13 dec. 2024

13 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Acestea sunt cuvintele scrisorii pe care a trimis-o profetul Ieremia, din Ierusalim către rămășița bătrânilor deportați.

Ieremia 29.1https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioiachin (2) – Purtarea de grijă a lui Dumnezeu

În capitolul 29 din Ieremia citim că profetul a scris o scrisoare către cei care fuseseră duși în captivitate ca urmare a disciplinării lui Dumnezeu asupra poporului Său. Ieremia le-a oferit câteva instrucțiuni din partea Domnului, pentru a se așeza în Babilon, pentru a căuta pacea și binele cetății și pentru a se ruga pentru ea – „Pentru că în pacea ei veți avea pace“ (Ieremia 29.7). De asemenea, el a scris cuvinte aspre cu privire la profeții mincinoși din mijlocul lor.

Această scrisoare adresată de Domnul poporului Său conține și cuvinte minunate de încurajare: „Pentru că Eu cunosc gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de rău, ca să vă dau un viitor și o speranță“ (versetul 11).

În viziunea cu cele două coșuri cu smochine din capitolul 24, Domnul îi spusese lui Ieremia, cu privire la smochinele care-i simbolizau pe cei deportați: „Ochiul Meu va veghea asupra lor spre bine și-i voi aduce din nou în țara aceasta; și-i voi zidi și nu-i voi surpa; și-i voi sădi și nu-i voi dezrădăcina. Și le voi da o inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul. Și ei Îmi vor fi popor și Eu le voi fi Dumnezeu, pentru că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor“ (Ieremia 24.6,7). Da, cei deportați n-au fost uitați, în ciuda aparențelor. Ei se situau în centrul planurilor lui Dumnezeu.

Există o încurajare și pentru noi aici. Trebuie să ne lăsăm călăuziți de ochiul lui Dumnezeu, fără să fie necesare frâul și zăbala, cum au nevoie calul, în impetuozitatea lui, și măgarul, în încăpățânarea lui (Psalmul 32.9). Atunci când ne supunem lui Dumnezeu, chiar aflați sub disciplinarea pe care o îngăduie în viețile noastre, El veghează mereu asupra noastră, ca să ne facă bine. Ne aflăm întotdeauna în cel mai bun loc – chiar dacă uneori nu pare așa – atunci când ne supunem cu smerenie lui Dumnezeu.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cel ce stă în locuința tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.

Psalmul 91.1

Protejați sub zăpadă

Era o iarnă cumplită în Rusia. Aproape nimeni nu îndrăznea să iasă pe stradă. Dar nu numai din cauza gerului, ci și pentru că niște cazaci prădători cutreierau țara atacând satele singuratice și incendiind casele. Micuța Nelja locuia cu bunica ei într-o căsuță la marginea satului. Ea privea mereu afară îngrijorată. „Vor veni cazacii și la noi?“, a întrebat ea neliniștită. „Sper că nu“, a spus bunica. „Ne vom ruga lui Dumnezeu să ne păzească. Dar mai întâi să citim ceva din Biblie.“ Astăzi era la rând capitolul 2 din profetul Zaharia. Când au ajuns la versetul 5, bunica și Nelja s-au uitat una la alta. Acolo scrie: „Eu Însumi, zice Domnul, voi fi un zid de foc de jur împrejurul lui“. — „Un zid de foc?“, a întrebat Nelja. „Nu s-au ars oamenii aceia?“ — „Nu“, i-a explicat bunica, „aceste cuvinte vor să spună că Dumnezeu îi va proteja“. Nelja a exclamat: „Atunci Domnul Isus poate să facă și în jurul nostru un zid de foc!“. — „Da“, a zis bunica, „El poate! Nu știm dacă va fi un zid tot de foc, dar știm că El ne poate proteja!“.

Au îngenuncheat și Nelja s-a rugat: „Te rog, Doamne Isuse, fă un zid în jurul casei noastre! Tu știi că vor veni cazacii, vor lua totul și vor incendia casele. Te rog, ocrotește-ne! Amin“. Apoi cele două s-au dus liniștite la culcare. A doua zi dimineața se părea că nu se luminează deloc. Peste tot în jur părea că domnește o liniște deplină. Bunica a deschis ușa căsuței lor și – spre uimirea ei – a văzut-o înconjurată de un zid înalt de zăpadă! Cazacii veniseră noaptea și răpiseră și omorâseră câțiva locuitori. Și arseseră toate casele! Numai micuța lor casă, îngropată sub zăpadă, nu fusese descoperită.

Citirea Bibliei: Ezechiel 35.1-36.15 · Psalmul 136.1-12

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 10:28-43https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Aceste cetăţi nemaipomenite, „mari şi cu ziduri până la ceruri“ (Deuteronom 1.28), cad una după alta. Împăraţii lor, uriaşii lor, toţi locuitorii lor sunt doborâţi de „Iosua şi tot Israelul“ (v. 29). Să notăm repetarea necontenită a acestei ultime expresii. Ea evocă unitatea indisolubilă dintre Hristos şi ai Săi. În virtutea acestei legături, vrăjmaşii noştri sunt în primul rând vrăjmaşii Domnului. Nimeni nu ne poate ataca fără a avea de-a face cu Căpetenia noastră. Lăsându-L pe El să meargă primul, eu nu pot fi altfel decât biruitor. Dimpotrivă, fără El, am pierdut bătălia. Pentru aceasta caută vrăjmaşul să-mi rupă legătura (sau comuniunea) cu Mântuitorul meu. Ştie că fără El nu putem face nimic, chiar dacă noi adesea uităm acest fapt (Ioan 15.5). Ce pagină triumfătoare se înscrie aici! Să pot avea şi eu în istoria vieţii mele creştine o listă asemănătoare, de victorii câştigate în secret cu Domnul! Victoria pentru adevăr, victoria pentru curăţie, victoria asupra acestei sau acestei ispite …

Tinerilor, tinerelor, vârsta voastră este una cu totul specială, este cea a luptelor. Faceţi voi parte dintre cei cărora apostolul Ioan le putea scrie: „Vă scriu, tinerilor, pentru că voi l-aţi învins pe cel rău“ (1 Ioan 2.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FĂ DIN CĂSNICIA TA UN COLȚ DE RAI! | Fundația S.E.E.R. România

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale!” (Proverbele 5:18)

Cu cât este mai lung trecutul tău cu soțul, sau cu soția ta, cu atât mai multe bucurii și dureri ai experimentat. Sunteți mai apropiați uneori decât alteori, în funcție de circumstanțele vieții, care te urcă pe culme sau te trântesc la pământ. Cu toate astea, dacă ai făcut tot ce spune Biblia cu privire la căsătorie și tot ce ți-a stat în putință la începutul relației, dacă ai fost clar în legătură cu ce-ți dorești de la soțul sau soția ta și ai evaluat cu onestitate cine este acea persoană, ceea ce va face ca uniunea voastră să meargă mai departe este credința în Dumnezeu și amintirea momentelor frumoase care v-au adus împreună, de la bun început.

Ceea ce ți-a plăcut și ai apreciat inițial la soțul sau soția ta, cu siguranță nu s-a schimbat. Dar, pentru ca relația voastră să continue să se dezvolte, trebuie să lucrezi pentru a deveni mai apropiați. Toate relațiile au domenii de creștere care necesită ajustări și nutrienți… Dacă simți că relația voastră nu mai este ce a fost odată, dacă nu iei urgent măsuri ea s-ar putea deteriora.

Amândoi trebuie să vă înnoiți angajamentul de a o menține proaspătă și de a merge înainte. Iar asta însemnă că trebuie să lucrați la crearea intimității care lipsește sau să vă recuperați bucuria dragostei pe care ați avut-o cândva. Calitățile fundamentale ale soțului sau soției tale, dacă au existat cu adevărat de la bun început, nu s-au schimbat.

Este esențial ca la baza relației voastre să fie Dumnezeu! Concentrându-te pe asta, este mult mai ușor să faci față fluxului inevitabilelor suișuri și coborâșuri ale vieții de zi cu zi. Așadar, aveți nevoie de mai mult timp împreună? Dacă da, fă-ți timp rapid. De ce? Deoarece atunci când ești prea ocupat pentru a asculta, pentru a asculta cu adevărat, soțul sau soția ta crede că nu-ți mai pasă de el/ea, sau că nu prețuiești suficient relația. Gândește-te: ce ai face dacă ți s-ar strica mașina? Ți-ai face timp și ai plăti prețul pentru a o repara!

Așa că, fă-ți partea, iar căsnicia ta va redeveni „un colț de rai”!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 dec. 2024

5 Decembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

Rut 1.1

Fără îndoială, câmpiile Moabului au fost locuri binecuvântate pentru poporul lui Dumnezeu, până ce acesta a intrat în țară, dar acum nu mai erau. Dumnezeu Și-a condus poporul în plinătatea moștenirii lui, în țară. Să te întorci la lucruri vechi, după ce Dumnezeu te-a scos din ele, înseamnă să disprețuiești dragostea și harul lui Dumnezeu.

Dar oare noi suntem mai buni decât Elimelec? Nu găsim și noi uneori multe motive să părăsim „locul“ sau „poziția“? Înaintea lui Dumnezeu, niciunul dintre aceste motive nu stă în picioare. Ceea ce pare că este al poporului lui Dumnezeu, adică o mărturie de formă, pentru că izvorăște din omul natural și pentru că autoritatea Domnului Isus nu este recunoscută, chiar dacă este o strângere laolaltă care se vrea în jurul Domnului Isus, este ceea ce urăște Dumnezeu. Lui Îi este neplăcut ca o asemenea stare să fie legată de poporul Lui; El nu poate tolera o asemenea stare. Înaintea lui Dumnezeu nu rămâne în picioare niciun motiv: El vrea numai ceea ce El a poruncit. Tot ceea ce avem de făcut este să ascultăm. Elimelec s-a dus la Moab nu pentru că voia ca el și familia lui să crească în harul și în cunoașterea lui Dumnezeu, nici ca să-L poată slăvi pe Dumnezeu în mijlocul obiceiurilor și a căilor unei lumi așa-zis credincioase în zilele noastre, în mijlocul creștinătății de nume. El voia să-și satisfacă dorințele naturale.

Dacă ne cercetăm inimile în lumina lui Dumnezeu, în curând se descoperă care sunt gândurile care ne însuflețesc. Se va vedea dacă singura noastră dorință este de a asculta de Dumnezeu sau dacă urmărim alte scopuri. Dacă Dumnezeu a oprit ploaia în Betleem, din pricină că El n-a fost onorat așa cum se cuvine acolo, era El oare mai onorat în Moab? Și nu trăia în Betleem o rubedenie bogată și puternică, în stare să ajute? Ei îl știau bine și știau că el este gata să facă aceasta, însă nu se gândiseră la el și nu-și puseseră încrederea în el. Dar nu este tot așa și cu noi? Dacă ne-am încrede în El, în Adevăratul nostru Boaz, dacă ne-am gândi la El, n-am porni pe alte căi, căutând să rezolvăm prin puterea noastră proprie greutățile care se ivesc.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă gândesc adânc la îndrumările Tale.

Psalmul 119.78

De cugetat

Ce este mai important: să citim Biblia sau să ne rugăm? Spurgeon a răspuns odată la această întrebare tot cu o întrebare: Ce este mai important, să inspirăm sau să expirăm?

Dumnezeu stă în afara problemelor noastre și, prin urmare, ne poate ajuta în problemele noastre.

Înțelepciunea nu înseamnă pur și simplu să știi ceva, ci să aplici ceea ce știi în viața de zi cu zi.

Atunci când suntem neputincioși, ar trebui să ne întrebăm dacă nu cumva ne lipsește rugăciunea.

Dă-i lui Satan un centimetru, și el îți va lua un kilometru…

Nu vă uitați la sentimentele voastre ca la un barometru pentru certitudinea mântuirii voastre!

De fapt nu există rugăciuni fără răspuns, pentru că Dumnezeu fie spune da, fie spune nu. Dar, când spune nu, El dă harul Său. Pavel a experimentat acest răspuns.

Este puțin exagerat, dar există ceva adevăr în următoarea cugetare: Să nu faci nimic din ceea ce nu ai face în ultima oră a vieții tale!

Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranța pentru om. Dacă nu mai este oxigen, se produce moartea prin sufocare. Iar dacă îndepărtăm speranța, atunci suntem cuprinși de acea „lipsă de aer“ care se numește „disperare“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 26.1-21 · Psalmul 128.1-6

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iosua 7:16-26https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Pentru judecată, ca şi pentru luptă, Iosua se scoală dis-de-dimineaţă. Problema trebuie rezolvată fără întârziere. Când Dumnezeu a luminat conştiinţa noastră, nu trebuie să lăsăm să treneze lucrurile. Prin tragere la sorţi, plasa se strânge în jurul nenorocitului vinovat. În sfârşit, degetul lui Dumnezeu se îndreaptă asupra lui. „A fost ales Acan“ (v. 18). Ce poate fi mai groaznic decât să fii demascat astfel de Dumnezeu Însuşi? La ultima cină cu ucenicii, Isus l-a desemnat pe trădător dându-i lui Iuda bucăţica pe care o înmuiase (Ioan 13.26).

„Fiul meu − îi spune Iosua − dă glorie DOMNULUI“. Gloria lui Dumnezeu pretinde întotdeauna adevărul întreg. Atunci Acan îşi deapănă trista relatare. Este aceea a tuturor poftelor, precum cea al cărei angrenaj fatal ni-l expune Iacov (Iacov 1.14, 15): întâi ochii, apoi inima, iar în final mâinile care apucă şi ascund. „Am păcătuit …“ − recunoaşte Acan − am văzut acest şi acest obiect …             „le-am poftit şi le-am luat; şi iată …“ Frumoasa manta de Şinear (Babilon), argintul, aurul erau bine ascunse în cortul unde numai Dumnezeu le văzuse.

Dar să nu uităm concluzia: „păcatul, odată împlinit, aduce moarte“ (Iacov 1.15). Tristă datorie: cel rău trebuia îndepărtat din mijlocul adunării lui Israel! (compară cu 1 Corinteni 5.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

LASĂ TOTUL DEOPARTE ȘI SLUJEȘTE! | Fundația S.E.E.R. România

„Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” (Ioan 13:4-6)

Domnul Isus este exemplul suprem și când vine vorba de a-i sluji pe alții. Biblia spune că El S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar şi S-a încins cu el. Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins… Şi Petru I-a zis:„Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?” (Ioan 13:4-6). Încearcă să ți-L imaginezi pe Dumnezeul întrupat, încins cu un șorț și îngenuncheat pentru a spăla picioarele celor care nu erau demni.

Apostolul Ioan spune că: „Isus… S-a dezbrăcat de hainele Lui…” Cu alte cuvinte, dacă vrei să-i slujești pe alții, trebuie să fii dispus să lași deoparte imaginea ta, confortul tău și programul tău. Dezbrăcându-Se de hainele Sale, Hristos a demonstrat că Dumnezeu nu ține cont de protocol, stil sau ritualuri. Adevărata slujire nu are de-a face cu imaginea de sine; ea se face printr-o desconsiderare totală față de aprecieri. Dar Petru nu a priceput! Lui nu i-a venit să creadă că Mesia ar dori să fie pus într-o lumină atât de înjositoare. Așa că Domnul Isus le-a explicat gestul Său prin următoarele cuvinte: „Voi Mă numiţi Învăţătorul şi Domnul, şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu… Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi.” (Ioan 13:13-15,17).

Există anumite lucruri în viață care trebuie lăsate deoparte pentru a-i putea sluji pe alții și pentru a face voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să fii binecuvântat, nu te alătura celor care se bucură de propriile discursuri și care își trâmbițează propriile realizări. Lasă deoparte tot ceea ce-ți aduce ție slavă și ia ștergarul slujirii. Nu aștepta ca altcineva s-o facă. Fii tu primul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
22 nov. 2024

22 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că, dacă aceasta este voia lui Dumnezeu, mai bine să suferiți făcând binele, decât făcând răul; pentru că și Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu, fiind omorât în carne, dar făcut viu în Duh.

1 Petru 3.17,18https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Se poate să fie potrivit cu voia lui Dumnezeu ca noi să suferim, dar suferim noi oare pentru că am făcut binele, sau pentru că am făcut răul? În cel de-al doilea caz, suferința poate fi rânduită de Dumnezeu pentru disciplinarea noastră; în primul caz, suferința ne face părtași la umblarea lui Hristos aici, pe pământ. Această umblare a lui Hristos L-a adus în situația de a suferi o singură dată pentru păcate (fără a vorbi despre o viață în care fiecare pas era o suferință), El, Cel Drept (acesta este caracterul Său absolut), pentru cei nedrepți (acesta este caracterul nostru, la fel de absolut), ca să ne aducă la Dumnezeu. Avem aici scopul tuturor suferințelor Sale.

Ne este dată puterea de a suferi pentru că facem binele; și El a făcut acest lucru în perfecțiunea Sa absolută; dar numai El putea să sufere pentru ca noi să fim împăcați cu Dumnezeu și să devenim copii ai lui Dumnezeu. Lucrarea Lui în favoarea noastră are două laturi:

1. El a fost omorât în carne; El a trecut prin condamnarea absolută care ni se cuvenea pentru păcatele noastre și care nu se putea termina decât prin moarte. Dar El a trecut în partea cealaltă a condamnării:

2. El a fost făcut viu prin Duhul. Duhul L-a găsit pe acest Om în moarte și I-a dat viața, o viață care a triumfat pentru totdeauna asupra morții și asupra păcatelor!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți, fără excepție, au început să se scuze.

Luca 14.18

Nicio scuză nu va rezista!

Este o listă lungă cu posibile scuze pentru respingerea Domnului Isus. Dar, având în vedere că este vorba despre o problemă de viață și de moarte, toate acestea nu au, de fapt, nicio valoare.

    Ți-e teamă de ceea ce vor gândi semenii despre tine timp de cel mult 80 de ani? – Nu te preocupa de aceasta, pentru că este pentru scurt timp în comparație cu o veșnicie fără sfârșit! Preocupă-te în schimb de ceea ce va gândi Dumnezeu despre tine o veșnicie!

    Ți-e teamă că, dacă te decizi pentru Isus, va trebui să renunți la lucruri presupuse importante? – Isus îți poate da mai mult decât toate lucrurile pe care ți le oferă lumea!

    Ți-e teamă că va trebui să renunți la comportamentul tău păcătos? – Mai bine să nu mai păcătuiești și să fii mântuit, decât să rămâi într-o stare păcătoasă și să ajungi în iad!

    Te temi că prietenii sau chiar familia te vor evita? – Isus promite să te primească în familia lui Dumnezeu cu milioane de „membri ai familiei“ care îți vor fi alături.

    Pur și simplu nu vrei să recunoști în fața lui Isus că ești păcătos și pierdut? – Din moment ce este o chestiune de viață și de moarte, acest mod de gândire este riscant. La doctor recunoști că ești bolnav și că ai nevoie de ajutor.

Da, ai nevoie de Isus, pentru că nicio scuză nu va rezista!

Citirea Bibliei: Ezechiel 16.1-34 · Psalmul 119.97-112

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 33:1-12https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Fiind pe punctul de a părăsi poporul, omul lui Dumnezeu lasă să vorbească afecţiunile sale. Nu mai este ceasul îndemnurilor; îşi ia rămas bun de la cei pe care îi iubeşte, ultimul său mesaj fiind o bi­necuvântare (com­pară cu Luca 24.50). Moise este un demn reprezentant al Dumnezeului care „iubeşte popoarele“ şi care îi ţine pe „toţi sfinţii Săi“ în mâna Sa (v. 3). Asigurare completată cu promisiunea Domnului Isus: „Nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu“! (Ioan 10.29).

Comparând această binecuvântare a lui Moise cu cea a lui Iacov din Geneza 49, observăm câteva diferenţe pline de învăţăminte pentru noi. După mărturia tatălui său, Levi era un om violent, crud. Dumnezeu, privind spre credincioşia fiilor săi (Ex. 32.26), a făcut din el „bărbatul evlavios“ al său (v. 8) şi i-a dat în grijă sanctuarul. De partea sa, Beniamin fusese numit „un lup răpitor“ (Geneza 49.27). Prin har, el devine „preaiubitul Domnului“ (v. 12) şi acest „lup“ va ocupa locul oii regăsite, pentru că se spune: „el va locui între umerii Săi“ (v. 12; Luca 15.5). Atât de «completă» este transformarea pe care o produce Evanghelia în cel care o primeşte! Aceasta a fost experienţa unui Saul din Tars care a făcut parte tocmai din această seminţie a lui Beniamin şi care, din prigonitor îndârjit, a devenit martor şi slujitor credincios al Domnului (1 Timotei 1.12, 13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ÎMPLINEȘTE CUVÂNTUL! | Fundația S.E.E.R. România

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători…” (Iacov 1:22)

Un autor creștin a scris: „Din cuvântul latinesc pentru „ascultare” (auditum) își trage rădăcina cuvântul „audit” (verificare). Când auzi o prelegere, tu preiei o mulțime de informații, dar… ce faci cu ele? Nu ai teme pentru acasă de făcut… sau, dacă le faci, nu urmează să fie verificate și notate. Nu dai teste și nici nu primești vreo apreciere.

Același lucru este valabil și în viața noastră spirituală: nu primești aprecieri pentru că auzi Scriptura; trebuie s-o pui în practică. Fiecare cuvânt din Scriptură trebuie tradus prin ascultare și trăire. În lumea occidentală, se face o distincție între a ști și a face. Dar nu exista o astfel de distincție în gândirea iudaică antică.

A cunoaște însemna a face și a face însemna a cunoaște. Dacă nu făceai un lucru, nu-l cunoșteai cu adevărat. Așadar, cunoașterea nu este suficientă. Adevărul trebuie transpus în viață!” În epistola lui Iacov citim: „Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. Căci, dacă ascultă cineva Cuvântul şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.” (Iacov 1:22-25).

Dumnezeu nu te binecuvântează pentru ceea ce știi, ci pentru ceea ce faci în legătură cu ceea ce știi. Așadar, de fiecare dată când dai peste un verset care simți că te îndeamnă să faci un anumit lucru, pune-l în practică chiar în acea zi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
21 nov. 2024

21 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Vestea despre ascultarea voastră a ajuns la toți. Mă bucur deci de voi, dar doresc să fiți înțelepți față de bine și simpli în ce privește răul. Iar Dumnezeul păcii va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele voastre. Harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu voi. Amin.

Romani 16.19,20https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Oamenii acestei lumi caută ca, prin preocuparea cu răul, să se păzească de înșelăciune și de minciună. Cu cel credincios, lucrurile stau altfel; el cunoaște înțelepciunea de sus, care „este întâi curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, nepărtinitoare și neprefăcută“ (Iacov 3.17).

Pe el nu-l interesează să cunoască diferitele înfățișări și nuanțe ale răului, ci el este simplu în ce privește răul, „prunc la răutate“ (1 Corinteni 14.20), dar „înțelept față de bine“. Preocupat cu binele, auzind vocea Bunului Păstor și ascultând cu atenție învățăturile bune ale Duhului lui Dumnezeu, el merge în pace pe drumul pe care Domnul său a mers mai înainte, calea despărțirii sfinte și a bunătății și a înțelepciunii divine. Cunoaște această cale și nu are nevoie să cunoască vreo alta. Știe bine că încă se găsește pe scena răului, unde domnește Satan și unde răul triumfă atât de des, dar știe și că puterea lui Satan a fost frântă la cruce și aude cu bucurie că Dumnezeul păcii, a Cărui credincioșie ține veșnic, „va zdrobi în curând pe Satan sub picioarele noastre“.

În curând – auzi, suflete al meu, și bucură-te! Dacă Dumnezeu, în harul Său, a amânat până astăzi venirea judecății, Judecătorul stă la ușă, Mântuitorul vine curând! Iar până atunci, harul Domnului tău Isus Hristos va fi cu tine în toate zilele (versetul 20). Nu uita aceasta!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Tatăl vostru cel ceresc știe că aveți nevoie de toate aceste lucruri.

Matei 6.32

Dumnezeu răspunde la rugăciune

La vechiul armoniu (instrument muzical asemănător pianului) al familiei Modersohn nu se mai putea cânta, iar ei nu își permiteau unul nou.

Așa că tatăl, Ernst Modersohn (1870-1948), le-a dat un sfat copiilor săi: „Spuneți-I Domnului Isus! Dacă El consideră că este necesar, ni-l va da“. Și copiii au început să se roage. „Doamne Isuse, Te rugăm, dă-ne un armoniu nou.“

Dintr-odată s-au petrecut lucruri cu totul surprinzătoare. În timpul unei călătorii în luna noiembrie, o femeie i-a înmânat pastorului Modersohn o bancnotă de 20 de mărci pentru copiii săi; așa ceva nu se mai întâmplase niciodată!

Când domnul Modersohn s-a întors acasă, soția sa i-a arătat o scrisoare tocmai sosită care conținea 200 de mărci. Pentru cine erau banii? Din nou pentru copiii lor! Mâna Domnului era la lucru!

Ernst Modersohn a comandat cu mare discreție un nou instrument, care costa 225 de mărci. Așadar, mai lipseau doar 5 mărci. Dar Dumnezeu a purtat de grijă și pentru aceștia și pentru costurile de transport!

Ce bucurie când copiii au văzut noul armoniu! Tatăl le-a spus: „Copii, dacă vă veți îndoi vreodată în viață de faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciuni, atunci acest instrument să vă amintească mereu că Dumnezeu răspunde la rugăciune!“.

Citirea Bibliei: Ezechiel 14.12-15.8 · Psalmul 119.81-96

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 32:34-52https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Versetele care încheie cântarea lui Moise amintesc de faptul că Dumnezeu este suveran, că este „Acelaşi“ şi că, în consecinţă, ne putem aştepta ca El să aibă ultimul cuvânt. Care este acest cuvânt final? Răzbunarea pentru vrăjmaşii de mult nepedepsiţi, dar şi iertarea pentru poporul Său, împreună cu care se vor bucura naţiunile tot timpul mileniului (v. 43).

Moise încheie învăţăturile sale printr-un ultim îndemn la ascultare: „Puneţi-vă la inimă “ cuvintele acestea, ale legii acesteia, „este viaţa voastră“ (v. 46, 47; Isaia 55.3; Proverbe 4.13 şi 7.2). Unii tineri gândesc că, pentru „a-şi trăi viaţa“, trebuie să lase deoparte orice îndrumare şi mai ales pe cea a lui Dumnezeu. Aceste versete afirmă, iar experienţa noastră confirmă, că a te pleca sub jugul binecuvântat al Domnului înseamnă de fapt „a apuca“ ceea ce este „adevărata viaţă“ (1 Timotei 6.19).

Instrucţiunile lui Moise au luat sfârşit. Ca un adevărat mijlocitor, el a vorbit Domnului despre popor şi poporului despre Domnul. Acum avea să părăsească poporul. Evrei 13.7 ne îndeamnă să ne amintim de conducătorii credincioşi care ne-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu. Mulţi dintre aceştia nu mai sunt printre noi. Totuşi, autorul epistolei adaugă: „Isus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci“ (Evrei 13.8; comparaţi cu v. 39).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SURPĂ ÎNTĂRITURILE! | Fundația S.E.E.R. România

„Armele cu care ne luptăm noi… sunt… întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile.” (2 Corinteni 10:4)

Când Biblia vorbește despre o întăritură, ea se referă la o zonă din viața ta care este controlată de o gândire greșită. Iar acea întăritură va atrage oameni care gândesc la fel și care se hrănesc din ea. Dar există o veste bună: Dumnezeu poate și vrea să-ți descopere „întăriturile” din viața ta, precum și ceea ce le-a cauzat. Unii dintre noi sunt preocupați obsesiv de bani, pentru că au crescut în vremuri grele, în lipsuri, și nu-și doresc ca să experimenteze asta și copiii și familia lor. Prin urmare, sunt înclinați să depindă mai mult de ei înșiși decât de Dumnezeu.

Când vine vorba de bani, noi îi economisim, îi ascundem, îi păstrăm… dar ne este teamă să-i investim. Și pentru că ne e teamă să-i „semănăm”, ratăm însăși recolta care ne-ar rezolva problema! „Așadar, ce pot face cu întăritura mea?”, poate că întrebi… Atac-o – folosind Cuvântul lui Dumnezeu! Nu trebuie să accepți tot ce-ți vine în minte, poți discerne și poți alege! Dacă un gând se aliniază la Cuvântul lui Dumnezeu, acceptă-l; dacă nu, respinge-l! Când Satan vine împotriva ta, nu sta cu mâinile încrucișate, spunând: „Aș vrea să mă lase în pace. N-am chef de luptă astăzi!” Dacă faci asta, el te va „înghiți” (vezi 1 Petru 5:8)!

Apostolul Pavel descrie Biblia ca fiind „sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6:17). Ai înțeles ce-nseamnă asta? Că Duhul Sfânt care locuiește în tine va mânui sabia Scripturii pentru tine – desigur, dacă tu ți-ai făcut partea, adică ai strâns Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta! Vrei să dobori întăriturile din viața ta?

Reprogramează-ți mintea cu adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
07 nov. 2024

7 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Mai bine un pumn plin de pace, decât amândouă mâinile pline de trudă și goană după vânt.

Eclesiastul 4.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Munca este o binecuvântare. Toți cei care au căutat multă vreme un loc de muncă sau care au pierdut unul cunosc acest lucru din experiență. Chiar înainte de cădere, Dumnezeu i-a dat o preocupare lui Adam – să lucreze grădina și s-o păzească. Acum însă, din cauza păcatului, munca este grea și obositoare, iar omul are de-a face – la propriu sau la figurat – cu spinii și cu mărăcinii. Dar cum dorește Dumnezeu să ne îndeplinim munca? În cartea Eclesiastul, Solomon prezintă trei opțiuni: două pe care nu le recomandă – pentru motive întemeiate – și una pe care o recomandă.

Prima opțiune: a căuta, din ambiție, să faci carieră. Acest lucru conduce la invidie din partea aproapelui (Eclesiastul 4.4) și afectează relațiile dintre colegii de muncă. Dar exemple precum construirea zidului în timpul lui Neemia și întreaga lucrare a lui Pavel pentru Domnul arată că cel credincios trebuie să fie cooperant. Procedând așa, el nu caută avantajele personale, ci este cu adevărat preocupat cu binele altora, așa cum era Timotei (Filipeni 2.20).

A doua opțiune: „Nebunul își încrucișează mâinile“ – lui îi plac pauzele la muncă, weekendurile și concediile. Un astfel de om leneș ratează planul lui Dumnezeu pentru viața lui și „își mănâncă propria lui carne“ (Eclesiastul 4.5). Un creștin, chiar dacă a fost obișnuit cu un alt stil de viață, totuși lucrează cu mâinile sale la ceea ce este bun, ca să aibă să dea și celor aflați în nevoie, conform cu Efeseni 4.28.

A treia opțiune: „Un pumn plin de pace“. Această expresie vorbește despre pauze și despre momente de odihnă regulate, pentru a medita și a cultiva relații – cu Domnul, cu familia și cu prietenii. Pentru aceasta avem nevoie de odihnă, iar în timpurile pe care le trăim trebuie uneori să luptăm pentru ea. Însă, așa cum am menționat, poate fi prea puțină odihnă, prea multă odihnă și o măsură echilibrată de odihnă – „Un pumn plin de pace“.

F. Ulrich

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, când Domnul oștirilor a hotărât lucrul acesta, popoarele se muncesc pentru foc și neamurile se obosesc degeaba.

Habacuc 2.13

Eforturi în zadar?

Timp de doi ani, între 1907 și 1909, în Kassel, Germania, a fost construită cu mari cheltuieli o somptuoasă clădire de teatru. Însă doar câteva decenii mai târziu, aceasta avea să ardă împreună cu toată partea istorică a orașului. Astfel de evenimente s-au derulat mereu de-a lungul secolelor. Prin războaie și cutremure și degradări de tot felul dispar chiar și cele mai impunătoare clădiri din această lume. Cât de frustrant este când construcții făcute în ani de trudă devin cenușă într-un incendiu de doar câteva ore!

Profetul Habacuc spune că Dumnezeu are un cuvânt în astfel de nenorociri. La prima vedere, un dezastru sau o catastrofă naturală par evenimente mai mult sau mai puțin întâmplătoare și lipsite de sens. Și totuși, toate dezastrele sunt o avertizare din partea lui Dumnezeu pentru toți cei care aud despre ele (Luca 13.1-4).

Dar Îi place lui Dumnezeu ca eforturile noastre să fie în zadar? Îi face Lui plăcere ca noi să suferim? Se bucură El când oamenii mor în număr mare din cauza nenorocirilor? Nu, El urmărește un cu totul alt scop: „Doresc Eu moartea celui rău?, zice Stăpânul Domnul. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui și să trăiască?“ (Ezechiel 18.23). Dumnezeu dorește să ne trezească. Dacă nu suntem încă pregătiți să ne întoarcem la El și să acceptăm harul Său, să nu ne mirăm că Îl forțăm pe Dumnezeu să îngăduie situații dificile în viața noastră.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 25.18-30 · Psalmul 112.1-10

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 25:13-19; 26:1-11https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Alături de toate experienţele umilitoare ale deşertului se află încă una de care Israel trebuia să-şi amintească (şi noi împreună cu el). Amalec profitase în mod laş de oboseala poporului pentru a se arunca asupra celor slabi şi rămaşi în urmă. Să fim atenţi! Diavolul nu îndrăzneşte câtuşi de puţin să-i atace pe creştinii al căror mers este încrezător şi îndrăzneţ, cât timp «codaşii» îi sunt o pradă uşoară. Ştim ce i s-a întâmplat lui Petru care Îl urma pe Isus de departe (Luca 22.54).

Capitolul 26 ne aduce din nou în ţară. Dar prin aceasta trecutul nu este uitat. Israelitul, binecuvântat în recolta lui, venind în locul ales de Domnul, trebuia să-şi amintească pe de o parte de originea sa mizerabilă şi de puterea divină care l-a salvat pentru a-l introduce în această ţară bună. Apoi, ca o probă a bunătăţii Dumnezeului său, trebuia să aşeze înaintea Lui rodul coşului său şi să se prostearnă cu inimă plină de bucurie şi de recunoştinţă. Minunată ilustrare a închinării celor răscumpăraţi care se strâng pentru a-şi aminti de glorioasa lor mântuire şi pentru a-I oferi lui Dumnezeu „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui“ (Evrei 13.15)! Să spunem şi noi Domnului în adorare: „Tot felul de roade alese, noi şi vechi: „le-am păstrat pentru Tine, Preaiubitul meu!“ (Cântarea Cântărilor 7.13).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TRĂIEȘTE CU INTEGRITATE ÎN FAMILIA TA! | Fundația S.E.E.R. România

„Lot a vorbit cu ginerii săi… dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14)

Fă din viața ta o evanghelie vie. Stabilește un sistem de valori biblice, prin care să-ți filtrezi întreaga existență. Umblă cu Dumnezeu; păstrează-ți integritatea la locul de muncă și acasă, și fă de fiecare dată alegeri corecte. Lot nu a reușit să facă acest lucru, și l-a costat scump. Familia lui nu l-a crezut.

Iată ce spune Biblia: „Lot a ieşit şi a vorbit cu ginerii săi… „Sculaţi-vă”, le-a zis el, „ieşiţi din locul acesta; căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerii lui credeau că glumeşte.” (Geneza 19:14). Asta se întâmplă când glumești cu cele sfinte! Când îți pierzi integritatea, îți pierzi credibilitatea. Dacă ești părinte, păzește-ți copiii fizic și emoțional, când sunt mici, iar pe măsură ce se maturizează nu-i pierde din vedere. Învățați-i să-i respecte pe ceilalți și să cunoască persoanele cu care se întâlnesc. Nu uita să verifici ce urmăresc ei la televizor, dar și ce urmărești tu… și la fel se pune problema și-n cazul internetului! Dar asta nu înseamnă că nu mai poți să fii o persoană veselă, cu care să fie o plăcere să-ți petreci timpul. Lasă-i să-ți vadă și latura relaxată. Nu fii atât de preocupat de muncă sau de biserică încât să devii un puritan sau un om plictisitor.

Și nu uita ce spune Solomon: „O inimă veselă înseninează faţa.” (Proverbele 15:13) Ideea este aceasta: dacă „vorbești ca la carte”, nu uita să „trăiești ca la carte”! Când Lot a încercat să-și avertizeze familia, ei „credeau că glumește.” (Geneza 19:14). Fusese oare prea ocupat să-și câștige existența, pentru a-i învăța ce contează cel mai mult în viață? Oare spunea un lucru și făcea altul? Nu știm. Dar, oricum ai lua-o, pierderea lui a fost tragică.

Adevărul este că integritatea ta, sau lipsa ei, va avea consecințe nu numai în viața ta, ci și în viața celor dragi ție. Așa că, trăiește cu integritate în familia ta!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
05 nov. 2024

5 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții.

Amos 3.7 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Profeția este descoperirea către om – înainte ca ea să se întâmple – a scopurilor și a planurilor lui Dumnezeu. Dumnezeu a binevoit să descopere scopurile și planurile Sale slujitorilor Săi, profeții. Profeția nu este nicidecum dată pentru a satisface curiozitatea omului cu privire la viitor. Nicio profeție din Scriptură nu poate fi interpretată singură, ci toate trebuie interpretate ca fiind parte dintr-un ansamblu vast, fiecare fiind într-o relație armonioasă cu restul (2 Petru 1.20,21).

Scopul lui Dumnezeu este acela de a-L glorifica pe Fiul Său, pe Domnul Isus Hristos, iar acest scop poate fi apreciat doar de cei care-L iubesc. Profeția are de-a face în principal cu evenimente de pe pământ, deși cartea Apocalipsa prezintă și scene cerești. Israel, poporul pământesc al lui Dumnezeu, și țara sa reprezintă centrul profeției, importanța celorlalte țări fiind proporțională cu apropierea de Israel sau cu măsura lor de implicare în relația cu Israel. Pentru a înțelege profeția așa cum trebuie, este vital să vedem cu claritate diferența dintre Israel, națiuni și Adunare. Nu avem nicio referire directă la Adunare în Vechiul Testament.

Lucrările lui Dumnezeu cu oamenii au fost întotdeauna în acord cu diversele dispensații în care au avut loc, anume cu acele perioade de timp în care Dumnezeu l-a pus la încercare pe om în felurite moduri. Simbolurile folosite în profeție au un rol bine definit, nefiind alese la întâmplare, nefiind în conflict unele cu altele și neavând semnificații confuze. Părțile clare din Scriptură trebuie folosite pentru a interpreta părțile mai puțin clare din ea.

E. P. Vedder, Jr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, faci să fiu în siguranță în locuința mea.

Psalmul 4.8

În condiții de siguranță

Deși în prezent ne putem asigura împotriva multor riscuri financiare, totuși o protecție sută la sută nu există. Rămâne o neliniște nestăpânită, deoarece nu suntem asigurați împotriva așa-numitelor lovituri ale sorții.

Dumnezeu însă dorește să ne dea siguranță interioară. Cei care se încred în El sunt în siguranță, pentru că se află sub protecția Lui. „Numele Domnului este un turn tare; cel drept fuge în el și este în siguranță“ (Proverbe 18.10). Obținem această protecție numai atunci când ne refugiem la El. În mod concret, aceasta înseamnă că nu ne mai conducem singuri viața, ci că ne încredințăm lui Dumnezeu și ne punem sub comanda Lui.

Dacă Îi spunem cu umilință lui Dumnezeu temerile noastre și Îi cerem protecția Sa, El nu ne va respinge. El ne iubește și dorește să ne ajute. Dar totodată ne face să conștientizăm faptul că păcatele noastre stau între noi și El. Dumnezeu nu poate să treacă cu vederea păcatul! Dar ne oferă har, pentru că Isus a murit pentru păcătoși. Și astfel, dacă ne mărturisim cu sinceritate greșelile înaintea Lui, El ne iartă întreaga vină, iar relația cu El se rezolvă în totalitate.

Atunci suntem în siguranță cu Dumnezeu! Nimic nu ni se poate întâmpla fără ca El să permită. Desigur, aceasta nu înseamnă că El ține departe de noi problemele, ci înseamnă că El ne dă putere să purtăm greutățile vieții și ne oferă o perspectivă dincolo de moarte – viața veșnică. Domnul Isus ne spune: „În lume veți avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16.33).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 24.1-20 · Psalmul 110.1-7

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 24:7-22https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Dumnezeu este lumină; Dumnezeu este dragoste (vezi 1 Ioan 1.5; 4.8). El Se revelează sub acest dublu aspect în poruncile aparent cele mai mici. Lumină: condamnă hoţul, supraveghează apariţia leprei (simbol al păcatului), cere dreptate din partea celui care dă cu împrumut şi a celui care angajează lucrători, apreciază măsura de responsabilitate a fiecărui păcătos. Dragoste: are ochii îndreptaţi spre toţi cei oprimaţi: datornici, săraci, străini, văduve, orfani, slujitori, iar strigătele lor ajung la urechile Lui. Este ceea ce declară Iacov cu privire la acei bogaţi care opriseră plata  lucrătorilor care le seceraseră ogoarele (Iacov 5.4).

Lumea îi admiră pe cei puternici şi bogaţi. Cei slabi şi mici, dimpotrivă, îi interesează în mică măsură. Dragi copii ai lui Dumnezeu, să veghem să nu ne lăsăm atraşi de o astfel de atitudine. Stăpânul nostru a traversat această lume ca un rob, ca un străin, ca un sărac. Isus din Nazaret n-a fost subiect al consideraţiei. A fost „dispreţuit şi părăsit de oameni … şi noi nu L-am preţuit“ (Isaia 53.3). „Voi l-aţi dispreţuit pe cel sărac“ remarcă Iacov în cap. 2.6. În acelaşi timp, Psalmul 41 se deschide astfel: „Ferice de cel care-l înţelege pe sărac!“

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PROCESUL ZDROBIRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.” (Psalmul 51:17)

Zdrobirea duce la binecuvântare. Pentru a primi o porție dublă din duhul lui Ilie, Elisei, care era fermier, a trebuit să-și aducă boii și plugul ca ardere de tot.

Pentru a-și demonstra dragostea pentru Isus, o femeie a trebuit să spargă vasul cu untdelemn scump și să-l toarne pe El.

Pentru a înfrânge armatele lui Madian, cei trei sute de soldați ai lui Ghedeon au trebuit să spargă ulcioarele, să-și lase lumina să strălucească și să devină ei înșiși o țintă.

Adevărul este că Dumnezeu trebuie să ne zdrobească pe fiecare dintre noi în diferite domenii, pentru a ne folosi. În ce domenii? Obiceiurile proaste. Voințele încăpățânate. Ego-uri umflate. Gânduri rele. Temeri paralizante. Prejudecăți secrete. Ambiții greșite… Lista este nesfârșită. Dacă ți-ai pus în gând să mergi spre est, într-acolo o vei lua – așa că Dumnezeu va trebui să te întoarcă! Uneori, asta necesită disciplinare. Și tu, nu Dumnezeu, ești cel care determină durata și amploarea acestei disciplinări.

Biblia spune că „orice pedeapsă, deocamdată, pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie, dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii.” (Evrei 12:11). Dacă ești părinte, înțelegi foarte bine acest lucru. Un copil se va prăbuși în lacrimi, în timp ce altul te va sfida. Dumnezeu va face tot ce este necesar pentru a te vindeca de năravul autosuficienței! Apostolul Pavel scrie: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El Însuşi pe deplin, şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23)

Să remarcăm că trupul nostru este ultimul în ordinea transformării. Tu, ca persoană nouă în Hristos, ai un duh născut din nou care trăiește într-un trup nenăscut din nou, și vei fi mereu în „luptă cu firea pământească.” Care este secretul victoriei? Zdrobirea și predarea!

Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
01 nov. 2024

1 Noiembrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Faraon-Neco l-a legat la Ribla, în țara Hamatului, ca să nu împărățească în Ierusalim și a pus asupra țării un tribut de o sută de talanți de argint și un talant de aur. Și Faraon-Neco a făcut pe Eliachim, fiul lui Iosia, împărat în locul lui Iosia, tatăl său, și i-a schimbat numele în Ioiachim, iar pe Ioahaz l-a luat și l-a dus în Egipt; și el a murit acolo. Și Ioiachim a dat lui Faraon argintul și aurul, dar a pus tribut asupra țării, ca să dea bani, după porunca lui Faraon: a scos argintul și aurul de la poporul țării, de la fiecare după prețuirea lui, ca să-l dea lui Faraon-Neco.

2 Împărați 23.33-35 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Lecții din viața lui Ioahaz (3) – Lumea ne răpește bogățiile

Aceste evenimente sunt o consecință directă a amestecului lui Iosia în treburile acestei lumi, atunci când s-a împotrivit împăratului Egiptului. Fiindcă a făcut acest lucru, poporul lui Dumnezeu a devenit implicat în lucrurile lumii. După ce faraon a stabilit cine trebuia să domnească în Iuda, a impus asupra țării un bir de o sută de talanți de argint și de un talant de aur. Nu numai că poporul și-a pierdut autonomia, dar i-a fost luată și bruma de bogăție care-i mai rămăsese. Poporul era deja atât de sărac, încât Ioiachim a trebuit să pună o taxă asupra țării pentru a putea strânge banii ceruți de faraon. Ce stare nenorocită!

Dacă ne amestecăm în treburile lumii, ne pierdem bogăția spirituală. Oricât de sărac ar fi poporul lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual, i se va lua tot ceea ce are. Dacă, prin amestecul cu lumea, căutăm să obținem avantaje financiare, sprijin, protecție sau orice altceva, aceasta va fi spre pierderea noastră spirituală. Prințul lumii acesteia va impune un bir greu asupra țării, pentru a lua de la poporul lui Dumnezeu tot ceea ce mai rămâne din adevăratele lui bogății. Ce pierdere imensă suferim atunci când dăm lucrurile din cer pe cele ale acestui pământ! Vom pierde întotdeauna atunci când ne preocupăm cu veacul acesta rău, în loc să ne preocupăm cu Persoana Domnului Isus. Să nu facem așa, ci să ne punem în slujba Domnului, dându-ne mai întâi pe noi înșine Lui (2 Corinteni 8.5)!

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieții, a fost aruncat în iazul de foc.

Apocalipsa 20.15

„A apărut în ziar“

Bătrâna Justine nu citea decât pagina cu decese din ziar. Cel mai mult o interesa vârsta defunctului, în comparație cu a ei. Își făcea apoi mici calcule în minte și estima „speranța ei de viață“. Când găsea un nume pe care îl cunoștea, făcea o remarcă: „Uite, a apărut în ziar…“.

În timp ce prima pagină a cotidianului și titlurile de ziar aduc știri senzaționale, pagina cu decese ne amintește că o mulțime de oameni părăsesc pământul în fiecare zi. Adesea din motive care nu stârnesc senzații, cum ar fi boala și bătrânețea! Și întotdeauna moartea este consecința acelei plăgi care a afectat omenirea încă de la izgonirea din grădina Eden – păcatul.

Cine este pregătit pentru marea plecare? Eu cred că nu sunt mulți pregătiți să apară în fața „Judecătorului întregului pământ“. Ei plutesc în derivă pe marea vieții, fără Dumnezeu, fără Isus, fără pocăință, fără credință în evanghelie. Și nu este vorba doar de persoane care au dus o viață imorală. Nu, ci oamenii onorabili de asemenea fac parte din această mulțime, dacă au disprețuit mântuirea pe care Dumnezeu o oferă prin Isus Hristos.

Dacă un nume este scris „în ziar“, acest lucru nu înseamnă că este scris și „în cartea vieții“ lui Dumnezeu. Toți cei care au crezut în Domnul Isus și în puterea de a ierta a sângelui Său (Romani 3.25,26) sunt scriși în cartea vieții. Ce privilegiu de necuprins este acesta, de a primi prin sângele Lui iertarea păcatelor! Numai prin acest sânge avem acces în Ierusalimul ceresc (Apocalipsa 21.27).

Citirea Bibliei: 2 Împărați 22.8-20 · Psalmul 107.23-43

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 21:1-19

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6). Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea.

Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea“ (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dum­nezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât în valea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

IDEI DE LA DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„David a dat fiului său Solomon… planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului… și vistieriile Sfântului Locaș.” (1 Cronici 28:11-12)

Primul Templu evreiesc a fost una dintre minunile arhitecturale ale lumii antice. Construit în secolul al X-lea î.Hr., a fost un proiect atât de amplu, încât Solomon a folosit șaptezeci de mii de oameni ca să poarte sarcinile și optzeci de mii de cioplitori în piatră. Peste trei mii de oameni supravegheau și gestionau proiectul, care a durat șapte ani.

Templul a fost epicentrul iudaismului: era locul principal de jertfă; a fost locul prioritar de închinare; era ținta numeroaselor pelerinaje sau vizite. Dar, ca orice edificiu – oricât de modest sau grandios – și Templul lui Solomon a fost produsul imaginației cuiva. Proiectul Templului lui Solomon sau Primul Templu din Ierusalim, îi este atribuit împăratului David. Dar nu a fost proiectul lui David, ci al lui Dumnezeu.

Iată ce citim în 1 Cronici cap. 28: „David a dat fiului său Solomon chipul prispei şi clădirilor, odăilor vistieriei, odăilor de sus, odăilor dinăuntru şi al odăii pentru scaunul îndurării. I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului şi toate odăile de jur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile Sfântului Locaş.” N-avem nicio idee despre modul în care Dumnezeu i-a oferit planurile lui David: în format PDF? JPEG-uri? Slideuri? Schițe sau imagini mentale? Planșe detaliate? N-avem idee…

Un lucru este sigur: planurile pentru Templu nu au fost fabricate în mintea lui David, ci au provenit de la Duhul lui Dumnezeu. Templul nu a fost doar o idee bună, a fost ideea lui Dumnezeu. Așadar, cereți-I lui Dumnezeu o idee. Rugați-vă pentru un plan. De ce? Din două motive: în primul rând, pentru că Biblia spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4). Iar în al doilea rând, când ceva este conceput de Duhul lui Dumnezeu, este sigur că funcționează, și că se va concretiza!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu
14 oct. 2024

14 Octombrie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său.

1 Samuel 30.6 https://www.good-seed.org/img/teiler.png

Ferice de cel care se poate ridica, din cele mai profunde adâncimi ale nenorocirii omenești, către Dumnezeu și către resursele Lui care nu lipsesc niciodată! Credința știe că Dumnezeu este pe deplin la înălțimea oricărei nevoi și slăbiciuni omenești, a oricărei căderi și a oricărui păcat. Dumnezeu este deasupra tuturor lucrurilor, iar inima care înțelege aceasta este ridicată deasupra tuturor încercărilor și a dificultăților de pe cale.

Nu există nicio stare în care creștinul să se afle și să nu poată să se bazeze pe Dumnezeu. Dacă este zdrobit sub greutatea încercării și a împrejurărilor dificile, trebuie să lase loc puterii lui Dumnezeu, care să acționeze asupra acestor lucruri. Dacă inima este apăsată de povara slăbiciunii personale – o povară cu adevărat grea! – trebuie să se adape din izvoarele nesecate ale compasiunii și ale îndurării divine. Dacă sufletul este îngrozit de simțământul păcatului și al vinei, trebuie să recurgă la harul nețărmurit al lui Dumnezeu și la sângele infinit de prețios al lui Hristos. Într-un cuvânt, oricare ar fi povara, încercarea, suferința sau nevoia, Dumnezeu este mai mult decât potrivit pentru ele, iar privilegiul credinței este să se folosească de El. „David s-a întărit în Domnul Dumnezeul său“ atunci când totul în jur era întuneric și disperare.

Fie ca toți să cunoaștem adevărata binecuvântare a acestui lucru! A avea de-a face cu Dumnezeu înseamnă odihnă pentru suflet, înseamnă fericire și putere. A ne dezlipi inimile de eul nostru și de lucrurile care ne înconjoară și a ne înălța în atmosfera divină sfântă și plină de pace ne oferă o mângâiere și o înviorare pe care nimeni nu le poate descrie. Scopul lui Satan este să nu ne bucurăm niciodată de așa ceva, iar pentru aceasta face ca lucrurile prezente să ocupe tot orizonul sufletelor noastre; el caută să ne înconjoare cu un nor gros, întunecat și de nepătruns, ca să nu putem recunoaște fața Tatălui, nici mâna Lui, care lucrează în împrejurările noastre. Credința însă străpunge norul și se ridică spre Dumnezeu; ea nu privește la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd; ea merge înainte, ca și cum L-ar fi văzut pe Cel care este nevăzut.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înțelese de minte, prin lucrurile făcute de El, așa că nu se pot dezvinovăți.

Matei 5.45

Caietul cu însemnările drumeților

Într-o frumoasă zi de toamnă mă plimbam cu soția mea pe un traseu ușor de parcurs, din munții Alpi. Era un peisaj sălbatic și romantic în mijlocul Alpilor elvețieni. Liniștea deplină a lumii montane care ne înconjura și priveliștea feerică ce se pierdea în depărtări ne tăiau respirația. De-a lungul traseului erau amenajate mai multe locuri de popas. La fiecare astfel de loc amenajat atârna o cutie metalică, în care se aflau câteva ustensile de scris și un caiet.

Am citit cu interes însemnările drumeților care trecuseră pe acolo în ultimele luni. Mai toți consemnaseră ce zi frumoasă au petrecut alături de cei dragi în acel peisaj de vis. Din nefericire, în nicio însemnare nu am găsit numele Dumnezeului Creator care le-a pregătit acea zi minunată și acel peisaj unic. Cum reacționează Dumnezeu la o asemenea atitudine ignorantă? În bunătatea Sa, El le oferă totuși oamenilor astfel de momente. De ce? Pentru că El îi iubește pe oamenii pe care i-a creat.

Da, ar fi bine să ne gândim mai mult la bunătatea lui Dumnezeu. El trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți, El face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni. Dacă Îl cunoașteți, atunci puteți enumera cu recunoștință toate lucrurile pe care El vi le-a dat deja de-a lungul vieții.

Dacă încă nu Îl cunoașteți, opriți-vă în fața Cuvântului Său și citiți-l, poate începând cu Evanghelia după Luca.

Citirea Bibliei: 2 Împărați 12.18-13.9 · 1 Ioan 1.1-4

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Deuteronom 9:18-29

Invitat să nu-şi uite greşelile trecute, Israel putea alătura aici o altă aducere-aminte: cea a mijlocitorului credincios care i-a reprezentat pe munte. Moise este menţionat în mod deosebit în Psalmul 99.6 printre cei care Îl cheamă pe Domnul şi care strigă spre El. Ce implorări fierbinţi a ştiut el să înalţe către Dumnezeu pentru popor, ca şi pentru fratele său Aaron!

Iată într-ade­văr pentru noi două subiecte constante de rugăciune: pe de o parte adunarea, iar pe de altă parte membrii familiei noastre. Şi tot Psalmul 99 confirmă eficacitatea rugăciunii credinţei: „Tu le-ai răspuns: Tu ai fost pentru ei un Dumnezeu iertător“ (Ps. 99.8; Iacov 5.16). Ne vom bucura să constatăm că în acest psalm este numit şi Aaron. Nu numai că i-a fost iertat păcatul său grav, ci a putut după aceea să devină, la rândul său, un mijlocitor (Numeri 16.47).

Când am învăţat o lecţie prin propria experienţă, putem să fim un ajutor pentru alţii. Aceasta a fost experienţa lui Petru. Spunându-i că S-a rugat pentru el, Domnul a adăugat: „când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi“ (Luca 22.32).

Ce bucurie, prieteni creştini, că putem conta pe prezenţa în cer a unui Apărător divin care mijloceşte la Tatăl în favoarea fiecăruia dintre noi!

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ÎMPLINEȘTI PLANUL LUI DUMNEZEU | Fundația S.E.E.R. România

„Nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia Domnului.” (Efeseni 5:17)

Pentru a împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta, ține cont de următoarele:

1) Fă-ți harta zilei. Planifică-ți timpul și respectă-ți planul. Doar una din trei persoane face acest lucru. Un expert în leadership spunea: „Rar mi se întâmplă să mă trezesc dimineața întrebându-mă ce voi face în ziua respectivă.” Iată de ce această persoană este un lider… și un expert!

2) Stabilește-ți prioritățile. Goethe spunea: „Lucrurile care contează cel mai mult nu trebuie să fie niciodată la mila lucrurilor care contează cel mai puțin.” Cei mai mulți dintre noi nu ajungem la cele mai importante sarcini până la jumătatea după-amiezii. Finalizăm mai întâi sarcinile cu prioritate scăzută pentru a avea un sentiment de realizare. Nu e un lucru înțelept. Iar dacă îți planifici ziua, dar nu o duci la bun sfârșit, rezultatele vor fi aceleași ca ale celor care nu-și fac nicio planificare. După cum spunea și președintele american Dwight Eisenhower: „Când îți stabilești prioritățile… cea mai complexă problemă umană se reduce adesea la o proporție ușor de gestionat.”

3) Fii concentrat, dar flexibil. Așteaptă-te la neprevăzut și învață să te adaptezi! Condițiile se schimbă în mod constant, și la fel trebuie să se schimbe și metodele tale de a face lucrurile.

4) Învață să delegi. Oamenii tind să se împartă în două categorii: cei care se agață și cei care se debarasează. Cei care se agață refuză să renunțe la orice lucru pe care îl consideră important, indiferent dacă este sau nu cea mai bună persoană pentru lucrul respectiv. Scopul lui este perfecțiunea. Pe de altă parte, cei care se debarasează de sarcini o fac rapid, fără să se gândească prea mult la cât de bine fac treaba. Scopul lor este ca sarcina să dispară de pe biroul lor cât mai repede. O delegare adecvată presupune să fii înțelept, sigur pe tine și generos față de ceilalți. Înseamnă, de asemenea, că munca se face bine – și, în cele din urmă, asta este ceea ce-ți dorești.

Așadar, pentru a împlini planul lui Dumnezeu în viața ta, asigură-te că înțelegi ce vrea Stăpânul!

Posted in Romanian devotionals and tagged , , , , | Lasă un comentariu

Navigare în articole